ABACTERIAN

Lipsit de bacterii

ABADIE

Simptom caracteristic pentru tabes, constand in absenta durerii la presiunea puternica a tendonului lui Ahile.

ABANDON

in psihiatrie, stare a unui subiect afectat de disparitia unei legaturi afective sau materiale de care se leaga existenta sa. abandonul poate privi o legatura naturala (parinti, copii) sau liber consimtita (soti, prieteni). El se manifesta printr-o dereglare profunda, a carei persistenta este adesea indiciul unor tulburari grave la copil (sindromul de arieratie afectiva, spitalism) si la subiectul varstnic, care sunt adesea foarte vulnerabili.

ABANDON

in psihiatrie, stare a unui subiect afectat de disparitia unei legaturi afective sau materiale de care se leaga existenta sa. Abandonul poate privi o legatura naturala (parinti, copii) sau liber consimtita (soti, prieteni). El se manifesta printr-o dereglare profunda, a carei persistenta este adesea indiciul unor tulburari grave la copil (sindromul de arieratie afectiva, spitalism) si la subiectul varstnic, care sunt adesea foarte vulnerabili.

ABARTICULAR

Situat in vecinatatea articulatiei fara a avea legatura cu aceasta.

ABARTICULAR

Situat in vecinatatea articulatiei, fara a avea legatura cu aceasta.

ABARZIV

Susceptibil de auza sau de a slefui prin frecare.

ABAXIAL

Care este situat in afara liniei axiale.

ABAZIE

tulburare a sistemului nervos, care se manifesta prin neputinta de a merge normal. incapacitate partiala sau totala de a merge, independenta de vreun deficit muscular sau de vreo tulburare a mecanismelor elementare ale mersului

ABAZIE

Abazia reprezinta incapacitatea partiala sau totala de a merge, independenta de vreun deficit muscular sau de vreo tulburare a mecanismelor elementare ale mersului.

ABBE-WHARTON-MCINDOE

Tehnica chirurgicala ce consta in crearea unui vagin, la persoanele care nu il au. Se realizeaza prin formarea unui spatiu adecvat intre rect si vezica urinara.

ABCES

Colectie purulenta constituita, plecand de la un focar local de infectie, pe seama tesuturilor normale. Prin extensie se mai numeste abces sau empiem, colectia purulenta constituita intr-o cavitate seroasa (peritoneu, pleura, meninge). Abcesele se pot dezvolta in oricare punct al organismului. abcesul superficial, accesibil vederii si palparii este amplasat cel mai des la degete (panaritiu) sau pe marginea anusului dar si in gat, pe sezut, subsuoara sau pe partea ventrala. abcesul profund poate fi localizat la nivelul ficatului, rinichiului, creierului, plamanului. Gravitatea sa depinde de localizare: abcesul creierului, fiind asemanator cu tumora, poate provoca hipertensiune intracraniana. Dupa modul lor de constituire si dupa viteza de evolutie, se pot distinge abcesele calde de abcesele reci

ABCES

Abcesul reprezinta acumularea de puroi intr-un tesut sau organ.
Abcesele se pot dezvolta in oricare punct al organismului:
- abces superficial, accesibil vederii si palparii, este amplasat cel mai des la degete sau pe marginea anusului, dar si in git, pe sezut sau pe partea ventrala.
- abces profund poate fi localizat la nivelul ficatului, rinichiului, creierului, plaminului. Gravitatea sa depinde de localizare, un abces al creierului, ca si o tumora, poate provoca o hipertensiune intracraniana.

ABCES APICAL

abces ce apare in osul care inconjoara varful dintelui.

ABCES APICAL

Abces ce apare in osul care inconjoara varful dintelui.

ABCES CALD

Acesta traduce cel mai des o reactie inflamatorie a organismului la dezvoltarea anumitor bacterii (stafilococi, streptococi) sau a unei amibe (Entamoeba histolytica), care poate provoca formarea unui abces in ficat. Bacteria sau microorganismul sunt vehiculati de circulatia sangvina sau limfatica si ajung astfel intr-un tesut unde, gasindu-se incarcerati, provoaca infectia. Un alt mod de a patrunde este prin piele, in caz de lezare (intepare, ranire)
Simptome si semne - Abcesul cald se formeaza rapid si se inconjoara frecvent de o membrana, camasa sau carcasa, care il delimiteaza; el prezinta toate semnele locale ale unei inflamatii (roseata, caldura, umflare, durere), carora li se adauga semnele generale (febra, frisoane, insomnie) si, adesea, o adenopatie (umflarea ganglionilor limfatici). Supurarea antreneaza o crestere in volum a tesuturilor, o durere intermitenta si, daca abcesul este superficial, o fluctuenta (deplasarea puroiului la palpare). Abcesul cald se poate resorbi spontan, se poate inchista sau se poate sparge in tesuturile invecinate (fistulizare). Tratament - Un abces cald trebuie sa fie drenat.
- Atunci cand este superficial, tratamentul abcesului este chirurgical: incizarea, evacuarea puroiului si drenarea cavitatii. inainte de formarea abcesului, luarea de antibiotice si aplicarea de pansamente calde si impregnate cu alcool sunt suficiente adesea pentru a resorbi inflamatia. Acest tratament poate totusi sa se dovedeasca insuficient, riscand sa transforme inflamatia intr-un abces cronic.
- Atunci cand este profund, abcesul cald trebuie sa fie drenat fie chirurgical, fie prin punctie sub control radiologic (ecografie sau scanografie). Tratat corect, abcesul cald se vindeca repede, dar, in anumite cazuri (germene foarte virulent, stare precara a organismului, diabet), infectia se extinde local (flegmon difuz), adesea chiar migreaza la distanta

ABCES DENTAR

Acumulare de puroi, cauzata de o infectie a dintelui.

ABCES PANCREATIC

Colectie circumscrisa de puroi, localizata in parenchimul pancreatic.

ABCES PERIANAL

Colectie circumscrisa de puroi, localizata in tesuturile din jurul orificiului anal. Este mai superficiala decat abcesul perirectal.

ABCES PERICOLIC

Colectie circumscrisa de puroi, localizata in vecinatatea colonului.

ABCES PERIRECTAL

Colectie circumscrisa de puroi, localizata in tesuturile profunde situate in vecinatatea rectului.

ABCES RECE

abcesul rece este cauzat de bacilul lui Koch, agentul tuberculozei sau de ciuperci microscopice. simptome si semne - abcesul rece, cu constituire lenta si care nu antreneaza o reactie inflamatorie, evolueaza spre fistulizare. Cand este superficial, el lasa sa iasa in afara un puroi granulos. Cand este profund, se propaga spre os si muschi. El se manifesta printr-o febra prelungita si neregulata, o alterare a starii generale si pierdere in greutate. Diagnostic - Examenul ecografic (ficat, rinichi, prostata), radiografie (plaman) sau scanografia (abcesul cerebral) permit confirmarea diagnosticului. Tratament - Un abces rece se trateaza cu antibiotice, administrate pe cale generala. Datorita tendintei sale de fistulizare, abcesul rece nu trebuie incizat in partea sa inclinata, ci punctionat la distanta sau indepartat chirurgical.

ABCESUL BRODIE

Abces cronic al osului care poate aparea dupa o osteomielita acuta bacteriana.
Clasic, la examenul radiologic, se caracterizeaza prin prezenta de cavitati fara perete exterior in os, fara sau cu o reactie periostala redusa. Tratamentul consta in drenaj chirurgical si administrare de antibiotice.

ABCESUL CALD

Acesta traduce cel mai des o reactie inflamatorie a organismului la dezvoltarea anumitor bacterii (stafilococi, streptococi) sau a unei amibe (Entamoeba histolytica), care poate provoca formarea unui abces in ficat. Bacteria sau microorganismul sunt vehiculati de circulatia sangvina sau limfatica si ajung astfel intr-un tesut unde, gasindu-se incarcerati, provoaca infectia. Un alt mod de a patrunde este prin piele, in caz de lezare (intepare, ranire)
Abcesul cald se formeaza rapid si se inconjoara frecvent de o membrana, camasa sau carcasa, care il delimiteaza; el prezinta toate semnele locale ale unei inflamatii (roseata, caldura, umflare, durere), carora li se adauga semnele genera le (febra, frisoane, insomnie) si, adesea, o adenopatie (umflarea ganglionilor limfatici). Supurarea antreneaza o crestere in volum a tesuturilor, o durere intermitenta si, daca abcesul este superficial, o fluctuenta (deplasarea puroiului la palpare). Abcesul cald se poate resorbi spontan, se poate inchista sau se poate sparge in tesuturile invecinate (fistulizare).

- Un abces cald trebuie sa fie drenat. Atunci cand este superficial, tratamentul abcesului este chirurgical: incizarea, evacuarea puroiului si drenarea cavitatii. inainte de formarea abcesului, luarea de antibiotice si aplicarea de pansamente calde si impregnate cu alcool sunt suficiente adesea pentru a resorbi inflamatia. Acest tratament poate totusi sa se dovedeasca insuficient, riscand sa transforme inflamatia intr-un abces cronic. Atunci cand este profund, abcesul cald trebuie sa fie drenat fie chirurgical, fie prin punctie sub control radiologic (ecografie sau scanografie).

ABCESUL PERIAMIGDALIAN

Colectie purulenta localizata la nivelul regiunii cervicale, care cuprinde zona adiacenta amigdalelor.

ABCESUL RECE

Abcesul rece este cauzat de bacilul lui Koch, agentul tuberculozei sau de ciuperci microscopice. Abcesul rece, cu constituire lenta si care nu antreneaza o reactie inflamatorie, evolueaza spre fistulizare. Cand este superficial, el lasa sa iasa in afara un puroi granulos. Cand este profund, se propaga spre os si muschi. El se manifesta printr-o febra prelungita si neregulata, o alterare a starii generale si pierdere in greutate. Un abces rece se trateaza cu antibiotice, administrate pe cale generala. Datorita tendintei sale de fistulizare, abcesul rece nu trebuie incizat in partea sa inclinata, ci punctionat la distanta sau indepartat chirurgical.

ABDOMEN

Partea inferioara a trunchiului, continand cea mai mare parte a viscerelor aparatului digestiv si a aparatului urinar. Continutul abdominal este invelit intr-un sac conjunctiv: peritoneul. Cavitatea abdominala se imparte pe doua niveluri. Etajul superior cuprinde ficatul, caile biliare, pediculul hepatic, duodenul, pancreasul, stomacul si splina. Etajul inferior cuprinde intestinul gros, intestinul subtire (jejunul si ileonul) si apendicele. O parte a colonului si rectul se gasesc in bazinul mic, subdiviziune a etajului inferior limitata prin arcul osos al centurii pelviene (sacrumul si osul iliac). Acesta mai contine, la barbat, vezica urinara, ansa sigmoida si ansele subtiri; la femeie, vezica urinara, uterul, trompele si ovarele.

Examene - Palparea abdominala permite examinarea ficatului, splinei, uterului, vezicii urinare, detectarea anumitor tumori, perceperea unei distensii gazoase (meteorism) sau a unei efuziuni peritoneale (ascita). Explorarea elinica a continutului abdominal mai poate face apel si la tuseul rectal, asociat cu tuseul vaginal la femeie. Mijloacele de explorare a abdomenului, luate in ordinea crescanda a complexitatii lor, sunt: radiografia simpla (abdomen fara pregatire), ecografia, scanografia si imageria prin rezonanta magnetica (i.R.M. sau imagerie R.M.N.)

Patologie - Peretele abdominal poate comporta zone de mai mica rezistenta, care stau la originea herniilor: canalul inghinal, ombilicul etc. insusi peretele abdominal, in afara organelor, poate fi sediul unor contuzii sau unor plagi o contuzie poate provoca o leziune mai mult sau mai putin importanta a unui organ intern plin: ficat, splina, pancreas, cu risc de hemoragie interna in cazul primelor doua organe, de pancreatita in cazul ultimului organ. O contuzie atrage adesea dupa sine si o smulgere vasculara, sursa de hemoragie, si spargerea unui organ intern cavitar, ceea ce provoaca o peritonita. Cele doua leziuni pot fi asociate. Semnele unei hemoragii interne sau ale unei peritonite determina interventia de urgenta. O plaga poate sa nu lezeze decat peretele abdominal sau sa fie penetranta, adica transfixianta (sa comporte o intrare si o iesire). Orice plaga penetranta necesita conditii operatorii perfecte. tratamentul in cazul unei plagi abdominale se bazeaza pe doua principii corectarea socului si sangerarii printr-o reanimare rapida si explorarea chirurgicala completa a cavitatii abdominale.

ABDOMEN

Abdomenul este partea inferioara a trunchiului, situata intre torace, de care este separata prin diafragm, si planseul pelvin care inchide in partea inferioara micul bazin.

ABDOMEN ACUT

Urgenta chirurgicala cauzata de lezarea unuia sau mai multor organe abdominale ca urmare a unui traumatism sau unei boli.

ABDOMEN ACUT

Urgenta chirurgicala cauzata de lezarea unuia sau mai multor organe abdominale ca urmare a unui traumatism sau unei boli.

ABDOMEN DE LEMN

Rigiditate musculara permanenta, ireductibila si dureroasa a peretelui abdominal. Sindrom ce nu trebuie sa fie mascat prin administrarea de analgezice sau antibiotice, impunandu-se o interventie chirurgicala de urgenta. Acest simptom este caracteristic pentru peritonita generalizata, indiferent de originea acesteia (apendicita, ulcer perforat, perforatie colica etc.).

ABDOMEN DE LEMN

Abdomenul de lemn reprezinta o contractura permanenta, ireductibila si dureroasa a peretelui abdominal.
Sindrom de o valoare diagnostica primordiala, el nu trebuie sa fie atenuat, nici mascat prin administrarea de analgezice sau antibiotice si impune o interventie chirurgicala de urgenta.

ABDOMEN FARA PREGATIRE

Examen radiologic simplu al abdomenului vazut din fata. Abdomenul fara pregatire este un examen care se desfasoara fara administrarea prealabila a unui medicament opacifiant si nu necesita sa fie efectuat pe nemancate, ceea ce ramane totusi preferabil

ABDOMEN FARA PREGATIRE (RADIOGRAFIE)

Examen radiologic simplu al abdomenului vazut din fata. radiografia abdomenului fara pregatire(sau radiografia abdominala pe gol)este un examen care se desfasoara fara administrarea prealabila a unui medicament opacifiant si nu necesita sa fie efectuat pe nemancate, ceea ce ramane totusi preferabil.

ABDOMINAL

Care se refera la abdomen.

ABDOMINAL

Care se refera la abdomen.

ABDOMINALGIE

Durere abdominala periodica.

ABDOMINOPLASTIE

interventie chirurgicala prin care se indeparteaza grasimea si tegumentul in exces de la nivelul abdomenului.

ABDUCENS

Este nervul Vi cranian.

ABDUCENS

Este nervul Vi cranian.

ABDUCTIE

miscarea de indepartarea a unui membru de linia mediana a corpului.

ABDUCTIE

Miscare care indeparteaza un membru sau un segment de membru de axul median al corpului.

ABDUCTOR

muschi care efectueaza miscari de abductie.

ABDUCTOR

Abductorul este un muschi care serveste la abductie.

ABERATIE

Termen folosit in optica reprezentand defectul in formarea imaginii de catre lentile.

ABERATIE

Termen folosit in optica reprezentand defectul in formarea imaginii de catre lentile.

ABERATIE CROMOZOMIALA

Anomalie privind numarul sau structura cromozomilor. in numeroase cazuri, aberatiile cromozomiale sunt congenitale, provenind dintr-o proasta repartitie cromozomiala (in timpul formarii ovulului sau spermatozoidului, sau in cursul primelor diviziuni ale ovulului fecundat), sau dintr-un aranjament cromozomic anormal al unuia dintre parinti, dar ele pot fi si dobandite (cromozomul Philadelphia in leucemia mieloida cronica, de exemplu).

Diagnostic - Aberatiile cromozomiale sunt puse in evidenta prin studierea cariotipului (reprezentarea fotografica a cromozomilor unei celule). in cazul unei sarcini cu riscuri (antecedente familiale, femeie in varsta de peste 38 ani), medicul propune prin a iV-a saptamana de sarcina o analiza cromozomica a celulelor fatului, celule prelevate in cursul unei amniocenteze sau al unei biopsii a vilozitatilor coriale. in caz de detectare a unei anomalii grave, poate fi pusa problema intreruperii sarcinii. Un genetician evalueaza cu aceasta ocazie riscurile aparitiei unei anomalii in decursul sarcinilor ulterioare.

Tratament - Data fiind natura anomaliilor decelate, care se rasfrang asupra tuturor celulelor unui individ, nu este posibila vreo vindecare. Majoritatea anomaliilor autosome nu permit o supravietuire de durata. Tratamentele hormonale si chirurgicale contribuie la corectarea unor anomalii de dezvoltare caracteristice sindroamelor Turner si Klinefelter.

ABERATIE CROMOZOMIALA

Aberatia cromozomiala reprezinta o anomalie privind numarul sau structura cromozomilor.

ABIOTROFIE

pierderea sau degenerarea functiilor fara o cauza aparenta.

ABLACTATIE

Eliminarea din alimentatia sugarului a suptului la san.

ABLATIE

Operatie constand din indepartarea unui organ, unui ansamblu de tesuturi sau a unui corp strain pe cale chirurgicala.
Sinonim: exereza.

ABLATIE

Ablatia reprezinta o operatie constand din indepartarea unui organ, unui ansamblu de tesuturi sau a unui corp strain pe cale chirurgicala.
Sinonim: exereza

ABLEFARIE

malformatie congenitala manifestata prin absenta totala sau partiala a pleoapelor.
Sinonim: ablepharie.

ABLEPHARIE

malformatie congenitala manifestata prin absenta totala sau partiala a pleoapelor.
Sinonim: ablefarie.

ABORTIV

Care provoaca avortul (medicament abortiv, boala abortiva).

ABORTIV

Medicament care provoaca avortul sau avortul spontan.

ABRAHIE

Absenta congenitala a bratelor.

ABRAHIOCEFALIE

Absenta congenitala a bratelor si a capului.

ABRAZIUNE

1. Zgarietura sau fenomen fiziologic sau patologic de slefuire a marginilor si suprafetelor dintilor antagonisti prin articularea interdentara sau masticatie.
2. in dermatocosmetologie, termenul de abraziune este folosit pentru a defini procedurile de exfoliere a tegumentului.

ABRIKOSSOFF SAU ABRIKOSOV (TUMORA LUI)

tumora benigna rara cu celule granuloase ce poate fi localizata pe piele, subcutanat sau in orice alta parte a corpului, inclusiv in muschii scheletici si organele interne (mai ales pe limba).
Sinonim: mioblastom granulos.

ABRUPTIO PLACENTAE

Desprinderea placentei de la pozitia normala, cauzata de detasarea completa sau partiala a acesteia de peretele uterin.

ABSENTA

intrerupere brusca si de scurta durata a cunostintei. Absenta care survine mai ales in decursul celei de a doua parti a copilariei se caracterizeaza printr-o rupere a contactului in cursul careia copilul isi intrerupe activitatile, are o privire goala, nu raspunde. Este o forma de epilepsie.

ABSENTA

Absenta semnifica intrerupere trecatoare a starii de constiinta

ABSENTA REZERVELOR

comuna tuturor copiilor atinsi de intarziere de crestere intrauterina

ABSORBANT

substanta care absoarbe o alta substa.

ABSORBTIE

Retinerea lichidelor sau a altor substante de catre tesuturile corpului. Cea mai mare parte a absorbtiei hranei are loc in intestinul subtire.

ABSORBTIOMETRIE BIFOTONICA

Procedeu cu ajutorul caruia se calculeaza densitatea tesuturilor.

ABSORBTIOMETRIE BIFOTONICA

Reprezinta o tehnica ce permite calcularea densitatii tesuturilor de doua feluri de radiatii X de energie diferita

ABSORBTIOMETRIE DUALA CU RAXE X

Metoda de masurare a densitatii osoase care se bazeaza pe proportia fasciculelor de fotoni care trec prin os.
Sinonime: osteodensitometrie, DEXA.

ABSTINENTA

Retinerea voluntara de la consumul unor alimente, alcool, droguri sau de la activitatea sexuala.

ABSTINENTA

renuntarea partiala sau totala la unele alimente, mai ales la bauturile alcoolice sau la satisfacerea unei nevoi ori unei dorinte.

ABSTINENTA SEXUALA

abtinerea de la satisfacerea necesitatilor sexuale.

ABULIE

simptom psihic caracterizat prin lipsa mai mult sau mai putin pronuntata a vointei, antrenand o inhibare a activitatii fizice si intelectuale.

ABULIE

Abulia reprezinta tulburarea mintala caracterizata prin slabirea vointei, antrenind o inhibare a activitatii fizice si intelectuale (a- +gr.boule=vointa)

AC

instrument subtire, cu varf ascutit, utilizat in medicina in diferite scopuri. Acele utilizate in chirurgie au diferite forme, in functie de tipul interventiei.
Acele care au un canal sunt folosite pentru injectarea de substante in organism, pentru a obtine probe de tesuturi sau pentru a elimina lichid dintr-o cavitate.

AC CU LIMITATOR

Ac chirurgical prevazut cu un guler proeminent, care impiedica acul sa patrunda in tesut mai mult decat lungimea prevazuta.

AC INTRAOSOS

Ac cu orificiu larg, utilizat pentru insertia directa in maduva osoasa a tibiei (de obicei) la copii, care se utilizeaza doar in urgente, cand nu se poate efectua un alt acces venos.
Prin acest ac se pot introduce lichide si medicamente necesare rapid bolnavului.
Se face doar la pacientii inconstienti si trebuie inlocuita rapid cu o lata cale de acces intravenos

ACALAZIE

tulburare a functiei musculaturii esofagiene, constand din hipertonia sfincterului esofagian inferior, absenta relaxarii sale in cursul deglutitiei si absenta undelor peristaltice normale in cele 2/3 inferioare ale esofagului.

ACALCULIE

simptom de afazie care consta in imposibilitatea de a utiliza cifrele si numerele, si de a efectua calcule matematice elementare.

ACANTHA

apofiza spinoasa a vertebrelor.

ACANTHAMOEBA

Gen de amoebe care se gasesc frecvent in sol si in apa contaminata. Determina la om infectie corneeana dureroasa si ulceratii. Apare mai frecventa datorita sterilizarii improprii a lentilelor de contact.

ACANTHION

Punct craniometric aflat la nivelul spinei nazale anterioare.

ACANTHOSIS

hiperplazie a epiteliului prin inmultirea celulelor din stratul malpighian al epidermului, conducand la ingrosarea acestuia.

ACANTHOSIS NIGRICANS

boala cutanata ce se manifesta prin formarea de placi groase, inchise la culoare, ce apar pe gat, subsoara si pe partea ventrala.

ACAPNIE

Stare caracterizata prin scaderea anormala a concentratiei de dioxid de carbon din sange.
Aceasta poate ficauzata de respiratia foarte profunda in relatie cu activitatea fizica a individului.
Sinonim cu Hipocapnie

ACARDIE

malformatie congenitala caracterizata prin lipsa cordului.

ACARIAN

parazit de talie mica, cu capul, toracele si abdomenul nediferentiate, fiind purtatorul de germeni ai unor boli grave. acarienii, ca si insectele, sunt artropode. Ei sunt ectoparaziti (traiesc pe piele), in general hematofagi (se hranesc cu sangele gazdei lor). Unii nu provoaca decat neplaceri cutanate, ca mancarimile: larva capusei, sarcoptul scabiei. Altele, precum capusele, transmit boli infectioase: arboviroze (diverse febre virale), rickettsioze (febrele purpurice), febra Q, borrelioze (febre recurente, boala Lyme). De altfel, inhalarea de acarieni morti, continuti in praful de casa, favorizeaza crizele de astm la subiectii predispusi.

ACARIAZA

infestatie cu acarieni si capuse, a caror prezenta poate provoca simptome ca alergia si dermatitele.

ACARICID

Substanta chimica folosita pentru omorarea capuselor.

ACARIOZA SARCOPTICA

afectiune cutanata provocata de parazitii din ordinul acarienilor, sarcoptii (Sarcoptes scabiei).
Scabia survine in epidemii ciclice, separate prin perioade de 30 pana la 40 ani. Dupa tipul de transmisie, se deosebeste scabia zisa umana, caracterizata printr-o contaminare pornind de la o alta persoana, de scabia zisa ne-umana, caracterizata printr-o contaminare plecand de la un animal sau de la o planta.
Sinonime: scabie, raie, sarcoptidoza, scabioza.

ACARUS

Specie de muste. Musca de faina, Acarus siro (Ttyroglyphus farinae) este neparazita, dar prezenta ei in faina poate provoca dermatite alergice severe la muncitorii din morile de cereale.

ACATALAZIE

Lipsa enzimei catalaza, ce conduce la aparitia unor afectiuni ale gingiilor si ale cavitatii bucale.

ACATIZIE

Efectuarea de miscari involuntare produse de medicamente antipsihotice, cum ar fi fenotiazinele.
Persoana afectata nu poate pastra mai mult timp aceeasi pozitie, lucru care poate fi confundat cu agitatia pentru care medicamentul a fost prescris initial.

ACCEPTOR

Substanta care in urma combinarii cu hidrogenul sufera un proces de reducere.

ACCES DE RETINERE A RESPIRATIEI

Episod in care un copil (frecvent cu varsta intre 1 si 5 ani) tipa, isi retine respiratia si se cianozeaza.
Fiecare atac este frecvent precipitat de starea de dispozitie si poate determina pierderea constientei.
Nu este necesar un tratament medicamentos, atacurile putand disparea spontan.

ACCESOR (NERVUL)

Nervul accesor perechea a Xi-a de nervi cranieni.

ACCIDENT CEREBRAL ISCHEMIC

necroza a unei parti mai mult sau mai putin importante a encefalului, legata de obstructia uneia din arterele care il iriga. infarctul cerebral este forma cea mai grava a ischemiei cerebrale (micsorarea aporturilor sangvine arteriale la creier). Cauza cea mai frecvent constatata este o tromboza (obstructia cu un cheag sau trombus), favorizata de prezenta, in interiorul arterei, a unei placi de aterom (depunere de colesterol). O a doua cauza este embolia, migrarea unui fragment de trombus sau a unei placi de aterom situate in amonte, pe o artera (carotida sau aorta toracica) sau in inima.

simptome si semne - Acestea depind de teritoriul cerebral al necrozei, deci de artera implicata. Obstructia unei ramuri a carotidei interne provoaca o hemiplegie, uneori o afazie (tulburare de vorbire). Obstuctia unei ramuri a tunchiului bazilar (artera nascuta din reunirea a doua artere vertebrale, destinata partii posterioare a cerebelului) provoaca fie tulburari vizuale complexe (pierderea unei parti a campului vizual, tulburarea recunoasterii vizuale), fie un sindrom altern (hemiplegia uneia din parti, paralizia fetei de pe cealalta parte) sau un sindrom cerebelos si vestibular (tulburari ale coordonarii miscarilor, vertije).

Diagnostic si tratament - Diagnosticul se pune pe baza unei examinari scaner. Tratamentul, in faza acuta, este indeosebi cel al simptomelor: el vizeaza mentinerea functiilor vitale, evitarea extinderii leziunilor si complicatiilor legate de imobilizarea la pat. Pe termen lung, medicamentele anticoagulante sau antiagregante evita recidivele. Evolutia se face in mod obisnuit spre o recuperare treptata a deficitului sau deficitelor neurologice (motricitate, limbaj); recuperarea este ajutata prin adaptarea ei la fiecare caz.

Sinonim: infarct cerebral, ramolisment cerebral.

ACCIDENT ISCHEMIC TRANZITOR

intreruperea tempoarar a circulatiei intr-o regiune a creierului, care apare datorita emboliei, trombozei arterelor craniene sau unui spasm vascular.
Simptomele pot fi asemanatoare celor din accidentul vascular cerebral, dar pacientul se recupereaza in mai putin de 24 de ore.

ACCIDENT ISCHEMIC TRANZITORIU

Accident neurologic provocat printr-o intrerupere sau diminuare a circulatiei sangvine intr-un vas cerebral, si are o durata mai mica de 24 ore. accident ischemic tranzitoriu. Accident neurologic localizat, cu durata mai mica de 24 ore, de origine ischemica, adica provocat printr-o intrerupere sau diminuare a circulatiei sangvine intr-un vas cerebral.

Simptome si diagnostic - Simptomele unui accident ischemic tranzitoriu sunt bruste si foarte variabile: pierderea vederii cu un ochi, paralizie sau amortirea unei jumatati de corp, afazia (tulburari de vorbire) etc. Diagnosticul este stabilit, in principal, prin examenul clinic al pacientului.

Tratament si prevenire - Tratamentul are drept scop prevenirea unui accident vascular cerebral care poate surveni in decurs de 5 ani dupa un accident ischemic tranzitoriu la 25-33% dintre subiecti: supravegherea unei hipertensiuni arteriale, a unui diabet, a unei hipercolesterolemii si suprimarea fumatului.

Sinonim: atac ischemic tranzitoriu.

ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL

Accident neurologic cauzat de o leziune vasculara cerebrala, ce are o durata mai mare de 24 ore. Accident neurologic localizat, cu durata mai mare de 24 ore, cauzat de o leziune vasculara cerebrala.

Diferitele tipuri de accident vascular cerebral
- Accidentele vasculare cerehrale ischemice, numite si infarcte cerebrale sau inca si ramolismente cerebrale, apar cel mai adesea ca o consecinta a unui trombus (cheag de sange care se formeaza intr-o artera), a unui embola (corp strain sau un trombus mobilizat care, antrenat prin circulatie, va produce obstructia arterei) sau o ingustare a arterei favorizata de ateroscleroza (ingrosarea invelisului intern al peretelui arterial). Ultima este cauza principala a accidentelor vasculare cerebrale ischemice.
- accidentele vasculare cerebrale hemoragice se datoreaza unei scurgeri de sange in tesutul cerebral. Cauza lor o constituie in general hipertensiunea arteriala sau, mult mai rar, malformatii le vasculare (angiom, anevrism), tulburarile de coagulare sau complicatiile unui tratament anticoagulant.

Simptome si diagnostic - Simptomele observate (hemiplegie, tulburari de sensibilitate, ale campului vizual, paralizia unuia sau mai multor nervi cranieni, afazie tulburari de vorbire, etc.) pot fi izolate sau asociate in diferite modalitati dupa sediul si intinderea accidentului vascular cerebral
O scanografie cerebrala este indispensabila pentru a confirma diagnosticul si pentru a preciza natura ischemica sau hemoragica a accidentului.
Alte examene - analize de sange, ecografie cardiaca, explorare a arterelor care iriga creierul prin metoda Doppler sau prin arteriografie - permit determinarea cauzei. O punctie lombara poate fi necesara pentru decelarea unei hemoragii meningeene asociate.

Tratament si prevenire - Tratamentul accidentului vascular cerebral, cu o eficacitate limitata, are mai ales drept scop asigurarea functiunilor vitale ale bolnavului si evitarea extinderii leziunilor cerebrale. in unele cazuri, este necesara o interventie de chirurgie vasculara cu scopul de a practica ablatia unei malformatii vasculare si de a reduce astfel riscurile unui nou accident vascular cerebral. Bolnavii spitalizati care si-au pierdut partial sau total starea de constienta trebuie sa aiba caile respiratorii degajate si trebuie sa fie hraniti fie prin perfuzie intravenoasa, fie prin sonda nazogastrica.
Dupa faza acuta intervine faza de recuperare. Aceasta, treptata si mai mult sau mai putin completa, este usurata prin practicarea unei reeducari destinate sa trateze deficitele motorii sau senzitive si sa duca la regresia tulburarilor de vorbire. Multi bolnavi care au fost afectati de paralizie ajung sa mearga din nou cu ajutorul unei reeducari adecvate. in schimb, deficitele intelectuale sunt adesea ireversibile.

Prevenirea recidivelor este bazata pe corectarea factorilor de risc: tratarea unei hipertensiuni arteriale, a unei hipercolesterolemii, a unui diabet, dar mai ales suprimarea fumatului. Atunci cand accidentul vascular cerebral a fost provocat de o embolie, bolnavul poate primi un tratament antiagregant plachetar (aspirina) sau anticoagulant. in acest caz, tratamentul este adesea prescris pe viata.

ACEBUTOLOL

Medicament beta-blocant utilizat frecvent in tratamentul hipertensiunii arteriale, anginei pectorale si tulburarilor de ritm cardiac. Se administreaza pe cale bucala. Posibilele reactii adverse includ tulbura

ACEFALIE

malformatie congenitala manifestata prin lipsa capului.

ACENTRIC

Termen folosit in genetica, ce se refera la un cromozom care nu prezinta centromer.

ACERVULUS CEREBI

Masa de granule de material care contine calciu, gasita frecvent inglanda hipofiza.

ACERVULUS CEREBRI

Masa de granule de material care contine calciu, gasita frecvent in glanda hipofiza.

ACETABUL

Cavitate articulara a osului coxal, pentru articulatia cu capul femurului.

ACETAZOLAMIDA

inhibitor al anhidrazei carbonice, folosit in tratamentul glaucomului.

ACETILCOLINA

neurotransmitator in sinapsele nervilor parasimpatici si in jonctiunile neuromusculare.

ACETONA

Substanta lichida, volatila si urosr inflamabila, care este utlizata ca solvent. in organism poate fi gasita sub forma de corpi cetonici, care rezulta ca urmare a metabolizarii lipidelor.

ACHIIL

Reducere, pana la absenta uneori, a secretiilor digestive.

ACHILE (TENDONUL LUI)

tendonul lui ahile face legatura intre calcai si muschii gambei. Este cel mai mare tendon din corpul uman si permite miscarea degetelor necesara in timpul mersului sau a alergatului. tendon care asigura insertia muschiului triceps sural (muschiul puternic al gambei) pe calcaneu (osul calcaiului). tendonul lui ahile, cel mai voluminos tendon din organism, permite flexia plantara a piciorului. Foarte rezistent, acest tendon poate suporta o incarcatura de 400 kilograme.

Patologie - ruptura tendonului lui ahile urmeaza unui efort violent si provoaca o rupere a tesuturilor. Ea survine la sportivul adult al carui tendon este fragilizat printr-o degenerescenta a fibrelor tendinoase. Subiectul resimte o durere brutala si se prabuseste, absolut incapabil sa mearga sau sa alerge, nu poate sa stea in varful picioarelor si deasupra calcaiului se formeaza o depresiune marcata. lmobilizarea gleznei intr-o gheata gipsata este necesara pe durata a aproximativ 2 luni. Pacientul poate sa faca din nou sport dupa 4-6 luni. La sportivii de mare nivel sau in caz de recidiva se poate avea in vedere o operatie chirurgicala.

Sinonim: tendonul lui Ahile.

ACHILIE

reducerea, pana la absenta uneori, a secretiilor digestive.

ACICIDENT ISCHEMIC TRANZITORIU

Acest accident neurologic localizat , cu durata mai mica de 24 de ore , de origine ischemica este provocat printr-o intrerupere sau diminuare a circulatiei sangvine intr-un vas cerebral.

ACID ACETILSALICILIC

medicament analgezic si antipiretic (activ fata de durere si febra) de referinta. acidul acetilsalicilic, singur sau in asociere cu alte principii active, intra in compozitia a numeroase preparate farmaceutice. Utilizarea sa terapeutica depinde de posologie in doze mici, este un antiagregant plachetar: el impiedica plachetele sanguine sa se prinda unele de altele, ceea ce evita formarea cheagurilor de sange in vase. in dozele medii obisnuite, acidul acetilsalicilic este analgezic si antipiretic in doza mare, este un antiinflamator, indicat in unele afectiuni reumatismale.

Contraindicatii - Atunci cand in antecedente exista un ulcer de stomac sau un astm, prescrierea acidului acetilsalicilic devine o problema delicata. El este contraindicat la sfarsitul sarcinii, subiectilor alergici la salicilati (grupul de medicamente caruia ii apartine) si copiilor sub 12 ani pe durata unei boli virale. in plus, exista numeroase interactii nedorite cu alte substante: antiinflamatoarele nesteroide si anticoagulantele.

Efecte secundare - Principalele efecte secundare sunt: leziunile digestive (gastrita), tulburarile hemoragice (sangerari digestive, hemoragii la sfarsitul sarcinii), trombopeniile (scaderea numarului de plachete sanguine), sindromul lui Reye (afectarea ficatului si encefalului, la copiii mai mici de 12 ani infectati cu un virus). Pot interveni si intoxicatii grave, mai ales la copil; ele se manifesta prin tulburari de auz, transpiratii, voma, hipotensiune arteriala, somnolenta si acidoza (exces de acizi in organism).

ACID ALGINIC

Medicament antiacid utilizat frecvent sub forma de gel si in combinatie cu alte medicamente, in traamentul pirozisului determinat de refluxul acid in esofag si hernia hiatala.

ACID ARAHIDONIC

Este un acid gras esential cu numeroase roluri in biochimia organismului; este o compionenta importanta a reactiilor inflamatorii.

ACID ASCORBIC

vitamina c reprezinta un antioxidant de exceptie ce contribuie activ la franarea proceselor degenerative din organism. Facand parte din grupa vitaminelor hidrosolubile (solubile in apa) vitamina c se elimina in cantitati mari din organism. organismul uman nu isi poate sintetiza propria vitamina c si tocmai de aceea trebuie sa si-o procure din alimente sau din alte surse. Sensibila la lumina, caldura si vapori de apa, vitamina c este necesara in formarea colagenului, o proteina ce da tarie oaselor, cartilagiilor, muchilor si vaselor de sange si contribuie la buna mentinere a capilarelor, oaselor si dintilor.
Acidul ascorbic administrat in mod sustinut ajuta la:
- functionarea normala a sistemului imunitar, inhiband cresterea tumorilor si asigurand rezistenta organismului impotriva infectiilor
- participa la sinteza hormonilor glandelor suprarenale
- previne uzura celulara, incetinind procesul de imbatranire, are rol de echilibrare a organismului fiind necesar in metabolismul calciului si al altor minerale
- are rol de echilibrare a sistemului imunitar, prevenind aparitia astmului si a alergiilor si stimuland productia de interferon, factor cu proprietati antiinfectioase remarcabile. Acidul ascorbic accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea tesuturilor, participa la sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la sinteza hormonilor cortico-suprarenalieni. Scade colesterolul sangvin, protejeaza organismul fata de substantele cancerigene si creste si mentine randamentul fizic.
Vitamina C ajuta absorbtia fierului la nivelul intestinului, creste rezistenta la infectii si mentine numarul globulelor albe din sange, ofera protectia antioxidanta, prevenind transformarea nitratilor (din tigari, fum, grasimi, unele legume) in substante cancerigene. Cauzata de o alimentatie insuficienta, de o malabsorbtie digestiva, de o crestere a necesitatilor sau eliminare excesiva, carenta apare cel mai des la subiectii varstnici, alcoolici, suferind de malabsorbtie cronica (doza zilnica recomnadata de vitamina C este de 60 de mg). Simptomele lipsei de vitamina C sunt: oboseala, astenie, slabiciune, stare de depresie, lipsa poftei de mancare, dureri osoase moderate, ameteli, piele uscata, edeme, gingivita, hemoragii.

Deficitul de vitamina C - conduce la aparitia scorbutului care este o boala caracterizata prin anemie, caderea dintilor si sangerari sub piele. in carenta de vitamina C tenul devine uscat si palid, pierzandu-si stralucirea si prospetimea. Excesul de vitamina C (1000-5000 mg pe zi) se manifesta prin deranjamente stomacale mai ales in cazul unei sensibilitati crescute la aciditate, aparitia de pietre la rinichi, afectarea sistemului imunitar si aparitia simptomelor de ameteala si greata. Surse de vitamina C sunt: fructe (portocale, papaya, mere, capsuni, grepfruit, pepene), broccoli, ardei gras, rosii, mango, cartofi, varza, spanac, lamaie, varza, afine.

Sinonim: vitamina C.

ACID AZELAIC

Medicament antibacterian, care se aplica extern, sub forma de crema, in tratamentul acneei.
Posibilele sale efecte adverse sunt: iritatiile locale si scaderea sensibilitatii.
Denumire comericala: Skinoren

ACID AZOTIC

Acid mineral puternic coroziv. Formula chimica: HNO3.

ACID BENZOIC

antiseptic folosit pentru conservarea alimentelor si a produselor farmaceutice.

ACID CARBOLIC

Este o subsnta chimica folosita in medicina ca dezinfectant.

Sinonim: fenol.

ACID CITRIC

Acid organic care se gaseste in citrice.

ACID CLAVULANIC

Medicament care interfera cu penicilinaza care inactiveaza antibioticele beta-lactamice, cum sunt amoxicilina sau ticarcilina.
in asociatie cu un antibiotic, acidul clavulanic poate invinge rezistenta medicamentoasa.

ACID CLORHIDRIC

Acid tare, prezent in sucul gastric, in forma diluata.

ACID DEZOXIRIBONUCLEIC

Acid nucleic, suport al controlului activitatilor celulare si al transmiterii caracterelor ereditare. Molecula de ADN, foarte lunga, comporta doua fire rasucite unul in jurul celuilalt intr-o dubla elice. ADN-ul este principalul constituent chimic al cromozomilor. Pe unul din cele doua fire se gasesc informatiile care permit enzimelor sa sintetizeze proteinele, care controleaza activitatile celulare. in timpul diviziunii celulare, enzimele separa cele doua fire si sintetizeaza alte doua fire noi in fata celor vechi. Astfel se formeaza doua noi molecule de adn, identice cu cea veche, destinate fiecare cate unei celule-fiice. Acest fenomen, denumit replicarea adn-ului, asigura identitatea genetica in timpul multiplicarii celulare.

Sinonim: ADN.

