Abonare Newsletter

Login Membrii

Ai uitat Parola?

Nu esti Membru? Inregistreaza-te!

  • Acasa
  • Gazeta Medicala
  • Ghid Sanatate
  • Stiri Medicale
  • Index Medical
  • Dictionar
  • Forum
  • Contact
    Dictionar Medical
    A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | K | L | M | N | O | P | Q | R | S | T | U | V | W | X | Y | Z

    O NYONG NYONG FEBRA

    afectiune intalnita in regiunile din estul Africii si Malayezia, determinata de un arbovirus si transmisa de tantari din genul Anopheles. Este asemanatoare bolii denga, simptomele incluzand frisoane, cefalee severa, eruptie cutanata iritativa, febra si dureri articulare. Tratamentul este simptomatic

    OAB (OVERACTIVE BLADDER)

    vezica hiperactiva (sau OAB) este un sindrom complex care se caracterizeaza prin imperiozitate mictionala cu sau fara incontinenta urinara, asociata cu polachiurie si nicturie simptome ce apar in absenta infectiei sau a altei patologii dovedite.
    Sinonim: vezica hiperactiva.

    OAE

    vezi emisiile otoacustice

    OASE

    Structura rigida, puternic mineralizata, constituind scheletul omului si vertebratelor. in afara rolului sau de sustinere, osul reprezinta principala rezerva de calciu a organismului, element al carui nivel constant in sange este indispensabil pentru numeroase functii fiziologice.

    Diferite tipuri de oase - Dupa forma lor se deosebesc oasele plate (osul boltei craniene, coastele, omoplatii, sternul), oasele scurte (oasele carpului sau ale tarsului vertebrele) si oasele lungi (femurul, tibia, peroneul, humerusul, cubitusul, radiusul). Oasele lungi prezinta o parte medie, diafiza si doua extremitati, epifizele, imbracate in cartilagiu, formand suprafetele articulare. intre diafiza si epifiza, diametrul osos creste treptat, aceasta zona de tranzitie este numita metafiza. Cartilagiul de conjugare, situat intre metafiza si epifiza, materializeaza zona de crestere in lungime a oaselor lungi, el nu exista decat la copil.

    Structura - Osul este un tesut conjunctiv de sustinere, cu structura lamelara. Suprafata sa este acoperita de periost. Membrana conjunctiva care permite cresterea osoasa in grosime si fabricarea calusului in caz de fractura. Dedesubt se gaseste o lama de os dens, deosebit de rezistent, asemanator fildesului, osul cortical sau osul compact. Sub aceasta lama, se paote gasi un os mai putin dens: acesta este osul spongios sau osul trabecular. El contine maduva osoasa rosie, care fabrica celulele sangvine (globule rosii, globule albe si plachete).
    Tesutul osos este constituit dintr-o lama proteica, zona osteoida, compusa, in principal, din colagen, dintr-o fractiune minerala constituita din calciu si fosfor si din trei familii de celule:
    - osteoblastele si osteocitele, care elaboreaza matricea osoasa
    - osteoclastele, care o distrug.

    Patologie
    -Distrofiile (leziunile provocate de o deficienta de nutritie a osului) pot fi dobandite (boala osoasa a lui Paget) sau ereditare (osteoporoza).
    - Fracturile trebuie sa fie reduse si imobilizate intr-o modalitate ortopedica (gips) sau chirurgicala (osteosinteza)
    - infectiile oaselor sunt indeosebi osteomielita si tuberculoza osoasa
    - Bolile oaselor pot fi legate de o afectiune extraosoasa (osteodistrofia insuficientelor renale, demineralizarea hiperparatiroidiilor, osteoporoza hipertiroidiilor etc.).
    - Tumorile oaselor pot fi benigne (condrom, osteom, osteoblastom) sau maligne (osteosarcom, condrosarcom, fihrosarcom, sarcomullui Ewing, tumora secundara).

    OASELOR (CANCER AL)

    tumora maligna care se dezvolta in interiorul unui os.

    cancerul primitiv al oaselor - cancerele primitive ale oaselor sunt cancerele situate in os sau la periferia sa imediata si se dezvolta plecand de la tesutul osos, cartilaginos sau fibros. Ele sunt destul de rare. Principalele cancere primitive sunt osteosarcomul, condrosarcomul, sarcomullui Ewing si mielomul multiplu.

    Cancerul secundar al oaselor -Cancerele secundare ale oaselor sunt localizari la distanta, in os, ale cancerului unui alt organ: prostata, rinichi, san, tiroida etc. Ele se traduc prin dureri si prin fracturi spontane care afecteaza de cele mai multe ori oasele lungi. Tratamentul cancerelor secundare ale oaselor se bazeaza pe radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie (atunci cand cancerul primitiv este un cancer al prostatei sau de san).

    OBELION

    punctul unde linia care uneste gaurile parietale incruciseaza sutura sagitala.

    OBEX

    Lama triunghiulara subtire formata din intalnirea teniilor coroidiene ale ventriculului al iV-lea peste extremitatea inferioara a cavitatii.

    OBEX

    Lama triunghiulara subtire formata din intalnirea teniilor coroidiene ale ventriculului al iV-lea peste extremitatea inferioara a cavitatii.