ACID ETACRINIC

Medicament diuretic de ansa, utilizat in tratamentul retentiei de fluid (edem), cand acesta se asociaza cu insuficienta cardica, afectiuni renale sau hepatice.
Se administreaza pe cale injectabila. Efectele sale adverse frecvente includ: scaderea apetitului, dificultati la deglutitie, greturi, varsaturi si diaree.

ACID FITIC

Acid continut in unele cereale care interfera absorbtia calciului, prin formarea fitatilor de calciu.

ACID FOLIC

acidul folic, intervenind in sinteza ADN-ului, joaca un rol capital in productia de celule noi in organism. in particular, el este indispensabil formarii de globule rosii ale sangelui de catre maduva osoasa. Esentiala in timpul sarcinii, vitamina B9 este vitamina hidrosolubila a grupului de vitamine B, avand un rol fundamental in producerea globulelor rosii si la asimilarea substantelor nutritive din alimente. De asemenea previne aparitia malformatiilor.

Surse - acidul folic este prezent in numeroase alimente: ficat, lapte, branzeturi fermentate, legume verzi (sparanghel, spanac, varza verde, morcovi). Necesitatile zilnice de acid folic sunt foarte mari: de la 100 la 600 micrograme, in functie de varsta si starea fiziologica a subiectului. Totusi, o alimentatie diversificata aduce cantitati suficiente de acid folic.

Carenta - Carenta se poate observa in caz de subalimentare, in tulburarile de absorbtie (datorate unor anomalii digestive), in sarcina, in cazul luarii de medicamente cu activitate antifolica. Principala manifestare a carentei in acid folic este o varietate de anemie macrocitara zisa megaloblastica. Atunci este prescris ca medicament acidul folic cu administrare pe cale orala (sau, adesea, derivatul sau, acidul folinic, pe cale injectabila).

Sinonim: vitamina b9.

ACID FOLINIC

Derivat al acidului folic, implicat in sinteza purinelor.

ACID FUSIDIC

Antibiotic steroidian utilizat in tratamentul infectiilor cutanate sau oculare produse de stafilococi. Se administreaza topic si poate determina reactii de hipersensibilizare.

ACID GAMA-AMINOBUTIRIC

acidul gama-aminobutiric sau gaba este un aminoacid produs la nivelul creierului, care induce starea de relaxare si somnolenta. GABA (inhibitor) si glutamatul (excitator) sunt principalii neurotransmitatori ai creierului.

ACID GAMMA-AMINOBUTIRIC

aminoacid ce actioneaza ca neurotransmitator in sistemul nervos central.

Sinonim: GABA.

ACID GLUCURONIC

Acid derivat din glucoza, important constituent al condroitinsulfatului si al acidului hialuronic.

ACID GRAS

Acid organic, principalul constituent al lipidelor. Combinat cu glicerina formeaza grasimi. Acid organic, principalul constituent al lipidelor. in natura exista mai mult de 40 de acizi grasi naturali diferiti.
in organism, acizii grasi constituie, impreuna cu glucidele, o sursa primordiala de energie. Ei provin din degradarea glucidelor sau a lipidelor alimentare. O alimentatie echilibrata trebuie sa aduca cele doua tipuri de acizi grasi. Produsele lactate si carnea sunt adesea bogate in acizi grasi saturati, solizi la temperatura ambianta. uleiurile vegetale si pestele sunt mai curand bogate in acizi grasi nesaturati, lichizi la temperatura ambianta si usor oxidabili: aceste alimente rancezesc in contact cu aerul.

ACID GRAS ESENTIAL

Este un acid gras nesaturat, absolut necesar organismului. Exemple de acizi grasi esentiali: acidul linoleic, acidul linolenic, acidul arahidonic.

ACID HIALURONIC

Mucopolizaharid prezent in lichidul sinovial, in umoarea apoasa si in cea vitroasa.

ACID HIDROCIANIC

Acid volatil toxic care in urma inhalarii poate provoca decesul.

ACID HOMOGENTIZIC

Produs format in timpul metabolismului aminoacizilor fenilalanina si tirozina .
in mod normal, acidul homogentizic este oxidat de enzima homogentizic-acid-oxidaza. in cazuri rare, aceasta enzima lipseste, determinand aparitia alcaptonuriei, in care se elminia cantitati mari deacid homogentizic in urina.

ACID LACTIC

Compus chimic format in celule ca produs final al metabolismului glucozei in absenta oxigenului.

ACID LINOLEIC

Acid gras, nesaturat, care este continut in uleiurile sicative.

ACID LIPOIC

Compus organic care contine sulf si care este cofactor enzimatic in diverse reactii chimice din organism.

ACID MEFENAMIC

Medicament antiinflamator utilizat in tratamentul cefaleei, durerilor dentare, reumatice si a altor afectiuni similare. Efectele sale adverse includ: tulburari digestive, somnolenta si eruptii tegumentare.

ACID NALIDIXIC

Antibiotic chinolonic activ pe diferite bacterii si utilizat in tratamentul infectiilor tractului digestiv si al celui urinar. Efectele sale adverse includ: gretuir, varsaturi, reactii cutanate.

ACID NICOTINIC

vitamina pp, amida acidului nicotinic, este solubila in apa si constituie un element indispensabil in constitutia unor coenzime fara de care viata nu ar fi posibila.

ACID NUCLEIC

Compus organic complex, alcatuit dintr-un lant de nucleotide. Exista: ARN (acid ribonucleic) si ADN (acid dezoxiribonucleic).

ACID OXALIC

Acid extrem de toxic (substanta solida de culoare alba).

ACID PANTOTENIC

vitamina b3, denumita si acidul pantotenic, niacina sau vitamina PP, participa in metabolismul proteic, lipidic, glucidic, mineral, normalizand functia suprarenalelor. Ea atenueaza riscul aparitiei unor tulburari cardiovasculare, diminuand colesterolul daunator (LDL), crescand nivelul celui benefic (HDL) si scazand nivelul trigliceridelor din sange. De asemenea modereaza tensiunea arteriala, amelioreaza circulatia sangelui - participa la metabolizarea proteinelor, glucidelor si lipidelor, protejeaza impotriva aterosclerozei, migrenei, ametelilor, previne aparitia diareei. Este indispensabila functionarii normale a aparatului digestiv, a sistemului nervos, mentinerii integritatii tegumentelor si mucoaselor, precum si sintezei normale a unor hormoni (testosteron, estrogeni, insulina). Amelioreaza durerile ulceroase si combate halena (mirosul neplacut al gurii). Vitamina B3 este stabila la lumina, la caldura si rezistenta la oxidare, doza zilnica recomandata fiind de 20 mg. Carenta in vitamina PP, descrisa sub termenul de pelagra, rezulta fie prin aporturi alimentare insuficiente, fie din interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase si antiparkinsoniene). insuficienta de acid pantotenic provoaca dereglari la nivelul sistemului nervos, al pielii. Principalele surse alimentare bogate in acid pantotenic sunt: drojdiile alimentare si de bere, taratele de cereale, leguminoasele, ficatul, carnea, pestele, morcovul, conopida, tomatele, painea integrala, curmalele, smochinele, arahidele, piersicile, avocado, migdalele, nuci, ciupercile proaspete, ouale. Luarea de doze mari de acid nicotinic permite reducerea eficace a nivelului sangvin de colesterol.

Sinonime: vitamina B3, niacina, vitamina PP.

ACID RETINOIC

Acidul retinoic este un metabolit al vitaminei a, care detine numai partial functia acestei vitamine. Controlarea nivelului de acid retinoit este realizata de o suita de proteine. Acidul retinoic poate fi produs prin oxidarea ireversibila a unui organism din retinaldehida sau retinol. Acidul retinoic este responsabil de toate functiile vitaminei A.

ACID RIBONUCLEIC

arn este un acid nucleic care se gaseste in toate celulele vegetale si animale, avand un rol deosebit de important in procesele biologice, utilizand informatia ereditara purtata de catre acidul dezoxiribonucleic pentru a sintetiza proteinele.

ACID SALICILIC

Medicament care produce descuamarea tegumentului si distrugerea bacteriilor si a fungilor.
Se administreaza topic pe piele in tratamentul ulceratiilor, eczemelor, psoriazisului, pitiriazisului, verucilor, bataturilor.

ACID SALICILIC

acidul salicilic este un beta-hidroxi acid, avand o grupare OH adiacenta unui grup carboxil. Acest acid organic, cristalin si incolor este utilizat in sinteza organica si functioneaza ca un hormon de provenienta vegetala care genereaza un impact major asupra cresterii si dezvoltarii plantelor, fotosintezei, transpiratiei, captarii si transportului de ioni. De asemenea, acesta induce modificari genetice in structura cloroplastului.
Acidul salicilic este cel mai cunoscut compus chimic similar, dar nu identic, cu componenta activa din aspirina.

acidul salicilic este un ingredient de baza pentru multiple produse indicate in tratarea bolilor de piele - acnee, psoriazis, bataturi, veruci, keratoza foliculara, matreata. Utilizarea unor solutii care au o concentratie ridicata de acid salicilic provoaca hiperpigmentarea pielii in cazul persoanelor care au o culoare mai inchisa a pielii.

ACID SIALIC

Acid organic monocarboxilic.

ACID SULFURIC

Acid puternic coroziv, avand formula chimica H2SO4. Se foloseste in special in industrie.

Sinonim: ulei de vitriol

ACID TRANEXAMIC

Medicament care previne distrugerea cheagurilor de sange din circulatie prin blocarea activarii plasminogenului pentru a forma plasmina.
Este un medicament antifibrinoliotic administrat pe cale bucala ca antidot in supradozajul unor medicamente fibrinolitice si pentru a controla o hemoragie severa, de exemplu, dupa o interventie chirurgicala sau pentru tratarea unei menoragii.

ACID TRICLORACETIC

Substanta folosita in diverse boli de piele.

ACID UNDECENOIC

Substanta antifungica, ce se aplica pe tegumente, sub forma de pudra, crema, lotiuni sau spray, pentru tratamentul unor infectii, cum ar fi " piciorul de atlet".

ACID URIC

Component al urinii ce contine azot. Acid rezultat din degradarea acizilor nucleici (adn si arn) ai organismului. acidul uric continut in sange este filtrat de catre rinichi, care il elimina prin urina. La subiectul sanatos, rinichii actioneaza astfel incat mentin uricemia (procentajul sangvin de acid uric) in limite acceptabile. Uneori, eliminarea renala a acidului uric este insuficienta sau producerea sa este excesiva (boli de sange, boli enzimatice ereditare), provocand o hiperuricemie (procente anormal de ridicate de acid uric in sange). in acest caz, acidul uric tinde sa precipite sub forma de cristale, ceea ce poate declansa crize de guta, o litiaza urinara sau ambele concomitent.

ACID URSODEOXICOLIC

Medicament folosit pentru dizolvarea calculilor colesterolici din vezica biliara.

ACIDEMIE

Aciditate foarte crescuta a sangelui.

ACIDITATE GASTRICA

Caracteristica a stomacului datorata secretarii, de catre mucoasa gastrica, a sucului gastric acid continand pepsina (enzima care degradeaza proteinele), acid clorhidric (care omoara bacteriile din alimente si favorizeaza actiunea pepsinei) si factor intrinsec (esential pentru absorbtia vitaminei b12 in intestinul subtire).
Senzatiile de acru si arsurile de stomac nu sunt adesea decat o hipersecretie acida trecatoare provocata de catre unele alimente (grasimi prajite, alcool).

ACIDOCETOZA

Forma particulara de acidoza (aciditate sangvina excesiva) metabolica, datorata unei acumulari de corpi cetonici (acetona si substante chimice inrudite). Deranjament al echilibrului acidobazic al organismului corespunzand unei cresteri a concentratiei de acid in plasma si in lichidele interstitiale (lichidele in care se scalda celulele, cu exceptia sangelui).
Sinonim: acidoza.

ACIDOFIL

Element histologic care se coloreaza cu eozina, sau alti coloranti acizi.

ACIDOZA

crestere a aciditatii si reducere a rezervei alcaline din sange, din cauza unor tulburari functionale in organism.

ACIDOZA LACTICA

Forma particulara de acidoza metabolica datorata unei acumulari de acid lactic in sange.

ACIDOZA METABOLICA

Aceasta dereglare a echilibrului acidobazic al organismului poate fi provocata de o productie crescuta de acizi in organism sau printr-o pierdere de baze (bicarbonatul de sodiu, de exemplu). Acidocetoza, o forma de acidoza metabolica, survine intr-un diabet zaharat prost stapanit si, intr-o masura mai mica, in post. O acidoza metabolica poate, de asemenea, sa fie provocata de o pierdere de bicarbonati in caz de diaree severa sau de intoxicatie cu aspirina. Dar cauza principala a acidozei metabolice o constituie eliminarea insuficienta a acidului prin urina: atunci se vorbeste despre o acidoza renala.

ACIDOZA RESPIRATORIE

acidoza respiratorie sau acidoza gazoasa este o dereglare a echilibrului acidobazic al organismului care se produce atunci cand prin respiratie nu se realizeaza eliminarea bioxidului de carbon in cantitate suficienta; excesul de bioxid de carbon ramas in sange se va dizolva in el, formand acid carbonic si provocand astfel cresterea aciditatii sangvine.
Acidoza respiratorie poate fi acuta, cauzata de o depresie a centrilor nervosi respiratori, ca in cazul asfixiilor (inec, strangulare), al paraliziilor respiratorii (poliomielita, actiune a extractelor de curara) sau dupa luarea de medicamente hipnotice. Ea mai poate fi si cronica (bronsita cronica, emfizem, cifoscolioza).

ACIN

Mic sac sau cavitate inconjurata de celule secretorii glandulare. Celule care formeaza acinul se numesc celule acinare. (exemplu acini pancreatici, acini pulmonari).

ACIZI BILIARI

Acizi organici care intra in compozitia bilei. Majoritatea apar ca saruri biliare. Ei sunt: acidul colic, acidul dezoxicolic, acidul glicocolic si acidul taurocolic.

ACIZI GRASI OMEGA 3

acizi grasi care scad fibrinogenul si agregarea plachetara si cresc timpul de sangerare. Alte caracteristici: reduc intinderea zonei de necroza cardiaca post-infarct recent, regularizeaza ciclul menstrual, diminueaza frecventa si intensitatea durerilor menstruale.

ACIZI GRASI OMEGA 6

acizi grasi care asigura buna functionare a sistemului nervos central, intrand in structura membranelor neuronale.

ACLARUBICIN

Medicament antimitotic administrat injectabil in tratamentul leucemiei si al altor tipuri de cancere. Posibilele sale efecte adverse includ greata si varsaturi, caderea parului si afectari ale maduvei osoase.

ACLASIE

Continuitate patologica a unei structuri, cum este in exostoze multiple.
Sinonime: aclazie, aclasis.

ACLASIS

Continuitate patologica a unei structuri, cum este in exostoze multiple.
Sinonime: aclazie, aclasie.

ACLASIS DIAFIZAR

Alterare congenitala a dezvoltarii cartilajului si osului caracterizata prin aparitia de multiple exostoze la extremitatile diafizelor oaselor lungi.
Sinonim: aclazie diafizara, exostoze multiple ereditare.

ACLAZIE

Continuitate patologica a unei structuri, cum este in exostoze multiple.

Sinonime: aclasis, aclasie.

ACLAZIE DIAFIZARA

Alterare congenitala a dezvoltarii cartilajului si osului caracterizata prin aparitia de multiple exostoze la extremitatile diafizelor oaselor lungi.

Sinonim: aclasis diafizar, exostoze multiple ereditare.

ACLORHIDRIE

Lipsa acidului clorhidric din secretia gastrica.

ACNEE

acneea este o dermatoza provocata de porii inflamati (puncte negre sau puncte albe), cosi, chisturi sau noduli. Desi nu este o boala periculoasa, acneea poate fi suparatoare si poate desfigura. in cazul unei acnee severe, pot aparea cicatrici permanente. acneea este probabil una dintre cele mai neintelese afectiuni. Dermatoza provocata de inflamarea foliculilor pilosebacei.
Forma sa cea mai frecventa, acneea juvenila, afecteaza aproximativ 80% dintre adolescenti si se vindeca spontan catre varsta de 19 ani in 90% din cazuri, fara a lasa cicatrice. acneea rozacee sau rozaceea se observa mai ales la femei cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 ani. acneea neonatala afecteaza fata noului-nascut; ea nu dureaza decat cateva luni.
in plus, exista forme de acnee foarte particulare: acneea necrotica (a fruntii), acneea cheloidiana (a cefei), acneea conglobata (intinse abcese supurative cu fistule). Acneele medicamentoase sunt provocate de ingerarea de medicamente (corticosteroizi, vitamina B 12, corticotrofina, barbiturice, bromuri, saruri de litiu, unele medicamente antituberculoase si imunodepresoare si, la femei, hormonii androgeni si contraceptivele orale continand derivati androgenici) sau in urma contactului cu produsele cosmetice, industriale (uleiuri minerale, hidrocarburi aromatice halogenate, clor industrial) sau din cauza unei expuneri accidentale la dioxine; ele se caracterizeaza prin leziuni inflamatorii congestive si supurate, aparand indeosebi pe fata.

ACNEE JUVENILA

Este dermatoza caracterizata printr-o inflamatie purulenta a foliculului pilo-sebaceu, insotita de secretie exagerata a glandelor sebacee. Acneea juvenila apare la tineri, incepand din pubertate (14-15 ani). in perioada adolescentei, organismul produce mari cantitati de hormoni, iar pielea isi schimba aspectul. Acneea juvenila este datorata unor dereglari hormonale: la pubertate, secretia sebacee, care depinde de androgeni (hormonii sexuali masculini) si de estrogeni (hormonii sexuali feminini) produsi de catre glanda suprarenala si de testicul sau ovar, creste in mod deosebit.

Simptome si semne - Aceasta acumulare de sebum (substanta grasa secretata de glandele sebacee ale pielii), la care se adauga o hiperkeratoza (hipersecretia de keratina, elaborata in exces de catre peretele foliculului) si o proliferare bacteriana, antreneaza o inflamare a foliculilor pilosebacei, dand posibilitatea formarii de comedoane, cand deschise (puncte negre), cand inchise (microchisturi), a unor papule, unor pustule (papule avand deasupra un punct alburiu supurant), chiar de noduli (tumori). in formele cele mai grave de acnee se observa chisturi profunde si purulente, care adesea se golesc la suprafata. Acneea apare mai ales in zonele cu mare concentratie de glande sebacee, in special fata, gatul, pieptul si spatele.

ACNEE ROZACEE

Cauze - Etiologia acneei rozacee este controversata - unii o atribuie unei hipoclorhidrii (diminuarea proportiei de acid clorhidric in sucul gastric); se pare ca ceaiul cafeaua nucile ciocolata piperul alcoolul si mirodeniile joaca un rol favorizant.

Simptome si semne - acneea rozacee este caracterizata prin pustule aparand pe un fond de roseata difuza si de cuperoza care afecteaza pometii si nasul in principal. Este frecventa asocierea cu o eczema a fetei.

tratamentul - Depinde mai putin de tipul acneei si mai mult de severitatea leziunilor.

- in acneele superficiale, este suficient un tratament local pe cale externa. Respectarea igienei este foarte importanta, in special spalarea cu sapun bland de doua ori pe zi. Este necesara aplicarea de medicamente active in hiperkeratoza (acid retinoic, numit si vitamina a acida), in seboree (izotretinoina, local), in inflamatie (peroxid de benzoil in concentratie 5 sau 7%). Aplicarea medicamentelor trebuie sa fie realizata dupa reguli precise pentru a evita o iritare prea puternica. Nu este indicata expunerea la soare pe durata tratamentului. Ameliorarea apare dupa 3-4 saptamani de la inceputul tratamentului. antibioterapia locala (eritromieina, tetraciclina) da, de asemenea, rezultate bune in acneele superficiale. Toate aceste produse pot declansa o iritare sau o uscare a pielii, adesea chiar recrudescenta leziunilor in primele saptamani. O crema hidratanta aplicata zilnic remediaza aceste probleme. Rezultatele obtinute sunt foarte satisfacatoare in 80% din cazuri, cu conditia totusi sa se depuna eforturi de ingrijire pe durata a cel putin 3-4 luni.

- in acneele grave prin persistenta sau prin importanta leziunilor, tratamentul este general. El are drept scop evitarea cicatricelor. antibioticele administrate pe cale orala (ciclinele in special), utilizate timp de cel putin 4 luni pentru a evita recaderile, sunt extrem de eficiente. femeia insarcinata va evita antibioterapia generala. retinoidele orale constituie un progres recent deosebit in caz de esec al antibioticelor sau in formele foarte severe de acnee. Ele diminueaza secretia sebacee si elimina definitiv acneea in 4 pana la 6 luni de tratament. Folosirea retinoidelor impune mijloace de contraceptie foarte sigure deoarece pot produce malformatii congenitale. Contraceptia trebuie sa inceapa cu o luna inainte de inceperea tratamentului, se continua pe durata tratamentului si se prelungeste mai multe luni dupa oprirea acestuia La femei, estroprogestativele suficient dozate in estrogeni (minipilulele si micropilule sunt ineficiente in acnee). Chiar si androgenii, sunt, uneori, prescrise pentru tratamentul acneei.

Prevenire - Folosirea anumitor produse cosmetice comedogene, abuzul de detergenti ca si scoaterea comedoanelor si a cosurilor trebuie evitate, precum si orice expunere la soare.

Sinonim: rozacee.

ACODINIE

Boala vazomotorie a extremitatilor observabila la copilul cu varsta cuprinsa intre 6 luni si 5 ani.

ACOLURIE

Lipsa pigmentilor biliari din urina.

ACOMODARE

Modificara curburii cristalinului schimband focalizarea ochiului.
Cand muschiul ciliar este relaxat, ligamentele de sustinere se ataseaza corpului ciliar si tin cristalinul in pozitie extinsa determinand aplatizarea acestuia. Ochiul este apoi capabil sa focalizeze obiectele de la distanta.
Pentru ca ochiul sa focalizeze obiectele apropiate, muschiul ciliar se contracta si tensiunea in ligamente este, astfel, redusa, permitand cristalinului sa redevina sferic.

ACONDROPLAZIA

Afectiune a dezvoltarii osoase care duce la nanism. Acondroplazia este o afectiune ereditara rara, care atinge un individ din 20.

ACONDROPLAZIE

boala congenitala caracterizata prin oprirea cresterii oaselor membrelor, in contrast cu dezvoltarea normala a oaselor capului si ale trunchiului.

ACORIE

malformatie caracterizata prin lipsa pupilei.

ACRINIE SALIVARA

Absenta secretarii de saliva de catre glandele salivare. in cazul simplei diminuari a secretiei salivare, se vorbeste de hiposialie. Asialia este adesea definitiva daca este congenitala sau consecutiva unei radioterapii a fetei sau a gatului sau cand face parte din sindromul lui Gourgerot-Sjogren. in schimb, atunci cand ea este legata de luarea unor medicamente care franeaza secretia salivara (beladona, atropina, benzodiazepine si betablocante), oprirea luarii de medicamente permite, ca regula generala, revenirea la o salivatie normala. Asialia poate provoca atat carii dentare multiple, cat si infectii gingivale. Spalaturi ale gurii si aplicatiile zilnice pe mucoase ale unui gel cu fluor permit prevenirea complicatiilor. De asemenea, sunt recomandate vizitele regulate la dentist. Vezi si: xerostomie.
Sinonim: asialie, aptialie, aptialism.

ACRIVASTINE

Medicament antihistaminic utilizat in tratamentul febrei de fan si al urticariei. Se administreaza pe cale bucala.
Posibilele sale efecte adverse sunt: senzatia de gura uscata, vedere neclara si retentie urinara.

ACROCALOSAL (SINDROM)

malformatie congenitala rara, ce se caracterizeaza prin absenta corpului calos (o portiune din creier), deficit mental important, degete supranumerare si alte malformatii severe.

ACROCENTRIC

cromozom al carui centromer este situat in apropierea capatului.

ACROCIANOZA

acrocianoza este sindrom de boala manifestat prin coloratie albastru-violacee (cianoza) a extremitatilor (urechi, maini, picioare) si uneori a fetei, permanenta si mai putin dureroasa, accentuata de frig, care apare in context familial, afectand de obicei sexul feminin. Se poate insoti de hiperhidroza, keratoza pilara si de infiltrarea extremitatilor.
Aceasta afectiune este cauzata de un spasm al vaselor cutanate mici (capilare si venule), provocand o incetinire locala a circulatiei sangelui. intr-adevar, acrocianoza este insotita adesea de perturbari ale ciclului menstrual. Acrocianoza sc observa cateodata in cadrul bolii lui Raynaud.

Simptome si evolutie - Cianoza se accentueaza cu frigul si umiditatea, care pot chiar provoca unele dureri usoare. Ea se mai agraveaza in caz de emotie. Cianoza poate depasi extremitatile corpului si poate atinge coapsele si antebratele. Adesea i se asociaza transpiratia si racirea pielii. Evolutia este de obicei benigna, ameliorarea survenind spontan cu timpul. Evolutia este cronica, cu exacerbari iarna.

Tratament - Tratamentul cel mai eficace consta in evitarea expunerii la frig. Au mai fost propuse si alte masuri pentru a lupta impotriva atoniei acestor mici vase (vitaminoterapie, fitoterapie), dar eficacitatea lor este nesigura. Nu exista vreo masura preventiva.

ACRODERMATITA

inflamatie a tegumentelor mainilor sau picioarelor.

ACRODERMATITA ENTEROPATICA

Afectiune caracterizata printr-o inabilitate ereditata in absorbtia zincului care cauzeaza incetinirea cresterii, zone izolate de cadere a parului, rash tegumentar generalizat si diaree cronica. Tratamentul consta in suplimentarea zincului.

ACRODINIE

boala vasomotorie a extremitatilor, observabila la copilul de varsta cuprinsa intre 6 luni si 5 ani. Acrodinia este datorata unei intoxicatii, cel mai adesea medicamentoasa, cu mercur. Mainile si picioarele sunt tumefiate, rosii, dureroase. Copilul este obosit, slabeste, se scarpina, transpira mult, sufera de parestezii (senzatii de furnicare) si de tahicardie. Nu are febra. Suprimarea tratamentelor in curs pe baza de mercur (substante vermifuge, gamaglobuline, pomezi pe baza de mercur) asigura vindecarea acrodiniei.

ACROFOBIE

teama de inaltimi.

ACROKERATOZA

Dermatoza care se manifesta printr-o ingrosare a pielii observata in principal la nivelul palmelor de la maini si talpilor de la picioare.

ACROMATIC

Lipsit de culoare.

ACROMEGALIE

boala endocrina care se manifesta prin dezvoltarea exagerata a tuturor extremitatilor: a capului, nasului, urechilor, buzelor, a membrelor (degetelor) datorita hipersecretiei hipofizei. Afectiune caracterizata prin modificari morfologice hipertrofice ale mainilor, picioarelor si capului, asociate cu tulburari cardiace.
Acromegalia este o afectiune rara, care se intalneste la aproximativ 40 de indivizi dintr-un milion, in special la femeile de varste cuprinse intre 30 si 40 ani. Ea se datoreaza unei hipersecretii de hormon de crestere (somathormon) de catre un adenom (tumora benigna) al lobului anterior al hipofizei. La un subiect tanar care inca poate creste, aceasta dereglare hormonala provoaca gigantismul. La adult, cresterea osoasa fiind incheiata, aceasta dereglare hormonala antreneaza acromegalia.

ACROMIE

Micsorare, pierdere sau absenta a pigmentatiei normale a pielii. O leucodermie corespunde aproape intotdeauna unei micsorari a cantitatii de melanina (pigment al pielii). Ea se observa in cursul bolilor congenitale, prezente de la nastere sub forma generalizata (albinism) sau localizata (nev anemic), sau, de cele mai multe ori, in cursul bolilor dobandite, indeosebi psoriazis, lepra, sifilis, pitiriazis versicolor (infectie cu o ciuperca) si mai ales vitiligo (pete albe de cauza necunoscuta).

Sinonime: leucodermie, depigmentare.

ACROMION

Proces osos aflat la varful spinei scapulei (omoplat).

ACROOSTEOLIZA

Afectiune ereditara, caracterizata prin distructia varfurilor oaselor extremitatilor (falange), ce afecteaza copii mici.

Boala profesionala, descoperita la persoanele ce participa la procesul de polimerizare a clorurii de vinil. Se caracterizeaza prin distructia falangelor distale ale mainilor.

ACROPARESTEZIA

Reprezinta senzatia de amortire, de piscatura sau de furnicare la extremitatile membrelor.

ACROPARESTEZIE

tulburare de sensibilitate manifestata la extremitatile corpului prin senzatii de amortire, de piscatura sau de furnicare.

ACROPATIE ULCEROMUTILANTA

Sindrom care afecteaza extremitatile membrelor (maini si, mai ales, picioare), caracterizat prin ulceratii nedureroase ale pielii asociate cu mutilari osoase.

ACROPUSTULOZA INFANTILA

boala benigna, neinfectioasa, a nou-nascutului si sugarului, caracterizata prin grupuri de pustule mici, ce apar pe palme si pe degetele mainilor, pe talpile picioarelor si pe degetele de la picioare, mai rar in alte zone ale corpului.
Acropustuloza infantila afecteaza in principal, fara un motiv evident, sugarii negri de sex masculin. Boala este deranjanta din cauza mancarimii pe care o provoaca si a recidivelor care survin fara incetare. Boala rezista la tratamentele locale (in schimb se trateaza simptomele ei cu ajutorul antisepticelor si a dermocortico-steroizilor), dar se vindeca spontan spre varsta de 2-3 ani.

ACROPUSTULOZA INFANTILE

Este o boala, neinfectioasa, a nou-nascutului si sugarului, caraterizata prin grupuri de pustule mici, ce apar pe palme si pe degetele mainilor, pe talpile picioarelor si pe degetele de la picioare si rar in alte zone ale corpului.

ACROSCLEROZA

afectiune cutanata, care este un tip de sclerodermie generalizata.

ACROZOM

Structura situata in partea anterioara a spermatozoidului, care are drept scop digerarea membranei ovulului, facilitand fecundatia.

ACTH

Hormonul adenocorticotrop -hormon care controleaza activitatea glandei suprarenale.

ACTH

Hormonul adenocorticotrop - hormon care controleaza activitatea glandei suprarenale.

Sinonim: adenocorticotrofina, corticotropina, corticotrofina.

ACTINA

proteina care se gaseste in muschi, avand rol in contractia acestora.

ACTINOBACILLUS

Gen de bacterie aeroba, imobila, Gram-negativa, care este in mod caracteristic sferica sau sub forma de bacil, dar ocazional creste in filament ramificate.
Produce boli la animale, care pot fi transmise si la om.

ACTINOMICETE

Grup de microorganisme foarte raspandite in natura, inrudite cu ciupercile inferioare, dintre care unele sunt purtatoare de boli pentru om si animale, iar altele produc antibiotice. Microorganisme ce traiesc in mod normal in cavitatea bucala a fiintelor umane, aparitia infectiei este favorizata de o igiena dentara precara si de o stare imunodepresiva.

ACTINOMICOZA

boala infectioasa (la oameni si la animale) provocata de anumite ciuperci si bacterii (actinomicete), care se manifesta prin aparitia unor abcese cronice.
Actinomicetele traiesc in mod normal in cavitatea bucala a fiintelor umane. Aparitia infectiei este favorizata de o igiena dentara precara si de o stare imunodepresiva. infectia se dezvolta adesea pornind de la un focar initial (carie dentara) si se propaga in organism. Localizarile obisnuite ale actinomicozei sunt pielea, oasele, creierul, plamanul si pleura. Evolutia este, in general, favorabila multumita unei antibioterapii prelungite, de mai multe luni, cu penicilina. O interventie chirurgicala este necesara adesea pentru a exciza sau drena fistula.

ACTINORETICULOZA

Dermatoza cronica a adultului, cauzata de o hipersensibilitatc a pielii la lumina.
Actinoreticuloza afecteaza indeosebi barbatii trecuti de 50 ani. Ea pare sa fie cauzata de asocierea unui teren alergic familial si personal cu o fotosensibilizare. leziunile, foarte pruriginoase, predomina pe zonele expuse la lumina. De la simple placi eczematiforme rosii si descuamante, ele se transforma la capatul a catorva luni sau ani in papule mari care pot sa se intinda pe zonele protejate de lumina si, in final, sa se intinda pe tot corpul.
Singurul tratament este corticouvaterapia (tratament care asociaza corticosteroizii cu radiatiile ultraviolete A). Masurile de protectie fata de lumina sunt indispensabile.

ACTINOTERAPIE

Metoda de tratament utilizand actiunea luminii asupra pielii. Sursa de lumina utilizata poate fi lumina solara (helioterapia) sau lumina artificiala. Helioterapia este utilizata pentru a trata leziunile acneice si favorizeaza, in majoritatea cazurilor, tratamentul psoriazisului.

- Luxterapia, fototerapie specifica, este o metoda a carei eficacitate nu a fost total demonstrata. Ea consta in expunerea pacientului la o lumina necolorata intensa. Sedintele de expunere, de durata variabila, debuteaza intr-un centru specializat si pot fi urmate la domiciliu pana la ameliorarea starii pacientului. Luxterapia este utilizata in tratamentul depresiunilor sezoniere (care se manifesta cu regularitate in anumite perioade ale anului).

Sinonim: fototerapie.

ACTIUNE CUMULATA

Efectele toxice ale unui medicament, produse prin administrari repetate de doze mici la intervale care nu sunt destul de lungi pentru ca medicamentul sa fie descompus sau excretat.

ACTIVATOR ORTODONTIC

Aparat folosit in tratamentul ortodontic, cu scopul de a misca dintii.

ACTIVATORI AI CANALELOR DE POTASIU

Clasa noua de medicamente care controleaza miscarea ionilor de potasiu prin canalele de proteine in membrana celulara.
in cazul celuleor musculare netede, cum sunt cele din peretii arterelor, sensibilitatea acestora la stimulii normali pentru contractie este redusa. Rezultatul este relaxarea fibrelor musculare si dilatatia arterelor.
Activatorii canalelor de potasiu sunt utilizati pentru a inbunatati circulatia sangvina in muschiul cardiac in caz de angina pectorala.

ACTIVATORI AI PLASMINOGENULUI

Enzime care convertesc plasminogenul inactiv in plasmina activa, care dizolva cheagurile sangvine.

ACUFENA

perceptie de zgomote sau vajaituri in urechi, subiective sau obiective, de origine foarte variata. perceptie, in general, eronata a unei senzatii sonore (zumzait, fluierat, tarait).
Acufenele constituie un fenomen frecvent. Ele pot afecta o ureche sau ambele. Adesea, pacientul nu poate preciza partea atinsa si pare sa perceapa acufena la mijlocul craniului.

Cauze - Orice leziune obstructiva a urechii externe, orice leziune a urechii medii sau interne este susceptibila sa antreneze acufene: dopul de cerumen, otita medie acuta, otospongioza, prezbiacuzia (diminuarea naturala a auzului cauzata de inaintarea in varsta) sau de o tumora a nervului auditiv. Daca zgomotul este audibil de catre un subiect exterior, sincron cu pulsul, el poate avea o origine vasculara.

Tratament - Tratamentul acufenelor este dificil deoarece, pana in prezent, nici o metoda nu a facut dovada unei eficacitati constante.

ACUITATE VIZUALA

Capacitatea perceptiei vizuale: gradul in care o persoana poate distinge detalii fine.

ACUMETRIE

Masurare clinica a auzului. Acumetria permite diagnosticarea cu usurinta a tipului de surditate a pacientului chiar daca, spre deosebire de audiometrie (masurarea auzului cu ajutorul unui echipament electronic), nu este decat o apreciere aproximativa realizata de catre medic.

ACUPUNCTURA

acupunctura este un tratament ce consta in inteparea anumitor puncte situate la nivelul pielii, puncte ce se afla de-a lungul unor meridiane energetice care formeaza o retea complexa. Scopul tratamentului prin acupunctura este echilibrarea functionarii organismului. Se urmareste eliminarea urmarilor factorilor ce produc boala, cresterea rezistentei proprii a organismului la imbolnavire, refacerea energiei afectate a diferitelor organe. Ramura a medicinei traditionale chinezesti constand in practicarea de intepaturi cu ace in puncte precise ale suprafetei corpului unui pacient, cu scopul de a vindeca anumite boli sau de a provoca un efect analgezic.

istoric - Chinezii sunt cei care au descoperit acupunctura intre anii 4000 si 3000 i.Hr., elaborand aceasta tehnica poate plecand de la observarea remisiunilor inexplicabile la cei raniti de sageti sau ale celor torturati cu ace ascutite. Practicarea sa s-a raspandit in Franta incepand cu deceniul al patrulea.

indicatii - Asa cum in China, in prezent, medicina occidentala este mult practicata, acupunctura s-a dezvoltat si ea foarte bine in tarile occidentale, cel mai adesea in completarea altor tratamente indicatiile ei tin de aceleasi specialitati ca cele ale medicinei generale: de la reumatologie la pneumologie, trecand prin ginecologie (vomele din timpul sarcinii, dismenoreele), gastroenterologie, otorinolaringologie (sinuzite, rinolaringite, traheite cronice) sau unele tulburari de comportament (nervozitate, trac, angoase, enurezis, afectiuni consecutive stresului). Ea este indicata in mod particular in caz de inflamatie, de spasme si de dureri (nevralgii, migrene, dureri-fantoma ale amputatilor, mialgii, contractura), in afara cazului unei leziuni organice importante. Manifestarile alergice (astm, febra fanului) constituie, de asemenea, unul dintre domeniile de predilectie ale acupuncturii. in fine, in caz de entorsa sau de accident muscular banal (intindere), acupunctura permite o usurare a durerilor pacientului. Utilizata pe scara larga in China, analgezia acupuncturala, eronat denumita anestezie prin acupunctura, nu este utilizata in Occident decat in obstetrica (nasterea fara dureri) si in stomatologie (ingrijiri dentare), incercarile de inlocuire a anesteziei prin acupunctura, in cursul unor adevarate interventii chirurgicale, nu dau rezultate suficiente, dupa criteriile occidentale.

Principiul - S-a demonstrat ca acupunctura elibereaza in sistemul nervos central endorfine (hormoni cu efect analgezic). Mai mult, introducerea de ace, stimuland nervii periferici, ar distrage atentia de la durerea de baza. Dupa medicina traditionala chineza, ki, influxul vital, circula in corp in lungul a 24 meridiane sau linii de inaintare, in legatura unele cu altele. Pe lungimea fiecarui meridian se gasesc punctele-cheie. Ele se impart in 5 categorii:
- punctele de tonificare, al caror rol este de a stimula o functie organica deficitara;
- punctele de dispersie, al caror rol este de a calma o functie organica ce sufera prin exces (hiperfunctie, hipersecretie etc.);
- punctele surse care regleaza;
- punctele de alarma sau punctele Herault, dureroase spontan atunci cand meridianul pe care se gasesc este perturbat;
- punctele de trecere, prin care se scurge energia vitala atunci cand ea se afla in exces intr-un organ.
Acupunctura trateaza pacientul prin inserarea acelor in aceste puncte precise (787 in total). in functie de boala, se stabilesc temperatura acului, unghiul de introducere, miscarea de basculare sau de vibratie a acului in momentul intoducerii lui, rapiditatea introducerii sau retragerii acului, precum si durata de mentinere in aceasta asezare. Unii specialisti in acupunctura chiar recurg la trecerea unui curent electric pentru a stimula deblocarea meridianului.

Tehnici - Bolnavul trebuie sa fie lungit pe spate sau pe burta. Penetrarea acelor este putin dureroasa pe ansamblul corpului, mai dezagreabila la extremitati. in general, nu trebuie sa se depaseasca 15 pana la 20 ace pe sedinta de tratament. Profunzimea de implantare a lor nu depaseste 3 sau 4 milimetri.
Sedintele dureaza intre 15 si 30 minute. Ele sunt prescrise, in general, in serii de cate 5 sau 10, in ritmul de o sedinta pe zi sau la fiecare doua zile. Acele, din wolfram sau otel inoxidabil, sunt sterilizate toate sau sunt de unica intrebuintare, fiind aruncate dupa folosire.

Efecte nedorite - Riscul cel mai grav al acupuncturii l-ar constitui transmiterea infectiilor, in particular SiDA si hepatita virala, daca aceasta nu s-ar preveni prin sterilizarea instrumentarului dupa norme stricte sau, mai bine, prin folosirea acelor de unica intrebuintare. Au fost descrise si cazuri de raniri; acesta este unul dintre motivele de interdictie a practicarii acupuncturii de catre nemedici, interdictie valabila in unele tari ca Franta. De altfel, acupunctura practicata fara discernamant ar putea duce la pierderea beneficiilor unui tratament modern mai eficace.

ACUSTIC

1. Nervul acustic - nervul vestibulocohlear.
2. Termen care se refera la sunete sau la simtul auzului.

ACUT

boala cu evolutie rapida, cu caracter de criza. Care survine brusc si evolueaza rapid, atunci cand se vorbeste despre o boala. O evolutie subacuta este mai putin brutala; o evolutie supraacuta este extrem de rapida si violenta.

ADAM

Stokes (sindromul lui)

ADAM ( MAR AL LUI )

Marul lui Adam este o proeminenta formata de cartilajul tiroid al laringelui, situat in partea mediana a gatului.

ADAM (MAR AL LUI)

cartilaj tiroid al laringelui, situat in partea mediana a gatului.

ADAM STOKES (SINDROMUL LUI)

Accident neurologic cauzat de o diminuare brusca a irigarii cerebrale. Sindromul lui Adam-Stokes atinge mai ales barbatii trecuti de varsta de 50 ani. La originea lui se afla o incetinire extrema a ritmului cardiac, prin bradicardie sau bloc auriculoventricular, raspunzatoare de o oprire cardiocirculatorie.

Simptome si semne - Caracteristica sindromului este sincopa spontana, nelegata de efort. Subiectul isi pierde brusc constienta: el este palid, inert, dar respira in permanenta in pofida incetinirii sau disparitiei pulsului. El redevine constient dupa cateva zeci de secunde.

Diagnostic si tratament - Confirmarea acestei dereglari de conducere este obtinuta prin inregistrarea Holter (inregistrare electrocardiografica timp de 24 ore) si prin inregistrarea fasciculului lui His (care asigura conductia influxului nervos pana in ventricule), prin sonda intracardiaca. Cu scopul de a evita sincopele, ale caror consecinte pot fi grave, bolnavii beneficiaza de implantarea unui stimulator cardiac (pacemaker), care declanseaza contractiile cardiace in cazul opririi acestora.

ADAMANTINOM

Tumoare dentara maligna. Tumora recidivanta a maxilarelor, in general benigna. localizat mai ales in regiunea molarilor si pe ramura ascendenta a maxilarului inferior, adamantinomul distruge tesutul osos si gingia, dar nu duce la formarea de metastaze. Bolnavul este cel mai bine protejat fata de recidive prin ablatia chirurgicala a tumorii.
Sinonime: ameloblastom, amelom.

ADAMS OLIVER (SINDROM)

boala rara caracterizata prin prezenta unor defecte congenitale ale scalpului si ale membrelor. Pot exista si malformatii cardiace. Transmiterea este dominant autosomala.

ADAMS-STOKES (SINDROMUL)

Sindrom caracterizat prin crize de pierdere temporara a cunostintei ca urmare a scaderii fluxului sangvin in fibrilatia ventriculara sau asistolie.
Acest sindrom poate complica blocul cardiac. Se trateaza prin implantarea unui pace-maker.

ADAPTARE

Proces prin care un organ de simt are un raspuns diminuat gradual la stimularea continua sau repetata.

ADDICTIE

Stare de dependenta produsa de obisnuinta de a lua medicamente.
Strict vorbind, termenul implica starea de dependenta fizica produsa de droguri ca morfina, heroina si alcoolul, dar este, de asemenea, utilizat in starile de dependenta psihica produse de medicamente cum ar fi barbituricele.
Tratamentul consta in diminuarea treptata a administrarii medicamentlor si eventual abstinenta totala.

ADDISON (BOALA A LUI)

Este o boala endocrina rara, care consta in o deficienta hormonala ce afecteaza 1 din 100.000 de persoane. boala se caracterizeaza prin pierderea greutatii, slabiciune in muschi, tensiune arteriala scazuta si intunecarea pielii indiferent daca a fost sau nu expusa la soare. boala addison apare cand glandele suprarenale nu mai produc suficient hormon cortizol, iar in unele cazuri nici aldosteron. Din aceste motive boala este uneori numita insuficienta suprarenala cronica. boala rara, cauzata de afectarea glandelor suprarenale, conducand la un deficit total in aldosteron si in cortizon.

Cauze - Candva, cauza bolii era indeosebi tuberculoza. Astazi, cauza cea mai frecventa este retractia corticala (involutia corticosuprarenalelor). Aceasta, care atinge ambele suprarenale, poate surveni izolat, in cadrul unui sindrom poliendocrin autoimun (anticorpii produsi de catre sistemul imunitar atacand glandele suprarenale), asociind tiroidita limfocitara cronica, insuficienta ovariana, diabetul insulinodependent, sau poate fi legata de un deficit enzimatic al metabolismului acizilor grasi cu lant lung.

Simptome si semne - Acestea se instaleaza progresiv: oboseala fizica si psihica, resimtite mai ales seara, pigmentarea maronie a pielii la plici le de flexiune, a zonelor de frictiune si a mucoaselor, hipotensiune arteriala, anorexie, tendinta la hipoglicemie si o preferinta deosebita pentru sarea de bucatarie.

Diagnostic - Se bazeaza pe absenta cresterii proportiei de cortizon si de aldosteron la o ora dupa injectarea de corticotrofina (acth) si pe cresterea spontana a cantitatilor de acth. Diagnosticul implica cercetarea anticorpilor antisuprarenalieni, un bilant endocrin si general si o scanografie a regiunii suprarenaliene.

Evolutie - O insuficienta suprarenala acuta poate fi declansata de o agresare infectioasa, psihica sau traumatica sau printr-o interventie chirurgicala, si este marcata prin deshidratare, tulburari digestive (dureri abdominale, voma si diaree). Ea necesita un tratament de urgenta.

Tratament - Se prescriu un tratament de intretinere, pe cale orala, pe toata durata vietii si un regim alimentar normosodat. Tratamentul trebuie sa fie suplimentat temporar in caz de agresiune sau de interventie chirurgicala, cu scopul de a preveni o insuficienta suprarenala acuta.

Sinonim: insuficienta suprarenaliana cronica.

ADDUCTIE

miscarea de apropiere a unui membru de corp.

ADDUCTOR

Despre un muschi care produce apropierea unei parti a corpului catre linia mediana a corpului.

ADENINA

Este o baza purinica ce intra in compozitia acizilor nucleici.

Sinonim: vitamina B4.

ADENITA

boala care consta in inflamarea ganglionilor limfatici. O adenita este cel mai adesea de origine infectioasa: ea poate fi virala (mononucleoza infectioasa), parazitara (toxoplasmoza), cauzata de un germene obisnuit sau piogen (generator de puroi: adenita supurata cu aparitia de adenoflegmoane), sau de bacilul lui Koch (adenita tuberculoasa). Localizarile obisnuite ale adenitei sunt pe gat, subsuoara, plica inghinala, dar unele sunt mai profunde, mediastinale sau abdominale, si pot comprima organele din vecinatate.

Simptome si evolutie - Cel mai adesea o adenita nu provoaca nici un simptom. Uneori se manifesta prin dureri abdominale si febra. Boala cea mai caracteristica, adenita mezenterica, frecvent de origine virala, se intalneste la copil, care simuleaza o criza de apendicita.

Tratament - Tratamentul consta in administrarea de analgezice, pentru a calma durerile, de antipiretice, pentru a scadea febra, si de antibiotice cand infectia este de natura microbiana.

Sinonim: limfadenita.

ADENOAMIDALECTOMIE

Ablatia vegetatiilor adenoide si a amigdalelor.

ADENOCARCINOM

tumora epiteliala maligna, dezvoltata din structurile glandulare ce intra in constitutia celor mai multe organe ale corpului.

ADENOCARCINOM AL RINICHIULUI

tumora maligna a rinichiului dezvoltata plecand de la tesutul renal. cancerul rinichiului survine la adult, de cele mai multe ori dupa varsta de 50 ani.

simptome si semne - cancerul rinichiului se dezvaluie prin prezenta sangelui in urina, uneori printr-o durere a rinichiului atins de tumora. Mai rar, el se traduce printr-o oboseala cu pierdere in greutate, o febra si/sau o poliglobulie (exces de globule rosii). Evolutia este uneori foarte lenta, chiar in caz de metastaze. Acestea sunt, in general, osoase, venoase, pulmonare sau hepatice.

Tratament - in absenta metastazelor, cel mai bun tratament al cancerului de rinichi este nefrectomia largita (ablatia rinichiului, a lojei sale si a ganglionilor limfatici adiacenti). metastazele pot necesita un tratament specific: ablatia chirurgicala daca metastaza este unica; imunoterapia, asociata sau nu cu o chimioterapie, in caz contrar. Prognosticul cancerului de rinichi, atunci cand este tratat inainte de aparitia metastazelor, este de obicei favorabil. Totusi, este necesara o supraveghere regulata a bolnavilor.

Sinonime: rinichiului (cancer al), hipernefrom, nefrocarcinom, nefroepiteliom.

ADENOCORTICOTROFINA

Hormonul adenocorticotrop - hormon care controleaza activitatea glandei suprarenale.
Sinonim: ACTH, corticotropina, corticotrofina.

ADENOFIBROM

Tumoare glandulara benigna, formata din tesutul glandei si din tesutul conjunctiv. Tumora benigna care se dezvolta pe o glanda si care este constituita dintr-o proliferare a elementelor glandulare (adenom) si de tesut conjunctiv fibros (fibrom). Adenofibromul isi are sediul de obicei la san si uneori la ovar.

ADENOFLEGMON

Supuratie a unui ganglion inflamator. Adenoflegmonul formeaza un abces, superficial sau profund, circumscris sau difuz, care se intinde in vecinatatea ganglionara, tratamentul consta in administrarea de antibiotice.

ADENOGRAMA

Examen citologic (studiul celulelor) si bacteriologic (cautarea germenilor) al ganglionilor superficiali.

ADENOHIPOFIZA

Lobul anterior al hipofizei.

ADENOID

Cu aspect glandular.

ADENOIDA

Cu aspect glandular (fr. adenoide)

ADENOIDECTOMIE

interventie chirurgicala care consta in excizia vegetatiilor adenoide la pacientii cu dificultati de respiratie pe nas sau otita exudativa.

ADENOIDIAN

Care se refera sau apartine vegetatiilor adenoide (hipertrofia unor formatiuni limfoide aflate la nivelul faringelui superior, numita amigdala lui Luschka).

ADENOIDISM

Denumire data ansamblului de manifestari locale si generale care apar la copiii cu vegetatii adenoide.

ADENOM

Tumoare glandulara benigna, constituita din celule epiteliale. Tumora benigna ce se dezvolta pe o glanda si care reproduce structura ei. Un adenom poate atinge majoritatea organelor (rinichi, san, prostata, ficat, pancreas), precum si glandele endocrine si unele mucoase (colon, mucoasa uterina).

Diagnostic - Se bazeaza pe palpare, pentru adenoamele superficiale, sau pe tuseul rectal pentru adenoamele digestive; ecografia confirma prezenta lor sau dezvaluie prezenta celor mai profunde, caracterul benign al tumorii este atestat de biopsie.

Evolutie si tratament - uneori, adenomul evolueaza spre o tumora maligna, adenocarcinomul. Riscul este cu atat mai mare cu cat tumora este mai voluminoasa, unele adenoame multiple sunt frecvent punctul de pornire al unui cancer, mai ales pe colon. Tratamentul consta in ablatia chirurgicala (pe organe) sau endoscopica (pe mucoase).

ADENOM MAMAR

tumora benigna a sanului, predominant in decada a 2-a de viata.

ADENOMATOZA

hiperplazie adenomatoasa multinodulara la nivelul invelisului sau parenchimului unei glande.

ADENOMATOZA MULTIENDOCRINA

Afectiune caracterizata prin formarea de adenoame la nivelul a doua sau mai multe glande endocrine.
Sinonim: neoplazie endocrina multipla, adenomatoza pluriendocrina.

ADENOMATOZA PLURIENDOCRINA

Afectiune caracterizata prin formarea de adenoame la nivelul a doua sau mai multe glande endocrine.
Sinonim: neoplazie endocrina multipla, adenomatoza multiendocrina.

ADENOMECTOMIE

Eliminarea pe cale chirurgicala a unui adenom.

ADENOMEGALIE

hipertrofie a ganglionilor limfatici.

ADENOMION

tumora formata in principal din tesut glandular, alaturi de tesut muscular neted.

ADENOMIOZA

Este o forma particulara a endometriozei, caracterizata prin prezenta de tesut endometrial in grosimea miometrului (muschiul uterin).

ADENOMS

Tumoare benigna a unei glande (fr. adenome)

ADENOPATIE

O adenopatie reprezinta o afectiune a ganglionilor limfatici, de origine inflamatorie, infectioasa sau tumorala, ce se caracterizeaza printr-o crestere in volum a ganglionilor.

ADENOPATIE SATELITA

cresterea in volum a ganglionilor care dreneaza limfa dintr-o anumita zona a corpului (ganglionii sunt sateliti zonei respective).

ADENOVIRUS

Grup de virusuri care produc adenoviroze.

ADENOZINE

Un nucleozid care contine la baza adenina. adenozina actioneaza in scopul dilatarii arterelor coronare si este utilizata in tehnicile de explorare ale inimii (miocardului) cu thalium.

ADERENTA

Tesut fibros care se dezvolta in cavitatile seroase, in urma unei infectii sau interventii chirurgicale, unind organe care in mod normal sunt separate. Unire anormala a doua tesuturi sau doua organe alaturate printr-un tesut conjunctiv.
Aderentele pot fi cauzate de o anomalie congenitala (aderenta preputului la gland, in fimoza) sau pot sa rezulte dintr-o ranire ori dintr-o arsura. Aderentele interne afecteaza cel mai des membranele seroase care captusesc viscerele si cavitatile toracica si abdominala. Ele pot constitui, de altfel, originea unor dureri (aderenta intre ovar sau trompa uterina si apendice), unei perforatii (aderenta veziculara la colon, responsabila de un ileus biliar), unei ocluzii intestinale (aderenta peritoneala din cauza unei peritonite sau a unei interventii chirurgicale).
in principal, se opereaza aderentele care antreneaza o sterilitate (aderenta trompelor uterine cauzata de sechele de salpingita) sau o ocluzie intestinala.

ADERMOLEXIE

incapacitatea de a recunoaste cu ochii inchisi, literele, cifrele sau desenele executate de catre examinator pe tegumentele bolnavului cu ajutorul unui excitant tactil.
Sinonim: agrafestezie.

ADEZIOLIZA

Procedura de distrugere a aderentelor dintre organele interne, aderente ce impiedica functionalitatea normala a acestora.

ADH

Hormonul antidiuretic cunoscut si sub numele de vasopresina, acesta controleaza absorbtia de apa din organism.

ADH

Hormonul antidiuretic secretat de neurohipofiza; acesta controleaza excretia de apa din organism, favorizand absorbtia apei.
Deficitul in hormon antidiuretic este responsabil de un diabet insipid, afectiune caracterizata printr-o poliurie (emisie de mari cantitati de urina) si o polidipsie (sete intensa si imperioasa). Hipersecretia inadecvata de hormon antidiuretic, sau sindromul lui Schwartz-Bartter, se caracterizeaza printr-o scadere a nivelului sodiului in sange si prin reducerea cantitatii de urina.

Sinonim: vasopresina, antidiuretic (hormon)

ADICTIE

Stare de dependenta (de anumite substante).

ADIE (SINDROM AL LUI)

Sindrom neurologic in care una sau ambele pupile sunt dilatate si slab reactive sau nereactive la lumina si la stimuli apropiati, acompaniata de tulburari de acomodare pupilara.

ADINAMIE

Scaderea generalizata a activitatii motorii spontane, consecutiva unei senzatii de slabiciune musculara marcata.

ADIPOCEARA

Substanta grasa, de culoare gri-albicioasa, moale si de consistenta cerii, formata in principal din acizi grasi in care tesuturile moi ale corpului pot fi transformate dupa moarte.

ADIPOCIT

Celula a organismului continand lipide.

ADIPOZA

Exces de grasime in tesutul celular subcutanat.

ADIPSIE

Lipsa partiala sau totala a senzatiei de sete.

ADITIV ALIMENTAR

Aditivul alimentar reprezinta orice substanta naturala sau chimica care nu este consumata ca aliment in sine si nu este folosita ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva si care se adauga intentionat, cu un scop tehnologic (incluzand modificari organoleptice) in timpul producerii, procesarii, prepararii, tratarii, impachetarii, ambalarii, transportului si stocarii unui aliment, devenind un component sau afectand intr-un fel caracteristicile alimentelor la care se adauga.
Sinonim: E-uri.

ADITUS

Termen anatomic care defineste intrarea intr-o cavitate.

ADJUVANT

Substanta administrata impreuna cu altele pentru a-i amplifica actiunea

ADN RECOMBINAT

ADN care contine gene din diferite surse, care au fost combinate prin tehnici de inginerie genetica (numita si tehnologia de recombinare a ADN).

ADOLESCENTA

adolescenta este o perioada de tranzitie de la copilarie la varsta de adult tanar. adolescenta incepe la pubertate (catre 11-13 ani la fete si 13-15 ani la baieti) si este insotita de importante transformari pe planurile biologic, psihologic si social. Cuvantul adolescenta vine din cuvantul latinesc adolescere, care inseamna a creste. Cand oamenii folosesc cuvantul adolescenta, de obicei se refera nu numai la schimbarile fizice ci si la noile ganduri, sentimente, relatii si responsabilitati pe care le au copiii care devin tineri adulti.

Transformarile fizice - adolescenta se caracterizeaza prin inceputul maturarii genitale, cu dezvoltarea gonadelor (glandele reproducatoare, ovarele si testiculele) si a caracterelor sexuale secundare (semnele exterioare ale diferentei intre sexe). Cresterea se accelereaza, mai intai la fete, mai tarziu la baieti. Vocea se schimba, morfologia se transforma dupa sexe.
- La baieti, se inregistreaza o crestere a volumului testicular si a lungimii penisului, cu aparitia primelor ejaculari. masa musculara devine mai mare, umerii se latesc. Mai tarziu incepe sa se instaleze pilozitatea de tip masculin.
- La fete, uterul si ovarele cresc in volum. ciclul menstrual succede, dupa un interval de aproximativ 2 ani, primei manifestari de formare a sanului. Formele se dezvolta (sani, solduri, bazin), cu aparitia pilozitatii de tip feminin.

Transformarile psihologice - adolescenta este o perioada normala de conflicte, necesara unui echilibru ulterior, si a carei complexitate nu se preteaza deloc unor discursuri prea generalizatoare. Totodata, adolescenta poate fi considerata ca o evolutie dinamica, avand drept finalitate autonomia, identitatea si adaptarea sexuala. adolescentul simte nevoia de a evada din eul sau, de a-si largi interesele dincolo de cercul familial. identificarii cu parintii i se suprapune identificarea cu insusi grupul de varsta, cu eroul colectiv, "gasca". Aici intervine clasicul "conflict al generatiilor". Tanarul se exprima prin afirmatii sau negatii taioase, fara a-i pasa de contradictii si este in cautare de dezbateri. Adultul nu trebuie sa confunde aceasta dorinta de a dezbate cu provocarea. in pofida aparentelor, adolescentul este necrutator cu el insusi. in fata corpului sau, a capacitatilor sale de seductie, el poate trai un sentiment de nesiguranta, chiar de rusine. in acelasi timp, el este torturat de remiviscenta complexelor infantile (oedipiene, indeosebi). Tanarul, daca are inclinatii spre revolta, e nelinistit de normalitate. Pentru el e important sa-l asiguri ca mijloacele de interpretare statistica, atat de relative, sunt depasite de calitatea experientei amoroase. De asemenea, adultul nu trebuie sa-i destabilizeze prin ironie sau jena, in ce priveste problemele pubertatii sale (primul ciclu, acneea, particularitatile formelor corporale). O masturbare, supapa adesea culpabilizanta, un atasament homosexual trecator, care traduce cautarea idealizata a unui duplicat, a unui confident, nu trebuie blamate niciodata.
Datorita franei pusa in fata eliberarii sexuale de teama de SiDA, de darea la o parte din structurile familiale, de incertitudinea viitorului profesional, adolescentul de azi, care nu mai beneficiaza de vechile sisteme de referinta, depinde cu atat mai mult de o cooperare si de un dialog sincer cu adultul pentru a aborda astfel de probleme ca si: contraceptia (50% dintre adolescenti au primul contact sexual inaintea varstei de 17 ani; intre 7 si 10% din intreruperile voluntare de sarcina sunt practicate pe minore), prevenirea delincventei, a toxicomaniei, a imbolnavirii de sida etc. adolescentul are nevoie de adult pentru a-i vorbi de fericire, de sensul vietii. in acest fel, elanurile inimii si spiritului, atat de bogate in timpul acestei "varste ingrate", vor avea sansa sa nu dispara odata cu ea.

Tulburarile adolescentei
- Tulburarile fizice care trebuie depistate cu prioritate privesc locomotia (scolioza), dintii (carii, dentitia de minte) si pielea (acneea). De asemenea, trebuie supravegheate functiile vizuala si auditiva. Examenul ginecologic, atunci cand se dovedeste necesar, trebuie sa fie explicat clar unei tinere fete.
- Tulburarile de greutate si de alimentatie pot fi legate de un surmenaj, de o lipsa de somn, dar si de o infectie necunoscuta (primo-infectia tuberculoasa, o parazitoza).
- Tulburarile de comportament sunt, de asemenea, variate dar - in general - benigne, desi ele supara anturajul. "Criza de originalitate juvenila" trebuie sa ne ingrijoreze mai putin prin excesele ei decat prin absenta ei. Retragerea in sine, persistenta unui comportament copilaresc, mai ales daca sunt insotite de un regres la invatatura si de o disparitie a oricarei placeri ar trebui in aceeasi masura sa alerteze parintii ca si o prea zgomotoasa "furie de a trai". Astfel de semne preced sau insotesc adesea o depresie, chiar o psihoza. Toxicomania, delincventa, anorexia, bulimia, sinuciderea constituie alte riscuri preocupante.
Uscarea gurii, nevoia continua de a bea, o roseata conjunctivala pot trada un consum de droguri. O fuga de acasa nu trebuie niciodata nici dramatizata, nici banalizata. O consultare medicala specializata, desi intotdeauna de dorit, nu aduce rezolvari miraculoase. in toate cazurile, prognoza depinde de calitatea si soliditatea exemplelor parentale, care-l ajuta pe adolescent sa-si restabileasca constiinta propriei valori, sa se iubeasca pe sine pentru a-si iubi mai bine aproapele.

ADP

Adenozin difosfat Compus care contine adenina, riboza si doua grupuri fosfat. ADP-ul este continut de celule si este implicat in procesele care necesita transfer de energie.

ADRENALECTOMIE

Excizia chirurgicala a glandei suprarenale, de obicei indicata pentru afectiuni maligne.

ADRENALINA

adrenalina este un hormon care se formeaza in zona medulara a glandelor suprarenale - este primul hormon izolat in stare cristalizata (Takamine, Aldrich, von Furth, 1901). in organism, adrenalina are functiuni multiple: regleaza tensiunea arteriala prin ingustarea capilarelor sanguine, regleaza concentratia constanta a glucozei in sange, actionand antagonist cu insulina (adrenalina mareste iar insulina scade aceasta concentratie).
Sinonim: epinefrina.

ADRENARHA

Debutul secretiei de hormoni androgeni de catre glanda suprarenala, care apare in jurul varstei de 6-7 ani la fete si 7-8 ani la baieti.
Adrenarha prematura se manifesta frecvent prin aparitia precoce a parului pubian datorata nivelurilor androgenilor adrenalieni echivalente celor de la pubertate.

ADRENERGIC

Care actioneaza prin eliberare de adrenalina.

ADRENERGIC

1. fibrele nervoase care elibereaza noradrenalina ca neurotransmitator.
2. Despre receptori, in care adrenalina actioneaza pentru a transmite impulsul de la nervii simpatici.
Sinonim: simpatomimetic.

ADRENERGIC

Antagonistul adrenergic este un o substanta care are efecte similare sau identice cu adrenalina. Deoarece acest compus creste presiunea sanguina si scade ritmul cardiac, este folositor in tratarea astmului bronsic, infarct sau stop cardiorespirator, dar ajuta si la ameliorarea reactiilor alergice.

ADRENOCORTICOTROP

Stimuleaza activitatea hormonala a corticosuprarenalei.

ADRENOLITIC

Cu efect inhibitor asupra actiunii adrenalinei.

ADROFOBIE

Frica patologica de barbate si de sexul masculine in general.

ADVENTIAL

Aparitia in alt loc decat cel uzual.

ADVENTICE

1. invelisul exterior al peretelui arterelor sau venelor.
2. invelisul exterior (format din tesut conjunctiv) al unor organe.

AERATOR TRANSTIMPANIC

Sistem de drenaj plasat in membrana timpanica ce pune in comunicatie urechea medie si urechea externa. Sinonime: diabolo, dren transtimpanic, yoyo.

AEROB

Microorganism care se dezvolta numai in prezenta aerului.

AEROBILIE

Aerobilia se defineste ca prezenta aerului in caile biliare.

AEROCOLIE

Aerocolia reprezinta distensia colonului printr-un continut gazos supraabundent.

AERODONTALGIE

Durere dentara care apare la scaderea presiunii atmosferice in timpul zborului cu avionul sau al ascensiunilor pe munte.

AEROFAGIE

Aerofagia reprezinta deglutitia de aer care poate provoca o aerogastrie.

AEROFOBIE

Aerofobia semnifica teama patologica de aer. inghitirea unei mari cantitati de aer (fr. aerophagie)

AEROGASTRIE

Aerogastria reprezinta prezenta excesiva a aerului in stomac si care poate duce la distensia acestui organ.

AERONEVROZA

Sindrom de anxietate, agitatie si insomnie descoperit la pilotii avioanelor nepresurizate si atribuit insuficientei de oxigen (anoxie).

AEROSOL

Aerosolul reprezinta starea in care particule foarte fine ale unui lichid, unei solutii sau unui solid se gasesc dispersate intr-un gaz.

AEROTERAPIE

O aeroterapie semnifica un tratament al unei boli prin cura de aer.

AFACHIE

Absenta cristalinului: stare a ochiului dupa o cataracta cand cristalinul extirpat nu a fost inlocuit.
Ochelarii pentru afachie sunt ochelari cu lentile foarte groase, care sunt prescrisi dupa interventia pentru cataracta cand cristalinul nu a fost inserat (astazi nu se mai practica in mod curent).

AFAZIE

Afazia semnifica tulburarea sau pierderea capacitatii de exprimare si de intelegere a limbajului deprins, vorbit sau scris, independente de orice stare dementiala, atingere senzoriala sau disfunctie a musculaturii faringolaringeene.

AFEBRIL

Care are temperatura corpului in limite normale. Sinonim: apiretic.

AFECT

1. Traire emotionala intensa cu evolutie impetuoasa si scurta. 2. Leziune produsa de un agent infectios.

AFECTIUNI VIRALE

Boli provocate de virusuri (organisme care se dezvolta in interiorul celulelor).

AFERENT

Al carui traseu este dinspre periferie spre centru sau spre un organ.

AFIBRINOGENEMIE

Absenta sau deficienta fibrinogenului din sange.

AFLATOXINA

Toxina produsa de sporii ciupercilor din genul Aspergillus flavus si Aspergillus parasiticus, care infesteaza arahidele.

AFLUX

Acumulare activa a unui lichid (in special sange sau partile sale componente) intr-o anumita regiune a corpului.

AFONIE

Afonia semnifica pierderea sonoritatii vocii. Pierdere patologica a glasului (fr. aphonie)

AFRENIE

insuficienta in dezvoltarea facultatilor mentale. Sinonim: afronezie

AFRIBINOGENEMIE

Absenta sau deficienta fibrinogenului din sange.

AFRODISIAC

Substanta cu actiune specifica, care stimuleaza impulsurile sexuale.

AFTA

Afta reprezinta o mica ulceratie superficiala, dureroasa ce se observa cel mai des pe mucoasa bucala si uneori pe mucoasa genitala.
Afta se prezinta sub forma unei ulceratii de dimensiuni mici, de forma rotunda sau ovala, care de obicei prezinta un burelet inflamator eritematos, fiind foarte dureroasa.
Afta se dezvolta dintr-o vezicula (uneori de origine virala) si se insoteste de o senzatie de arsura.

AFTOZA

O aftoza reprezinta o afectiune cronica ce este caracterizata prin puse de afte bucale si/sau genitale.

AGAMAGLOBULINEMIE

Semnifica absenta gamaglobulinelor in singe.

AGASTRIE

Absenta congenitala sau dupa eliminarea pe cale chirurgicala a stomacului.

AGENEZIE

Agenezia semnifica absenta totala sau partiala a unui tesut, a unui organ sau a unei structuri in timpul vietii embrionare, problema ce se datoreaza unei cauze ereditare.

AGENT CAUZAL

Factor asociat cu debutul unei afectiuni. Exemple sunt bacteriile si traumatismele. Relatia dintre agentul cauzal si boala este mai directa decat in cazul factorilor de risc. Sinonim: agent etiologic.

AGENT CHELATOR

Compus chimic, care prin legare cu ionii metalici formeaza substante complexe.
Din aceasta clasa fac parte desferrioxiamina si peniciliamina, care se utilizeaza in tratamentul intoxicatiilor cu metale.
Adesea, agentii chelatori formeaza centrul activ al unor enzime.

AGENTI ALCHILANTI

Clasa de medicamente utilizate in chimioterapie, ce cuprinde ciclofosfamida si melfalanul.
Aceste medicamente fixeaza ADN-ul si previn separarea completa a celor doua lanturi ADN in timpul diviziunii celulare.

AGEUZIE

Ageuzia semnifica pierderea totala sau partiala a simtului gustului. Pierderea senzatiilor gustative, totala sau partiala. Poate fi determinata de leziuni rinencefalice la nivelul lobului temporal.

AGITATIE

Stare de neliniste (zvarcolire) la o persoana care sufera de o boala grava, deseori cu febra foarte mare.

AGLOSIE

Malformatie caracterizata prin absenta congenitala a limbii.

AGLUTINARE

Aglutinarea reprezinta o reactie specifica de aparare a organismului, ce se caracterizeaza prin adunarea in mici gramezi a globulelor rosii, bacteriilor sau altor elemente, in prezenta anticorpilor corespunzatori.

AGLUTININA

Aglutinina reprezinta o substanta (anticorp) prezenta in unele seruri, care este capabila sa aglutineze microorganismele sau globulele rosii ce contin aglutinogenul corespunzator.

AGLUTINOGEN

Antigen ce favorizeaza aglutinarea in prezenta anticorpului corespondent.

AGNATIE

Malformatie caracterizata prin absenta congenitala a maxilarului inferior, partiala sau completa.

AGNOZIA

Agnozia semnifica incapacitatea de a recunoaste obiectele, independenta de vreun deficit senzorial.

AGONIC

Termen care descrie fenomene asociate cu momentul decesului, de exemplu, oprirea respiratiei sau modificari ale ECG sau EEG.

AGONIST

1.Termen care descrie un muschi a carui contractie activa determina miscarea unei parti a corpului in sensul dorit. Contractia unui agonist este asociata cu relaxarea antagonistului sau.
2.Medicament sau alta substanta care actioneaza la nivelul receptorilor celulari producand acelasi efect sau efect similar cu acela al mesagerilor chimici normali ai organismului.

AGONISTI 5HT1

Clasa de medicamente care stimuleaza receptorii serotoninici si sunt utilizati in tratamentul migrenei, prin ameliorarea rapida a vasodilatatiei la nivelul capului, care determina cefaleea migrenoasa.
Din aceasta clasa fac parte: almotriptan, naratriptan, sumatriptan si zolmitriptan.

AGORAFOBIE

Agorofobia reprezinta teama patologica de a traversa spatii largi.

AGRAFAJ

Punerea agrafelor, mai ales in cursul osteosintezei.

AGRAFIA

Reprezinta incapacitatea de a scrie, independent de orice tulburare motorie.

AGRAFIE

Agrafia reprezinta incapacitatea de a scrie, independenta de orice tulburare motorie.

AGRANULOCITOZA

Agranulocitoza reprezinta absenta din singe a granulocitelor neutrofite.

AGRESIVITATE

Agresivitatea reprezinta tendinta de a se opune aproapelui sau de a-l ataca, in mod real sau inchipuit.

AGRESIVITATEA

Reprezinta tendinta de a se opune aproapelui sau de a-l ataca, in mod real sau inchipuit

AGROMANIE

impuls patologic de a trai singur la tara.

AHILE (TENDONUL LUI )

Tendonul lui Ahile face legatura intre calcai si muschii gambei. Este cel mai mare tendon din corpul uman si permite miscarea degetelor necesara in timpul mersului sau a alergatului.

AHILE (TENDONUL LUI)

Tendonul lui Ahile face legatura intre calcai si muschii gambei. Este cel mai mare tendon din corpul uman si permite miscarea degetelor necesara in timpul mersului sau a alergatului.

AICARDI (SINDROMUL)

Sindrom determinat de o dezvoltare anormala a creierului, in care cele doua emisfere nu sunt conectate.
Pacientii afectati prezinta retardare mentala si convulsii. Se pot asocia, de asemenea, malformatii ale ochilor si coloanei vertebrale.

AIHMOFOBIE

Teama morbida (fobia) de lucruri ascutite.

AINHUM

Brida fibroasa stranguland progresiv unul sau mai multe degete de la picior si ducand la atrofie si la amputarea lui spontana.

Se intalneste la negrii din Africa si este asociata cu mersul descult.
Sinonim: dactiloliza spontana.

AINS

Antiinflamator

AIP

Afectiune inflamatorie pelvina -infectie a mucoasei uterine, peretelui uterin, trompelor uterine, ovarelor, ligamentelor largi ale uterului, sau ale mucoaselor care invelesc peretele pelvin. Poate fi determinat

AJMALINA

Alcaloid din diverse specii de Rauwolfia. Are actiune antiaritmica, antiheterotropa si este utila in aritmiile ventriculare.

AKAFIE

Akafia denumeste absenta cristalinului.

AKERLUND (DIVERTICULUL)

Dilatatie diverticulara situata in vecinatatea unui ulcer duodenal, vizibila radiologic; dispare odata cu fenomenele acute.

AKERLUND (HERNIA)

Hernie diafragmatica prin hiatul esofagian.

AKINEZIA

Consta in saracirea globala a miscarilor, cu incetinirea lor pana la aspectul de intepenire.

AKINEZIE

Akinezia reprezinta o tulburare ce se caracterizeaza printr-o rarire a miscarilor spontane ale corpului si o incetinire a miscarilor voluntare, in pregatirea lor sau in timpul executari lor, manifestari ce sunt independente de vreo leziune a caii motorii principale.
Sinonim: axinezie

ALACTAZIE

Absenta sau deficienta lactazei din intestin.

ALALIE

incapacitate de a vorbi din cauza unui defect sau a unei paralizii a organelor vocale.

ALALILE

incapacitate de a vorbi din cauza unui defect sau a unei paralizii a organelor vocale.

ALANINA

Aminoacid neesential, constituent al proteinelor si glucoformator. Simbol: Ala

ALANINAMINOTRANSFERAZA

(glutam-oxalacetica) TGO, AST Valori normale: 14-50 Ui/L.

ALANTOIDA

Sac membranos, in care se dezvolta portiunea posterioara a tubului digestiv embrionar, al carui perete contribuie la formarea cordonului ombilical si a placentei.

ALANTOINA

Substanta rezultata prin actiunea uricazei asupra acidului uric.

ALAPTARE

Alaptarea este un mod de alimentare a nou-nascutului si a sugarului in care laptele joaca rolul exclusiv sau principal.

ALAPTAREA

Este un mod de alimentare a nou-nascutului si a sugarului in care laptele joaca rolul exclusiv sau principal.

ALARMA DE ENUREZIS

Aparat prevazut cu un senzor electronic de dimensiuni mici, care la primele picaturi de urina produce un zgomot.
Scopul este de a trezi din somn pacientul cand vezica este plina.
Rata de vindecare este de aproximativ 50%. Dezavantajul consta in timpul necesar pentru a obtine rezultate; alarma nu trebuie decuplata inainte de 3 saptamani de la ultimul episod de udare a patului.

ALASTRIM

Forma benigna de variola determinand numai o eruptie cutanata difuza si febra redusa. Sinonime: variola alba, varsat de Samoa, Amaas Nume medical: variola minor

ALBENDAZOL

Medicament antihelmintic utilizat in tratamentul bolii hidatice, strongiloidozei si giardiozei. Efectele adverse posibile includ: cefalee, ameteli, febra, eruptie cutananta si caderea parului.

ALBINISM

Albinismul semnifica absenta totala congenitala si ereditara a pigmentului melanic din piele par si ochi.

ALBINOS

Afectat de albinism, lipsit de pigmentii normali ai pielii.

ALBUGINEE

Membrana fibroasa, dura, cu aspect albicios, care inconjoara unele organe: globul ocular, penisul.

ALBUGINITA

inflamatia albugineei.

ALBUL OCHILOR

Nume popular pentru sclerotica.

ALBUMINA

Albumina reprezinta o substanta proteica complexa din materia vie.

ALBUMINURIA

Prezenta albuminei (proteinelor) in urina.

ALBUMOZA

Substanta produsa in timpul digestiei proteinelor de catre pepsina si alte endopeptidaze. Sinonim: proteina Bence-Jones

ALBUMOZURIE

Prezenta albumozei in urina.

ALCALEMIE

Cresterea pH-ului, sau scaderea concentratiei ionilor de hidrogen din sange.

ALCALI

Substante bazice care au reactie alcalina si prezinta proprietati specifice, provocand saponificarea grasimilor.

ALCALOID

Substanta organica produsa de plante utilizata deseori in terapeutica, datorita efectelor benefice pe care le produce asupra organismului.

ALCALOIZI DE VINCA

Grup de medicamente antimitotice, derivate din planta saschiu (Vinca rosea).
Acesti alcaloizi, care in mod frecvent se administreaza intravenos, sunt folositi in special in tratamentul leucemiilor si al limfoamelor.
Exemple: vinblastina, vincristina si vindesina.

ALCALOZA

Alcaloza reprezinta perturbarea echilibrului acido-bazic in organism, cu predominanta componentei alcaline, caracterizata prin cresterea rezervei alcaline a sangelui sau a altor umori din organism.
Alcaloza poate fi:
a) compensata, cand cresterea rezervei alcaline nu este insotita de cresterea pH-ului;
b) decompensata, cand alcaloza se insoteste si de cresterea pH-ului.

ALCAPTONURIE

Absenta congenitala a enzimei homogentizic-acid-oxidaza, care este esentiala pentru descompunerea aminoacizilor tirozina si fenil-alanina.
Acumularea acidului homogentizic determina pigmentarea brun-inchis a tegumentelor si a ochilor (ochronosis), si afectarea progresiva a articulatiilor, in special ale coloanei vertebrale.
Gena responsabila de aceasta bola este recesiva, astfel incat un copil este afectat doar daca ambii parinti sunt purtatori ai genei defecte.

ALCLOMETAZONA

Medicament corticosteroid administrat extern, sub forma de crema sau unguent, pentru tratamentul tulburarilor inflamatorii ale pielii.
Posibilele efecte adverse includ subtierea tegumentelor si reactii alergice.

ALCOOL

Denumire generala pentru clasa de compusi organici care se formeaza prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu o grupare hidroxil (OH). in urma reactiilor cu cu metalele alcaline formeaza alcoolati, iar in urma reactiilor cu acizi formeaza esteri.

ALCOOL METILIC

Alcool care este oxidat in organism mult mai incet decat alcoolul etilic si formeaza produsi toxici.
Mai putin de 10 ml de alcool metilic pur (metanol)produc orbirea, iar 100 ml sunt fatali.
Formaldehida (produs de degradare a metanolului) este responsabila de afectarea ochilor; ea este transformata in acid formic, care produce acidoza si moarte prin insuficienta respiratorie.

ALCOOLEMIE

Alcolemia reprezinta prezenta alcoolului in sange.

ALCOOLICII ANONIMI

Asociatie voluntara de ajutor, care este organizata si functioneaza local pentru cei dependenti de alcool.
Membrii organizatiei trebuie sa recunoasca faptul ca au probleme cu alcoolul, trebuie sa discute deschis si sincer la intalnirile regulate ale grupului si, de asemenea, trebuie sa participe la proiectele de sprijin eficiente pentru ajutorarea celor dependenti.

ALCOOLISM

Consumul de bauturi alcoolice care excede consumul alimentar acceptat in mod curent.

ALCOOLIZAT

Care contine un alcool (mai ales etanol).

ALCOOLOMANIE

Dependenta alcoolica.

ALDOSTERON

Hormon mineralocorticoid secretat de zona glomerulara a corticosuprarenalei. Actioneaza pe rinichi, intervenind in reglarea echilibrului hidro-electrolitic.

ALDOSTERONISM

Hipersecretie de aldosteron, unul din hormonii secretati de glanda corticosuprarenala, ducand la aparitia de cantitati anormale de sodiu, potasiu si apa in organism.
Reprezinta o cauza a cresterii tensiunii arteriale.

ALELA

Alela reprezinta o gena care prezinta mai multe forme.

ALEOSTEZIE

Tulburari de localizare a senzatiilor tactile.

ALERGEN

Substanta (de obicei de natura proteica) care provoaca o alergie (de exemplu albusul de ou, polenul, spermicidele).

ALERGIC

Predispus la reactii alergice.

ALERGIE

Alergia reprezinta o reactie modificata a unui organism fata de un agent microbian, chimic etc.

ALERGOLOGIE

Alergologia este studiul alergiei si al manifestarilor sale morbide.

ALEXIE

Defect de intelegere a scrisului prin leziune celebrala, fara nici o afectare a acuitatii vizuale.

ALEXIE-AGRAFIE

Afectarea limbajului scris fata de cea a limbajului vorbit.

ALEXINA

Denumire folosita in trecut pentru un component al serului numit acum complement.

ALEXITIMIE

incapacitatea de a exprima verbal emotiile.

ALFABET BRAILLE

Sistem de scriere in relief pentru uzul nevazatorilor, adoptat universal si pus la punct de Louis Braille.

ALFABLOCANT

Agent simpaticolitic, inhibitor specific al receptorilor alfa-adrenergici, prezenti indeosebi in muschii netezi vasculari.

ALFACALCIDOL

Forma sintetica de vitamina D folosita pentru cresterea nivelurilor sangvine ale calciului in osteomalacie si afectarile osoase determinate de boli ale rinichilor.

ALFAFETOPROTEINA

Glicoproteina secretata de ficatul fatului si nou-nascutului.

ALFAGLOBULINE

Ansamblul globulinelor plasmatice.

ALFAPROTEINA

Proteina care se formeaza in ficatul si in sacul vitelin si care este prezenta in lichidul amniotic si secundar, in sangele matern.

ALFAVIRUS

Membru al grupului arbovirusilor transmis prin tantari. Multe alfavirusuri pot determina boli la om si animale, cum ar fi febra Ross River si febra O"nyong nyong.