    OBEZITATE

    Exces de greutate prin cresterea masei tesutului adipos. Masa adipoasa reprezinta in mod normal intre 10 si 15% din greutatea totala a barbatului, intre 10 si 25% din cea a femeii. Se vorbeste de obezitate atunci cand ea atinge nivelul de mai mult de 15-20% din greutatea totala a barbatului si mai mult de 25-30% din cea a femeii.

    indicele de masa corporala (i.M.C.) - exprima corpolenta, acesta este raportul dintre greutate (in kilograme) si patratul inaltimii (in metri patrati). i.M.C. ideal se situeaza intre 10 si 25 kilograme pe metrul patrat (intre 20 si 27 dupa 50 ani). Se vorbeste de obezitate atunci cand acest indice este mai mare de 30. Metoda cea mai cunoscuta pentru calcularea greutatii ideale este formula lui Lorentz: greutatea ideala (in kilograme) = inaltimea (in centimetri) - 100 [sau (inaltimea 150/x)]. valoarea pentru x fiind 4 pentru barbat si 2 pentru femeie. Totusi, aceste notiuni privind greutatea ideala trebuie nuantate prin prisma criteriilor personale (inaltimea subiectului, greutatea scheletului sau), familiale, culturale, etnice etc., care trebuie sa fie luate in calcul de medic de la pacient la pacient, precum si in functie de circumstantele si de starea fiziologica (crestere, sarcina etc.) care insotesc aparitia obezitatii.

    Cauze - Obezitatea este provocata de un aport energetic superior cheltuielilor organismului. Totusi, acest exces de aport alimentar nu este adesea singura explicatie, iar factorii genetici, metabolici sau legati de mediu trebuie, de asemenea, luati in consideratie.

    Diferite tipuri de obezitate
    - Obezitatile androide sau abdominale, in care grasimea predomina pe partea de sus a corpului si pe abdomen, sunt tipice pentru obezitatea masculina
    - Obezitatile ginoide sau femurale, in care grasimea predomina pe partea de jos a corpului (fese, coapse), sunt caracteristice obezitatii feminine.

    Riscuri asociate obezitatii -Obezitatea este un factor de risc in diferite afectiuni: insuficienta coronariana si cardiaca, hipertensiunea arteriala, diabet, guta, hiperlipidemiile (nivel excesiv al lipidelor in sange), litiaza biliara, insuficienta respiratorie, bolile reumatologice etc. Schematic vorbind, obezitatile androide prezinta mai curand complicatii de tip metabolic (diabet, hipertensiune), pe cand obezitatile ginoide prezinta mai curand complicatii reumatologice (probleme articulare).

    Tratament -Tratamentul obezitatii consta in reducerea excesului de greutate printr-un regim; atunci cand obezitatea este provocata de o boala, aceasta trebuie sa fie tratata. Regimul prescris (cu participarea eventuala a unui dietetician) va fi de cele mai multe ori hipocaloric, dar cu un aport proteinic (carne, peste, oua, produse lactate) suficient pentru a evita o topire a maselor slabe (muschi, indeosebi); el va propune o suprimare a produselor si bauturilor zaharate, o reducere a aporturilor in alte glucide (cereale, feculente, fructe) si in lipide (corpi grasi, alimente mai grase), precum si o suprimare sau o diminuare foarte insemnata a bauturilor alcoolice. Repartizat in trei sau in patru prize zilnice, regimul trebuie sa fie cat mai echilibrat posibil si sa cuprinda alimente din toate grupele. Greutatea de atins si durata tratamentului fac obiectul unui contract prealabil intre pacient si practician, revizuibil in cursul tratamentului.
    O data obtinuta aceasta greutate corporala, regimul initial este treptat largit pana la revenirea la o alimentatie normala, cu mentinerea unei greutati stabilizate. Regimurile fanteziste, care pot atrena o pierdere spectaculoasa de greutate, fac intotdeauna sa se topeasca masa slaba si sunt deci sortite esecului. Alternanta fazelor de slabire urmate de faze de reluari in greutate pare mai periculoasa pentru sanatate decat absenta unui regim.

    OBEZITATE

    Obezitatea reprezinta un exces de greutate prin cresterea masei tesutului adipos.
    Se vorbeste de obezitate atunci cand masa adipoasa a barbatului depaseste 15-20% din greutatea totala a corpului (fata de 10-15%cat este valoare normala) si 25-30% din greutatea toatala a femeii (fata de 10-25% cat reprezinta valoarea normal).
    Metoda cea mai cunoscuta pentru calcularea greutatii este formula lui Lorentz - greutatea indeala(kg)= inaltimea(cm)-100[sau(inaltimea-150/x)] (valoarea lui x=4 pentru barbati si 2 pentru femei).
    Obezitatea este provocata de un aport energetic superior cheltuielilor organismului, precum si de alti factori genetici, metabolici sau legati de mediu.
    Obezitatea este un factor de risc pentru diverse afectiuni cum ar fi insuficienta coronariana si cardiaca, hipertensiune arteriala, diabetul , guta,etc.
    Obezitatea poate fi androidala sau abdominala (tipica pentru obezitatea masculina) - grasimea predomina pe partea de sus a corpului si pe abdomen si obezitate ginoide sau femurale (tipica pentru obezitatea feminina) - grasimea predomina pe partea de jos a corpului (fese, coapse).
    Tratamentul obezitatii consta in reducerea excesului de greutate printr-un regim. Regimul prescris va fi de cele mai multe ori hipocaloric, dar cu un aport proteinic suficient pentru a evita topirea maselor slabe. Se va propune o reducere a produselor si bauturilor zaharate, o reducere a aportului in alte glucide si lipide si o suprimare sau diminuare a bauturilor alcoolice.
    O data obtinuta grerutatea corporala dorita, regimul initial este treptat largit pana la revenirea la o alimentatie normala cu mentinerea unei greutati stabilizate.
    Regimurile fanteziste pot antrena o pierdere spectaculoasa de greutate, fac sa topeasca masa slaba si sunt sortite esecului.