ALFENTANIL

Medicament narcotic analgezic folosit in tratarea durerii severe; se administreaza injectabil.

ALFLUZOSIN

Medicament alfa-blocant utilizat frecvent la barbati in tratamentul simptomelor de tract urinar inferior care pot fi datorate hipertrofiei benigne de prostata.

ALGEZIMETRU

Aparat folosit in detectarea pragului de receptie al senzatiei de durere.

ALGEZIOMETRU

Aparat folosit in detectarea pragului de receptie al senzatiei de durere.

ALGODISTROFIE

Algodistrofia este o yulburare trofica insotita de dureri.

ALIENATIE MINTALA

Grad de boala psihica in care subiectul nu este responsabil pentru actele sale.

ALIENIE

Absenta splinei.

ALIMEMAZINA

Medicament antihistaminic (derivat fenotiazinic) care are, de asemenea, si proprietati sedative.
Administrat pe cale bucala, este folosit in special in tratamentul pruritului si al urticariei.
Efectele adverse frecvente sunt: somnolenta, ameteli, uscaciunea gurii, tremor, incoordonare musculara si confuzii.
Sinonim: trimeprazina

ALLESCHELIAZA PULMONARA

Allescheliaza pulmonara este o infectie pulmonara produsa de o ciuperca microscopica, Allescheria boydii, caracterizata prin leziuni cronice, fibroase escavate, in care se vede o acumulare de ciuperci responsabile.

ALLOPURINOL

LOPURiNOL < Termeni medicali care incep cu litera a < Dictionar medical
Medicament utilizat in tratamentul gutei cronice.
Actioneaza reducand nivelul acidului uric in tesuturi si in sange.
Efectele adverse includ greata, varsaturi, diaree, cefalee, febra, dureri stomacale si eruptii tegumentare. Ocazional poate produce afectarea nervilor si hepatomegalie.

ALOE SPP.

inalta de 30-60 cm. Poate fi cultivata in ghivece de interior. Este indicata pentru arsuri si afectiuni ale pielii. .

ALOE VERA

inalta de 30-60 cm. Poate fi cultivata in ghivece de interior. Este indicata pentru arsuri si afectiuni ale pielii. .

ALOGENIC

Termen care caracterizeaza un tesut transplantat de la un donor din aceeasi specie cu acceptorul.

ALOIMUNIZARE

Aloimunizarea reprezinta imunizarea unui subiect printr-un antigen provenit de la alt subiect apartinand aceleiasi specii. Sinonim: izoimunizare.

ALOIZOLEUCINA

Unul dintre izomerii aminoacidului izoleucina.

ALOKINEZIE

Alokinezia este o tulburare motorie ce consta in faptul ca o miscare ceruta sa fie efectuata de un membru este efectuata la membrul opus.

ALOPATIE

Alopatia semnifica tratamentul medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii.

ALOPECIE

Termen generic folosit pentru caderea parului.

ALOPLASTIE

Aloplastia este o interventie chirurgicala prin care se reface un tesut sau o parte distrusa ori malformata a organismului cu ajutorul unor materiale straine.

ALPRAZOLAM

Benzodiazepina utilizata in tratamentul starilor de anxietate, si, de asemenea, ca sedativ. Efectele adverse includ somnolenta si vertij.

ALPROSTADIL

Medicament din clasa prostaglandinelor (PGE1) administrat in perfuzie pentru cresterea fluxului sangvin pulmonar la nou-nascutii cu defecte cardiace congenitale care urmeaza sa fie supusi interventiei chirurgicale.
Actioneaza prin prevenirea inchiderii vaselor de sange care leaga aorta de artera pulmonara.
Alprostadilul este, de asemenea, administrat prin injectare directa in corpul cavernos al penisului sau prin aplicare in uretra in tratamentul impotentei erectile; efectele adverse pot include ameteli si cefalee.

ALT

Alanin-aminotransferaza. Enzima implicata in transaminarea aminoacizilor.
Masurarea nivelurilor ALT in ser este folosita in diagnosticul si studierea bolilor hepatice acute.
in trecut era numita transaminaza glutamopiruvica (TGP).

ALTEPLAZA

Activatorul plasminogenului tisular format prin tehnologia de recombinare ADN.
Alteplaza este folosita pentru dizolvarea cheagurilor de sange, in special in arterele coronare.
Posibilele efecte adverse includ: sangerari, hemoragii cerebrale, greturi si varsaturi.

ALVEOLA

1. Cavitate in maxilar in care este fixat dintele. 2. Alveola pulmonara = mica cavitate de la capatul bronhiilor.

ALVEOLA DENTARA

Alveola dentara este o cavitate sapata in maxilar, unde se implanteaza dintele, fixat prin alveolodentar.

ALVEOLA PULMONARA

Aici se fac schimburile gazoase dintre sange si aerul inspirat.

ALVEOLITA

inflamatia alveolelor.

ALVEOLIZA

Distrugerea alveolelor dentare.

ALVEOLOPLASTIE

Alveoplastia reprezinta modelarea osului alveolar in urma unei extractii dentare.

ALVEOLOTOMIE

Alveolotomia este incizia chirurgicala a alveolelor dentare.

ALVERDINA

Agent de umflare si medicament antispastic, utilizat in tratamentul sindromului de colon iritabil si al altor afectiuni colonice. Posibilele efecte adverse includ ocazional distensie usoara a intestinului.

ALVEUS

Cavitate, canal, fisura. Alveus hippocampi este un manunchi de fibre nervoase din encefal formand o depresiune in care se afla hipocampul.

ALZHEIMER (BOALA A LUI)

AMALGAM

Orice produs din grupul aliajelor continand mercur. in stomatologie, materialul de plombare cu amalgam este facut prin amestecarea aliajului staniu-argint cu mercur intr-o instalatie numita amalgamator.

AMANITA

Gen de ciuperci care include cateva specii otravitoare, cum ar fi: Amanita phalloides (Cap-de-mort), Amanita pantherina (Cap-de-pantera) si Amanita muscaria (Burete pestrit).
Acestea produc toxine care cauzeaza dureri abdominale, varsaturi violente si diaree difuza.
in absenta tratamentului, decesul poate aparea in 50% din cazuri prin afectare hepatica grava.

AMANTADINA

Medicament antiviral care actioneaza probabil prin prevenirea penetrarii virusului in celulele gazdei si este folosit in prevenirea si tratamentul infectiilor gripale.
Deoarece el creste activitatea dopaminei in creier, este de asemenea utilizat in tratamentul bolii Parkinson.
Efectele adverse frecvente includ nervozitate, incoordonare musculara si insomnii.

AMARIL

Cu referire la febra galbena.

AMASTIE

Amastia reprezinta absenta congenitala a unei glande mamare. Forma bilaterala este intalnita numai in mod exceptional.

AMATOFOBIE

Amatofobia reprezinta fobia fata de praf.

AMAUROZA

Orbire partiala sau completa. De exemplu, amauroza fugace (amaurosis fugax) este starea in care pierderea vederii este tranzitorie.

AMBIDEXTRU

Persoana capabila sa foloseasca cu aceeasi usurinta ambele maini.

AMBIVALENTA

in psihiatrie - Stare in care exista concomitent sentimente opuse (cum ar fi dragoste si ura) pentru aceeasi persoana sau lucru.
Ambivalenta excesiva predominanta a fost descrisa de Bleuler ca fiind o manifestare a schizofreniei.

AMBLIOPIE

Slabire a vederii determinata de leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, unor excese sau batranetii.

AMBLYOMMA

Gen de capusa tare; unele specii sunt responsabile de transmiterea tifosului de capusa. Muscatura acestor capuse poate, de asemenea, duce la paralizii grave si, in acelasi timp, fatale.

AMBOU

Piesa metalica de sectiune conica, care permite adaptarea acului pentru injectie la seringa sau la un tub al aparatului de perfuzie.

AMBULATORIU

institutie sanitara in care se acorda asistenta medicala bolnavilor care nu au nevoie de internare in spital.

AMELIE

Malformatie congenitala ce consta in absenta celor patru membre.

AMELOBALSTON

Tumora receidvanta a maxilarelor, in general benigna. Sinonime: adamantinom, amelom.

AMELOBLAST

Celula epiteliala cu rol in formarea matricei smaltului dentar.

AMELOBLASTOM

Tumora recidivanta a maxilarelor, in general benigna.

AMELOGENEZA

Procesul de formare a smaltului dentar de catre ameloblaste.

AMELOM

Tumora receidvanta a maxilarelor, in general benigna. Sinonime: adamantinom, amelobalston

AMELOPATIE

Afectiune a smaltului dentar.

AMENOREE

Absenta ciclurilor menstruale (a sangerarilor menstruale lunare). Cauzele amenoreei pot fi fiziologice - sarcina, alaptat - sau patologice - insuficienta ovariana sau hipofizara.

AMENOREEA PRIMARA

Foarte adesea este vorba de o simpla intarziere pubertara. Mai rar, cauzele pot sa fie o malformatie congenitala, o insuficienta ovariana primitiva (sindromul lui turner) sau o boala hipotalamohipofizara (adenom hipofizar). Diagnosticul ginecologic se bazeaza pe existenta sau absenta caracterelor sexuale secundare, examinarea organelor genitale si masurarea gonadotrofinelor hipofizare (fsh, lh).

AMENOREEA SECUNDARA

in fata unei amenoree secundare, se evoca mai intai o sarcina (amenoree gravidica), dar si absenta ciclului dupa incetarea unei contraceptii hormonale, care se poate prelungi cateva luni. Daca nu e nevoie de mai mult, diagnosticul este orientat prin elemente clinice: variatii ponderale, bufeuri de caldura, galactoree, semne de hiperandrogenie (pilozitate, acnee), cefalee, tulburari de vedere si alte semne evocand o boala endocrina. Un test cu progestative (hormoni care provoaca venirea ciclului dupa 10 zile de tratament) permite sa se aprecieze secretia de estrogeni. dozarea prolactinei serveste la diagnosticarea cauzelor hiperprolactemiei. Cand acest prim bilant este negativ, masurarea nivelului de gonadotrofine permite sa se distinga doua cauze: insuficientele ovariene si disfunctiile hipotalamohipofizare. in sfarsit, amenoreea este permanenta dupa menopauza sau dupa histerectomie.

AMENTIA

Termen folosit in trecut cu referire la nebunie, debilitate.

AMETROPIE

Orice tulburare a refractiei oculare care face imposibila focalizarea imaginii pe retina. Sinonim: viciu de refractie.

AMFETAMINA

Amina simpatomimetica, sub forma de lichid incolor, cu efect stimulator asupra Sistemului Nervos Central si Sistemului Nervos Periferic, ameliorand starea de oboseala si producand o stare de bine.

AMFIARTROZA

Articulatie cu miscari limitate, la care suprafetele articulare sunt separate printr-un fibrocartilaj (simfiza) sau cartilaj hialin (sincondroza).

AMFIFIL

Molecula care este atat hidrofila cat si lipofila.

AMFIION

ion care prezinta sarcina pozitiva si negativa. Aminoacizii pot ceda amfiioni.

AMFOTERICINA

Medicament antifungic utilizat in tratamentul infestatiilor fungice profunde.
Poate fi administrat pe cale bucala, dar de obicei se administreaza in perfuzie intravenoasa.
Efecte adverse:cefalee, febra, dureri musculare si diaree.

AMFOTONIE

Amfotonia reprezinta cresterea tonusului muscular, atat a sistemului nervos simpatic, cat si a celui parasimpatic.

AMFOTROP

Virus capabil sa infecteze celulele oricarei specii.

AMIBA

Microorganism unicelular care se deplaseaza cu ajutorul pseudopodelor.

AMIBOID

Ce are forma unei amibe.

AMIDON

Substanta organica reprezentand forma de stocare a hidrocarburilor in majoritatea plantelor si un constituent major al dietei.

AMIELINIC

Lipsit de teaca de mielina (cu referire la fibrele nervoase).

AMIGDALA

Ansamblu de formatiuni limfoide situate in perimetrul faringelui. Sinonim: tonsila.

AMIGDALECTOMIE

Amigdalectomia este ablatia chirurgicala a celor doua amigdale palatine.

AMIGDALITA

Amigdalita este o inflamatie acuta sau cronica a amigdalelor.

AMIGDALOTOM

instrument folosit in amigdalectomie.

AMILACEU

Ce contine amidon.

AMILAZA

Amilaza este o enzima ce activeaza hidroliza amidonului in maltoza si dextrine.
Amilaza se gaseste in saliva (ptialina) si in sucul pancreatic. Valorile sale sunt crescute in pancreatitele acute (analog lipazei pancreatice), oreion (forme neparotidiene), colecistite, calculi biliari, obstructie intestinala.

AMILAZURIE

Prezenta amilazei in urina. Valorile normale sunt cuprinse intre 8-64 de unitati Wohlgemuth.

AMILOIDOZA

Fenomen patologic care consta in formarea si depozitarea in anumite organe a unei substante proteice amorfe asemanatoare cu amidonul.

AMILOLITIC

Colectie de puroi localizata in profunzimea tesutului faringian, posterior.

AMILOLITIC

(Despre o enzima sau un factor)-care hidrolizeaza amidonul.

AMILOPECTINA

Glucan component, alaturi de amiloza, al amidonului.

AMILOREE

Continut excesiv de amidon in fecale.

AMILORID

Medicament diuretic economisitor de potasiu, care determina cresterea excretiei de sodiu si clor; este adesea combinat cu un diuretic tiazidic sau de anssa pentru a reduce pierderile de potasiu pe care le determina aceste medicamente.
Amilorid poate produce ameteli si slabiciune musculara, iar administrarea sa continua poate duce la cresterea concentratiei de poatsiu din sange.

AMILOZA

Glucan component, alaturi de amilopectina, al amidonulu.

AMINOACID

Compus organic care contine o grupare amino si o grupare carboxil. Aminoacizii sunt constituentii fundamentali ai proteinelor.

AMINOACID ESENTIAL

Aminoacid care este absolut necesar cresterii si dezvoltarii normale, dar care nu poate fi sintetizat de catre organism.
Aminoacizii esentiali sunt obtinuti de organism din alimentele bogate in proteine cum ar fi ficatul, ouale si produsele lactate.
Exista noua aminoacizi esentiali: triptofan, lisina, fenilalanina,histidina, treonina, valina, metionina, leucina, izoleucina.

AMINOACIDURIE

Prezenta unor aminoacizi in urina.

AMINOFILINA

Medicament care relaxeaza musculatura neteda si stimuleaza respiratia.
Este utilizat in multe cazuri pentru dilatarea cailor aeriene in tratamentul astmului bronsic si al unor cazuri de bronsita cronica.
Poate determina greturi, varsaturi,ameteli si tahicardie.

AMINOGLICOZIDE

Grup de antibiotice active pe numeroase tipuri de bacterii, in care intra gentamicina, neomicina si streptomicina.
Datorita toxicitatii lor (afectarea auzului si a rinichilor) sunt folosite doar in cazul cand alte antibacteriene mai putin toxice sunt ineficace; se administreaza cel mai frecvent injectabil.

AMINOGLUTETIMIDA

inhibitor de aromataza, folosit in tratamentul cancerului avansat de san si de prostata, si in boala Cushing determinata de o tumora maligna.
Deoarece inhiba sinteza steroizilor suprarenali este frecvent administrata ca terapie corticosteroidiana de inlocuire.
Efectele adverse legate de doze crescute pot fi: somnolenta, ameteli si eruptii tegumentare tranzitorii.

AMINOPEPTIDAZE

Enzime din intestin care determina scindarea peptidelor la aminoacizi.

AMINOSTENIE

Scaderea fortei musculare.

AMIODARONA

Medicament antiaritmic utilizat pentru a controla diferite tulburari de ritm cardiac, incluzand fibrilatia atriala si contractiile cardiace anormale.
Efectele adverse includ depozite in cornee, fotosensibilitate si neuropatie periferica.

AMIOSTENIE

Scaderea fortei musculare.

AMIOTONIE

Deficienta sau chiar lipsa tonusului muscular.

AMIOTROFIC

Atrofiat; atrofie a unui grup de muschi, frecventa in unele boli ale sistemului nervos, articulare, musculare, etc.

AMIOTROFIE

Atrofie a unui grup de muschi, frecventa in unele boli ale sistemului nervos, articulare, musculare, etc.

AMITOZA

Diviziune celulara produsa prin clivarea nucleului, fara condensarea cromozomilor si fara formarea fusului de diviziune.

AMITRIPTILINA

Medicament antidepresiv triciclic care are si actiune tranchilizanta minora. Efectele adverse frecvente includ: somnolenta, ameteli, paralizii si parestezii in membre.

AMLODIPINA

Antagonist al canalelor de calciu, utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale si al anginei pectorale. Posibilele efecte adverse includ cefalee, ameteli, oboseala, greturi si retentia de lichide.

AMNESTIC

Care produce pierderea memoriei.

AMNEZIE

Pierderea partiala sau totala a memoriei.

AMNEZIE DISOCIATIVA COMPLETA

Unul sau mai multe episoade de amnezie, in care incapacitatea de a rememora o parte sau intregul trecut si pierderea identitatii sau formarea unei noi identitati apar o data cu plecarea de acasa, brusca, neasteptata si cu scop.
Poate dura ore, saptamani sau luni.
Este adesea precedata de conflicte psihologice si depresive sau poate fi asociata cu boli mentale organice.

AMNIOCENTEZA

Amniocenteza reprezinta punctionarea membranelor ovulare pe cale transabdominala (utilizata mai curent) sau pe cale vaginala, in scopul recoltarii de lichid amniotic.
Aceasta metoda se utilizeaza pentru stabilirea diagnosticului de suferinta fetala, de moartea fatului

AMNIOCIT

Celula de origine fetala regasita in lichidul amniotic.

AMNIOGRAFIE

Radiografia cavitatii amniotice opacifiata cu un mediu de contrast introdus prin punctia uterului gravid.

AMNION

Cea mai profunda dintre membranele fetale care initial formeaza invelisul dorsal al embrionului,pentru ca in evolutie sa se extinda si sa formeze un sac inchis, umplut cu lichid cu rol in protejarea embrionului.
Sinonime: amnios, sac amniotic.

AMNIOS

Membrana limitanta a oului fecundat, pe fata interna a placentei si a cordonului ombilical.

AMNIOSCOPIE

Observarea aspectului macroscopic al lichidului amniotic prin examen vizual cu ajutorul amnioscopului, introdus prin colul uterin.

AMNIOSCOPIE

Observarea aspectului macroscopic al lichidului amniotic prin examen vizual cu ajutorul amnioscopului, introdus prin colul uterin.

AMNIOTIC

Care apartine amniosului, sau care se refera la amnios.

AMNIOTIC

Care apartine amniosului, sau care se refera la amnios.

AMNIOTOMIE

Metoda chirurgicala de inducere a nasterii prin punctia amniosului din jurul fatului efectuata cu ajutorul carligului de amniotomie sau a unui instrument similar.
Sinonime: ruptura artificiala de membrane, ARM.

AMOBARBITAL

Medicament barbituric cu actiune intermediara utilizat in tratamentul insomniilor severe la pacientii deja tratati cu alte barbiturice.

AMOEBA

Protozoar din clasa Rhizopoda, cu consistenta gelatinoasa, forma neregulata si care se modifica in mod constant. Unele Amoebe sunt patogene pentru om (Entamoeba, Acanthamoeba).

AMOEBOCITE

Celule care se misca cu ajutorul unor prelungiri ale protoplasmei in acelasi fel ca si amoeba.

AMOEBOM

Tumora care apare la nivelul rectului sau al cecului, fiind determinata de catre Entamoeba histolytica, un protozoar care invadeaza peretii intestinului.
Tumora se poate ulcera si infecta cu bacterii formatoare de puroi (piogene) determinand inflamarea severa a peretilor intestinali.
Frecvent, tumora se poate fibroza si poate obstrua intestinul.

AMOK

Stare patologica ce se caracterizeaza printr-un acces brusc de furie si de agresiune cu tendinta criminala, directionata asupra oricarei persoane din vecinatate.
Este intalnita in mod particular la anumite culturi (de exemplu, la locuitorii din Malayezia).

AMONIAC

Compus binar al azotului cu hidrogenul, sub forma de gaz incolor la presiune atmosferica, cu miros iritant, foarte solubil in apa si toxic pentru organismele vii.

AMONIAC

Compus binar al azotului cu hidrogenul, sub forma de gaz incolor la presiune atmosferica, cu miros iritant, foarte solubil in apa si toxic pentru organismele vii.

AMONIEMIE

Concentratie plasmatica a amoniacului liber, substanta toxica al carei nivel sanguin creste in coma hepatica si in comele produse prin deficit enzimatic al ciclului ureogenezei.

AMONIEMIE

Concentratie plasmatica a amoniacului liber, substanta toxica al carei nivel sanguin creste in coma hepatica si in comele produse prin deficit enzimatic al ciclului ureogenezei.

AMONIURIE

Eliminarea pe cale urinara a amoniacului, mai ales sub forma de clorura.

AMONIURIE

Eliminarea pe cale urinara a amoniacului, mai ales sub forma de clorura.

AMORF

Care nu are forma sau structura bine definita; lipsit de forma.

AMORF

Care nu are forma sau structura bine definita; lipsit de forma.

AMORFOGNOZIE

imposibilitatea recunoasterii formei obiectelor prin pipait, prin simtul tactil.

AMORFOGNOZIE

imposibilitatea recunoasterii formei obiectelor prin pipait, prin simtul tactil.

AMOROLFINA

Medicament antifungic utilizat in tratamentul infestatiilor pielii si unghiilor produse de viermii inelari, Candida si alti fungi.
Se aplica extern sub forma de crema sau lac de unghii.
Posibilele sale reactii adverse sunt prurit si senzatie trecatoare de arsura.

AMORSA

Oligonucleotid care, hibridat cu o matrice de acid nucleic, permite unei polimeraze sa initieze sinteza unui al doilea lant complementar matricei.

AMOXAPINA

Antidepresiv triciclic similar imipraminei. Supradozarea poate produce insuficienta renala acuta, convulsii si coma.

AMP

Abreviere pentru acid adenozinmonofosforic.

AMPAKINES

Agenti despre care unii cercetatori cred ca sunt capabili sa imbunatateasca memoria persoanelor varstnice.
Se pare ca ei actioneaza prin cresterea capacitatii de raspuns a receptorilor celulelor nervoase la neurotransmitatorul glutamat.

AMPICILINA

Penicilina semisintetica cu activitate similara penicilinei G asupra germeilor gram-pozitivi, dar activa si asupra unor germeni gram-negativi. Este inactivata de penicilinaza.

AMPLIATIE

Cresterea de dimensiuni in toate sensurile a cavitatii toracice in timpul inspirului. Poate fi evaluata prin masurarea perimetrului toracic.

AMPLIFICARE GENICA

1. Producerea in vivo de copii suplimentare ale unei secvente de ADN. 2. Tehnica pentru identificare bacteriilor de culturi sau din biobsii celulare, prin amplificarea cantitatii de ADN de origine bacteriana. Se obtine cu ajutorul unei ADN-polimeraza

AMPLIFICATOR

1. in electronica medicala: aparat utilizat in scopul reproducerii unui semnal, de obicei electric, cu intensitate marita.
2. in genetica: secventa de ADN capabila sa stimuleze transcriptia unei gene

AMPLIFICATOR DE LUMINANTA

Aparat care transforma imaginea optica in imagine electronica. Este utilizat in radioscopie pentru cresterea luminozitatii si preciziei unei imagini obtinute direct pe un ecran fluorescent.

AMPLIMER

Fragment de ADN produs in cursul reactiei in lant a polimerazei.

AMPLIOMETRU THORACIC

Aparat pentru masurarea amplitudinii miscarilor respiratorii prin evaluarea circumferintei toracice in inspiratie si expiratie.

AMPLIOMETRU TORACIC

Aparat pentru masurarea amplitudinii miscarilor respiratorii prin evaluarea circumferintei toracice in inspiratie si expiratie.

AMPRENTA

Depresiune imprimata pe suprafata unui organ de catre o structura anatomica.

AMPRENTA DENTARA

Mulaj luat unui dinte si tesutului inconjurator, sau a unui maxilar edentat. Pe dinte sau pe maxilar se aplica un material de amprentare moale, se asteapta cateva minute, producandu-se un mulaj elastic. Dupa astfel de mulaj se fac protezele dentare sau aparatele ortodontice.

AMPULA

Portiune tubulara dilatata in structura unor formatiuni anatomice. Exemple: ampula rectala, portiune inferioara a rectului pelvin; ampula tubara, portiune dilatata situata la extremitatea trompei uterine.

AMPUTATIE

Sectionarea si indepartarea unui membru sau a unei parti din acesta, a unui san sau orice parte proeminenta a corpului.

AMSACRINE

Medicament citotoxic administrat injectabil in tratamentul leucemiei miloidei acute.

AMUZIA

Surditate tonala sau muzicala, dependenta de o leziune a lobului temporal stang.

AMUZIE

Amuzia se refera la surditatea tonala sau muzicala, dependenta de o leziune a lobului temporal stang. Acuitatea auditiva nu este alterata

ANABIOZA

Revenirea unui organism la viata activa dupa o perioada de moarte aparenta sau de viata latenta.

ANABOLIC

Stimulent al dezvoltarii tesuturilor prin cresterea proceselor metabolice implicate in sinteza proteinelor.
Steroizii anabolici reprezinta forme sintetice ale hormonilor sexuali masculini. Erau folositi in trecut pentru cresterea in greutate la pacientii subponderali, dar astazi sunt folositi mai ales pentru a stimula productia de celule sangvine de catre maduva hematopoetica.
Unii steroizi anabolici produc virilizare la femei si afectarea ficatului.

ANABOLISM

ansamblul proceselor de metabolism intermediar care conduc la sinteza metabolitilor si componentelor structurale celulare.

ANABOLIZANT

1. Care favorizeaza transformarea materiilor nutritive in tesuturile vii. 2. Un steroid inrudit cu testosteronul care favorizeaza productia de proteine.

ANACHILOZA

ANACLITIC

Despre cineva sau despre ceva care depinde de altcineva sau de altceva. Se spune de obicei despre copilul mic care depinde de mama.

ANACLORHIDRIE

Absenta completa a acidului clorhidric din sucul gastric.

ANACOTISM

Anomalie a undei pulsului caracterizata prin aparitia unui mic croset pe portiunea sa ascendenta.

ANACROTIC

Care apartine ramurei ascendente a traseului inregistrat al pulsului.

ANACROTISM

Stare in care exista o und suplimentara (anormala)pe panta ascendenta a undei pulsatile. Poate aparea in stenoza aortica.

ANAEROB

(Despre microorganisme)care traieste lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce intr-un mediu fara aer.

ANAEROBIOZA

Viata desfasurata doar in absenta oxigenului molecular.

ANAFAZA

Al treilea stadiu al mitozei sau fiecare dintre diviziunile meiozei, in care cromozomii migreaza pe firele fusului celular spre cei doi poli ai celulei.

ANAFILATOXINA

Substanta produsa in ser dupa activarea complementului (fractiile C3 si C5) de complexele imune sau de unele substante coloidale: dextran, levuri, endotoxine ale bacteriilor gramnegative, venin de cobra.

ANAFILAXIE

tare de hipersensibilitate specifica organismului de tip imediat, indusa de contactul repetat cu o substanta specifica de obicei de natura proteica si care genereaza in organism anticorpi serici specifici.

ANAFOREZA

1.ionogalvanizarea in tesuturi a unei substante electropozitive 2. reducerea activitatii glandelor sudoripare

ANAFORIE

Forma de heteroforie care variza in diferite directii de privire, in care axele vizuale ale ambilor ochi au tendinta de divergenta in sus fata de planul orizontal.

ANAFRODIZIAC

Substanta care diminueaza sau aboleste excitatia sexuala.

ANAFRODIZIE

Anestezie sexuala.

ANAGEN

Denumire a stadiului de crestere a parului in cadrul ciclului pilar.

ANAL

Referitor la anus.

ANALBUMINEMIE

Absenta cvasitotala a serumalbuminei determinata de un defect de sinteza al acesteia.

ANALEPTIC

Substanta care excita sistemul nervos central. Actiunile farmacodinamice utile terapeuticsunt: stimularea pshihomotorie, indepartarea oboselii, actiunea antihipnotica si antinarcotica, stimularea respiratiei si circulatiei, cresterea tonusului centrilor medulari. dozele toxice au in general actiune convulsivanta.

ANALGEZIC

Planta sau produs care scade senzatia de durere.

ANALGEZIE

Stare caracterizata prin scaderea marcata sau disparitia sensibilitatii dureroase.

ANALINGUS

Activitate sexuala care implica contactul dintre gura unui partener si zona anala sau perianala a celuilalt partener. Actiunea de stimulare orala a anusului. in cazul lipsei protectiei exista riscul transmiterii unor germeni patogeni sau paraziti ce dau nastere unor infectii.

ANALIZA

1.Metoda stiintifica de cercetare a fenomenelor, bazata pe descompunerea lor in partile componente.
2.identificare, determinare a compozitiei unei substante prin descompunerea ei in elementele constitutive sau metoda stiintifica de cercetare a fenomenelor, bazata pe determinarea si examinarea fiecarei parti componente.

ANALIZA LICHIDULUI SEMINAL

Analiza unei probe de lichid seminal, efectuata dupa 5 zile de abstinenta sexuala, pentru a evalua fertilitatea unui barbat.
Valorile normale sunt: volumul ejaculat: 2-6 ml; lichefiere completa in 30 de minute; concentratia de spermatozoizi: 20-200 milioane spermatozoizi/ml (numarul de spermatozoizi se refera la numarul total de spermatozoizi in ejaculat); motilitate: 60%; forme anormale: mai putin de 20 %.
Sunt necesare trei analize separate pentru a confirma un rezultat negativ.

ANALIZOR

Denumire data oricarui aparat prevazut cu un sistem de receptionare si analiza a unor informatii.

ANALOGE

Organe sau structuri care au functii similare in diferite organisme, desi nu au aceeasi origine sau dezvoltare.

ANALOGI

Medicamente care prezinta diferente minore in structura moleculara de origine. Analogiimedicamentosi sunt fie mai puternici, fie au efecte adverse mai reduse.

ANAMNEZA

istoricul afectiunii pacientului si antecedentele sale si ale rudelor de gradul i. Alaturi de examenul clinic, anamneza aduce informatii pentru stabilirea corecta a diagnosticului.

ANANCASTIC

Se spune despre o stare in care cineva se simte fortat sa gandeasca, sa actioneze sau sa simta impotriva vointei sale. Acest sentiment insoteste indeosebi oboselile, compulsiile si fobiile.

ANAPLAZIE

Pierderea capacitatii celulelor de diferentiere normala si de incadrare in mecanismul normal de reglaj; apare in leucemii si alteprocese maligne ~monofazica, anaplazie cu existenta in tabloul tisular a unei singure trepte de diferentiere pana la maturitate.

ANARTRIE

imposibilitatea de articulare a cuvintelor datorita unei pareze, paralizii sau tulburari in coordonarea si tonusul muschiilor ce intervin in vorbirea articulara.

ANASARCA

Acumulare de lichid in cavitatile seroase ale organismului si in spatiile limfatice tisulare.

ANASOMD

inalt de aproximadv 60 cm. Este folosit la tratarea problemelor gastrice si pentru a creste productia de lapte la femeile care alapteaza. .

ANASTOMOZA

1.intercomunicatia vaselor de sange dintr-o formatiune anatomica naturala, care ca rezultat al unei intreruperi a circulatiei sangvine principale,permite derivarea sangelui pe aceasta cale; ocazional, aceste anastomoza pot fi create chirurgical.
2. Stabilirea prin metode chirugicale a unei comunicatii intre doua organe cavitare sau doua parti ale aceluiasi organ.

ANASTOMOZA ANTIPERISTALTICA

Anastomoza intestinala efectuata astfel incat cele doua segmente suturate sa aibe miscari peristaltice in sens opus.

ANASTOMOZA IZOPERISTALTICA

Anastomoza intestinala efectuata astfel incat cele doua segmente suturate prezinta miscari peristaltice in acelasi sens.

ANATOMIE

Stiinta structurii organismelor vii. in medicina se refera la studiul formei si structurii macroscopice a diferitelor parti ale organismului uman.

ANATOXINA

Preparat obtinut dintr-o toxina bacteriana (difterica, tetanica, botulinica) prin actiunea formolului si caldurii si care si-a pierdut puterea toxica, pastrand-o pe cea imunizanta. Aceasta joaca rol de vaccin impotriva maladiilor grave.

ANCHETA

Cercetare amanuntita in vederea stabilirii imprejurarilor in care se desfasoara un fenomen.

ANCHETA EPIDEMIOLOGICA

Metoda de baza in cercetarea epidemilogica in cazul unei populatii tinta, adesea efectuata pe un esantion reprezentativ al populatiei.

ANCHILOBLEFARON

Adeziune completa a pleopelor la globul ocular.

ANCHILOGLOSIE

Diformitate caracterizata prin fixarea totala sau partiala a limbii la planseul bucal.

ANCHILOSTOMIAZA

Boala parazitara datorita infestarii cu viermi paraziti din genul Ancylostoma, caracterizata de obicei prin anemie progresiva, tulburari digestive si nervoase. infestarea se face pe cale cutanata,prin trecerea larvelor prin piele in sange,plamani,trahee,laringe,faringe de unde sunt inghitite ajungand la intestin sau pe cale digestiva directa. este mai frecventa in zonele calde sau in regiunile miniere.

ANCHILOZA

Limitarea partiala sau totala a miscarilor unei articulatii prin organizarea exsudatelor din cavitatea articulara inflamata, prin atrofie capsulara sau prin sudare suprafetelor articulare avivate chirurgical. Absenta mobilitatii intr-o articulatie, datorata fuziunii suprafetelor osoase fie prin tesut fibros (anchiloza osoasa), fie prin tesut conjunctiv fibros (anchiloza fibroasa).
Anchiloza este o complicatie a inflamatiei prelungite a articulatiei.
Poate aparea in infectiile cronice (de exemplu, tuberculoza) sau in boli reumatice (spondilita anchilozanta).

ANCONEUS

Muschi cu originea pe fata posterioara a epicondilului lateral al humerusului, cu rol in extensia antebratului.

ANCORARE

Sistem de legatura labila intre proteza dentara si dintii pe care se sprijina, asigurand stabilitatea protezei si posibilitatea indepartarii ei din gura.

ANCOSA

Semn radiologic care exprima un defect de umplare cu substanta de contrast a organelor cavitare produs de un spasm sau de o amprenta.

ANCYLOSTOMA

Gen de viermi intestinali din familia Ancylostamidae, clasa Nematoda.

AND

Acid dezoxiribonucleic. Substanta complexa care se gaseste in nucleul celulelor cu rol in transmiterea ereditara a unor caractere si insusiri.

AND

ANDROBLASTOM

1. Tumora benigna rara a testiculului, a celulelor Sertoli, care histologic se aseamana cu testiculul fetal.
2. Tumora benigna rara a ovarului, avand structura unui adenom testicular. Afecteaza femeia tanara si poate determina masculinizare si hirsutism.

ANDROFOBIE

Frica patologica de barbati si de sexul masculin in general.

ANDROGEN

hormon sexual masculin produs de testicule si ovare. Stimuleaza dezvoltarea si functia organelor genitale masculine si aparitia caracterelor sexuale secundare.
Principalul androgen este testosteronul, secretat de testicul, la care se adauga androgenii secretati de corticosuprarenala, si in foarte mici cantitati de catre ovar.

ANDROGENEZA

Dezvoltarea zigotului care contine doar cromozomii paterni. 2. Sinteza biochimica de androgeni

ANDROGENIZARE

Efectul final al expunerii tesuturilor la androgeni, de exemplu, dezvoltarea caracterelor sexuale adverse.
Androgenizarea poate aparea anormal la femei, caracterizandu-se prin cresterea excesiva a parului corporal, alopecie ereditata si clitoromegalie.

ANDROGIN

individ de sex masculin care prezinta caractere sexuale secundare feminine.

ANDROGINIE

Pseudohermafroditism partial la barbat cu criptorhidrie si unele caractere sexuale feminine, dar cu scrotul sudat si penisul cu gland perforat.

ANDROLOGIE

Ramura a medicinei care studiaza fiziologia si patologia organelor sexuale masculine. Medicul specialist se numeste androlog.

ANDROPAUZA

Perioada de involutie a functiei testiculare, insotita de tulburari neurovegetative si de modificari ale tonusului psihic.

ANDROSTERON

Hormon steroidian sintetizat si eliberat de testicule, care controleaza dezvoltarea sexuala a barbatului.

ANDURANTA

Termen utilizat de obicei in medicina sportiva pentru a desemna desfasurarea unui efort prelungit de intensitate mica sau medie, fara modificari semnificative ale frecventelor respiratorie si cardiaca.

ANELAJ

Hibridarea unei nucleotide sintetice cu un acid nucleic monocatenar.

ANEMIE

Reprezinta o stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sange.

ANEMIE APLASTICA

Anemie determinata de aplazia medulara globala, cu absenta reactiei sistemului hematopoietic si evolutie rapida fatala.

ANEMIE AREGENERATIVA

Anemie definita prin diminuarea productiei medulare, eritroblastopenie sau absenta eritroblastelor.

ANEMIE CARENTIALA

Anemie nutritionala, anemie dismetabolica datorita lipsei din alimentatie a unor elemente de constructie, esentiale pentru hematopoieza.

ANEMIE COOLEY

Talasemie majora

ANEMIE CRIPTOGENETICA

Anemie a carei cauze nu este cunoscuta.

ANEMIE FAGOCITARA

Sindrom Marlin

ANEMIE FALCIFORMA

Drepanocitoza

ANEMIE FERIPRIVA

Anemie caracterizata printr-un numar normal de eritrocite, care contin insa o cantitate insuficienta de hemoglobina, din cauza aportului deficitar de fier.

ANEMIE HEMOLITICA

Anemie provocata de distrugerea globulelor rosii anormal de fragile sau din cauza unui factor de agresiune, aparut in plasma bolnavului.

ANEMIE HEMOLITICA AUTOIMUNA

Anemie in care hemoliza este provocata de autoanticorpi produsi de sistemul imun al bolnavului. Acesti autoanticorpi, imunoglobuline G si M, sunt agresivi fata de antigenii propriilor hematii.

ANEMIE HEMOLITICA ENZIMOPRIVA

Tip de anemie hemolitica ereditara nonsferocitara cu transmitere dominanta legata de sex.

ANEMIE HEMOLITICA IMUNOLOGICA

Tip de anemie hemolitica dobandita in care distrugerea hematiilor este provocata de anticorpi serici specifici.

ANEMIE HIPOCROMA

Anemie caracterizata prin scaderea concentratiei corpusculare medii de hemoglobina, tradusa si prin colorarea slaba a hematiilor pe frotiul preparat prin tehnica May-Grunwald-Giemsa.

ANEMIE IMUNOHEMOLITICA

Anemie cu anticorpi antiproteine eritrocitare, reactivi la temperatura corpului, intalnita frecvent in leucemia limfatica cronica, lupusul eritematos sistemic.

ANEMIE INFLAMATORIE

Anemie hiposideremica frecventa in anumite afectiuni inflamatorii cronice, infectioase, reumatismale sau maligne.

ANEMIE MACROCITARA

Anemie caracterizata prin prezenta in sange a unor hematii de dimensiuni mari, cu volumul globular mediu peste 110 metri cubi.

ANEMIE MEGALOBLASTICA

Anemie caracterizata prin prezenta in sange a megaloblastelor.

ANEMIE MICROCITARA

Anemie in care dimensiunea medie a hematiilor este mai mica decat in mod normal (diametrul sub 7 micrometri) sau volumul eritrocitar mediu sub 80 micrometriu cubi.

ANEMIE MIELOFTIZICA

Anemie consecutiva infiltrarii maduvei osoase prin tumori (carcinom de san, stomac, prostata), fibroza sau granuloame (tuberculoza avansata).

ANEMIE NORMOCROMA

Anemie in care globulele rosii contin o cantitate normala de hemoglobina.

ANEMIE NUTRITIONALA

Anemie determinata de absenta unor substante necesare hematopoiezei.

ANEMIE PERNICIOASA

Forma de anemie ce apare ca urmare a unui deficit de vitamina B12 datorat lipsei de secretie a factorului intrinsec (substanta secretata de mucoasa gastrica ce inlesneste absorbtia vitaminei B12) sau unei diete sarace in Vitamina B12.
Anemia pernicioasa se caracterizeaza printr-un defect de producere a eritrocitelor si prezenta megaloblastilor in maduva ososasa.
Ca manifestari apar splenomegalia si hepatomegalia , tulburari digestive (anorexie, alternanata de constipatie si diaree, dureri abdominale, glosita), pierdere in greutate.
in formele severe apare afectare neurologica.
Tratamentul se face prin administrare de Vitamina B12 injectabil.

ANEMIE POSTHEMORAGICA ACUTA

Anemie normocroma si normocitara care survine dupa o hemoragie unica, abundenta, produsa intr-un interval scurt.

ANEMIE REGENERATIVA

Tip de anemie provocata de o pierdere de hemoglobina prin hemoragie sau prin hemoliza.

ANEMIE SIDEROACRESTICA

Sinonim: anemie sideroblastica

ANEMIE SIDEROBLASTICA

Anemie cu supraincarcare secundara cu fier, caracterizata prin prezenta sideroblastelor inelare printre precursorii eritrocitari nucleati din maduva osoasa.

ANEMIE SIDEROPENICA

Sinonim: anemie feripriva

ANENCEFALIE

Monstrozitate incompatibila cu viata, caracterizata prin absenta cerebelului si a encefalului, asociata cu absenta oaselor plate ale cutiei craniene.

ANENCEFALOMIELIE

Monstrozitate incompatibila cu viata, caracterizata prin absenta cerebelului si a maduvei spinarii.

ANERGIE

Reducere la minimum a capacitatii de reactie a organismului fata de agentii nocivi, aparand de obicei in cursul anumitor boli infectioase ( gripa, rujeolatuse convulsiva, tuberculoza grava). in cursul anergiei dispare hipersensibilitatea la substantele fata de care organismul a fost alergizat in prealabil.

ANERGIZANT

Care provoaca anergie.

ANERITROPSIE

incapacitatea de a percepe culoare rosie.

ANESTEZIC

Planta sau produs care suprima senzatia de durere.

ANESTEZICE GENERALE

Grup de medicamente care provoaca somn profund, abolirea sensibilitatii si relaxare musculara generalizata.

ANESTEZICE LOCALE

Grup de compusi care, la concentratii adecvate in tesutul nervos, blocheaza reversibil conducerea influxului.

ANESTEZIE

1. Absenta sau disparitia unuia sau mai multor tipuri de sensibilitate, spontan sau voluntar. 2. Abolirea reversibila a sensibilitatii, provocata prin utilizarea agentilor anastezici. 3. Pierderea patologica

ANESTEZIE PERIDURALA

Metoda de anestezie locoregionala constand in injectarea unui anestezic local in spatiul peridural.

ANESTEZIOLOGIE

Ramura a medicinei care studiaza metodele de anestezie si de sustinere a functiilor vitale ale organismului in perioada perioperatorie.

ANESTHESIA DOLOROSA

Perceptie a senzatiei dureroase intr-un teritoriu care este anesteziat.

ANEUPLOIDIE

Numar anormal de cromozomi, in plus sau in minus.

ANEUZOMIC

Care se refera la anomaliile cromozomiale.

ANEUZOMIE

Termen generic pentru anomaliile numerice ale cromozomilor sau orice anomalie cantitativa a materialului cromozomial.

ANEVRISECTOMIE

Deschiderea exploratorie chirurgicala a unui anevrism, dupa ligaturi prealabile deasupra si dedesubtul acestuia.

ANEVRISM

anevrismul reprezinta dilatarea peretelui unui vas sangvin.

ANEVRISM ARTERIAL INTRACEREBRAL

Malformatie sacciforma sau fuziforma, pediculata sau nu, a unei artere intracraniene localizata, de regula, la baza creierului, la nivelul hexagonului arterial Willis sau pe trunchiul vertebrobazilar.

ANEVRISM CIRSOID

Dilatatie cu alungirea trunchiurilor si ramurilor unuia sau mai multor teritorii arteriale si venoase, care are drept consecinta stabilirea unei comunicari anormale si facile intre sistemul arterial si cel venos.

ANEVRISM DISECANT

Cavitate dezvoltata in grosimea peretelui arterial pe o lungime variabila.

ANEVRISM FALS

Tumora vasculara determinata de organizarea, in contact cu o leziune arteriala, a unui hematom care constituie un sac fals, comunicant cu artera printr-un colet.

ANEVRISM FUZIFORM

Anevrism in care peretele vasului sanguin se dilata mai mult sau mai putin egal, rezultand o dilatatie cilindrica.

ANEVRISM SACCIFORM

Anevrism de forma unui sac, ce atarna de o parte a peretelui unei artere si comunica cu aceasta printr-un canal ingust.

ANEVRISM VENTRICULAR

Dilatatia peretelui unui ventricul la nivelul unei cicatrice dupa un infarct.

ANEVRISMECTOMIE

Deschiderea exploratorie chirurgicala a unui anevrism, dupa ligaturi prealabile deasupra si dedesubtul acestuia.

ANEVRISMOPLASTIE

Reducerea operatorie a unui anevrism prin plicaturarea pungii anevrismale.

ANEVRISMORAFIE

Refacerea operatorie a unei artere anevrismale, folosindu-se o parte din stofa sacului anevrismal.

ANEXE

Tesuturi, formatiuni sau organe ale caror actiune se insumeaza cu aceea a altor organe, in cadrul unei formatiuni comune ( de ex. Ovarele si trompele sunt anexe ale uterului, perii si unghiile sunt anexe ale pielii).

ANEXE EMBRIONARE

Organe care asigura functiile vitale ale fatului.

ANEXE UTERINE

Ansamblul constituit de catre ovare, trompe uterine si ligamentele uterului.

ANEXECTOMIE

Extirparea chirurgicala a trompei uterine si a ovarului de aceeasi parte.

ANEXETOMIE

Extirparea chirurgicala a trompei uterine si a ovarului de aceeasi parte.

ANEXIAL

Care se refera la anexele uterine.

ANEXITA

Anexita semnifica inflamatia anexelor uterului. inflamatie a anexelor uterului (ovare, trompe). (fr. annexite)

ANGAJARE (IN OBSTETRICA)

Stadiu al travaliului in care prezentatia fatului a coborat in pelvisul matern. Angajarea consta in trecerea circumferintei mari a prezentatiei de stramtoarea superioara a bazinului.

ANGEITA

Termen genericincluzand afectiunile inflamatorii ale peretilor vaselor sangvine. Angeita necrotica este o forma particulara de angeita cu leziuni de degenerescenta fibrinoida si cu patogenie adesea hiperergica.

ANGELICA

inalta de 150-240 cm. Este folosita in tratarea problemelor digestive si respiratorii. Atentie: s-ar putea sa va faca sensibili la soare si are potential toxic.

ANGHINA (ANGINA)

inflamatie a faringelui si a amigdalelor care impiedica inghitirea si respiratia.

ANGIECTAZIE

Dilatarea unui vas sanguin sau limfatic.

ANGINA

1 inflamatie a faringelui si a amigdalelor. 2 ~ pectorala . = boala care se manifesta prin accese de sufocare si dureri in regiunea inimii. (fr. angine, germ. Angine) angiografie s.f.

ANGINA A LUI VINCENT

Este o inflamatie acuta a faringelui cauzata de inmultirea rapida a microorganismelor comensale ale cavitatii bucale.

ANGINA PECTORALA

Angina pectorala mai este denumita si angor si se caracterizeaza adesea printr-o durere la nivelul inimii care iradiaza in bratul stang, asociata cu o senzatie de angoasa.
Este data de obstructia arterelor cardiace (coronare) ceea ce duce la o diminuare a irigatiei sangvine si prin urmare a oxigenarii muschiului cardiac.

ANGIOBLAST

Celula embrionara generatoare a endoteliului cu destinatie vasculara.

ANGIOCARDIOGRAFIE

Examen radiologic al cavitatilor inimii dupa introducerea unei substanteradiologice de contrast. Se plaseaza un tub flexibil mic, steril (cateter cardiac) in atrii, ventricule sau in vasele mari.

ANGIODISPLAZIE

Vase de sange mici situate in peretele intestinului, care pot sangera. Se diagnosticheaza prin colonoscopie, enteroscopie sau angiografie.
Se poate trata pin diatermocoagulare sau prin interventie chirurgicala.

ANGIOEDEM

Angioedemul este o reactie alergica ce este caracterizata printr-o eruptie edematoasa subcutanata. Acest edem se poate declansa prin absortia de alimente, de o intepatura de insecta sau e luarea unor medicamente.
Edemul afecteaza mucoasele bucale si ale cailor respiratorii superioare, precum si tesuturilesubcutanate laxe ale fetei. Se manifesta printr-o umflatura bine delimitata, tare, de culoare roz pal, nepruriginoasa, dar care produce o senzatie de arsura. Poate cauza asfixia din cauza localizarii lui.
Sinonime: edem al lui Quincke, edem angioneurotic.

ANGIOGENEZA

Proces de formare de noi vase de sange. Acest proces este esential pentru dezvoltarea unor tumori si este influentat de factorii de crestere; constituie tinta noilor terapii anticancerigene.

ANGIOGRAFIE

Angiografia reprezinta radiografia vaselor sangvine.

ANGIOKERATOM

Leziune papuloasa avand ca structura o proliferare papilomatoasa cu acantoza si hiperkeratoza; in profunzime se constata proliferarea retoteliala.

ANGIOLOGIE

Stiinta care se ocupa cu studiul vaselor de sange si a limfaticelor.

ANGIOM

Tumora vasculara circumscrisa, congenitala sau dobandita, cu originea in capilarele sanguine sau limfatice, dezvoltata din celule endoteliale sau din pericite.

ANGIOMATOZA

Boala, adesea congenitala sau genetica, manifestata prin producerea de angioame multiple cutanate, meningiene.

ANGIOMIOM

Tumora benigna formata din fibre musculare netede si numeroase vase.

ANGIOPLASTIE

interventie chirurgicala care consta in repararea sau reconstructia unui vas de sange ingustat sau obstruat.
Traditional, se practica prin incizie (chirurgie deschisa), dar metodele angioplastiei moderne sunt cele pe cale transcutanata (angioplastia transluminala percutanata sau cu balon), care utilizeaza o sonda cu un balonas gonflabil ce este plasat in lumenul vasului afectat la nivelul zonei ingustate/blocate, sub control radiologic. Balonasul este umflat, dilatand zona afectata.

ANGIOTENSINA

Una dintre cele doua peptide: angiotensina i si angiotensina ii.
Angiotensina i deriva, prin actiunea enzimei renina,din alfaglobulina secretata de catre ficat si care ajunge in fluxul sangvin.
Cand sangele trece prin plamani, o alta enzima actioneaza asupra angiotensinei irezultand angiotensina ii. Acest peptid are actiune vasoconstrictoare si stimuleaza eliberarea hormonilor vasopresina si aldosteron, care cresc tensiune arteriala.

ANGOFRAZIE

Angofrazia este o tulburare psihica manifestata prin umplerea golurilor dintre cuvintele unor fraze prin adaugarea unor sunete.
Sinonime: amelartrie,embolofrazie

ANGORJAREA SANILOR

Angorjarea sanilor reprezinta o umplere excesiva a sanilor cu lapte, cauzata de obicei de un dezechilibru intre rezerva de lapte si nevoile copilului.

ANHEDONIE

Lipsa totala a senzatiei de placere sexuala.

ANHIDRAZA

Enzima care catalizeaza eliminarea apei dintr-un compus chimic.

ANHIDREMIE

Pierdere excesiva de apa extracelulara, care duce la hemoconcentratie si hipovolemie.

ANHIDROTIC

1.Medicament care inhiba transpiratia, de exemplu anticolinergicele; 2. inhibitor al transpiratiei

ANIMA

in psihologia lui Jung - Arhetip care reprezinta componenta feminina a personalitatii masculine

ANIMUS

in psihologia lui Jung - Arhetip care reprezinta componenta masculina a personalitatii feminine

ANIRIDIA

Lipsa congenitala sau posttraumatica a irisului.

ANIZEICONIE

inegalitate a amrimilor imaginilor aceluiasi obiect de pe retina ochiului stang si a celui drept.

ANIZOCITOZA

inegalitate dimensionala a globulelor rosii. Exista un oarecare grad fiziologic, al carui depasire este caracateristica diferitelor forme de anemie.

ANIZOCORIA

inegalitatea pupilara

ANIZOMELIE

Stare caracterizata printr-o diferenta in marimea sau forma membranelor superioare sau inferioare.

ANIZURIE

Stare in care debitul urinar variaza alternativ, de la oligurie la poliurie.

ANNULUS (INEL)

Termen anatomic folosit pentru descrierea unei formatiuni inelare sau a unei deschideri circulare.

ANODONTIA

Absenta congenitala a dintilor.

ANOFEL ANOPHELES

Gen de tantari care traieste in regiunile tropicale si temperate, cuprinzand aproximativ 350 de specii.
Parazitul malariei este transmis la om prin intepatura femelei de Anopheles. Unele specii pot transmite parazitul filariazei.

ANOFTALMIE

Absenta congenitala a ochiului.

ANOMALIE

Orice deviere de la normal, in special congenitala, sau un defect de dezvoltare.

ANOMALOSCOP

Aparat pentru testarea sensibilitatii cromatice.

ANOPLASTIE

Tehnica chirurgicala folosita pentru repararea sfincterului anal.

ANOREXIA

Anorexia este lipsa poftei de mancare, aversiune fata de mancare. Anorexia nervoasa este un dezechilibru psihic manifestat prin frica extrema de obezitate, care conduce la aversiune fata de mancare.

ANOREXIE

Lipsa poftei de mancare

ANORHIDIE

Anorhidia este absenta congenitala a unuia sau ambelor testicule.

ANOSMIA

Absenta sensibilitatii olfactive (mirosului).

ANOTIE

Absenta congenitala a urechii externe.

ANOVULATIA

Anovulatia reprezinta lipsa ovulatiei.

ANOVULOMENOREE

Menstra in absenta ovulatiei.

ANOXEMIA

Lipsa oxigenului in sangele arterial.

ANOXIA

Absenta oxigenului din aerul inspirat, din sange sau de la tesuturi.

ANSIFORM

in anatomie - Structura anatomica in forma de ansa; termen folosit pentru unii lobuli ai cerebelului.

ANTACID

Substanta care reduce sau neutralizeaza aciditatea sucului gastric sau a altei secretii.

ANTAGONIST

1. Muschi a carui activitate (contractie) se opune actiunii altui muschi (numit agonist).
Antagonistii relaxeaza, in timp ce agonistii efectueaza miscarea.
2. Medicament sau alta substanta a carei actiune se opune actiunii altui medicament sau substanta chimica proprie organismului pe care o inhiba, de exemplu antimetabolitii.

ANTAGONIST DE CALCIU

Este un medicament capabil sa se opuna intrarii calciului in celule. inhibitorii calcici actioneaza modificand contractia musculara a arterelor. Ei incetinesc, de asemenea, transmisia influxului nervos spre muschiul cardiac, ceea ce corecteaza unele aritmii.
Aceasta clasa de medicamente este utilizata in tratamentul insuficientei coronariene si al hipertensiunii arteriale.
inhibitorii calcici nu sunt recomandabili atunci cand bolnavul sufera de insuficienta cardiaca si cand exista tulburari de conductie. Unele asocieri cu medicamente active pe inima sunt intotdeauna delicate si supravegheate indeaproape. Cum toti inhibitorii calcici cresc debitul sangvin in tesuturi, eventuale dureri de cap, bufeuri de caldura, vertije pot surveni, dar dispar adesea ca urmare a tratamentului. Ei antreneaza uneori edeme ale gambelor si o hipotensiune arteriala.
Sinonim: inhibitor calcic.

ANTALGIC

Analgezic

ANTAZOLINA

Medicament antihistaminic cu actiune scurta, care se aplica local in combinatie cu medicamentul simpatomimetic xilometazolina in tratamentul conjunctivitelor alergice.

ANTEBRAT

Segment al membrului superior cuprins intre cot si pumn.

ANTEFLEXIE

Aplecare spre inainte a unui organ. Un grad moderat de anteflexie a uterului este considerat normal.

ANTEPARTUM

inainte de nastere.

ANTEVERSIE

Aplecarea sau deplasarea anterioara a unui organ, folosita in special in inclinarea spre anterior a uterului.

ANTIACID

Medicament care neutralizeaza secretia de acid clorhidric din stomac.
Antiacidele, de exemplu: hidroxidul de aluminiu, carbonatul de calciu, hidroxidul de magneziu sau bicarbonatul de sodiu, sunt utilizate pentru ameliorarea durerilor si a discomfortului in afectiunile tubului digestiv, inclusiv in ulcerul gastro-duodenal.

ANTIALERGIC

Care previne sau suprima o reactie alergica.

ANTIANDROGENICE

Grup de medicamente care blocheaza utilizarea celulara a testosteronului de catre glanda prostata, si , de aceea, sunt utilizate in tratamentul cancerului de prostata androgendependent si in diferite tulburari sexuale la barbat.
in acest grup intra: bicalutamida, ciproteron, finasterid, flutamida.

ANTIARITMICE

Grup de medicamente utilizate in tratamentul aritmiilor cardiace. in acest grup intra: adenozina, amiodarona, verapamilul, flecainida, disopyramida, chinidina, lidocaina, mexiletina, procaindamida.

ANTIBIOGRAMA

Antibiogrma reprezinta o metoda de laborator prin care se determina antibioticul cel mai indicat contra unei infectii microbiene.

ANTIBIOTIC

Antbioticul reprezinta o substanta organica ce are un efect bacteriostatic sau bactericid

ANTIBIOTICA

(substanta organica) Cu efect bacteriostatic. (fr. antibiotique)

ANTICETONIC

Substanta care previne formarea corpilor cetonici in organism.

ANTICOAGULANT

Substanta care impiedica coagularea sangelui.

ANTICOAGULANTE

Substante care impiedica coagularea.

ANTICOLINERGICE

Substante care inhiba actiunea acetilcolinei, neurotransmitatorul care conduce infomatia in sistemul nervos parasimpatic.
Medicamentela anticolinergice blocheaza efectele unor anumiti receptori (muscarinici); din acest motiv se numesc medicamente antimuscarinice.
Ele au ca actiune relaxarea musculaturii netede, scaderea secretiei salivare si de sucuri digestive, a transpiratiei, si efect midriatic (dilatarea pupilei).
Atropina si alte medicamente similare au aceste efecte; se utilizeaza in tratamentul spasmelor tubului digestiv, in parkinsonism, cca bronhodilatatoare si ca midriatice.
Efectele adverse caracteristice sunt: gura uscata, vedere incetosata, , senzatie de sete,, piele uscata si dificultati la urinare.

ANTICOLINESTERAZICE

Substante care inhiba actiunea colinesterazei, enzima repsonsabila de scindarea neurotransmitatorului acetilcolina, ceea ce permite transmiterea impulsului nervos.
Medicamentele anticolinesterazice sunt: distigmina, neostigmina, pyridostigmina si edrophoniul.
Se folosesc in tratamentul miastenniei gravis.

ANTICONCEPTIONAL

Metoda sau produs care realizeaza contraceptia. Sinonim: contraceptiv.

ANTICONVULSIVANTE

Medicamente care previn severitatea si frecventa convulsiilor in diferitele tipuri de epilepsie .
Termenul de medicament antiepileptic este preferat astazi deoarece nu toate crizele comitiale implica si convulsii.
Cele mai frecvent utilizate medicamente antiepileptice sunt carbamazepina, lamotrigin, fenitoina, valproatul de sodiu, topiramat, gabapentin, vigabatrin, oxcarbazepina, levetiracetam.

ANTICORP

Molecula (globulina) produsa de limfocite (celule sanguine) capabila sa recunoasca o particula straina de organism si sa declanseze o reactie imunologica care va duce la indepartarea respectivei particule.
Anticorpii se leaga de markeri specifici - antigene - care se gasesc pe suprafata virusurilor, bacteriilor, sau a unor toxine si le aglutineaza. Sistemul imunitar este capabil sa fabrice milioane de anticorpi diferiti impotriva unei largi varietati de invadatori potentiali. indivizii cu grupa sanguina 0, A sau B prezinta anticorpi fata de alte grupe sanguine. Grupa sanguina AB, primitorul universal, nu fabrica anticorpi fata de celelate grupe sanguine.

ANTICORP MONOCLONAL

Anticorp produs artificial, dintr-o singura clona, si de aceea consta dintr-un singur tip de imunoglobulina.
Acesti anticorpi pot fi utilizati pentru tratamentul unor tumori intracraniene, cancere de san, limfoame sau leucemii.

ANTICORPI TIROIDIENI

Autoanticorpi impotriva glandei tiroide, care produc boala Hashimoto. Acestia sunt de doua tipuri : microsomali, impotriva citoplasmei celulelor tiroidei, si antitireoglobulina, impotriva colidului tiroidian.

ANTIDEPRESIVE

Medicamente care influenteaza simptomele depresiei. Cele mai frecvent prescrie antidepresive au ca structura chimica de baza trei inele benzenice si au fost denumite antidepresive triciclice (amitriptilina, doxepina, imipramina).
Ca efecte adverse frecvente se descriu: uscarea gurii, vedere incetosata, constipatie, somnolenta, dificultati la urinare.
Alte antidepresive sunt iMAO (antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei), care au efecte adverse mai severe, si inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, de exemplu fluoxetina si fluvoxamina, care, in general, au efecte sedative mai reduse decat antidepresivele triciclice.

ANTIDIABETICE

Medicament utilizate pentru controlul diabetului zaharat . Diabetul zaharat de tip i se trateaza cu diferite forme de insulina.
Diabetul de tip ii se trateaza, in majoritatea cazurilor, cu medicamente hipoglicemiante, dar in unele cazuri trebuie administrata si insulina.

ANTIDOT

Medicament care contracareaza efectele unui toxic sau a unei supradozari medicamentoase. De exemplu, dimercaptolul este antidot pentru arsenic, mercur si alte metale usoare.

ANTIDROMIE

Propagarea impulsului in sens opus caii obisnuite.
Se produce rar; poate aparea in infectiile herpetice (Zona Zoster), in care excitatia determinata de virus in canalul vertebral initiaza impulsurile care se propaga spre periferie in nervii aferenti.
Regiunea cutanata aferenta nervilor senzitivi respectivi se acopera cu o eruptie veziculoasa dureroasa.
impulsul antidromic poate trece prin sinapse, care functioneaza intr-o singura directie.

ANTIEMETIC

Substanta cu efect antivomitiv.

ANTIESTROGENICE

Grup de medicamente care se opun actiunii estrogenului.
Cel mai important reprezentant este tamoxifenul, care se opune actiunii estrogenilor la nivelul receptorilor tisulari; se foloseste in tratamentul cancerelor de san estrogen-dependente.
Deoarece stimuleaza productia gonadotrofinelor pituitare, unii antiestrogeni, (de exemplu, clomifen) sunt folositi pentru inducerea sau stimularea ovulatiei in tratamentul sterilitatii.
Efectele adverse ale antiestrogenilor sunt: bufeuri, prurit vulvar, greturi, varsaturi, edem si uneori sangerari vaginale.

ANTIFIBRINOLITIC

Medicament care inhiba liza cheagurilor sangvine. Exemple: aprotinina, acidul tranexamic.

ANTIGEN

Antigenul reprezinta substanta care determina formarea de anticorpi.

ANTIGEN CARCIO-EMBRIONAR

Proteina prezenta la fat, dar nu si la adult. Poate fi produsa si de carcinoame, in special de colon, si este un marker destul de putin sensibil al malignitatii.
Este un exemplu de antigen oncofetal utilizat ca marker tumoral, particular in dezvoltarea cancerului colorectal.

ANTIGEN ONCOFETAL

Proteina produsa in mod normal doar de tesutul fetal, dar, adesea, este produsa si de anumite tumori.
Un exemplu este antigenul carcino-embrionic care este utilizat ca marker tumoral, in special in carcinoamele colorectale.

ANTIGEN PROSTATIC SPECIFIC

Enzima produsa de epiteliul glandular al prostatei.
Cantitati crescute din aceasta enzima sunt secretate in caz de marire a glandei, iar nivelurile acesteia din sange sunt semnificativ crescute in cancerul de prostata.
Valori mai mari de 4 ng/ml in sange sunt asociate cu 20% risc pentru cancerul de prostata, chiar daca la tuseul rectal, prostata apare normala.

ANTIGEN TUMORAL

Proteina produsa de celulele canceroase.
Prezenta acestei protine in sange poate fi pusa in evidenta printr-un test de sange simplu, care poate sta la baza diagnosticului unui melanom malign sau al altor cancere in stadiile timpurii (si, deci, posibil tratabile) de dezvoltare.

ANTIGENIC

Care are proprietatile unui antigen.

ANTIGENUL AUSTRALIA

Alta denumire pentru antigenul hepatitei B, descoperit pentru prima data in sangele unui aborigen din Australia. Hepatita B este determinata de un virus din care face parte si antigenul Australia.

ANTIHELMINTIC

Planta sau produs care determina eliminarea viermilor intestinali. Sinonim: vermifug.

ANTIHISTAMINIC

Substanta cu efecte antagonice histaminei.

ANTIINFLAMATOR

Planta sau produs care combate inflamatia (reactia de raspuns a organismului la un agent patogen fizic, chimic sau microbian).

ANTIMETABOLIT

Medicament a carui actiune interfereaza cu procesele metabolice normale din celule prin combinarea cu enzimele respective.
Unele, care sunt utilizate in tratamentul cancerului (fluororuracil, methotrexat, mercaptopurina) sunt antimetaboliti care previn dezvoltarea celulara prin interferarea cu reactiile enzimatice esentiale pentru sinteza acizilor nucleici.
Efectele lor adverse pot fi severe, determinand afectarea celulelor sanvine si tulburari digestive

ANTIMICOTIC

Substanta cu efect nociv pentru fungi (ciuperci).

ANTIMITOTIC

Medicament care inhiba diviziunea celulara si dezvoltarea; de exemplu, doxorubicina, aclarubicina. Medicamentele utilizate in tratamentul cancerelor sunt adesea antimitotice.

ANTIMUTAGEN

Substanta care fie reduce producerea spontana de mutatii, fie previne sau ptroduce regresia actiunii unui mutagen.

ANTIOXIDANT

Planta sau produs care blocheaza procesele de oxidare si producerea de radicali liberi; ea imbunatateste oxigenarea tesuturilor si combate astfel imbatranirea lor, previne si trateaza bolile cronice degenerative, inclusiv cancerul.

ANTIPERISTALTISM

Unda de contractie care apare la nivelul tubului digestiv, avand directie spre cavitatea bucala.
in trecut, se considera ca miscarile antiperistaltice apar in timpul varsaturilor, dar studiile moderne de fiziologie au aratat ca la om nu apar niciodata.

ANTIPIRETIC

Medicament care scade febra prin scaderea temperaturii corpului. Medicamentele analgezice puternice au si actiune antipiretica; de exemplu aspirina, fenilbutazona si acidul mefenamic

ANTIPRURIGINOS

Substanta care suprima pruritul.
in aceasta categorie intra calamina, crotamiton, aplicate local sub forma de creme sau lotiuni, si unele antihistaminice, utilizate atunci cand pruritul este datorat unei afectiuni alergice.

ANTIPSIHOTICE

Grup de medicamente folosit in tratamentul tulburarilor mentale grave (psihoze): schizofrenia, tulburarile maniacale. Unele dintre acestea, administrate in doze mici au si efect anxiolitic.
in trecut erau denumite tranchilizante majore. in aceasta grupa intra: fenotiazinele (clorpromazina), butirofenonele (haloperidol) si tioxantenele (flupentixol).
Anipsihoticele atipice reprezinta un grup mai nou de medicamente, utilizate in cazurile care nu raspund la tratamentul cu alte antipsihotice si cuprind: clozapina, risperidon, olanzapina, quietapina.La doze mari au ca efect secundar aparitia miscarilor involuntare.

ANTIREUMATIC

Planta sau produs care combate reumatismul.

ANTISECRETORII

Grup de medicamente care reduc rata secretiei de fluide a organismului; frecvent, acelea care scad rata secretiei de acid clorhidric la nivelul mucoasei gastrice.
Asemenea medicamente sunt: medicamentele anticolinergice, antagonistii receptorilor H2 si inhibitorii pompei de protoni.

ANTISEPSIE

Grup de metode urmarind distrugerea microbilor prezenti intr-o plaga accidentala sau pe un obiect cu ajutorul unor substante chimice sau a agentilor fizici.

ANTISEPTIC

Poarta denumirea de antiseptic un medicament care combate infectiile microbiene.

ANTISEPTICA

(medicament) Care combate infectiile microbiene (fr. antiseptique)

ANTISER

Ser ce contine anticorpi obtinuti prin inocularea unui antigen.

ANTISPASTIC

Planta sau produs care combate spasmele muschilor netezi din organele interne.

ANTISTREPTOKINAZA

Anticorpi antistreptococici prezenti in ser in urma infectiei cu streptococ sau dupa vaccinarea cu STK.

ANTISTREPTOLIZINA O (ASLO)

Anticorpi care neutralizeaza streptolizina (toxina streptococica), care apare in sange dupa afectiuni streptococice (infectii), in special in reumatism articular acut (RAA).

ANTITERMIC

Care scade febra. Sinonim: antipiretic

ANTITOXINA

Anticorp produs de organism pentru a se apara impotriva toxinelor produse de bacteriile care patrund in organism sau din alte surse.

ANTITRAGUS

Proeminenta mica a lobului urechii, opusa tragusului.

ANTITUMORAL

Planta sau produs care impiedica dezvoltarea tumorilor.

ANTITUSIV

Planta sau produs care combate tusea.

ANTIVENIN

Antiser care contine anticorpi contra antigenelor din veninul unor serpi, scorpioni sau paianjeni.

ANTIVIRAL

Substanta care are efect impotriva unui sau unor virusuri.

ANTRACILINA

Unul dintre cele peste 500 de antibiotice sintetizate sau izolate din speciile de Streptomyces. Doxorubicina este cel mai important membru al acestui grup, avand si actiune antitumorala

ANTRAX

Boala infectioasa produsa de bacillus anthracis (numita si buba neagra sau carbunele).

ANTRECTOMIE

indepartarea chirurgicala a antrului piloric.

ANTRODUODENECTOMIE

indepartarea chirurgicala a antrului piloric si a unei portiuni din duoden.

ANTROPOMETRIE

Sistem de masurare a corpului uman sau a partilor sale. Studiile comparative se fac intre indivizide sexe, varste si rase diferite, pentru a determina diferentele intre dezvoltarea normala si anormala.

ANTROPOZOONOZA

Boala transmisa de la un animal la om sau invers. Bolile care apar initila la animale si, uneori, afecteaza si oamenii includ leptospiroza, antraxul si turbarea (rabia).

ANTROSCOPIE

Examinarea interiorului sinusului maxilar cu ajutorul unui endoscop numit antroscop.

ANTROSTOMIE

interventie chirurgicala pentru realizarea unei deschideri permanente sau semipermanente intr-o cavitate osoasa in scopul drenarii, de exemplu, pentru tratarea infectiilor sinusurilor paranazale.

ANTRU

Zona din apropierea locului de inchidere al unei cavitati.

ANTRU PILORIC

Portiunea distala a stomacului situata inaintea pilorului.

ANURIC

Care prezinta anurie

ANURIE

Lipsa productiei de urina de catre rinichi.

ANUS

Orificiul inferior al tubului digestiv (intestinului gros); orificiul de deschidere a rectului.

ANUS CONTRA NATURII

Deschiderea intestinului la peretele abdominal, cu sediu variabil. Poate aparea ca urmare a unui proces patologic, in mod accidental, posttraumatic sau poate fi creat chirurgical

ANXIETATE

Stare afectiva patologica caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect, sau legata de presupunerea posibilitatii unui pericol iminent sau insucces.
Anxietatea este insotita de reactii vegetative multiple.

ANXIETATE DE SEPARARE

Stare de depresie si teama fata de mediul inconjurator, care apare de exemplu la unii copii care trebuie sa se desparta de parinti pentru a merge la scoala. Este adesea cauzata de un atasament nesigur.

ANXIOLITIC

Care reduce sau anuleaza anxietatea.

AORTA

Vas de sange important care preia sangele pompat de inima si din care pleaca vase mari catre intreg organismul.

AORTITA

Afectiune inflamatorie a aortei cu etiologie multipla; poate interesa unul sau mai multe straturi cu infiltrat inflamator, procese distrofice si reactie sclerogena, dupa stadiul leziunii.

AORTOCLAZIE

Aortoclazia reprezinta ruptura aortei.

AORTOGRAFIE

Metoda radiologica pentru vizualizarea aortei prin injectarea unei substante de contrast fie in lumenul aortic cu ajutorul unei sonde fie intr-o vena.

AORTOPLASTIE

Refacerea pe cale chirurgicala a aortei.

APARAT AUDITIV

Dispozitiv pentru imbunatatirea auzului.
Un aparat auditiv analog este format dintr-un microfon, un amplificator si un difuzor. Acest aparat functioneaza cu o baterie, tot aparatul avand dimensiuni foarte mici, putand fi introdus in ureche sau plasat, discret, dupa ureche.
Aparatele auditive digitale sunt similare celor analoge dar, in plus fata de microfon, amplificator si difuzor, au un convertor digital si un mic computer care amplifica sunetul.
Poate fi programat in functie de nevoile pacientului, si, in general, ofera un sunet de calitate mai buna.

APARAT CORD-PULMON

Aparat pentru inlocuirea temporara a functiilor cordului si plamanului pe perioada unei interventii chirurgicale. Are incorporata o pompa, pentru a mentine circulatia, si echipament pentru oxigenarea sangelui.

APARAT DE IMOBILIZARE

Cadru rigid pentru membre sau alta parte a corpului, facut din plastic sau cu bandaj impregnat cu ghips aplicat atat timp cat este umed.
Bandajul ghipsat este destinat protejarii unui os fracturat pentru a prevenii miscarile in timpul vindecarii.

APARAT LACRIMAL

Structuri care produc si dreneaza lichidele din globul ocular.
Glanda lacrimala secreta lacrimile care se elimina prin deschideri mici in unghiul intern al ochiului in cele doua canale lacrimale.De aici, lacrimile ajung in cavitatea nazala prin sacul lacrimal si ductul nazo-lacrimal.

APAREUNIE

imposibilitatea desfasurarii coitului.

APATIC

indiferent, absenta de interes fata de mediu.

APATIE

Tulburare emotional-volitiva,constand in lipsa de tonalitate afectiva si de interes fata de propria persoana si de ceea ce se petrece in jur.

APEDUCT (IN ANATOMIE)

Canal prin care trece un fluid. De exemplu, apeductul cerebral (apeductul lui Sylvius contrine lichid cefalo-rahidian si leaga ventricului al treilea de cel de al patrulea ventricul cerebral.

APENDICE

Apendicele reprezinta o mica prelungire a cecului.

APENDICECTOMIE

pendicectomia reprezinta extirparea chirurgicala a apendicelui

APENDICITA

Apendicita reprezinta o inflamare a apendicelui.

APENDICOSTOMIE

interventie chirurgicala in care apendicele vermiform este deschis pentru a drena sau pentru a decomprima intestinul.

APERCEPTIE

in psihologie - Proces prin care calitatile unui obiect, situatie, percepute de un individ, sunt corelate cu experienta lui/ei anterioara.

APETIT

Dorinta sau tendinta naturala de a satisface o nevoie fizica sau mentala, termen folosit in special pentru dorinta de a manca.

APEX

Punctul culminant sau varful unei formatiuni anatomice.

APEXIFICARE

Procedeu care permite varfului radacinii unui dinte imatur sa formeze o bariera de tesut fibros ca urmare a unei lezari traumatice ce a dus la distrugerea pulpei dentare.

APEXITA

1.Osteita a varfului stancii temporalului, de cele mai multe ori consecutiva unei supuratii cronice auriculare.
2. inflamatie acuta sau cronica a portiunii apexiene a dintelui, interesand pulpa radiculara din canalul principal si canaliculele deltei apicale, precum si periodontiul apical.

APICAL

Care este localizat la varful unei formatiuni anatomice.

APICECTOMIE

in stomatologie - Excizie chirurgicala a apexului unei radacini dentare, acum cunoscuta ca rezectia varfului radacinii.
Se insoteste frecvent de obturatie in cavitatea preparata de la nivelul extremitatii radacinii. Se practica atunci cand tratamentul canalului dentar a esuat.

APIRETIC

Fara febra (afebril).

APIREXIA

Lipsa febrei.

APITERAPIE

Apiterapia reprezinta un tratament cu produse agricole.

APLANATIE

Metoda de turtire (aplanare) a corneei, folosita pentru determinarea presiunii intraoculare in tonometrie.

APLASTIA

Lipsa de regenerare (refacere).

APLASTIC

Care este lipsit de procese regeneratoare, reparatoare.

APLAZIE

Absenta congenitala sau dezvoltarea defectuoasa a unei parti a organismului.

APLAZIE CUTANATA CONGENITALA

Absenta congenitala a pielii scalpului, frecvent in una sau mai multe zone. Poate aparea ca rezultat al unei infectii intrauterine sau a unei anomalii de dezvoltare.

APLAZIE TIMICA

insuficienta dezvoltarii timusului. in trecut se credea ca aceasta predispune la reactii de hipersensibilizare, la infectii si, in final, la deces in copilarie.

APLICARE DE VENTUZE

Practica folosita in trecut, care consta in aplicarea unui tip de pahare speciale, incalzite, pe piele, producand tumefierea tesuturilor de sub ele, cu cresterea fluxului sanvin in zona.
O alta metoda consta in sacrificarea pielii de sub ventuze, astfel incat in aceasta se acumula sange care era indepartat.

APNEE

Oprirea mai mult sau mai putin indelungata a respiratiei.

APNEE IN SOMN

Oprirea respiratiei in timpul somnului, care poate fi obstructiva, datorata eforturilor de a respira cand exista un obstacol pe caile aeriene superioare, sau centrala, in care nu exista niciun efort voluntar

APNEUMIE

Anomalie congenitala constand din lipsa plamanilor

APNEUZA

Forma anormala de respiratie,aparand dupa sectiunea puntii, caracterizata prin inspir prelungit, alternand cu miscari expiratorii scurte.

APOCRIN

Termen care descrie glandele sudoripare in care o parte a celulei este eliminata odata cu secretia, ramanand intacte nucleul si cea mai mare parte din citoplasma.
Ele se gasesc in diferite zone piloase ale corpului, in special in axila si plica inghinala.
Aceste glande se dezvolta in foliculul pilos si apar dupa pubertate. Mirosul puternic asociat cu transpiratia abundenta rezulta prin actiunea bacteriilor asupra sudoarei produsa de glandele sudoripare.

APODIE

Anomalie congenitala constand din lipsa picioarelor

APOFIZA

Apofiza semnifica o proeminenta pe suprafata unui os.

APOFIZITA

inflamatie a unei apofize osoase, determinata de intinderea excesiva a tendonului de care este atasata. Apare, de exemplu, in boala Osgood-Schlatter si in boala Sever. Sinonim: osteita apofizara.

APOLIPOPROTEINA

Proteina care intra in componenta diferitelor lipoproteine, ce transporta moleculele lipidice hidrofobe in plasma.
Apolipoproteinele au diferita greutati moleculare indeplinesc o varietate de functii in timpul ciclului lipoproteinelor in care se gasesc. Acestea actioneaza ca liganzi pentru fixarea enzimelor sau au rol de cofactori pentru actiunea altor enzime.

APOMORFINA

Medicament agonist al receptorilor dopaminergici, utilizat in tratamentul parkinsonismului cand acesta este slab controlat de levodopa.
Se administreaza injectabil subcutanat sau in perfuzie.
Efectele adverse pot fi: miscari involuntare si instabilitate a posturii.
in tratamentul impotentei erectile, apomorfina se administreaza pe cale bucala.

APONEVROZA

Membrana fina, dar puternica, care inveleste muschii, avand o suprafata larga de atasare.

APOPLEXIE

Apoplexia semnifica pierderea brusca a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala

APOPLEXIE CEREBRALA

este, in general, expresia dramei cerebrale hemoragice cu debut brusc si cu o rapida evolutie agravanta.

APOPLEXIE PITUITARA

Hemoragie intrapituitara acuta, frecvent intr-o tumora preexistenta, manifestata prin cefalee severa si colaps. Este o urgenta medicala.
Se insoteste de leziuni ale nervilor cranieni ce trec in vecinatatea glandei, ducand la paralizia muschilor din orbita si ocazional ai fetei.
Poate aparea insuficienta hipofizara anterioara, dar hipofiza posterioara isi mentine functia. Desi surprinzator, functia hipofizara se recupreaza adesea.

APOPTOZA

Moartea naturala (programata) a unei celule.

APOZITIE

Situatie in care doua structuri, ca de exemplu doua zone ale corpului, vin in contact strans. De exemplu, degetele sunt aduse in apozitie cand pumnul este strans.

APRACLONIDINA

Medicament alfa-agonist administrat sub forma de picaturi oculare pentru a preveni sau reduce cresterea presiunii intraoculare dupa o interventie chirurgicala cu laser.

APRACTOFAGIA

Reprezinta apraxia de deglutitie. Bolnavul se comporta ca si cum ar fi uitat miscarile indispensabile de a forma bolul alimentar si de a-l impinge dinainte inapoi.

APRACTOFAGIE

Apractofagia reprezinta apraxia de deglutitie. Bolnavul se comporta ca si cum ar fi uitat miscarile indispensabile de a forma bolul alimentar si de a-l impinge dinainte inapoi.

APRAXIA

Termenul este sinonim cu agnozia de utilizare a obiectelor cunoscute. Fara a fi paralitic sau dement, bolnavul, desi intelege perfect ordinul dat si recunoaste obiectele, a pierdut semnificatia intrebuintarii acestora.

APRAXIE

incapacitate de a executa miscari coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului.
Fara a fi paralitic sau dement, bolnavul, desi intelege perfect ordinul dat si recunoaste obiectele, a pierdut semnificatia intrebuintarii acestora.

APROCTIE

Aproscopie

APROSEXIA

incapacitatea de a fixa atentia in urma diminuarii respiratiei nazale.

APROTININA

Medicament care previne descompunerea cheagurilor sanvine prin blocarea enzimei plasmina; este un medicament antifibrinolitic.
Se administreaza injectabil pentru a controla hemoragiile severe care pot aparea in unele cancere, in timpul tratamentului fibrinolitic si in timpul interventiilor chirurgicale pe cord.

APUDOM

Tumora care contine celulele sistemului APUD si poate determina simptome datorate productiei excesive de hormoni si alte peptide pe care aceste celule le produc.
Argentafinoamele reprezinta un bun exemplu pentru acest grup de tumori, dar exista si multe altele (gastrinoamele, somatostatinoamele si vipoamele).

ARAFIA

Arafia este un defect de sutura primara a sacului neural, cu absenta simultana a inchiderii arcului vertebral posterior.

ARAHNIDISM

Stare morbida datorata intoxicatiei cu venin de paianjeni. Toxinele provenite de la speciile mai putin veninoase determina doar durere locala, inrosire si tumefiere, iar cele provenite de la specii mai veninoase, cum ar fi Vaduva-neagra, determina dureri musculare, convulsii, greturi si paralizii

ARAHNODACTILIE

Malformatie congenitala caracterizata prin alungirea si subtierea excesiva a degetelor; adeseori se asociaza cu cresterea excesiva in inaltime si si anomalii cardiace si oculare in sindromul Marfan.

ARAHNOIDA

Arahnoida reprezinta un meninge mijlociu.

ARAHNOIDITA

Proces inflamator care determina ingrosarea si sclerozarea (fibrozarea) membranelor care captusesc canalul vertebral (meningele).
Ca urmare a pierderii radacinilor nervoase, poate rezulta durere, slabiciune musculara si pierderea sensibilitatii in ariile afectate.
Arahnoidita este determinata de infectia meningelor, ca urmare a unor interventii chirurgicale sau ca rezultat al substantelor uleioase folosite in mielografie.

ARBORE BRONSIC

Sistem ramificat de tuburi care conduc aerul de la trahee la plamani; cuprinde bronhiile si subdiviziunile lor.

ARBORIZATIE

in anatomie - Structura ramificata.
Arborele vietii este un contur arborescent al substantei albe, care apare pe sectiunea cerebelului; se refera, de asemenea, la aspectul arborescent al pliurilor interne ale colului cervical.

ARBOVIRUS

Virus ce face parte din grupul virusilor ARN care se transmit de la animale la om prin intermediul insectelor si determina diferite boli care au ca manifestari encefalita sau febra grava, ca de exemplu denga si febra galbena.

ARC (AIDS RELATED COMPLEX)

ARC este ansamblul manifestarilor clinice moderate, intermediare ale infectiei cu HiV, care nu sunt atat de grave ca cele din SiDA.

ARC (IN ANATOMIE)

Formatiune anatomica de forma arcuata sau semilunaral.

ARC REFLEX

Baza anatomica a activitatii reflexe.
Arcul reflex simplu se realizeaza prin interconectarea a doi nervi, unul senzitiv si unul motor, intre organul receptor si organul efector.
Arcul reflex complex se realizeaza prin interconectarea mai multor neuroni.

ARDEI IUTE CAYENNE

inalt de aproximadv 30 cm. Cateva plante va vor asigura o recolta bogata. Reprezinta un tratament bun pentru orice, de la hipertensiune la ulcerul gastric. Este totodata un bun tonic pentru inima si sistemul sanguin.

AREOLA MAMARA

Zona a pielii, rotunda, delimitata, pigmentata, care inconjoara mamelonul (sfarcul) sanului.

ARGENTAFINOM

Tumora formata din celulele argentafine din glandele intestinale.
Tipic, argentafinomul apare in plexul apendicelui si este aproape cea mai frecventa tumora a intestinului subtire.
Poate aparea, de asemenea, la nivelul rectului sau al altor zone ale tractului digestiv si la nivelul bronhiilor.

ARGININA

Aminoacid care joaca un rol important in formarea ureei de catre ficat.

ARGIRIE

Depunere de argint in piele si alte tesuturi, fi prin expunere industirala, fie ca urmare a ingestiei sau administrarii timp indelungat de saruri de argint.
Apare lent o pigmentatie gri, mai accentuata in zonele expuse la lumina.
Depunerea argintului in conjuntiva, epiteliul corneean si membrana Descemet este datorata frecvent expunerii cronice la compusi de argint sau instilatiei de picaturi oculare care contin argint

ARHETIP

in psihiatria lui Jung - O idee mostenita sau un mod de gandire, presupus a fi prezenta in subconstient si care provine din experienta intregii rase umane, nu din experienta de viata a individului.

ARIA BROCA

Arie din cortexul cerebral responsabila de initierea vorbirii. Este situata in lobul frontal stang la majoritatea (dar nu la toti) dreptacilor, in zona ariilor Brodmann 44 si 45.

ARIBOFLAVINOZA

Sindrom determinat de deficitul de riboflavina (vitamina B2), care se caracterizeaza prin cheilita (inflamatia mucoasei buzelor) si inflamatie la nivelul comisurilor bucale

ARIE DE ASOCIATIE

Arie a cortexului cerebral care are rolul de a stabili legatura dintre diferitele arii corticale.
Se pare ca ariile de asociatie sunt responsabile de elaborarea informatiilor primite de la ariile senzoriale primare, corelandu-le cu informatiile din alte arii ale creierului.
Ariile de asociatie sunt astfel implicate in mentinerea multor activitati mentale.

ARIILE BRODMANN

Zone numerotate de la 1 la 47, in care este impartit cortexul cerebral, bazate pe aranjamentele neuronilor observate in sectiuni colorate la microscop.
De exemplu, aria 4 corespunde cortexului motor primar, in timp ce cortexul vizual primar se afla in aria 17.

ARINENCEFALIE

Forma de anencefalie partiala in care exista o lipsa totala sau partiala a rinencefalului.

ARITENOIDECTOMIE

Excizie chirurgicala a cartilajului aritenoid al laringelui,efectuata in tratamentul paraliziei corzilor vocale.

ARITENOIDITA

inflamatie acuta sau cronica a cartilajului aritenoid al laringelui, consecutiva unei expuneri bruste la frig (ingurgitare rapida a unui lichid prea rece sau a unei infectii reumatismale.

ARITMIE

Aritmia semnifica tulburarea ritmului normal al inimii.

ARITMIE SINUSALA

Variatie normala a frecventei cardiace, care creste in inspiratie si scade in expiratie. Este frecventa la persoanele sanatoase.

ARITMOFOBIE

Aritmofobia este fobia numirii cifrelor.

ARITMOGEN

Capabil sa induca aritmie.

ARITMOMANIE

Tendinta obsedanta de a numara sau de a socoti.

ARN

Acid ribonucleic. Acid care se gaseste in toate celule animale si vegetale avand un rol deosebit de important in desfasurarea proceselor biologice.

ARN DE TRANSFER (ARN T)

Tip de ARN a carei functie este de a atasa aminoacidul corect la lantul proteic ce va fi sintetizat in ribozom.

ARN MESAGER (ARN-M)

Tip de ARN care copiaza informatia genetica din ADN si o transporta la siturile speciale din interiorul celulei (numite ribozomi) , unde informatia este tradusa in compozitia proteinei (transcriptie, translatie).

ARNICA

inalta de 30-60 cm. Este folosita pentru unguente si alifii. Atentie: a nu se folosi pentru uz intern.

AROSEXIA

incapacitatea de a fixa atentia in urma diminuarii respiratiei nazale

ARPAGIC

inalt de 30-45 cm. Scade tensiunea arteriala.

ARSEN

Metal cenusiu, toxic.
intoxicatia cu arsen are ca simptome greturi, varsaturi, diaree, crampe abdominale, convulsii si coma, in cazul in care cantitatea ingerata este mare.
Medicamentel utilizate ca antidot in intoxicatia cu arsen includ dimercaprol. in trecut, arsenul era continut de otravurile contra sobolanilor si in foile volante; in secolul al XVi-lea era otrav cea mai folosita, prezenta arsenului in corp fiind greude detectat.
Arsenul era folosit in trecut in medicina pentru tratarea sifilisului si a bolilor parazitare grave.

ARSURA

Leziune alterativa a tegumentelor sau mucoaselor provocata de agenti externi, fizici sau chimici care produc coagularea proteinelor si pun in libertate proteazelor cu actiune litica asupra hematiilor, aparand ca urmare fenomene nervoase si stare de intoxicatie.

ARTEFACT

1. in radiologie - Un fenomen artificial aparut pe o imagine reflectand o problema de tehnica radiologica, mai degraba decat imaginea reala a pacientului.
2. in microscopie - Structura observata intr-un tesut la examinarea microscopica si care nu exista in tesutul viu. Artefact-ul, care poate aparea datorita unui defect de colorare de exemplu, poate crea o falsa impresie de boala sau de anormalitate.

ARTERA

Artera reprezinta un vas sangvin care duce singele de la inima la organe si tesuturi.

ARTERA BAZILARA

Artera situata la baza creierului, formata prin unirea celor doua artere vertebrale.
Se divide in cele doua artere cerebrale posterioare.
iriga puntea lui Varolio, urechea interna, cerebelul, glanda pineala, lobii temporali si occipital ai encefalului.

ARTERA ILIACA

Vas apropiat de partea superioara a osului bazinului.

ARTERA PULMONARA

Artera care transporta sangele de la inima la plamani pentru oxigenare; este singura artera din organism care transporta sange neoxigenat.

ARTERA RENALA

in numar de doua, dreapta si stanga, arterele renale se desprind de pe laturile aortei si merg la cei doi rinichi pe care ii vascularizeaza.

ARTERA SPERMATICA

Artera pereche, cu origine in aorta abdominala si care iriga tesgticulele.

ARTERA TERMINALA

Ramificatia terminala a unei artere, care nu mai comunica cu alte ramuri. Tesutul pe care aceasta il iriga este probabil complet dependent de artera terminala.

ARTERIAL

Care se refera la artera.

ARTERIECTOMIE

Taierea unei artere.

ARTERIOGRAFIE

Arteriografia reprezinta o radiografie a arterelor.

ARTERIOGRAMA

imaginea rezultata in urma unei arteriografii, pastrata fie pe un film radiologic, fi pe un computer.

ARTERIOLA

Vas de sange de calibru foarte mic care se continua cu capilarul , cel mai mic vas de sange.

ARTERIOLITA

inflamarea arteriolelor (cele mai mici artere), care poate complica hipertensiunea arteriala grava.
Aceasta produce arteriolita necrotizanta, care poate duce la insuficienta renala.
O afectiune asemanatoare afecteaza plamanii in hipertensiunea pulmonara.

ARTERIOPLASTIE

Reconstructie chirurgicala a unei artere.

ARTERIOSCLEROZA

ingrosare si sclerozare a peretilor arterelor (fr. arteriosclerose)

ARTERITA

Arterita semnifica o inflamatie a unei artere.

ARTERITA OBLITERANTA

inflamatia peretelui arterial insotita de obliterarea (astuparea) vasului.

ARTEROSCLEROZA

Arteroscleroza este o boala caracterizata prin ingrosarea peretilor arterelor datorita depunerilor de grasimi si colesterol pe peretele intern al arterelor.

ARTICULAR

Care se refera la articulatie.

ARTICULATIA CHARCOT

Articulatie tumefiata si deformata care apare datorita unor traumatisme minore sau repetate pe care pacientul nu le sesizeaza deoarece nervii care percep durerea sunt nefunctionali.
Poate aparea in sifilis, diabet zaharat sau siringomielie.

ARTICULATIE

Formatiune anatomica formata din extremitatile a doua sau mai multe oase si din alte structuri specifice (capsula articulara, sinoviala, ligamente articulare, cartilaj articular) si care permite mobilizarea oaselor intre ele.

ARTRALGIA

Durere resimtita intr-o articulatie.

ARTRALGIE

Durere resimtita intr-o articulatie.

ARTRECTOMIE

Excizia chirurgicala a unei articulatii. Se efectueaza, de obicei, cand durerea articulara impiedica functionarea articulatiei, ca urmare a unei infectii netratate sau dupa o artroplastie nereusita.

ARTRITA

Artrita semnifica o inflamatie a unei articulatii.

ARTRITA CRONICA JUVENILA

Afectiune caracterizxata prin inflamatia articulara care dureaza cel putin 6 saptamani si care apare inaintea varstei de 16 ani.
Cauza este necunoscuta, dar se crede ca ar fi implicat un mecanism imunologic si infectios.

ARTRITA PSORIAZICA

Artrita inflamatorie asociata cu leziuni psoriazice tegumentare si unghiale. Artrita psoriazica apare 7 % din pacientii cu psoriazis. O prevalenta crescuta a fost raportata la pacientii cu SiDA.

ARTRITA SEPTICA

infectie a unei articulatii.
Articulatia este tumefiata, calda si sensibila; miscarile sunt reduse si dureroase.
Microorganismul cauzator poate patrunde in articulatie fie pe cale sangvina, fie printr-un traumatism deschis.
Tratamentul consta in artrotomie sau artroscopie si antibiotice. Daca nu este tratata, cartilajul articular este distrus, ducand la blocarea si deformarea articulatiei.

ARTRITISM

Artritismul reprezinta p stare de boala cauzata de o incetinire a proceselor de nutritie.

ARTRODEZA

Anchiloza artificiala.
Suprimare chirugicala a mobilitatii articulatiei.
Aceasta interventie chirurgicala se practica atunci cand articulatia este foarte dureroasa, foarte instabila, grav deformata sau infectata cronic sau cand artroplastia este contraindicata sau imposibila.

ARTROGRAFIE

Artografia defineste o radiografie a unei articulatii.

ARTROGRIPOZA

Defect congenital al membranelor, caracterizat prin contractura, atat in flexie, cat si in estensie, determinand anchiloza daca nu este tratata.
Artrogripoza congenitala multipla este o afectiune congenitala cu multiple cauze, care se manifesta prin contracturi, anchiloza articulatiilor si absenta pliurilor pielii, ca rezultat al inlocuirii tesutului muscular cu tesut fibros.
Tratamentul consta in manipulare si fixarea prin atele a articulatiei afectate; uneori, corectia chirurgicala poate fi benefica.

ARTROLOGIE

Artrologia se ocupa cu studiul articulatiilor.

ARTROPATIE

Orice afectiune a unei articulatii.

ARTROPLASTIE

Refacerea pe cale chirurgicala a unei articulatii partial sau total nefunctionala.

ARTROSCOP

Endoscop care este inserat intr-o cavitate artriculara printr-o mica incizie pentru a vizualiza continutul acesteia.

ARTROSCOPIE

inspectia unei cavitati articulare cu ajutorul artroscopului, permitand efectuarea unei interventii chirurgicale percutanate sau a unei biopsii.

ARTROSTOMIE

Procedeu de formare a unui orificiu provizoriu intr-o capsula articulara (pentru drenare).

ARTROTOMIE

incizie chirugicala pentru deschiderea unei articulatii in scopul studierii continutului sau drenarii puroiului in artritele septice.

ARTROZA

Artroza este o fectiune cronica degenerativa a articulatiilor.

ASCARID

Vierme rotund care face parte din familia Ascarididae (ex.: Ascaris lumbricoides = limbric).

ASCARIDIAZA (ASCARIDIOZA)

Boala parazitara intestinala datorata infestatiei cu ascarizi.

ASCARIS

Vierme nematod parazit.
Ascaris lumbricoides, care este raspandit peste tot in lume, este un nematod intestinal uman de dimenasiuni mari - o femel adulta masoara peste 35 cm lungime.
Ouale, eliminate prin scaun, pot fi transmise la alte gazde prin hrana sau bauturi contaminate. Larvele ajung in intestine, apoi migreaza pe o ruta complicata, via vena porta hepatica, ficat, cord, plamani, laringe si faringe, pentru a se reintoarce in intestin, unde se dezvolta pana la forma adulta.

ASCITA

Acumulare de lichid in cavitatea peritoneala.

ASEPSIE

Conditie in care microorganismele sunt absente.

ASEPTIC

Care nu prezinta germeni infectiosi.

ASEXUALA

Persoana al carei comportament sexual se manifesta prin lipsa oricarei atractii pentru o alta persoana.

ASEXUALITATE

Lipsa oricarei atractii sexuale pentru o alta persoana.

ASFIXIANT

Care produce asfixie.

ASFIXIAT

Care a suferit asfixie.

ASFIXIE

Absenta schimbului de gaze (oxigen si dioxid de carbon) la nivelul plamanului.

ASIALIA

Reprezinta o intensa si jenanta uscaciune a gurii. Este un semn important in intoxicatia atropinica.

ASIALIE

Asialia reprezinta o intensa si jenanta uscaciune a gurii. Este un semn important in intoxicatia atropinica.

ASIMILATIE

incorporarea in tesuturi a principiilor alimentare provenite din digestie.

ASINCLITISM

Mod asmiteric de angajare si coborare a craniului fetal in bazin, cu crestetul spre sacru sau spre pubis. Aceste modalitati inlesnesc pasajul craniului fetal prin pelvisul matern.

ASISTENTA MEDICALA PRIMARA

ingrijire medicala acordata de medicul de familie (medicul generalist).

ASISTENTA MEDICALA SECUNDARA

Asistenta medicala acordata de medicii specialisti in spital unui pacient care a primit asistenta medicala primara de la medicul de familie. Asistenta medicala secundara nu poate fi primita direct de pacient.

ASISTENTA MEDICALA TERTIARA

Serviciile asigurate de spitale specializate, cu facilitati de diagnostic si tratament pe care nu le au spitalele generale, iar medicii sunt inalt specializati in afectiuni care nu sunt accesibile tratamentului in centrele de ingrijire secundara

ASISTOLA

Lipsa de contractie a inimii.

ASLO

Antistreptolizina O este un tip de anticorpi care neutralizeaza streptolizina (toxina streptococica). Antistreptolizina O apare in sange dupa afectiuni streptococice, in special dupa reumatismul articular acut.

ASOCIATIE LIBERA

Metoda psihanalitica de explorare a inconstientului, cerand bolnavului sa isi exprime toate ideile care ii apar spontan.

ASOMATOGNOZIA

Prezenta in leziuni cerebrale bilaterale, obisnuit vasculare sau degenerative, cu localizare la nivelul circumvolutiunii parietale inferioare, girusului supramarginal si plicei curbe.
Asomatognozia consta in pierderea completa a imaginii de sine.

ASPARAGINAZA

Enzima care inhiba cresterea anumitor tumori.
Crisantaspaza, produsa de bacteria Erwinia crysanthemi este folosita in tratamentul leucemiei limfoblastice acute. Poate produce reactii alergice si soc anafilactic.

ASPARTAM

Substanta folosita ca indulcitor; este de 200 de ori mai dulce decat zaharoza (zahar).

ASPARTAT AMINOTRANSFERAZA (AST)

Enzima implicata in transaminarea aminoacizilor.
Masurarea nivelurilor AST in ser poate fi utilizata in diagnosticul infarctului miocardic si al bolilor hepatice acute.
in trecut era denumita transaminaza glutamica oxalacetica serica (TGO).

ASPERGILLUS

Gen de fungi, incluzand multe mucegaiuri comune, unele dintre ele determinand la om infectii ale tractului respirator.
Specia Aspergillus funigatus provoaca aspergiloza.
Aspergillus niger se gaseste frecvent in urechea externa si poate deveni patogena

ASPERGILOZA

Grup de boli determinate de fungi din genul Aspergillus, frecvent Aspergillus funigatus.
Aproape intotdeauna, aspergiloza apare la pacientii cu boli pulmonare preexistente si se clasifica in trei tipuri.
Forma alergica afecteaza mai frecvent pacientii astmatici si poate determina colapsul segmentelor sau lobilor pulmonari.
Forma colonizata conduce la formarea aspegiloamelor, de obicei in cavitati vechi din plaman. Aspergiloamele pot fi gasite si in alte cavitati, cum ar fi cavitatea orbitala sau sinusurile nazale.
A treia forma de aspergiloza, in care fungii se raspandesc in afara plamanilor si pot disemina oriunde in rogansim, este rara, dar potetntial fatala. Se asociaza cu imunitatea deficitara.

ASPERMIE

Absenta ejacularii prin obstructiacailor de excretie a lichidului seminal sau prin inhibitie psihica.

ASPIRARE DE MECONIU

Suferinta care apare in timpul nasterii, in care copilul aspira meconiu in plamani, cu blocarea cailor aeriene, instalandu-se hipoxia.
Tratamentul consta in asistarea respiratiei daca este necesar, fizioterapie si administrare de antibiotice.

ASPIRATIE

Extragerea unui lichid din organism folosind un dispozitiv numit aspirator.
Exista numeroase tipuri de aspiratoare: unele folosesc ace pentru a extrage lichidul din chisturi, cavitati arteriale inflamate;altele sunt folosite pentru aspirarea fragmentelor si apei din cavitatea bucala a pacientului in timpul tratamentului stomatologic.

ASTAZIE

imposibilitatea de a pastra pozitia verticala, in lipsa unui deficit motor. Astazia-abazia se caracterizeaza prin imposibilitatea de a sta in picioare si de a merge, in absenta unei afectiuni fizice.

ASTENIC

1. individ care sufera de astenie. 2. Constitutie firava, slaba.

ASTENIE

Astenia este o stare de slabiciune si oboseala

ASTENOPIE

Fenomen de oboseala oculara, care apare datorita unor erori de refractie necorectate, a unei afectari a muschilor oculari extrinseci sau datorita suprasolicitarii ochilor.
Simptomele constau in sensibilitate si senzatie de arsura la nivelul ochiului, insotite de cefalee si stare de oboseala, daca ochii nu se odihnesc.

ASTER

Structura celulara constituita centrosfera si un complex de formatiuni periferice - microtubuli cu aranjament radial, siruri de microtubuli, portiuni de membrana - care formeaza unul din polii celulei, in care converg fibrele fusului nuclear si spre care migreaza cromozomii in timpul diviziunii celulare.

ASTEREOPSIA

Astereopsia consta in incapacitatea bolnavului de a localiza obiectele invecinate. Acestea sunt vazute pe acelasi plan, cu imposibilitatea diferentierii lor in profunzimea spatiului.

ASTERIXIS

Tremorul fin, necontrolat de la nivelul extremitatilor (in special a degetelor), mai ales cand sunt in extensie; apare in encefalopatii toxice sau metabolice (des intalnita in encefalopatia hepatica din ciroza hepatica).

ASTIGMATISM

Astigmatismul este un defect al vederii cauzat de inegalitatea curburii corneei sau cristalinului.

ASTM

Astmul este o afectiune inflamatorie cronica a cailor aeriene, asociata unei hipereactivitati bronsice nespecifice la stimuli variati, in care intervin numeroase celule, in special mastocite, eozinofile si limf

ASTM BRONSIC

Boala caracterizata prin respiratie suieratoare si foarte dificila (in special expiratia), produsa prin contractia brusca a musculaturii care comanda inchiderea si deschiderea bronhiilor.

ASTMATIC

Care sufera de astm.

ASTRAFOBIE

Teama patologica fata de fulgere.

ASTRINGENT

Planta sau produs care are un efect de strangere a tesuturilor, de scadere a secretiilor glandelor si mucoaselor, de oprire a hemoragiilor capilare si a diareei.

ASTROCIT

Unul dintre tipurile de celule gliale (celule cu rol metabolic si de sustinere pentru neuroni) din sistemul nervos.

ASTROCITOM

Tumora a creierului derivata din celule nonnervoase (celule gliale), care, spre deosebire de neuroni, au capacitatea de a se reproduce prin mitoza.
Sunt intalnite toate gradele de malignitate, de la tumora cu crestere incetinita, a carei structura histologica seamana cu cea a celulelor gliale normale, pana la tumora cu invazivitate accelerata, a carei structura histologica este slab diferentiata.
La adult, astrocitoamele sunt cel mai frecvent localizate in emisferele cerebrale, pe cand la copil, cel mai frecvent apar in cerebel.

ATAC DE PANICA

Episod intens de anxietate.

ATAGILLE (SINDROMUL)

Afectiune ereditara in care canalele biliare, care dreneaza ficatul, incep sa se micsoreze progresiv determinand un icter intens.
Se asociaza cu malformatii ale altor organe cum ar fi cordul, rinichii, ochii si coloana vertebrala.
Sinonim: displazie arteriohepatica.

ATARAXIE

Stare de imperturbabilitate, calm, inlaturarea anxietatii, in special cea indusa de tranchilizante

ATAVISM

Ereditate ancestrala - aparitia la un individ a unor caractere sau boli pe care le-au avut stramosii indepartati, nu parintii sai.

ATAXIC

Care prezinta ataxie.

ATAXIE

imposibilitatea de a coordona grupele musculare in cursul miscarilor voluntare; apar miscari imprecise, ezitante; apare in leziuni cerebeloase sau ale maduvei spinarii

ATELA

Mijloc ortopedic de imobilizare a unui segment din corp.

ATELECTAZIA

Absenta aerului intr-o zona sau in tot plamanul datorata obstructiei bronsiei aferente zonei urmata de colabarea alveolelor pulmonare.

ATELIA

Absenta mamelonului.

ATENUARE

Reducerea virulentei unei bacterii sau a unui virus prin tratament chimic, caldura, uscare, prin accentuarea conditiilor neprielnice sau prin trecerea pe un alt organism.
Bacteriile sau virusurile astfel atenuate sunt utilizate la prrepararea vaccinurilor.

ATERITA

inflamatie a unei artere (fr. arterite)

ATEROGEN

Capabil sa produca aterom.

ATEROM

Leziune sub forma de placa galbuie, rezultand din depunerea de lipoizi si cristale de colesterol in intima arterelor si urmata de alterari distrofice si infiltrat inflamator.

ATEROMATOZA

Forma de arterioscleroza caracterizata de prezenta de depozite de lipide in peretii vaselor sanguine.

ATEROSCLEROZA

Depunere de grasimi pe peretele intern al arterelor (fr. atherosclerose)

ATEROTROMBOZA

Tromb format in interiorul unui vas de sange cu leziuni ateromatoase.

ATICOTOMIE

interventie chirurgicala pentru extragerea cholesteatomului din ureche. Este o metoda restransa de mastoidectomie.

ATIROIDISM

Absenta sau scaderea functiei glandei tiroide, determinand cretinismul in copilarie si mixedemul la adult. Sinonim: atireoza.

ATLAS

Prima vertebra cervicala, prin intermediul careia craniul se articuleaza cu coloana vertebrala.

ATONIE

Atonia semnifica o diminuare a elasticitatii tesuturilor.

ATOPEN

Alergen care produce reactie alergica la primul contact, fara un alt contact pregatitor.

ATOPIE

Conditie patologica caracterizata printr-o reactivitate exagerata la contactul cu anumiti alergeni din mediu.

ATORVASTATIN

Medicament utilizat pentru scaderea nivelurilor de colesterol si ale altor tipuri de lipide din sange. Efectele adverse includ: insomnie, dureri abdominale, flatulenta, diaree si greata.

ATP

Adenozin-trifosfat - compus care contine adenina, riboza si 3 grupari fosfat, ce sa gaseste in celule. Legaturile chimice ale grupului fosfat stocheaza energia necesara celulelor, pentru contractia musculara;

ATRACTIE

Complex de stari emotionale cu caracter inconstient sau cel putin aparent inexplicabil,in virtutea carora doi indivizi de sex diferit sunt atrasi unul de celalalt.

ATRACURIUM

Relaxant muscular nondepolarizant, care se administreaza injectabil in timpul anesteziei.

ATREPSIE

Stare patologica provocata de un aport energetic insuficient. Se traduce printr-o stare de slabiciune fizica deosebita. ratamentul consta intr-o renutritie traptata si prudenta.
Sinonim: marasm

ATREPTIC

Care prezinta atrepsie.

ATREZIC

Care prezinta atrezie.

ATREZIE

Lipsa sau dezvoltarea insuficienta a lumenului sau a orificiului de evacuare a unui organ cavitar (stomac, intestin etc.).

ATRIAL

Care se refera la atriu.

ATRIOTOMIE

Sectionarea peretelui atrial.

ATRIOVENTRICULAR

Care implica atat atriul/atriile cat si ventriculul/ventriculele.

ATRIU

1. Una dintre cele doua camere superioare ale cordului.
Peretii musculari ai atriilor sunt mai subtiri decat ai ventriculelor; atriul stang primeste sange oxigenat din plamani, pe cale venei pulmonare; atriul drept primeste sange neoxigenat din vena cava.
2. Orice camera anatomica in care se deschide una sau mai multe cavitati.

ATRIUM

Compartiment superior al inimii (lat. atrium)

ATROFIE

Atrofia este regresiunea morfoligica ori functionala a unui tesut sau organ.

ATROFIE OPTICA

Degenerarea nervului optic. Poate fi secundara unei boli oculare sau poate aparea dupa un traumatism sau inflamatie a nervului insusi. Se evidentiaza ca o paloare a nervului la examenul cu oftalmoscopul.

ATROFIE SISTEMICA MULTIPLA

Afectiune care apare ca rezultat al degenerarii neuronilor din ganglionii bazali, din cerebel si din sistemul piramidal, precum si al degenerarii celuleor din sistemul nervos autonom.

ATROPINA

Medicament anticolinergic continut in Atropa belladona (matraguna), care are ca actiune relaxarea muschilor netezi.
Este utilizat in tratamentul colicilor biliare sau renale. De asemenea, reduce secretia bronsica, a glandelor salivare, a stomacului si a intestinului; este utilizata in anestezie si in tratmentul ulcerului gastro-duodenal. Este folosita si ca midiratic.
Efectele sale adverse mai frecvente sunt: senzatia de uscaciune a gurii si a faringelui, sete si tulburari de vedere.

AUDIOGRAMA

inregistrare grafica a rezultatelor unui examen audiometric.

AUDIOLOGIE

Parte a otorinolaringologiei, care studiaza auzul si tulburarile acestuia.

AUR

Metal nobil, foarte rezistent la actiuni chimice,foarte maleabil.
in stomatologie, aurul pur este folosit ocazional.
Unele saruri de aur sunt folosite in anumite forme de poliartrita reumatoida si lupus eritematos diseminat.
Aurotiomalatul de sodiu (Myocrisin) se administreaza intramuscular.
Efectele adverse frecvente includ: prurit, tulburari sangvine, ulceratii ale mucoasei bucale, inflamatie a colonului si rinichilor.

AURA

Ansamblu de tulburari care preced o criza epileptica sau migrenoasa.
Aura epileptica poate lua diferite forme cum ar fi aparitia unui gust sau miros ciudat.
Aura migrenoasa se manifesta prin afectarea vederii, cu aparitia de luminite sau vedere neclara, dar pot aparea intepaturi si furnicaturi sau senzatie de slabiciune a membrelor.

AURANOFIN

Preparat cu aur administrat pe cale bucala in tratmentul poliartritei reumatoide. Efectele sale adverse includ: greata, dureri abdominale, diaree si ulceratii bucale. Sinonim: complex lipofil cu aur.

AURICUL

Atrium (fr. auricule)

AURICULAR

Care se refera la ureche.

AUSCULTATIE

Ascultarea zgomotelor facute de diferite structuri din organism (plaman, inima etc.) ca metoda de diagnostic.

AUTISM

Termenul de autism este folosit in sensul larg de tulburari din spectrul autismului. Atunci cand ne referim la autism ca tulburare specifica din cadrul spectrului, folosim termenul autism clasic sau tipic.
Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologica si este considerata drept una dintre cele mai severe tulburari neuropsihiatrice ale copilariei.
Autismul este tulburarea centrala din cadrul unui intreg spectru de tulburari de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburarilor autismului/autiste (autism/ autistic spectrum disorders) sau de tulburari pervazive de dezvoltare (pervasive developmental disorders), termenul oficial folosit in sistemele internationale de clasificare (Diagnostic and Statistic Manual, DSM iV; international Classification of Diseases-iCD 10). Aceste tulburari prezinta o larga varietate de manifestari clinice, presupuse a fi rezultatul unor disfunctionalitati de dezvoltare multifactoriale ale sistemului nervos central sau genetice. Cauzele specifice sunt inca necunoscute. Tulburarea se manifesta in prima copilarie, intre 1,6 si 3 ani. Nu poate fi diagnosticata la nastere pentru ca semnele (tiparele comportamentale pe baza carora se face diagnosticarea) nu apar sau nu pot fi usor identificate inainte de 18 luni. in ultimii ani cercetatorii recunosc tot mai mult faptul ca se pot observa anumiti precursori ai acestor tipare comportamentale in etape de dezvoltare ale copilului mult mai timpurii, numarul de instrumente care incearca sa detecteze autismul la varste mai mici de 18 luni fiind si el in crestere. Uneori exista o perioada de dezvoltare aparent normala, dupa care copilul se izoleaza si pierde din abilitatile dobandite. Poate fi vorba de o pierdere a utilizarii cuvintelor folosit de copil le-a pana atunci, de pierderea contactului vizual, a interesului pentru joc sau de retragere sociala. in mod obisnuit , autismul este diagnosticat mai devreme mai ales daca este acompaniat de retard mental si este mai putin diagnosticat printre copiii si adolescentii cu o inteligenta medie sau superioara mediei.

AUTOAGLUTINARE

Formarea de aglomerari din propriile hematii de catre anticorpii produsi impotriva lor, fenomen care se petrece in anemia hemolitica dobandita (o boala autoimuna).

AUTOAMPUTATIE

Detasarea de organism si eliminarea unui organ(apendice,segment de membru,portiune de intestin)sau tesut tumoral(polip) prin fenomene de autoaparare sau prin tulburari neurotrofice (lepra,siringomielie).

AUTOANAFILAXIE

Reactie de tip anafilactic,care apare uneori la reinjectarea in organism a sangelui propriu.

AUTOANTICORP

Anticorp format impotriva unui component al propriului organism intr-o boala autoimuna.

AUTOANTIGEN

Antigen indreptat impotriva propriilor tesuturi.

AUTOAPRECIERE ADECVATA

in psihologie - Autocunoastere.
Termenul se foloseste in mod particular la pacientii care recunosc ca au probleme psihice; in acest sens, lipsa acesteia reprezinta o manifestare a unei boli psihice.
Termenul este aplicat, de asemenea, pacientilor care isi inteleg in mod corect personalitatea si propriile probleme; in acest sens, autoparecierea este imbunatatita prin psihoterapie.

AUTOCATETERIZARE INTERMITENTA

Procedura in care pacientul isi introduce o sonda prin uretra in vezica urinara in scopul golirii acesteia.
Se utilizeaza la pacientii de ambele sexe (inclusiv copii) cu retentie urinara cronica si volum urinar rezidual important, adesa datorate unei vezici neurogene.
Aceasta procedura poate preveni presiunea crescuta si dilatatia tractului urinar superior, care au drept consecinta infectia si incontinenta.

AUTOCLAV

Dispozitiv de sterilizare care utilizeaza aburi sub presiune.

AUTOCRIN

Producerea de catre celule a unor substante, cum ar fi hormoni sau factori de crestere, care pot influenta dezvoltarea celulelor care le produc.

AUTOEXPUNERE GRADUALA

Tehnica folosita in terapia comportamentala a fobiilor.
Se face o lista a temerilor (in ordine crescatoare) si pacientul se expune singur la fiecare nivel, pe rand, pana cand apare obisnuinta, cand se trece la nivelul urmator al ierarhiei.
La sfarsit, pacientul este capabil sa infrunte, sa faca fata obiectelor sau situatiilor care ii creeaza teama.

AUTOGEN

Care se formeaza in organism. De exemplu, un transplant autogen de vena, pentru un bypass arterial, contine material din organismul proriu bolnavului care il primeste.

AUTOIMUN

Care implica o reactie imuna indreptata impotriva propriilor tesuturi (ex.: boala autoimuna = afectiune in care factorii de aparare lupta impotriva propriului organism).

AUTOIMUNITATE

Tulburare a mecanismelor de aparare ale organismului, in care este generat un raspuns imun impotriva unor componente sau produsi ai propriilor tesuturi, pe care le considera straine si le ataca.

AUTOINFECTIE

infectie cu microbi ce traiesc in mod obisnuit in corpul unui individ datorata cresterii virulentei acestor germeni si scaderii rezistentei organismului.

AUTOINOCULARE

Transfer accidental al unui material inoculat dintr-o parte a organismului in alta.
De exemplu, dupa vaccinarea contra variolei, in jurul locului de inoculare pot aparea leziuni satelite. Cateodata, poate fi afectata conjunctiva.

AUTOINTOXICATIE

intoxicatie provocata de toxina formata in propriul organism.

AUTOLIZA

Distrugerea tesuturilor sau a celuleor, aparuta datorita propriilor enzime.

AUTOLOG

Referire la un transplant in care zona de prelevare si cea de primire se afla pe acelasi individ.

AUTOMATISM

Comportament care poate fi asociat cu epilepsia, in care pacientii executa miscari bine determinate sau gesturi bruste.
Miscarile pot fi simple si repetitive, ca de exemplu batutul din palme si plescaitul din buze, sau pot fi atat de complexe incat pot mima activitatea unei persoane normale.

AUTOPLOIDIE

Stare normala a celulelor, in fiecare existand un set de cromozomi, formati din perechi omoloage, permitand celulelor sa se divida normal.

AUTOPSIE

Deschiderea si examinarea unui cadavru cu scopul de a stabili cauza mortii, prin cercetarea leziunilor diferitelor organe~ medico-legala autopsie facuta la cererea organelor judiciare, in scopul elucidarii felului si cauzei mortii.

AUTORADIOGRAFIE

Tehnica de examinare a distributiei trasorilor radioactivi in tesuturi la animale de laborator.
Trasorii sunt injectati animalului, care apoi este omorat dupa o anumita perioada de timp. Sectiuni facute prin organe sunt plasate in contact cu materiale sensibile la radioactivitate, cum ar fi emulsiile fotografice, si se observa la microscop. innegrirea filmului indica o concentratie ridicata a substantelor radioactive.

AUTOREFRACTOR

instrument care determina automat corectiile necesare la lentilele pentru ochelari

AUTOSCOPIE

Experienta de a-si vedea intregul corp ca si cum ar fi privit dintr-un punct situat la o oarecare distanta. Poate fi un simptom al epilepsiei.

AUTOTRANSFUZIE

Reintroducerea in organsim a propriului sange.
Acesta poate fi recoltat anterior si stocat intr-o banca de sange sau poate fi recoltat chiar in timpul interventiei chirurgicale.
Sangele este recoltat prin aspiratie in timpul operatiei, este apoi filtrat pentru indepartarea bulelor de aer si a cheagurilor mici si reintrodus in organismul pacientului prin perfuzie intr-o vena

AUTOTRANSPLANT

Prelevarea unui tesut sau organ dintr-o zona a organismului si implantarea acestuia in alta zona a acestuia.

AUTOTROF

Organsim care isi produce singur substantele nutritive din dioxid de carbon si nitrati sau din compusi amoniacali, folosind o sursa externa de energie.

AUTOZOM

Oricare dintre cromozomi cu exceptia celor sexuali (X si Y).

AUTOZOMAL

Care tine de un cromozom autozom.

AUXOTROF

Tulpina aunui microorganism, obtinuta prin mutatii, care necesita unul sau mai multi factori de crestere, care nu sunt necesari microorganismului parinte.

AVASCULAR

Lipsit de vase sanguine sau limfatice.

AVITAMINOZA

Avitaminoza reprezinta boala provocata de lipsa vitaminelor din alimentatie.

AVORT

intreruperea sarcinii datorita expulsiei spontane sau provocate a fatului din cavitatea uterina inainte ca acesta sa fie viabil.

AVORT SPONTAN

intrerupere accidentala a sarcinii inainte ca fatul sa poata trai in afara organismului matern.

AVORTON

Fat cantarind mai putin de 500 grame, care este expulzat din uter fie mort, fie incapabil sa supravietuiasca.

AVULSIE

1. Separare prin ruptura sau smulgere a unei formatiuni anatomice. De exemplu, un tendon poate fi despartit de osul de care este atasat sau scalpul poate fi de pe tesuturile subiacente si oasele craniului;
2. in stomatologie - extractie traumatica a unui dinte. Acesta poate fi reimplantat.

AXILA

Axila este regiuna anatomica situata in partea superioara si interna a bratului si partea laterala a toracelui. La adult, axila in mod normal este piloasa.

AXINEZIE

Tulburare caracterizata printr-o rarire a miscarilor spontane ale corpului si o incetinire a miscarilor voluntare, in pregatirea lor sau in timpul executari lor, manifestari independente de vreo leziune a caii motorii principale.
Sinonim: akinezie.

AXOLEMA

Membrana celulara fina, vizibila doar la microscopul electronic, care inveleste protoplasma axonului.

AXON

Axonul reprezinta prelungirea celulei nervoase.

AXONAL

Care se refera la axon.

AXONOTMESIS

Ruptura axonului ce rezulta prin presiune prelungita sau zdrobire, care este urmata de distrugerea nervului dincolo de punctul de ruptura. Prognosticul regenerarii nervului este bun.

AXOPLASMA

Material semifluid din care este constituit axonul celuleor nervoase.

AZAPROPAZONA

Medicament antiinflamator utilizat in tratamentul poliartritei reumatoide, artrozelor, spondilitei anchilozante si gutei.
Posibilele sale efecte adverese includ: cresterea sensibilitatii la lumina, retentie de lichide si hemoragii intestinale.

AZATHIOPRINA

Medicament imunospuresor, utilizat in special pentru a ajuta supravietuirea organelor sau a tesuturilor transplantate.
Este folosit, de asemenea, in tratamentul bolilor inflamatorii intestinale (de exemplu colita ulcerativa), artrita reumatoida si miastenia gravis.
Poate afceta maduva osoasa, determinand modificari sangvine; mai poate determina atrofie musculara si eruptii tegumentare.

AZATIDINA

Medicament antihistaminic utilizat in tratamentul febrei de fan, urticariei, intepaturilor de insecte si a pruritului. Posibile reactii adverse: cefalee, greata, scaderea apetitului si stare de somnolenta.

AZBESTOZA

Afectiune a plamanilor determinata de particule de azbest inhalate de cei expusi la acest mineral. incidenta neoplasmului pulmonar este crescuta la unii pacienti, in special la fumatorii de tigarete.

AZELASTINA

Medicament antihistaminic care se administreaza sub forma de spray nazal sau sub forma de picaturi in conjuntivitele alergice.
Posibilele sale reactii adverse sunt: iritatiile nazale si modificari ale gustului.

AZITROMICINA

Antibiotic utilizat in tratamentul infectiilor respiratorii, cutanate, ale tesuturilor moi si, in special, ale celor determinate de Chlamydia trachomatis.
Posibilele sale reactii adverse sunt: reactiile alergice, greata si varsaturile.

AZOOSPERMIA

Absenta spermatozoizilor viabili in sperma.

AZOOSPERMIE

Absenta spermatozoizilor viabili in sperma.

AZOTEMIE

Uremia , exces de uree sau produsi azotati in sange.

AZOTURIE

Exces de uree in urina.

AZTREONAM

Antibiotic care se administreaza injectabil, utilizat in tratamentul infectiilor pulmonare, osoase, cutanate si ale tesuturilor moi, determinate de bacilii Gram-negativi.
Este utilizat mai ales in tratamentul infectiilor pulmonare la copii cu fibroza chistica.
Posibilele sale reactii adverse sunt:eruptii tegumentare, diareesi stari de voma.

B.C.G. (VACCIN)

vaccin B.C.G - vaccinul antituberculos. B.C.G.-ul (sigla bacilului lui Calmette si Guerin, inventatorii vaccinului) a fost fabricat plecand de la o cultura de bacili Mycobacterulm tuberculosis bovis.
Vaccinul B.C.G., un vaccin viu atenuat, permite sa se obtina o imunitate durabila fata de tuberculoza. El mai este utilizat si ca imunostimulant in anumite boli maligne (cancer de vezica sau leucemie). vaccinare obligatorie in 64 de tari, este recomandata in multe alte tari. vaccinarea se practica uneori chiar de la nastere in mediile de risc (membru al familiei unui tuberculos, copiii personalului spitalicesc etc.), dar cel mai des inaintea intrarii in colectivitate (cresa, gradinita), prin injectare intradermica sau prin multiinjectare (inel) aplicata pc brat sau pe coapsa. Un test de control in ce priveste dobandirea imunitatii este realizat 3 luni mai tarziu prin intradermoreactia la tuberculina, cu inel sau timbru. Vaccinarea trebuie sa fie recomandata daca rezultatul testului este negativ; tentativa poate fi reinnoita de trei ori maximum.
Vaccinul nu provoaca decat usoare reactii locale (mica pustula cicatriceaia). Acestea evolueaza in mod exceptional intr-o ulceratie sau cu diseminarea leziunii. bolile de piele si starile de imunodepresie constituie contraindicatii ale acestei vaccinari.

B.K.

Bacil KOCH (bacil al lui) - mycobacterium tuberculosis, o bacterie care determina tuberculoza.

B.K. VIRUS

adenovirus din familia papovavirusurilor. B.K. virusul este caracterizat printr-o lunga perioada de latenta; el este responsabil de o encefalita demielinizanta cu evolutie lenta. Aceasta encefalita rara, dar observandu-se in cazurile de imunodepresie (SiDA, grefa renala), este prima boala de acest tip care a fost raportata categoric la un virus.
B.K. virusul nu trebuie sa fie confundat cu bacilul lui Koch, raspunzator de tuberculoza.

BABES-PAPANICOLAU (TEST)

Test diagnostic pentru afectiunile maligne sau premaligne ale colului uterin prin examenul citologic exfoliativ. Se disting cinci clase:
- i: frotiu normal
- ii: frotiu inflamator
- iii: frotiu suspect cu celule modificate
- iV: frotiu tipic neoplazic, cu celule atipice si celule normale
- V: frotiu neoplazic cu un mare numar de celule atipice.
Sinonime: papanicolau, frotiu papanicolau.

BABESIA

tip de paraziti ce afecteaza omul si animalele. Speciile intalnite in imbolnavirile umane sunt Babesia divergens, Babesia microti si Babesia duncani. Boala este numita babesioza.

BABESIOZA

boala parazitara datorata infestarii globulelor rosii de catre babesoide. Babesoidele sunt protozoare care paraziteaza omul si numeroase animale (piroplasmoza canina). Denumirea bolii si a protozoarelor deriva din numele savantului roman Victor Babes.
infectia se transmite prin intepatura de capuse apartinand unor specii variate. Sub forma sa benigna, care se intalneste frecvent in SUA, babesioza se traduce prin febra, astenie, transpiratii si dureri musculare. in Europa, ea survine mai ales la subiectii care au suferit ablatia splinei; in acest caz este vorba de o forma grava care se manifesta printr-o anemie acuta, care apare brutal, si printr-o insuficienta renala severa.
Tratamentul asociaza, in afara de indepartarea capusei, care ramane prinsa in piele mai multe zile, transfuzii sangvine, metode de epurare a sangelui prin rinichi artificial si antibiotice.

BABY BLUES

tulburare ce apare dupa nastere, de obicei dupa a treia sau a patra zi si care se caracterizeaza prin probleme emotionale (plans fara motiv, iritabilitate, neliniste si anxietate), care de obicei nu determina afectare functionala.

BACIL

Tip de bacterie ce se caracterizeaza printr-un aspect morfologic alungit, sugerand forma unui bastonas.

BACIL

bacterie in forma de bastonas, spre deosebire de coci (bacterii rotunde) si de spirochete (bacterii spiralate) bacilii sunt raspunzatori de numeroase boli: difterie, dizenterie, tetanos, tuberculoza etc.

BACIL KOCH

Bacterie raspunzatoare de tuberculoza. Sinonim: Mycobacterium tuberculosis.

BACILUL KOCH

Koch (bacil al lui). bacterie raspunzatoare de tuberculoza.
Sinonim: mycobacterium tuberculosis.

BACILURIE

Prezenta de bacili in urina, datorata unei infectii a vezicii urinare sau a rinichiului.

BACITRACINA

Antibiotic produs de unele tulpini de bacterii, care este eficace impotriva unor microorganisme. in combinatie cu alte antibiotice, este folosit extern in tratamentul infectiilor cutanate si oculare.

BACLOFEN

Medicament relaxant muscular, administrat pe cale bucala pentru calmarea spasmului determinat de leziuni sau boli ale creierului sau maduvei spinarii, incluzand paraliziile cerebrale si scleroza multipla.
Efectele adverse includ: ameteli, somnolenta si greturi.

BACTERICID

Care este capabil sa distruga bacteriile.

BACTERICID

Care omoara bacteriile, care le distruge.

BACTERIE

Termen generic prin care este desemnat ansamblul microorganismelor unicelulare, care nu apartin nici regnului vegetal, nici regnului animal, ci grupei protistelor procariote.

BACTERIE

Termen generic prin care este desemnat ansamblul microorganismelor unicelulare, care nu apartin nici regnului vegetal, nici regnului animal, ci grupei protistelor procariote.
Fiinta apartinand unui grup caracterizat printr-o structura unicelulara foarte simpla, cu nucleu difuz si care se reproduce prin sciziparitate (divizarea in doua).
Unele bacterii au un efect benefic asupra organismului: cele care traiesc in intestin si contribuie la digestie si cele care, prezente in permanenta pe piele, impiedica bacteriile patogene sa o colonizeze (flora saprofita).
Alte bacterii sunt patogene si se afla la originea a numeroase afectiuni. Ele patrund in organism in diferite moduri: inhalare (tuberculoza, difterie, tuse convulsiva), ingestie (febra tifoida), prin aparatul urogenital (bolile cu transmitere sexuala, ca sifilisul si blenoragia), prin plagi (tetanosul) sau prin foliculii pilosi (furuncule). infectiile bacteriene cutanate sunt favorizate de caldura, transpiratie si astuparea pielii cu scutece sau cu pansamente.

BACTERIEMIE

Prezenta bacteriilor in sange.

BACTERIEMIE

Patrunderea bacteriilor in sange.

BACTERIOFAG

Virus care ataca bacteriile.
in general, un bacteriofag este format din cap, coada si prelungiri, toate formate din proteine, si un nucleu de ADN.
Coada si prelungirile asigura atasarea pe suprafata bacterieisi introducerea ADN-ului in celula gazda. Bacteriofagul se inmulteste in celula bacteriana pe care eventual o distruge cu eliberare de noi fagi.
Fiecare bacteriofag actioneaza specific impotriva unei anumite specii de bacterii. Aceasta proprietate se foloseste in fagotipizare, o tehnica de identificare bacteriana prin actiunea unui bacteriofag cunoscut.

BACTERIOLOGIE

Bacteriologia se ocupa cu studiul bacteriilor.

BACTERIOLOGIE

Stiinta care se ocupa cu studiul bacteriilor.

BACTERIOSTATIC

Poarta aceasta denumire un antibiotic care impiedica dezvoltarea bacteriilor.

BACTERIOSTATIC

(antibiotic) care impiedica dezvoltarea bacteriilor.

BACTERIOTOXINA

Toxina elaborata de o bacterie.

BACTERIURIE

Prezenta in numar excesiv a bacteriilor in urina.

BACTERIURIE

Prezenta a bacteriilor in urina. Desi urina este in mod normal sterila, o bacteriurie nu este sinonima intotdeauna cu o infectie a cailor urinare. in fapt, urina poate fi contaminata in momentul emisiei sale sau al prelevarii: atunci se vorbeste de bacteriurie nepatologica. Pentru ca o bacteriurie sa fie "semnificativa" (adica ea sa ateste o infectie a vezicii, a uretrei sau a rinichilor), sunt cerute criterii foarte stricte, mai ales un numar de bacterii mai mare de 10.000 pe mililitrul de urina. Germenii prezenti in urina se cauta cu ajutorul unui examen citobacteriologic al urinii (E.C.B.U .), asociat cu o numaratoare de germeni.

BACTEROIDES

Gen de bacterii Gram-negative, cel mai frecvent imobile, anaerobe, in forma de bastonas. Sun prezente in mod normal in tractul digestiv si uro-genital la mamifere, si la nivelul cavitatii bucale, in particular, in placa dentara (in bolile periodontale).
Unele specii sunt acum clasificate in Porphyromonas si Prevotella.

BAGASOZA

Bagasoza este o boala profesionala observata la cei ce manipuleaza reziduri uscate de trestie de zahar(bagasse); se manifesta prin tulburari respiratorii: tuse, dispnee, febra.

BAGASOZA

boala respiratorie cauzata de inhalarea pulberilor rezultate din partea lemnoasa a trestiei de zahar, ramase dupa extragerea zaharului.

BAIE DE SEZUT

Un tip de baie pentru solduri, putin adanca, in care persoana sta asezata.

BAINBRIDGE

Reflexul Bainbridge - cresterea ritmului cardiac (tahicardie) datorita cresterii presiunii intraatriale drepte.

BAINBRIDGE (REFLEXUL)

Cresterea ritmului cardiac (tahicardie) datorita cresterii presiunii intraatriale drepte.

BALANIC

Se refera la glandul penisului. ex. uretra balanica.

BALANIOPOSTITA

inflamatia a mucoasei glandului si preputului.

BALANITA

Balanita este inflamatia capului (glandul) penisului si a mucoasei care il inveleste

BALANITA

inflamatie primitiva sau secundara a mucoasei glandului prin procese microbiene, traumatice sau parazitare.

BALANOPREPUTIAL

Care se refera la preput si glandul penisului.
Santul balanopreputial � este santul format intre preput si glandul penisului.

BALANTIDIAZA

infestarea intestinului gros cu protozoarul Balantidium coli.
Omul se infesteaza prin ingestia de alimente sau lichide contaminate cu chisturi provenite din fecalele porcilor. Parazitii invadeaza si distrug peretele intestinului gros, determinand ulceratii si necroza, pacientul prezentand diaree si dizenterie.
Balantidiaza este o cauza rara de dizenterie, afectand mai frecvent ingrijitorii de animale. Se trateaza cu diferite antibiotice.

BALANTIDIOZA

boala parazitara a colonului cauzata de infestarea cu Balantidium coli.
Balantidioza, prezenta pe toata suprafata globului, dar mai ales in zona tropicala, afecteaza porcul si, mai rar, omul. Contaminarea se face prin parazitii inchistati (chistul fiind forma de rezistenta a protozoarelor in mediul exterior), prin ingerarea apei infestate sau a carnii de porc insuficient gatita. Aceasta zoonoza (boala a animalului transmisibila la om) se traduce printr-o dizenterie cu scaune mucoase si sangerande, prin dureri abdominale si, uneori, prin hemoragii intestinale, o peritonita si o colita cronica.

BALBAIALA

Perturbare a elocutiunii, caracterizata prin ezitare, repetare sacadata, pauze penibile si chiar impiedicare completa a facultatii de a articula. Balbaiala este o tulburare frecventa la copil, mai ales in randurile baietilor.

Cauza - Cauza balbaielii nu a fost stabilita cu certitudine. Balbaiala poate depinde de cauze afective (soc emotiv intens, hiperemotivitate nevrotica) sau poate fi consecinta unei dezvoltari senzitivo-motorii defectuoase. incidenta sa familiala (intre 30 si 35% din cazuri) a dus la incriminarea unui factor ereditar.

simptome si evolutie - Balbaiala survine la copil in timpul perioadei de achizitionare a vorbirii si limbajului, in general intre 18 luni si 9 ani. Aparitia sa se face in mod insidios, intinzandu-se pe mai multe saptamani sau mai multe luni; ea este marcata prin tulburari episodice: copilul se balbaie atunci cand se afla in faze de excitatie sau de stres, ori atunci cand se grabeste sa comunice. Ulterior tulburarea poate deveni cronica. Se observa semne asociate: tulburari motorii, afectand fata, muschii respiratori, si fenomene vasomotorii (inrosirea fetei, hipersalivatie). in plus, un sfert din copiii balbaiti prezinta in paralel o intarziere in dezvoltarea vorbirii si a limbajului.
Balbaiala este puternic influentata de contextul emotional. Unele situatii (ca telefonul) tind sa amplifice tulburarea. Ea se atenueaza atunci cand copilul striga sau cand sopteste si nu afecteaza cantatul. Lectura, recitarea o atenueaza de cele mai multe ori. Balbaiala in sine, atunci cand este de durata, genereaza un mare numar de reactii emotionale consecutive sentimentului de a fi incapabil sa vorbeasca in mod corect. Ea poate fi autointretinuta prin teama de a se balbai.

tratamentul - Se bazeaza in esenta pe reeducarea ortofonica. Aceasta pare in mod particular indicata si eficace in balbaiala copilului de varsta mica. Ea se impune cu atat mai mult in mod imperios cand balbaielii i se adauga o intarziere in vorbire si limbaj. Exista diferite tehnici de reeducare ortofonica, adaptate la varsta si la comportamentul fiecarui copil. in caz de balbaiala fiziologica, se recomanda parintilor sa nu repete cuvintele copilului care incepe sa vorbeasca, cu scopul de a nu favoriza repetarile si de a nu fixa fenomenul. De cativa ani s-au dezvoltat tehnici terapeutice, ca psihoterapia comportamentala, care se adreseaza mai degraba copilului mare, copilului care a cunoscut descurajarea, rusinea, dificultatile de afirmare din cauza balbaielii sale. Psihoterapiile de tip psihanalitic dau rezultate in cazurile in care predomina o suferinta psihologica. Unele medicamente pot fi uneori prescrise in formele severe. Aproximativ 80% dintre copiii atinsi de balbaiala se vindeca, si aceasta inaintea varstei de 16 ani.
Este util sa se repereze dificultatile de instalare a vorbirii si limbajului la copilul foarte mic cu scopul de a le trata cat mai devreme posibil, ceea ce permite adesea sa se evite aparitia balbaielii.

Sinonim: balbism.

BALBISM

Perturbare a elocutiunii, caracterizata prin ezitare, repetare sacadata, pauze penibile si chiar impiedicare completa a facultatii de a articula. Balbism este o tulburare frecventa la copil, mai ales in randurile baietilor.
Cauza - Cauza balbismului nu a fost stabilita cu certitudine. Balbismul poate depinde de cauze afective (soc emotiv intens, hiperemotivitate nevrotica) sau poate fi consecinta unei dezvoltari senzitivo-motorii defectuoase. incidenta sa familiala (intre 30 si 35% din cazuri) a dus la incriminarea unui factor ereditar.
simptome si evolutie - Balbismul survine la copil in timpul perioadei de achizitionare a vorbirii si limbajului, in general intre 18 luni si 9 ani. Aparitia sa se face in mod insidios, intinzandu-se pe mai multe saptamani sau mai multe luni; ea este marcata prin tulburari episodice: copilul se balbaie atunci cand se afla in faze de excitatie sau de stres, ori atunci cand se grabeste sa comunice. Ulterior tulburarea poate deveni cronica. Se observa semne asociate: tulburari motorii, afectand fata, muschii respiratori, si fenomene vasomotorii (inrosirea fetei, hipersalivatie). in plus, un sfert din copiii balbaiti prezinta in paralel o intarziere in dezvoltarea vorbirii si a limbajului.
Balbismul este puternic influentat de contextul emotional. Unele situatii (ca telefonul) tind sa amplifice tulburarea. Ea se atenueaza atunci cand copilul striga sau cand sopteste si nu afecteaza cantatul. Lectura, recitarea o atenueaza de cele mai multe ori. Balbismul in sine, atunci cand este de durata, genereaza un mare numar de reactii emotionale consecutive sentimentului de a fi incapabil sa vorbeasca in mod corect. El poate fi autointretinut prin teama de a se balbai.
tratamentul - Se bazeaza in esenta pe reeducarea ortofonica. Aceasta pare in mod particular indicata si eficace in balbismul copilului de varsta mica. Ea se impune cu atat mai mult in mod imperios cand balbismului i se adauga o intarziere in vorbire si limbaj. Exista diferite tehnici de reeducare ortofonica, adaptate la varsta si la comportamentul fiecarui copil. in caz de balbism fiziologic, se recomanda parintilor sa nu repete cuvintele copilului care incepe sa vorbeasca, cu scopul de a nu favoriza repetarile si de a nu fixa fenomenul. De cativa ani s-au dezvoltat tehnici terapeutice, ca psihoterapia comportamentala, care se adreseaza mai degraba copilului mare, copilului care a cunoscut descurajarea, rusinea, dificultatile de afirmare din cauza balbaielii sale. Psihoterapiile de tip psihanalitic dau rezultate in cazurile in care predomina o suferinta psihologica. Unele medicamente pot fi uneori prescrise in formele severe. Aproximativ 80% dintre copiii atinsi de balbism se vindeca, si aceasta inaintea varstei de 16 ani.
Este util sa se repereze dificultatile de instalare a vorbirii si limbajului la copilul foarte mic cu scopul de a le trata cat mai devreme posibil, ceea ce permite adesea sa se evite aparitia balbismului.

Sinonim: balbaiala.

BALISTOCARDIOGRAF

instrument pentru inregistrarea oscilatiilor transmise corpului de propulsia sangelui la fiecare contractie a inimii.
inregistrarea se numeste balistograma si poate fi modificata de boli ale inimii sau valvelor aortice

BALNEOLOGIE

Balneologia se ocupa cu studiul actiunii curative a apelor minerale sau termale si a namolurilor

BALNEOLOGIE

Ramura a medicinei care studiaza actiunea profilactica si curativa a apelor termale sau minerale si a namolurilor.

BALNEOTERAPIE

Balneoterapia este un tratament cu ape minerale sau termale si namoluri.

BALNEOTERAPIE

ingrijire prin bai a corpului intreg sau a uneia din partile sale. balneoterapia este utilizata in cura afectiunilor reumatismale, dermatologice si otorinolaringologice. Se utilizeaza diferite tipuri de ape carora li se adauga sau nu solutii medicamentoase.
- Baile medicamentoase se fac in cada; aici pot fi introduse numeroase substante medicamentoase. Baile antiseptice (triclocarban, clorhexidina, permanganat de potasiu) se impun in dermatozele infectate. Baile emoliente (amidon, ovaz, ulei de soia, ulei de arahide etc.) permit o inmuiere a excesului de keratina epidermica (psoriazis, keratodermii, uscare cutanata/xeroza). Baile antipruriginoase (produse vegetale, ulei mineral, lipoproteine) sunt prescrise mai ales pentru pruritele alergice.
- Baile termale utilizeaza apele de izvor termal la temperatura de iesire la suprafata, racite sau incalzite. izvoarele sunt indicate pentru diferite afectiuni dupa compozitia apei (bogata in calciu, in sulf, in fier, on cupru, in sulfati, in bicarbonati, in bioxid de carbon etc.)
- Baile de namol sunt obtinute prin amestecarea apei termale cu un noroi. Ele sunt indicate in special in tratamentul reumatismului.

BALON

Dispozitiv extensibil din material sintetic, de dimensiuni diferite, montat in interiorul unui tub subtire si folosit pentru dilatarea zonelor stramtorate in vasele sangvine sau un tractul digestiv.

BALON AUTOGONFLABIL

Dispozitiv utilizat in ventilatia artificiala de urgenta, prin intermediul mastii faciale, mastii laringiene sau a unui tub endotraheal.
Este format dintr-un balon rigid de plastic prin a carui comprimare se indufla aer in caile aeriene ale pacientului; cand presiunea scade balonul este reumplut de aerul atmosferic sau de la un tub de oxigen atasat.

BALONARE

Prin balonare se intelege prezenta gazelor in cantitate mare la nivelul intestinelor Sinonim: meteorism abdominal.

BALONARE

simptom caracterizat prin marirea volumului abdomenului provocata de acumularea de gaze in stomac sau in intestin.

Sinonim: meteorism.

BANCA DE CELULE STEM

Celule stem colectate din cordonul ombilical la nastere, care pot fi depozitate pe termen indefinit si folosite la acelasi copil sau la o persoana compatibila (frati, surori), in cazul contactarii unei boli (de exemplu, leucemie) care poate fi tratata prin transplant de celule stem din cordonul ombilical

BANCA DE SANGE

Departament al unui spital sau al unui centru de hematologie in care sangele colectat de la donatori este depozitat in vederea folosirii ulterioare.
Sangele trebuie pastrat la o temperatura de 4 Grade Celsius si poate fi folosit in 4 saptamani de la colectare.

BANDAJ HERNIAR

Bandaj care are scopul de a mentine reducerea herniei la nivelul orificiului herniar.
Este format dintr-o chinga elastica sau dintr-un sistem de chingi care fixeaza in dreptul orificiului herniar o pernuta captusita.

BANDAJARE

Tehnica utilizata pentru a mentine la locul lui un pansament, pentru a exercita o compresie sau pentru a imobiliza o parte a corpului sau a unui membru.
Diferite tipuri de bandajari:
- Bandajarile simple sunt constituite din randuri de fasii (de panza, de latex, de tricot elastic) care acopera in intregime sau inconjoara o parte a corpului. Aplicate in mod circular, spiralat, oblic, inversat sau incrucisat, dupa partea corpului avuta in vedere, bandajarile simple sunt utilizate frecvent pentru a mentine un pansament, pentru a imobiliza membrul care a suferit o entorsa, in particular de glezna, si pentru contentia abdominala.
- Bandajarile zise pline sunt realizate cu bucati mari de panza pliate astfel incat sa imobilizeze un membru ranit (in caz de luxatie a umarului, de traumatism al antebratului etc.) prin legarea sa de torace.
- Bandajarile tubulare se realizeaza cu cilindri din jerse sau impletitura mare, utilizate frecvent pentru pansarea degetelor sau, in forma de chilot, pentru pansamentele perineului.
- Bandajarile mecanice se fac cu bandaje herniare compuse din una sau doua pernite (bule alungite, in general din cauciuc, destinate comprimarii orificiului herniar) si o centura de sustinere.

BANDIJONAJ

Pensularea pielii sau a mucoaselor cu o substanta medicamentoasa, de regula antiseptica

BARBITURIC

medicament utilizat in tratarea epilepsiei sau in cursul anesteziei. barbituricele diminueaza activitatea sistemului nervos central, dar nu mai sunt utilizate ca hipnotice (inductori de somn) din cauza efectelor lor nedorite.
Contraindicatii - Ele sunt contraindicate in caz de alergie la produs, de porfirie (tulburare de metabolism), de o insuficienta renala si respiratorie severa, de sarcina (in afara faptului ca este necesar) si de alaptare. Administrarea lor se face pe cale orala sau injectabila.
Efecte nedorite - Unul dintre principalele lor efecte nedorite este declansarea unei tolerante (necesitand o crestere progresiva a dozelor, putand merge pana la toxico-manie). Actiunea sedativa, somnolenta pe care ele le antreneaza pot fi stanjenitoare; asocierea cu alcoolul amplifica acest efect. barbituricele provoaca, de asemenea, reactii cutanate, dureri articulare, scaderi de tensiune arteriala, anemii si crize de porfirie. Barbituricele sunt in plus inductori enzimatici: ele stimulcaza enzimele hepatice raspunzatoare de degradarea a numeroase medicamente, care risca atunci sa devina mai putin eficace (anticoagulante orale, betablocante, depresoare ale sistemului nervos central, contraceptive orale).

BARBITURICE

Grup de medicamente derivate din acidul barbituric cu actiune de depresia a activitatii sistemuluinervos central si care in trecut erau utilizate frecvent ca sedative si hipnotice .
Deoareceproduc toleranta si dependenta fizica si psihica , prezinta efecte adverse severe iar supradozajul poate fi fatal.
Sunt inlocuite frecvent in clinica cu medicamente mai sigure, cu exceptia thiopentalului, care are actiune foarte scurta si care este utilizat pentru inducerea anesteziei.

BARBITURISM

intoxicatia cu barbiturice, care se manifesta prin: confuzie, vorbire neclara, somnolenta, cascat, pierdere de memorie, pierderea echilibrului, diminuarea reflexelor musculare.
Oprirea administrarii trebuie sa se faca treptat, timp de 1-3 saptamani, pentru evitarea simptomelor de sevraj (tremor, convulsii) care pot fi fatale.

BARIERA HEMATO-ENCEFALICA

Mecanism care controleaza trecerea din sange in lichidul cefalo-rahidian si in spatiile celulare din jurul celulelor creierului. Protejeaza creierul de efectul unor substante nocive.

BARITOZA

Afectiune a plamanilor (o pneumoconioza) determinata de inhalarea prafului de bariu. La examenul radiologic apar opacitati pulmonare severe, dar nu da tulburari pulmonare.

BARIU

Este un metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, fiind utilizat in medicina ca substanta de contrast pentru explorarea radiologica a tubului digestiv.

BARLOW (BOALA)

Ansamblul manifestarilor morbide provocate la sugar si copilul mic de carenta in vitamina C

BARLOW (SINDROM AL LUI)

tulburare cardiaca asociind un zgomot anormal si un suflu in timpul sistolei.
Sinonim: balonizare valvulara.
Sindromul lui Barlow este legat de o scapare de sange printr-o valva sau chiar prin doua valve mitrale. Aceasta scapare este consecinta unei leziuni speciale, numita prolaps, caracterizata printr-o miscare anormala a valvei care face o proeminenta in cavitatea auriculului stang. Acest prolaps, cauzat de o anomalie a texturii valvei, este detectat la aproximativ 5% din populatie, dar numai la o foarte mica proportie da nastere unor complicatii, cel mai adesea benigne (amplificarea scaparii mitrale, tulburari ale ritmului cardiac) sau, in mod exceptional, mai grave (embolie, infectie a valvei).

BARORECEPTOR

Receptor nervos sensibil la modificarile presiunii arteriale. Cei mai multi baroreceptori se afla in sinusul carotidian si la nivelul arcului aortic.
Altii se gasesc in peretii altor artere si vene mari, iar unii in peretii cordului.
impulsurile de la receptori ajung la centrii medulari si de aici, activitatea autonoma este directionata astfel incat frecventa cardiaca si rezistenta vasculara sunt ajustate corespunzator.

BAROTITA

Afectiune a urechii, determinata de modificarea brusca a presiunii aerului, care apare, de obicei, in calatoriile aeriene.

BAROTRAUMA

Afectare a urechii, trompei lui Eustachio sau sinusurilor paranazale, determinata de modificari ale presiunii ambientale, aparuta in timpul zborurilor sau scufundarilor la mare adancime.

BAROTRAUMATISM

Orice manifestare patologica legata de variatiile de presiune din interiorul organismului. Un barotraumatism survine la plonjarea submarina sau in avion fie la coborare, fie la urcare (accident de decompresie). De asemenea, mai pot surveni accidente zise barometrice la subiectii aflati sub ventilatie asistata (subiecti intubati sau traheotomizati, expusi la suprapresiunea unui respirator artificial).

BARRETT

esofagul barrett - este o afectiune in care epiteliul scuamos normal care captuseste esofagul este inlocuit cu un epiteliu columnar datorat refluxului gastro-esofagian sau, ocazional, esofagitei corozive.

BARTHOLIN (GLANDA A LUI)

Glande situate de o parte si de alta a jumatatii posterioare a orificiului vaginal. Sinonim: glanda vulvovaginala.

BARTHOLIN (GLANDE)

Glande care se afla in corpul labiilor mari. Ele secreta un lichid lubrefiant care faciliteaza penetrarea in timpul actului sexual.

BARTHOLIN(GLANDE)

Glanda care se afla in corpul labiilor mari.

BARTHOLINITA

inflamatie a uneia sau chiar a celor doua glande ale lui bartholin. O bartholinita survine cel mai des plecand de la o infectie vaginala. Ea poate, de asemenea, sa succeada infectarii unui pseudochist (chist fara epiteliu), format dupa obturarea canalului excretor al glandei. Simptomele sunt o umflatura rosie si dureroasa a partii posterioare a vulvei, insotita de febra. Ca urmare, se poate forma un abces, semnalat printr-o tumefiere cu prezenta puroiului subiacent La inceputul inflamatiei, tratamentul face apel la antibiotice. Daca exista un abces, tratamentul este chirurgical.

BARTOLINITA

inflamatie a glandelor Bartholin. in bartolinita cronica se pot forma chisturi in glanda, ducand la blocajul canalelor acestora. in bartolinita acuta se pot forma abcese.

BARTONELLA

Gen de microorganisme baciliforme sau rotunde, frecvent considerate rikettsii, ce paraziteaza globulele rosii si celulele sisitemului limfatic, splina, ficatul si rinichii.
Sinonim: Haemobartonella

BARTONELOZA

Boala infectioasa febrila, cauzata de un microorganism in forma de bastonas, parazit al globulelor rosii si al celulelor endoteliale.

BARTONELOZA

boala infectioasa provocata de o bacterie Gram negativa, Bartonella bacilliformis, transmisa omului prin intepatura unei insecte, flebotomul, din genul Lutzomya. Bartoneloza face ravagii in stare endemica in vaile inalte ale Anzilor; omul este singura gazda cunoscuta a acestui germene. tratamentul, eficace daca este aplicat inca din faza initiala, consta in administrarea de antibiotice.
Sinonime: anemie de Peru, boala a lui Carrion, febra de Oroya.

BASEDOW

Basedow (boala a lui). boala autoimuna a glandei tiroide. Aceasta boala afecteaza mai ales femeile tinere. Ea este uneori o boala de familie sau este asociata unui diabet zaharat. Un eveniment marcant al vietii pacientului (surmenaj, schimbare familiala sau profesionala) poate fi un factor declansant. boala lui Basedow este cea mai frecventa dintre cauzele de hipertiroidie (cresterea productiei de hormoni tiroidieni).
Simptome si semne - Sunt observate trei feluri de semne:
- Semnele de hipertiroidie, foarte frecvente, motiveaza adesea consultatia medicala: pierdere in greutate, desi pofta de mancare se pastreaza, tremuraturi, oboseala si agitatie.
- Gusa, marirea difuza si benigna a tiroidei, ceea ce provoaca o umflare a gatului, este un semn constant. Palparea tiroidei permite estimarea marimii si intinderii.
- Semnele oculare se manifesta cu o importanta foarte variabila: retractia pleoapei superioare, ceea ce face privirea mai stralucitoare; semne inflamatorii (roseata, edem); exoftalmie (ochii iesiti din orbite), eventual bilaterala; paralizia muschilor oculomotori. Atingerea oculara poate preceda sau urma dupa mai multi ani de la aparitia unei hipertiroidii.
Diagnostic si tratament - Diagnosticul bolii lui Basedow este clinic, fondat pe asocierea simptomelor. El este confirmat prin examene sangvine, care pun in evidenta un nivel mic de tireostimulina si o crestere a nivelului de hormoni tiroidieni, si prin scintigrafia cu technetiu, care dezvaluie o hiperfixare difuza a acestei substante in totalitatea glandei tiroide.
Tratamentul poate fi medicamentos (antitiroidiene de sinteza), chirurgical (tiroidectomie partiala) sau poate face apel la medicina nucleara (injectarea unei doze individualizate de iod 131 radioactiv care se va fixa in glanda tiroida si o va distruge in functie de gradul hiperfunctiei sale).
Vindecarea fara sechele este obisnuita, dar sunt posibile recaderile (resutele).
Sinonim: boala a lui Graves.

BASEDOW (BOALA A LUI)

Afectiune produsa prin functia excesiva a glandei tiroide.

BASEDOWIAN

Gusa exoftalmica.

BASION

Punct craniometric situat la marginea anterioara a gaurii mari a occipitalului, unde planul mediosagital al craniului intersecteaza planul gaurii mari.

BASTONAS

Receptor sensibil la lumina, situat in zona periferica a retinei.

BATATURA

ingrosarea considerabila, dura si dureroasa, a stratului cornos al epidermei.

BATATURA

Calozitate dureroasa pe un deget de la picior.

BATIESTEZIE

Sensibilitate profunda, mioarticulara.

BATRANETE

Cea de a treia perioada a vietii, urmand copilariei si vietii adulte. Granita dintre varsta adulta si batranete este trecuta in cursul celui de al saselea deceniu de viata. Din punct de vedere medical, batranetea este marcata prin cea mai mare frecventa a afectiunilor majore: arterioscleroza, cancere, boli degenerative.
Din punct de vedere social se pot distinge doua perioade de batranete. in timpul primeia, uneori denumita si varsta a treia, subiectii, fie ca sunt sau nu bolnavi, raman autonomi. Aceasta parte de viata, care merge de la 60 la 80 ani aproximativ, este astazi mult mai bine traita decat in secolul trecut, multumita in particular progreselor igienei, prevenirii si terapeuticii. Cea de a doua, corespunzand la ceea ce se numeste varsta a patra, priveste subiectii foarte in varsta, afectati adesea in grade diferite de tulburari motorii si de deficite senzoriale si/sau intelectuale, care ii priveaza in masura mai mare sau mai mica de autonomia lor.

BAUTURA

lichid absorbit pe gura, destinat sa compenseze pierderile de apa ale organismului. Fata de cei 2,5 litri pe care organismul ii pierde in fiecare zi in medie, bautura trebuie sa aduca minimum 1 litru (restul fiind furnizat de catre alimente sau fiind produs in timpul reactiilor chimice de transformare a alimentelor in organism). Dintre bauturi, doar apa este realmente indispensabila.

Diferite tipuri de bauturi

- Apa potabila (de la robinet sau vanduta la sticla), spre deosebire de apa pura (apa distilata), contine in solutie bioxid de carbon si elemente minerale (saruri de calciu, magneziu, fosfati, carbonati etc.). Apele minerale au un continut in minerale variabil dupa sursa.
- sucurile de fructe si de legume sunt bogate in special in vitamina c si in saruri minerale. sucurile de fructe aduc calorii (de la 100 la 200 kilocalorii pe litru) prin intermediul zaharurilor simple (glucoza, fructoza, zaharoza) pe care le contin, iar preparatele industriale contin o cantitate suplimentara de zahar, in principiu mentionata pe eticheta. Nectarurile sunt preparate, de asemenea, adaugand apa si zahar sucului de anumite fructe, prea acide sau prea bogate in pulpa (caise, piersici, banane).
- infuziile aromatice (ceai, cafea, tizane) au o valoare nutritiva nula cu conditia sa nu li se adauge zahar. Cafeina pe care o contin ceaiul si cafeaua le confera proprietati stimulante, diuretice si cardiotonice. Abuzul de aceste bauturi risca, la persoanele predispuse, sa antreneze nervozitate, palpitatii si insomnie. Cafeaua este, de altfel, o excelenta sursa de vitamina PP, iar ceaiul furnizeaza, de asemenea, vitaminele grupului B si fluor. Tizanele contin principii active care variaza dupa plantele din care au fost facute.
- Bauturile aromatizate nealcoolizate sunt, in general, sarace in vitamine (cu conditia ca pe eticheta sa nu fie mentionat contrariul) si mai bogate in zahar decat sulurile proaspete de fructe (exista intre 55 si 100 grame de zahar intr-un litru de limonada, 98 grame intr-un litru de Coca-Cola, 103 grame intr-un litru de Pepsi-Cola, mai mult de 100 grame intr-un litru de Tonic). Aceste bauturi sunt adesea facute gazoase prin adaugarea de gaz carbonic (gazeificare) si colorate cu ajutorul unui aditiv autorizat. Bauturile pe baza de cola (Coca-Cola, Pepsi-Cola) contin cafeina (o cutie de Coca-Cola contine aproximativ aceeasi cantitate de cafeina ca o ceasca de ceai).
- Bauturile alcoolizare (cidru, bere, vin etc.) trebuie sa fie consumate cu moderatie si interzise copiilor.
Cantitatea de alcool continuta intr-un litru de bautura alcoolizata
Bautura Gradul de alcool Grame de alcool pur
intr-un litru de bautura
Vin alb sau rosu, de 1O%Vol. 10 80
Vin de 12%Vol. 12 96
Bere de masa 3 sau 4 24 sau 32
Bere export 5 pana la 8 40 pana la 64
Bere de lux 5 pana la 8 40 pana la 64
Cidru 2 pana la 6 16 pana la 48
Vin dulce aperitiv 16 aproximativ 128 aproximativ
Rom 33 aproximativ 264 aproximativ
Lichior (tip Benedictina) 43 aproximativ 340 aproximativ
Pastis 45 45 360
Coniac 45 pana la 60 360 pana la 480
Gin, vodca, whisky 45 pana la 60 360 pana la 480
Dupa Alimentation and Nutrition humaine. (de Henri Dupin, Jean-Louis Cuq, Marie-irenc Malewak, Cathcrinc Luynaud-Rouaud, Anne-Marie Berthier; editor ESF).

BAZIN

Pelvis

BAZIN

Centura osoasa situata in josul abdomenului ce sustine coloana vertebrala, careia ii sunt atasate membrele inferioare. Bazinul este format din cele doua oase iliace, care se articuleaza in spate, de o maniera rigida, cu sacrumul, prelungit in jos cu coccisul.
Examene - Bazinul se exploreaza, in principal, prin examene radiologice conventionale. Adesea se realizeaza o scanografie pentru a face un bilant mai precis al fracturilor cotilului.
Patologie - in principal, patologia consta in fracturi:
- Fracturile centurii osoase pelviene sunt frecvente. Ele rezulta cel mai des dintr-un traumatism violent si pot fi asociate cu leziuni ale organelor interne ale bazinului. in caz de dubla fractura a inelului pelvian sau de disjunctie a simfizei pubiene, trebuie impiedicat, prin statul la pat sau prin tractiune, ca bazinul sa suporte greutatea corpului pana la consolidare, adesea dupa reducerea fracturii prin tractiune sau chirurgie. in schimb, fracturile care nu antreneaza instabilitatea bazinului (fractura aripii iliace, fractura prin scoatere musculara sau ligamentara) sunt tratate, in general, prin metode ortopedice nechirurgicale (tractiune, corset, gips), bazinul suportand atunci greutatea corpului.
- Fracturile cavitalii cotiloide, frecvente, antreneaza o atingere a articulatiei coxofemurale. De asemenea, tratamentullor este dificil si aparitia unei artroze post-traumatice nu este rara
- Osteila pubiana (inflamatia simfizei pubiene) este cauzata, de obicei, de microtraumatisme repetate care s-au exercitat asupra bazinului. Ea poate surveni la fotbalisti, manifestandu-se printr-o durere in partea interna a zonei inghinale, cu umflare. in majoritatea cazurilor, vindecarea este realizata prin repaus.

BAZINET

Segmentul colector format prin reunirea calicelor si care se prelungeste cu ureterul.

BAZINET

Segmentul colector al rinichiului, format prin reunirea calicelor si care se prelungeste cu ureterul.

BAZIOTRIB

instrument obstetrical,alcatuit din 2 linguri si un perforator central,folosit pentru baziotripsie.

BAZIOTRIPSIE

Manevra obstetricala care consta din zdrobirea bazei craniului fetal cu ajutorul baziotribului sau cefalotribului.
Baziotripsia se practica in cazurile de vicieri marcate ale bazinului,in care fatul mort nu poate fi extras prin craniotomie sau cranioclazie

BAZIVERTEBRAL

Care se refera la centrul vertebrei.

BAZOFIL

Celula sangvina din grupul leucocitelor (celule albe ale sangelui) care are afinitate pentru colorantii bazici.

BAZOFILE

Leucocita care are afinitate pentru colorantii bazici.

BAZOFILIE

1. Cresterea peste normal a numarului de bazofile in sangele circulant, care poate sa apara in diferite boli de sange.
2. Proprietate a structurilor microscopice de a prezenta afinitate pentru colorantii bazici.

BCF

Prescurtare de la �bataile cordului fetal�.

BCG

Bacilul Calmette-Guerin - Tulpina de bacil tuberculos care si-a pierdut capacitatea de a produce tuberculoza, dar isi pastreaza activitatea antigenica.
Din acest motiv este utilizat pentru prepararea vaccinului contra tuberculozei.

BEHAVIORISM

Curent psihologic intemeiat de psihologul american J.B. Warson care reduce psihologia la studiul comportamentului, al relatiei dintre stimul si raspuns, eliminand din campul crecetarii psihologice constiinta, fenomenele vietii psihice interioare.

BEJEL

Forma de sifilis nevenerian, care apare in regiunea balcanica, Turcia, regiunile mediteraneene estice si in regiunile de savana din Africa de Nord; este prevalent in zonele cu igiena deficitara.
Boala apare atat la adulti, cat si la copii, prin contact direct corporal.
Primele leziuni tegumentare sunt evidente in regiunile coorpului cu umiditate crescuta (cavitate bucala, axile, plici inghinale); in stadiile tardive, apar leziuni distructive la nivel cutanat, al nazofaringelui si oaselor lungi.
O eruptie verucoasa poate aparea in canalul anal si regiunile genitale.
Bejelul, care este rar fatal, se trateaza cu penicilina.
Sinonim: sifilis endemic.

BELADONA

1.Atropa belladona (matraguna) - planta din care se obtine medicamentul atropina
2.Alcaloid derivat din matraguna, din care este extrasa atropina.
Beladona este inclusa in unele preparate utilizate in tratamentul diareei datorita proprietatilor sale antispastice.

BENIGN

despre boli usor vindecabil lat. Benignus

BENIGN, -A

(Despre boli) lipsit de gravitate, usor vindecabil. Celulele benigne pot avea aproape aspectul unui tesut normal, atunci cand sunt privite la microscop. Acestea cresc si comprima sau deplaseaza tesuturile invecinate, dar nu le invadeaza. Tumorile benigne de marimi mai reduse nu dau simptomatologie si pot fi neglijate; cele mai mari se indeparteaza, de preferat dupa ce diagnosticul de benignitate a fost stabilit.

BENIGNITATE

insusirea unei boli care se vindeca usor.

BENORILAT

Preparat compus din aspirina si paracetamol, care se utilizaeaz in tratamentul durerii, inflamatiei si al febrei.
Este o alternativa a aspirinei in special in tratamentul poliartritei reumatoide.
Efectele sale adverse includ: somnolenta, zgomote in urechi si eruptii cutanate.

BENPERIDOL

Medicament antipsihotic din grupa butirofenonelor, utilizat mai ales in tratamentul deviatiilor sexuale antisociale si comportamentale.

BENSERAZIDA

Medicament care previne descompunerea levodopei in dopamina in afara encefalului prin inhibarea enzimei dopa-decarboxilaza.
Se administreaza pe cale bucala in combinatie cu levodopa, in tratamentul bolii Parkinson.
Posibilele sale efecte adverse includ: greturi, varsaturi, pierderea apetitului, miscari involuntare, stare de slabiciune la ridicarea in pozitia ortostatica.

BENZALKONIU

Antiseptic utilizat in diveres preparate pentru tratamentul infectiilor cutanate, ale cavitatii bucale si faringelui.

BENZATROPINA

Medicament anticolinergic similar trihexifenidilului. Administrat pe cale bucala, este utilizat in tratamentul parkinsonismului pentru a reduce rigiditatea si crampele musculare. Este bine tolerat, dar poate produce somnolenta si stare de confuzie.

BENZIDAMINA

Medicament antiinflamator administrat sub forma de ape de gura sau spray in tratamentul afectiunilor inflamatorii ulcerative ale cavitatii bucale si faringelui.
Sub forma de crema, se foloseste in tratarea durerilor musculare.

BENZOAT DE BENZIL

Lichid uleios aromatic, care se aplica sub forma de lotiuni in tratamentul pediculozei si al scabiei.

BENZOCAINA

Anestezic local utilizat sub forma de unguent, supozitoare sau aerosoli in tratamentul afectiunilor dureroase ale tegumentului sau mucoaselor.
Teoretic este netoxic si, de aceea, se poate administra si pe cale bucala, sub forma de tablete, in tratamentul anumitor afectiuni cum ar fi ulceratiile bucale sau ale limbii, si ulcerul gastric.

BENZODIAZEPINE

Grup de compusi activi farmacologic utilizati ca anxiolitice si hipnotice. Grupul include: bromazepam, oxazepam, diazepam, clordiazepoxid.

BENZOLISM

intoxicatie profesionala prin inhalare de vapori de benzol;in intoxicatia acuta apar fenomene nervoase,cu stare de excitatie,urmata de depresiune,paralizii locale si coma,moartea producandu-se prin paralizia centrului respirator.
intoxicatia cronica se manifesta prin astenie,ameteli,cefalee,tendinte la hemoragii si anemie aplastica.

BERIBERI

Afectiune nutritionala datorata deficienttei de vitamina B1 (tiamina).
Este raspandita in comunitatile a caror alimentatie se bazeaza pe orez rafinat (al carui invelis bogat in tiamina este indepartat).
Exista doua forme de beriberi: beriberi edematos, in care exista o acumulare de lichid in tesuturi, si beriberi uscat, in care exista o emaciere excesiva.
in ambele forme apar tulburari motorii si senzitive de tip polinevritic, asociate cu tulburari cardiovasculare si respiratorii.
Decesul survine prin insufieicenta cardiaca.

BERILIOZA

intoxicatie cu beriliu sau cu compusii sai, produsa fie prin inhalare, fie pe cale cutanata.
inhalarea vaporilor produce o alveolita acuta, deseori fatala.
Formele subacute si cronice pot aparea prin expunere la niveluri foarte scazute de praf de beriliu, care produce granuloame cutanate si pulmonare, foarte asemanatoare celor din sarcoidoza.
in plamani se va produce fibroza care poate fi prevenita uneori prin administrarea prompta de corticosteroizi pe cale bucala.

BETA-BLOCANT

Medicament care previne stimularea receptorilor beta-adrenergici din terminatiile nervoase simpatice.
Beta-blocantele includ: acebutolol, betaxolol, bisoprolol, oxprenolol, propranolol, metoprolol, sotalol; sunt utilizate in controlul aritmiilor cardiace, in tratamentu anginei pectorale si al hipertensiunii arteriale.
Unele beta-blocante ( cartelolo, levobunolol, timolol) scad productia de umoare apoasa, si, deci, presiunea intraoculara si se administreaza sub forma de instilatii oculare in tratamentul glaucomului.

BETAHISTINA

Medicament care este un analog al histaminei si care creste fluxul sangvin in urechea interna. Se administreaza in tratamentul bolii Meniere.

BETAMETAZONA

Medicament corticosteroid sintetic cu efecte si utlizari similare prednisolonului.Efectele sale adverse sunt asemanatoare cu ale cortizonului.

BETATERAPIA

Tradament radioactiv, cu ajutorul razelor beta.

BETAXOLOL

Medicament beta-blocant utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale si al glaucomului cronic.
Posibilele sale efecte secundare includ: dificultati in respiratie, fatigabilitate, extremitati reci si tulburari de somn.

BEZAFIBRAT

Medicament utilizat in tratamentul hiperlipidemiilor care nu raspund la dieta. Posibilele sale reactii adverse sunt: eruptii tegumentare, greturi, varsaturi, dureri musculare.

BEZOAR

Concretiune calculoasa in stomac, formata uneori din resturi vegetale (fibrobezoar) si alteori din par (trichobezoar).
Materialul poate fi inghitit de bolnavi cu tulburari psihice si poate produce uneori obstructie gastrica. Adesea, este indepartat prin interventie chirurgicala.

BICALUTAMIDA

Medicament antiandrogenic utilizat in tratamentul cancerului de prostata, actionand prin blocarea receptorilor androgenici, fara a reduce nivelul testosteronului din sange, neafectand libidoul si nivelurile de energie generala.
Efectele sale adverse includ: marirea sanilor, care devin sensibili si durerosi.

BICEPS

Bicepsul este muschiul dintre umar si cot.

BICONCAV

Care are doua fete concave (prezinta o scobitura) opuse. Lentilele biconcave se utilizeaza pentru corectarea miopiei.

BICONVEX

Care are doua fete convexe (bombate) opuse. Lentilele biconvexe sunt folosite in tratarea hipermetropiei.

BICORN

Prevazut cu doua proeminente asemanatoare unor coarne. De exemplu, uterul bicorn.

BICUSPID

Termen utilizat in anatomie pentru formatiunile care prezinta doua varfuri (de exemplu dintele premolar sau valva mitrala).

BIFID

impartit in doua parti.

BIFOCAL

Doua focare , referindu-se la lentile si lunete.

BIGAMIE

Este o situatie de specifica de poligamie in care o persoana are NUMAi doi soti (sau doua sotii) in acelasi timp.

BIGEMINISM

Aritmie extrasistolica aloritmica, in care fiecare impuls heterotrop este asociat regulat unei contractii normale; se intalneste frecvent in intoxicatia digitalica.
Sinonime: puls bigeminat, ritm bigeminat, ritm cuplat.

BIGUANIDE

Grup de medicamente, care include metforminul, utilizat in tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (noninsulinodependent).
Biguanidele sunt medicamente hipoglicemiante orale, care actioneaza prin scaderea eliberarii de glucoza din ficat si cresterea utilizarii glucozei de catre muschi.

BILA

Lichid vascos si filant, alcalin foarte amar, de culoare variind de la galben-auriu la verde-brun, secretat de celulele hepatice.

BILIRUBINA

Pigment prezent in bila, ser si fecale, format in sistemul reticuloendotelial, ce provine din degradarea Hb prin pierderea Fe. in icter, concentratia de bilirubina creste si apare in urina.

BILIRUBINA DIRECTA (CONJUGATA )

Formare a bilirubieni cese poate doza direct.

BILIRUBINA DIRECTA (CONJUGATA)

Forma a bilirubinei ce se poate doza direct. Conjugarea are loc in ficat, bilirubina directa trecand in bila. in serul normal concentratia este mai mica de 0.2%. O crestere a bilirubinei directe este expresia unei retentii biliare extrahepatice (coledoc) sau intrahepatice (hepatita). La valori mai mari de 150 mg/l se produce icterul legat de atingere hepatica (icter cataral, ciroza) sau obstructia cailor biliare.

BILIRUBINA INDIRECTA (LIBERA)

Forma a bilirubinei ce nu tranziteaza celulele hepatice, deci inainte de a ajunge in bila. Concentratia de 3-6 mg/l este crescuta in icterele hem si in icterul fiziologic al nou-nascutului. La valori mai mari de 15 mg/l intalnim icter prin hemoliza.

BILIRUBINEMIE

Prezenta in cantitate crescuta a bilirubinei in sange .
in mod normal nu depaseste 0.8 mg/100 ml sange (17 micromoli/l).
Cand concentratia bilirubinei este de aproximativ 1-1.5 mg/100 ml sange (20-30 micromoli/l) apare icterul vizibil.

BILIURIE

Prezenta bilei sau sarurilor biliare in urina

BIMANUAL

Termen care arata utilizarea ambelor maini pentru a efectua o activitate, cum ar fi examinarea ginecologica.

BINAURAL

Referitor la ambele urechi. Sinonim: biauricular

BIOACUSTICA

Capitol al biofizicii care studiaza fenomenele auzului.

BIOANALIZA

Determinarea cantitativa a activitatii biologice a unui preparat farmaceutic.

BIOCATALIZATOR

Catalizator al proceselor biologice. Biocatalizatorii sunt secretati in organism sau sunt preluati din hrana. Principalii biocatalizatori sunt: enzimele, hormonii si vitaminele.

BIOFEEDBACK

informatie imediata data unui subiect despre procesele sale corporale care sunt de obicei inconstiente.
Reprezinta un tratament experimental pentru tulburarile reglarii corporale, cum este hipertensiunea arteriala.

BIOGENEZA

Aparitia originii vietii.

BIOINGINERIE

Aplicarea principiilor biologice si ingineresti in dezvoltarea si fabricarea echipamentelor si aparatelor pentru utilizarea in sistemele biologice.
Exemple de asemenea produse sunt protezele ortopedice sau pace-makere-ele cardiace.

BIOLOGIE MOLECULARA

Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul proceselor intime de structura, miscare si evolutie a moleculelor din care este alcatuita materia vie in intimitatea celulelor.

BIOMETRIE

Totalitatea metodelor de prelucrare si interpretare statistico-matematica a datelor rezultate din masuratorile facute asupra unui organism sau grup de organisme, in vederea precizarii caracterelor structurale si functionale, aprecierii dezvoltarii, stabilirii diferentelor etc.

BIONOMIE

Cercetarea felului de viata al unui organism sau al unei populatii in raport cu alte organisme sau cu factori abiotici.

BIOPSIE

Biopsia reprezinta un examen histologic al unei portiuni dintr-un tesut viu.

BIORITM

Bioritmul reprezinta desfasurarea ritmica a activitatilor vitale.

BIOSINTEZA

Biosinteza reprezinta formarea unei substante chimice(colesterol, hormoni, etc.) in cursul metabolismului, in organismul viu.

BIOSTATISTICA

Parte a statisticii care se ocupa cu fenomenele biologice ale populatiei umane, studiind, printre altele, aspectele demografice si de morbiditate.

BIOTEHNOLOGIE

Dezvolarea tehnicilor de aplicare a proceselor biologice la productia de materiale utilizate in medicina si industrie.
De exemplu, productia unor antibiotice este legata de activitatea unor ciuperci sau bacterii.
Tehnicile noi de inginerie genetica, prin care au fost clonate gene umane in celule bacteriene, au permis dezvoltarea pe scara larga a productiei de hormoni (in special insulina), interferon si alte substante utile.

BIOTIC

Referitor la activitatea vitala

BIOTICA

Referitor la activitatea vitala

BIOTINA

Vitamina H. Vitamina hidrosolubila din complexul B cu functie de coenzima a unor decarboxilaze si dezaminaze; joaca rol important in procesele de crestere mai ales la microorganisme precum si in prevenirea dermatitei seboreice.

BIPERIDEN

Medicament anticolinergic, utilizat in tratamentul parkinsonismului.

BIPOLAR

in neurologie - Neuron (celula nervoasa) care are doua prelungiri ale corpului celular in directii diferite.

BISACODIL

Laxativ care actioneaza pe colon provocand peristaltismul si evacuarea acestuia. Se administreaza pe cale bucala sau rectala. Efectele sale adverse sunt crampele abdominale.

BISEXUAL

Persoana al carei comportament sexual se manifesta prin atractie sexuala pentru persoane de ambele sexe. Persoana al carei comportament poate fi atat heterosexual cat si homosexual.

BISEXUALITATE

Comportament sexual orientat spre relatii sexuale cu persoane de ambele sexe.

BISEXUAT

Persoana avand caractere specifice ambelor sexe. Se mai numeste si hermafrodit.

BISOPROLOL

Medicament beta-blocant utilizat in tratamentul anginei pectorale. Posibilele reactii adverse includ: tulburari de respiratie, oboseala, extremitati reci si tulburari ale somnului.

BISSINOZA

Boala profesionala care apare consecutiv inhalarii scamelor de bumbac, in sau canepa. Senzatia de constrictie toracica si dificultatile in respiratie apar in prima zi de lucru dupa week-end sau vacanta, diminuandu-se spre sfarsitul saptamanii.
Agentul cauzal nu a fost inca identificat.

BITE-RAISER

Dispozitiv utilizat pentru prevenirea apropierii dintilor in tratamentul ortodontic si in tratamentul sindromului articulatiei temporo-mandibulare.

BIZOU

Varf sectionat oblic al unui ac de injectie sau de punctie.

BLAST

Denumire data unei celule de origine, imatura, nediferentiata, constituind elementul de baza de la care pornesc diferite serii celulare.

BLASTOCEL

Cavitatea centrala a blastulei sau a blastocistului. Sinonim: cavitate de clivaj, cavitate de segmentare.

BLASTOCIST

Stadiu in dezvoltarea embrionara a animalelor pluricelulare, care consta dintr-o cavitate centrala inconjurata de o singura patura de celule produsa de segmentarea oului.

BLASTODERM

Blastodermul reprezinta o membrana care da nastere corpului embrionului.

BLASTOFTORIE

Alterarea elementelor sexuale din citoplasma oului fecundat, provocata de unele intoxicatii sau infectii cronice.

BLASTOM

Tumoara maligna ce se dezvolta pornind de la un tip celular embrionar.

BLASTOMATOZA

Afectiune caracterizata prin formarea de blastoame.

BLASTOMER

Una dintre celulele produse prin clivajul zigotului, cuprinzand stadiile timpurii ale dezvoltarii embrionului pana la formarea blastocistului.
Blastomerele sufera diviziuni repetate fara crestere si, astfel, scad in dimensiuni.

BLASTOMICOZA

Boala determinata de fungii patogeni din genul Blastomyces, care se localizeaza pe tegumente (ca papule verucoase ulcerate si tumorete la nivelul gatului, fetei, mainilor, bratelor) sau la nivelul unor tesuturi cum ar fi plamanii, oasele, ficatul, splina si ganglionii limfatici.
Exista doua forme principale: blastomicoza nord-americana (boala Gilchrist), determinata de Blastomyces dermatidis, si blastomicoza sud-americana, detreminata de Blastomyces brasiliensis. Ambele forme se trateaza cu medicamente antifungice (cum ar fi amfotericina).

BLASTOPOR

Deschidere care se formeaza prin invaginarea stratului de la suprafata al embrionului (gastrula). Este foarte mult redusa la om, la care se continua cu canalul arhenteric.

BLASTULA

Blastula reprezinta cea de-a doua faza in dezvoltarea unui embrion.Stadiu incipient in dezvoltarea embrionara la animale. Stadiul echivalent la mamifere (inclusiv la om) este blastocistul.

BLEFARITA

Blefarita reprezinta inflamatia pleoapelor.

BLEFAROCALAZIE

Relaxarea tesutului subcutanat al pleoapei superioare, dermul devenind; subtire, flasc si pliat, capatand culoarea roscata. poate fi ereditara.

BLEFAROCONJUNCTIVITA

inflamatia concomitenta a pleoapelor si conjunctivitei

BLEFAROFIMOZA

ingustare a fantei palpebrale, de obicei congenitala.

BLEFAROPLASTIE

interventie chirurgicala de reparare sau reconstructie a pleoapelor. Uneori, se utilizeaza tesut din alte zone (de exemplu, tegument sau mucoase). Sinonim: tarsoplastie.

BLEFARORAFIE

Blefarorafia este o operatie chirurgicala ce consta in suturarea temporara una de alta a marginilor pleoapei superioare si pleoapei inferioare. Sinonim: tarsorafie.

BLEFAROSPASM

Reprezinta contractura muschiului orbicular al pleoapelor, intermitenta sau continua, determinata de iritatia conjunctivelor prin corpi straini sau inflamatii, ca si de stari psihice precare.

BLENORAGIE

Boala cu transmitere sexuala (BTS) determinata de bacteria Neisseria gonorrheae. Este transmisa de o persoana la care bacteria este prezenta in momentul in care mucoasele sale vin in contact cu mucoasele altei persoane. Gonoreea determina inflamatia mucoasei organelor genitale externe, la ambele sexe.
Sinonime: uretrita gonococica, gonoree.

BLENOREE

Orice scurgere cronica mucopurulenta.

BLEOMICINA

Antibiotic cu actiune impotriva celulelor canceroase folosit in tratamentul bolii Hodgkin, al altor limfoame si al carcinomului cu celule scuamoase.
Se administreaza injectabil si poate determina efecte adverse toxice la nivelul tegumentelor si plamanilor; nu trebuie utilizat la pacientii cu functie renala compromisa sau cu boli de plamani.

BLOC CARDIAC

Alterare a conductiei electrice in tesutul nodal cardiac (tesutul propriu muschiului cardiac).
in blocul cardiac partial sau incomplet, conducerea impulsului intre atrii si ventricule este incetinita (bloc de gradul intai).
in blocul cardiac de gradul al doilea, nu toate impulsurile trec de la atrii la ventricule, cu absenta contractiei ventriculului dupa unele contractii atriale.
in blocul cardiac de gradul al treilea, niciun impuls nu trece de la atrii la ventricule, iar contractia ventriculelor este extrem de incetinita.
Blocurile cardiace pot fi congenitale sau pot aparea in unele boli cardiace cum ar fi infarctul de miocard, miocarditele, cardiomiopatiile si bolile vulvare.
Este mai des intalnit la persoanele in varsta ca urmare a unei boli degenerative a cailor de conductie electrica.
Blocul cardiac poate fi simptomatic sau se poate manifesta printr-o sincopa sau printr-un sindrom Adams-Stokes (accident neurologic cauzat de diminuarea brusca a irigatiei cerebrale), cu riscul de recidiva si de moarte brutala.
Tratamentul de baza al blocurilor acute este anternarea electosirtolica temporara (sonda intracardiaca ce stimuleaza cordul), iar in blocurile cronice - implantarea unui stimulator extracorporeal (pacemaker).

BLOC DE RAMURA

Defect la nivelul tesutului de conducere al inimii, care se recunoaste prin aparitia unor modificari electrocardiografice.
Exista bloc de ramura stanga si bloc de ramura dreapta, afectand ventriculul stang, respectiv ventriculul drept.
Ocazional, cele doua tipuri de blocuri pot aparea simultan, pacientul avand bloc cardiac complet.

BLOC DENTAR INFERIOR

Tip de injectie pentru anestezia nervului dentar inferior, necesar interventiilor chirurgicale stomatologice pe dintii inferiori.

BLOCAJ

Oprirea brusca a functionarii unor anumite organe.

BLOCANTE ALE CANALELOR DE CALCIU

Grup de medicamente care inhiba influxul de ioni de calciu in fibrele musculare netede si cardiace; de aceea, scad forta de contractie a muschiului cardiac, reduc conductia impulsurilor in cord si produc vasodilatatie.
in acest grup intra: amlodipina, diltiazem, nicardipina, nifedipin, verapamil, care sunt utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale.

BOALA ADDISON

Este o boala rara, cauzata de afecatrea glandelor suprarenale, conducand la un deficit total in aldosteron si in cortizon. Sinonim: insuficienta suprarenaliana lenta.

BOALA ALZHEIMER

Boala lui Alzheimer este o denumire prin care, in prezent, este desemnat ansamblul dementelor degenerative primare care pot debuta atat in perioada de batranete, cat si inainte de aceasta. Prevalenta bolii Alzheimer creste semnificativ cu varsta (5% peste 65 de ani). Boala Alzheimer se caracterizeaza anatomopatologic prin atrofie cerebrala generalizata si aparitia unei demente cu evolutie lenta.

BOALA ARTROZICA

Boala articulara degenerativa, cu deteriorarea cartilajului hialin articular, caracterizata prin pierderea acestuia si hipertrofie osoasa cu formarea de osteofite.
Debutul este gradat, afectand de obicei una sau cateva articulatii. Durerea este cel mai precoce simptom, agravata de efort, si calmata de repaus.
Pe masura ce boala avanseaza, motilitatea articulara scade, apar crepitatiile si contracturi in flexie.
Tratamentul consta in administrarea de analgezice, scaderea in greutate pentru a reduce efortul articulatiilor, exercitii de elongatie zilnice.
Sinonim: osteoartroza, artroza.

BOALA AUTOIMUNA

Afectiune determinata de inflamatia si distrucita tesuturilor propriului organsim printr-o reactie autoimuna.
Printre aceste afectiuni sunt incluse: anemia pernicioasa, reumatismul articular acut, artrita reumatoida, glomerulonefritele, lupusul eritematos sistemic, miastenia gravis, sindromul Sjogren si unele forme de disfunctie tiroidiana (cum ar fi bola Hashimoto).
Nu se cunoaste de ce organismul isi pierde capacitatea de a distinge intre substantele care sunt proprii (self) si cele nonself.

BOALA BARLOW

Ansamblul manifestarilor morbide provocate la sugar si copilul mic de carenta in vitamina C.

BOALA BATTEN

Boala din grupul bolilor ereditare foarte rare, cunoscute ca lipofuscinoze ceroide neuronale, care include si boala Tay-Sachs.
Se caracterizeaza prin acumularea de grasimi in celulele sistemului nervos, cauzand dementa progresiva, epilepsie, spasticitate si scadere acuitatii vizuale.
Debuteaza la sugar sau incopilarie. Nu exista tratament pentru aceasta afectiune.

BOALA BAZIN

Afectiune rara care apare la femeile tinere si care se caracterizeaza prin aparitia de noduli subcutanati pe gambe; acesti noduli se pot sparge si ulcera sau se pot remite spontan.
Este o forma de tuberculoza cutanata.

BOALA BLOUNT

Afectiune a tibiei (indoirea si torsiunea tibiei) datorata dezvoltarii anormale a epifizei superioare a acesteia.
Este frecventa la africani, in special in copilarie. Poate afecta unul sau ambele membre inferioare. Copiii afectati sunt adesea obezi.
Tratamentul depinde de varsta copilului si de severitatea cazului, fiind, de cele mai multe ori, chirurgical.

BOALA BORNHOLM

Boala infectioasa produsa de virusul Coxsackie, denumita astfel dupa insula daneza unde au fost descrise primele cazuri.
Se transmite prin contact direct: epidemiile apar frecvent in anotimpul cald in regiunile temperate si tot timpul anului in zonele tropicale.
Simptomele afectiunii sunt: cefalee, febra, crize dureroase in toracele inferior. Boala se remite in mai putin de o saptamana si rareori este fatala. Nu exista tratament specific.
Sinonime: mialgia epidemica, pleurodinia epidemica.

BOALA BOWEN

Tip de carcinom spinocelular intraepidermic. Leziunea este solitara sau multipla, rosie-maronie, scuamoasa.

BOALA BUERGER

Afectiune inflamatorie a arterelor, in special a celor de la membrele inferioare, care afecteaza predominant barbatii tineri, fumatori de tigarete.
Pot aparea claudicatia intermitenta (durere datorata scaderii fluxului sangvin) si gangrena picioarelor. De asemenea, poate aparea tromboza coronara, iar tromboza venoasa este frecventa.
Tratamentul este similar cu cel al ateromatozei, dar sistarea fumatului este esentiala in prevenirea progresiei bolii.
Se mai numeste trombangeita obliteranta.

BOALA CAROLI

Afectiune congenitala caracterizata prin dilatarea canalelor biliare care dreneaza ficatul, cauzand cresterea riscului de infectie sau neoplasm al veziculei biliare.

BOALA CELIACA

Afectiune a cavitatii abdominale.

BOALA CEREBRO-VASCULARA

Orice afectiune a vaselor sangvine cerebrale si a meningelor. Majoritatea cazurilor sunt produse de aterom si/sau hipertensiune arteriala, efectele clinice fiind produse de ruptura vaselor sangvine afectate sau de circulatia sangvina inadecvata la nivelul creierului (ischemie), datorata unei tromboze sau embolii cerebrale. Termenul de accident cerebro-vascular este dat sindromului clinic insoti de un atac brusc si uneori sever.

BOALA CHAGAS

Afectiune produse de protozoarul parazit Trypanosoma cruzi.
Se transmite la om atunci cand tripanozomele, prezente in fecalele insectelor reduviide hematofage nocturne, vin in contact cu leziunile tegumentare sau cu mucoasa nazala sau orala.
Prezenta parazitului in muschiul cardiac si in sistemul nervos central duce la aparitia de inflamatii grave si de leziuni, care pot fi fatale.
infestatia, care apare in special in regiunile rurale sarace din America Centrala si de Sud, se manifesta in special la copii si la adultii tineri.
Se poate trata cu nifurtimox.

BOALA CHARCOT - MARIE - TOOTH

Afectiune erediatara a nervilor periferici, cunoscuta acum ca neuropatia senzori-motorie erediatara, care produce atrofia musculara si paralizia progresiva la nivelul muschilor gambei, care apoi se extind si la alte grupe musculare.
Debutul este in copilarie sau adolescenta, cu evolutie lenta si progresiva.
Sinonim: amiotrofie progresiva de tip peronier.

BOALA CHRISTMAS

Afectiune identica cu hemofilia A, care este insa datorata deficitului factorului de coagulare Christmas (factor iX).
Simonim: Hemofilia B

BOALA CROHN

inflamatie a ultimei parti a intestinului subtire, ileonul. Tratamentul depinde de boala in cauza, numeroase ileite acute se vindeca spontan. Sinonim: ileita.

BOALA CU TRANSMITERE SEXUALA

Orice boala transmisa pe cale sexuala, in trecut cunoscuta ca boala venerica. Aceste boli includ : SiDA, sifilisul, gonoreea, unele infectii cu Chlamydia, herpesul genital si sancrul moale.

BOALA DE COLAGEN

Termen folosit in trecut pentru bolile de tesut conjunctiv.

BOALA DE DECOMPRESIUNE BRUSCA

Sindrom care apare la persoanele care lucreaza in mediu cu presiune crescuta, la mare adancime (scafandrii de mare adancime sau muncitori care lucreaza in chesoane).
La reintoarcerea in mediul cu presiune normala, azotul dizolvat in sange se dilata si formeaza bule, ducand la aparitia durerilor articulare sau periarticulare si blocarea circulatiei in vasele mici, in special ale creierului.
Durerile, paralizia si alte manifestari pot fi evitate prin limitarea adancimii si a duratei scufundarii; de asemenea trebuie limitate scufundarile repetate.
Expunerea prelungita sau repetata la intervale scurte poate determina aparitia osteonecrozei disbarice.
Sinonim: boala de cheson.

BOALA DE IRADIATIE

Afectiune acuta determinata de expunerea excesiva la radiatiile emise de substantele radioactive de exemplu radiatiile gamma sau Rontgen.
Dozele foarte mari produc moartea in cateva ore prin leziuni distructive ale sistemului nervos central.
Dozele mai scazute, care s-a demonstrat ca pot fi si ele fatale, produc greturi, varsaturi si diaree, urmate, dupa o saptamana sau mai mult, de hemoragii si alte simptome legate de afectarea maduvei osoase, caderea parului si diaree cu sange.
Unele dintre aceste simptome mai blande pot aparea dupa radioterapia aplicata in tratamentul cancerului.

BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN

Sindrom provocat de refluxul gastro-esofagian, a carui cauza o constituie cel mai frecvent o hernie hiatala, adica trecerea, prin diafragm, a unei parti de stomac in torace.
Refluxul gastro-esofagian provoaca, in mod obisnuit, o senzatie de arsura gastrica, iradiind spre stern.
Durerea survine dupa masa; ea este declansata de flexia corpului in fata si dipare atunci cand pacientul se indreapta.

BOALA DEJERINE-SOTTAS

Boala Dejerine-Sottas este o boala neurologica ereditara care afecteaza in mod progresiv mobilitatea picioarelor. Nervii periferici se largesc sau se ingroasa ducand la slabirea muschiului. Pe masura ce boala inainteaza pacientul manifesta in picioare durere, slabire, amorteala, furnicaturi, sau senzatii de ardere. Nervii se largesc datorita acumularii de tesut conjuctiv care se prezinta sub forma unor bulbi de ceapa. Cu toate acestea cei diagnosticati cu aceasta boala continua sa duca o viata activa.

BOALA DIVERTICULARA

Afectiune caracterizata prin prezenta de diverticuli in colon, asociata cu dureri in abdomenul inferior, datorate spasmului musculaturii intestinale si nu inflamatiei diverticulilor.

BOALA FRUSTRA

Boala infectioasa transmisibila, care prezinta simptome foarte atenuate, ceea ce face dificil diagnosticul. Are importanta epidemiologica deosebita, reprezentand o sursa de infectie greu de descoperit.

BOALA FUNCTIONALA

Afectiune in care simptomele nu apar o perioada de timp legate de leziuni organice, ci reflecta tulburari functionale ale sistemelor anatomo-fiziologice.

BOALA GHEARELOR DE PISICA

Boala infectioasa, probabil de origine virala, transmisa la om in urma zgarieturilor produse de o pisica sau patrunderii in piele a unei aschii sau a unui spin.
Leziunea se inflameaza, apar febra si hipertrofia ganglionara (cei invecinati cu rana) la aproximativ o saptamana dupa infectie.
in unele cazuri, in special la pacientii imunocompromisi, se formeaza abcese grave, dar de obicei vindecarea este completa.

BOALA GREFA-CONTRA-GAZDA

Sindrom caracteristic transplantului de maduva ososasa, cauzat de o incompatibilitate intre grefon si primitor: limfocitele T si anticorpii grefonului, dupa ce au detectat antigenele de origine de pe celulele primitorului, le ataca.
Reactia poate fi acuta si poate aparea intre 10 si 40 de zile dupa grefa: eruptii cutanate, prurit, tulburari digestive importante, febra, si uneori atingere hepatica (icter).
Exista, de asemenea, reactii cronice ale grefonului contra gazdei, care pot aparea dupa luni si chiar ani de la efectuarea grefei si care se manifesta prin: leziuni cutanate indurate pe palme, pe plante, trunchi, fese si coapse, uneori asociate cu o hepatita cronica si cu o scleroza pulmonara.
Medicamentele care produc supresia reactiilor imune, cum sunt corticosteroizii, ciclosporina si anticoprii imoptriva limfocitelor reduc severitatea afectarilor tisulare.

BOALA HEMOLITICA A NOU-NASCUTULUI

Afectiune ce apare datorita distrucitei (hemolizei)eritrocitelorr fatului de catre anticorpii din sangele matern care traverseaza placenta.
Aceasta se intampla cel mai frecvent cand eritrocitele fatului sunt Rh pozitive (adica factorul Rhesus prezent), dar eritrocitele materne sunt Rh negative. De aceea, eritrocitele fetale devin incomptatibile si determina producerea de anticorpi. Rezultatul este aparitia unei anemii severe la fat, ducand la insuficienata cardiaca cu edeme (hidrops fetal) sau la nasterea unui fat mort.
Daca anemia este mai putin severa, fatul se poate naste la termen in bune conditii, dar acumularea de bilirubina din eritrocitele distruse cauzeaza un icter sever dupa nastere, care va necesita exsangvinotransfuzie. Daca nu este tratat, pot aparea leziuni severe ale creierului.
Efectuarea unui test sangvin in perioada de inceput a sarcinii poate detecta anticorpii din sangele mamaei, putandu-se lua din timp masuri de preventie pentru siguranta copilului.
in unele cazuri de boala hemolitica severa se poate practica transfuzia intrauterina, cu mare succes.
incidenta acestei boli a scazut mult prin prevenirea formarii de anticorpi la o mama cu Rh negativ. Daca dupa o prima nastere sau un avort se constata ca nou-nascutul este incompatibil cu mama sa (adica are Rh pozitiv), aceasta va primi injectabil anticorpi Rh care distrug rapid orice celula fetala Rh pozitiva, nemainstalandu-se producerea de anticorpi la o viitoare nastere.

BOALA HEMORAGICA A NOU-NASCUTULUI

Tulburare temporara a coagularii determinata de un deficit de vitamina K,care afecteaza nou-nascutii in primele 3-4 zile de viata.
Variaza ca severitate, de la o sangerare gastro-intestinala minora, la hemoragii profuze in mai multe organe, inclusiv in creier.
Este mai frecventa la nou-nascutii alimentati la san sau la cei nascuti inainte de termen. Boala poate fi prevenita prin administrarea de vitamina K fie injectabil, fie per os, la toti nou-nascutii cat mai curand dupa nastere.

BOALA HIDATICA

Afectiune parazitara determinata de prezenta in ficat, plamani sau creier de chisturi hidatice.
Chisturile de Echinococcus multilocularis formeaza tumori maligne, in timp ce Echinococcus granulosis exercita presiune prin volumul sau si provoaca leziuni ale tesutului in care se dezvolta.
Localizarea chistului hidatic in creier poate provoca orbire si epilepsie; ruperea chistului poate duce la o reactie alergica severa, cu febra si eruptie urticariana. Tratamentul este chirurgical, constand in extirparea chistului.
Prevenirea raspandirii bolii, frecventa in regiunile in care se cresc oi, se poate face prin deparazitarea cainilor.
Sinonime: hidatioza, echinococoza.

BOALA INFLAMATORIE PELVINA

BiP - infectia tractului genital superior, incluzand endometrita (infectie a cavitatii uterine), salpinigta (infectia trompei uterine), cervicita muco-purulenta (infectia cervixului) si ovarita (infectia ovarelor).
Apare frecvent la femeile sub 35 de ani; este cauzata de o infectie de vecinatate (de exemplu, la apendice) sau o onfectie antecedenta de la vagin (in acest caz, microorgansimul cauzator este Chlamydia trachomatis). Cauza cea mai frecventa este infectia cu Neisseria gonorrhoeae.
Pacienta prezinta durere in etajul abdominal inferior, febra, scurgere vaginala si/sau sangerare uterina anormala. Tratamentul urmareste vindecarea completa si prevenirea sarcinii ectopice si a sterilitatii. infectia acuta poate raspunde la tratamentul cu antibiotice, dar in stadiul cronic, cand au aparut aderente, poate fi indicat tratamentul chirurgical.
Complicatiile BiP pot fi: abcesul tubo-ovarian, piosalpinxul (puroi in ambele trompe), hidrosalpinxul (obstructie fimbrica si distensia trompei fara lichid purulent) si sindromul Fitz-Hugh-Curtis (durere hipocondrul drept asociata cu salpingita acuta, ceea ce indica o perihepatita).

BOALA LEGIONARILOR

infectie a plamanilor produsa de bacteria Legionella pneumophila, numita astfel dupa aparitia ei printre membrii Legiunii Americane din Pennsylvania, in anul 1976.
Epidemiile cu Legionella sunt legate de sistemele de incalzire centrala sau de aer conditionat.
Simptomele, care apar dupa operioada de incubatie de 2-10 zile includ: stare generala alterata, dureri musculare, urmate de febra, tuse neproductiva, dureri toracice si dispnee.
Tratamentul de electie se face cu eritromicina.

BOALA LUI BASEDOW

Afectiune produsa prin functia excesiva a glandei tiroide.

BOALA LUI GAUCHER

Boala dismetabolica cu acumulare de cerebrozide in splina, oase.

BOALA LUI HAND-SCHULLER-CRISTI

Dislipoidoza. Apare intre 3 si 10 ani si se caracterizeaza prin triada: exoftalmie, diabet insipid si zone de osteoliza cu aspect de harta pe calota craniana.

BOALA LUI NIEMANN-PICK

Boala dismetabolica cu acumulare de sfingomielina in majoritatea organelor, inclusiv in oase, care apare la sugar.

BOALA LUI NIEMNN-PICK

Boala dismetabolica cu acumulare de sfingomielina in majoritatea organelor, inclusive in oase, care apare la sugar.

BOALA MIXTA DE TESUT CONJUNCTIV

Sindrom reumatismal caracterizat prin manifestari clinice comune lupusului eritematos sistemic, dermatomiozitei si sclerodermiei, avand titruri foarte inalte ale anticorpilor nucleari impotriva unui antigen ribonucleoproteic nuclear. Cauza si prevalenta sunt necunoscute.

BOALA ORGANICA

Afectiune asociata cu schimbari structurale ale unui organ sau tesut.

BOALA PARODONTALA

Afectiune a tesuturilor care sustin dintii, gingiilor, membranei periodontale si osului alveolar.
Este produsa de placa bacteriana de pe suprafata dintilor adiacenti. Boala parodontala include gingivita si stadiile mai avansate ale parodontitei, care duce la formarea de spatii intre gingie si dinte (pungi parodontale), disparitia unor fibre care leaga dintele de maxilar, si distrugeri ososase.
Boala este destul de raspandita la persoanele in varsta. Factorul cel mai important ce contribuie la aparitia bolii este igiena bucala deficitara, dar rezistenta pacientului, poate avea, de asemenea, influenta: de exemplu scaderea rezistentei organismului la pacientii cu SiDA poate predispune la aparitia bolii parodontale.
Sinonim: parodontopatie.

BOALA POLICHISTICA RENALA

Afectiune ereditara, caracterizata prin prezenta de chisturi multiple renale, care maresc dimensiunile rinichilor, dar reduc tesutul renal functional.
Este o boala autosomal dominanata (gena responsabila este localizata pe cromozomul 16). Simptomele includ hematurie, infectii ale tractului urinar, hipertensiune arteriala.
Debutul clinic are loc la varsta adulta tanara (20-40 de ani)si se asociaza cu insuficienta renala cronica.

BOALA PULMONARA OBSTRUCTIVA CRONICA

Afectiune care apare la adulti, de obicei dupa varsta de 45 de ani, cu antecedente de fumatori sau viata in mediu cu poluanti.
Afectiunea are manifestari de enfizem pulmonar si bronsita cronica.
in comparatie cu astmul bronsic, boala nu raspunde atat de bine la corticosteroizii inhalatori, care de aceea sunt indicati doar la pacientii cu frevcente recaderi.

BOALA ROZ

Afectiune severa a copiilor, care apare in perioada de eruptie a dintilor, caracterizata prin inrosirea mainilor si a picioarelor, cresterea temperaturii cutanate, cresterea tensiunii arteriale, puls rapid, fotofobie, pierderea apetitului si insomnie.
Copii afectati sunt susceptibili la infectii secundare care pot fi fatale.
S-a sugerat ca aceasta afectiune ar fi o reactie alergica la mercur.
Ale denumiri: acrodinie, eritroedem, eritromelelagie.

BOALA SERULUI

Reactie care apare uneori si la 7-12 zile de la injectia cu antigenul incriminat. Se caracterizeaza prin depozitarea de complexe imune mari.
Deoarece aceste complexe se depun in artere, rinichi si asrticulatii, simptomele sunt cele din vasculita, artrita si nefrita.

BOALA SOMNULUI

Afectiune intalnita in regiunile tropicale ale Africii, determinata de prezenta in sange a protozoarului parazit Trypanosoma gambiense sau Trypanosoma rhodesiense. Protozoarele sunt transmise prin intermediul intepaturii mustei tsetse.
Simptomele de debut sunt: febra, cefalee si frisoane, urmate de hipertrofia ganglionilor limfatici, anemie, dureri la nivelul membrelor si articulatiilor.
Dupa cateva luni (sau chiar ani) parazitul invadeaza vasele sangvine mici care iriga sistemul nervos central, producand starea de somnolenta si letargie, si in final, daca nu este tratata, pacientul moare.
Boala somnului rhodeziana este cea mai virulenta forma de boala.
in stadiile incipiente, curabile, ale bolii somnului, tratamentul se face suramin si pentamidina.
Medicamentele care contin arsen (Trypasramide)se administreaza dupa ce encefalul a fost afectat.
Eradicarea mustelor tsetse ajuta la prevenirea raspandirii infestatiei.
Sinonim: tripanosomiaza africana.

BOALA ULCEROASA

Segment excoriat al mucoasei tractului digestiv, cu penetrarea muscularei mucoasei, sub actiunea pepsieni si a a cidului clorhidric. Ulcerul poate avea dimensiuni de la cativa milimetri la cativa centrimetri.

BOALA URINEI CU MIROS DE SIROP DE ARTAR

Defect ereditar al metabolismului aminoacizilor, ducand la aparitia in urina a unor cantitati excesive de leucina, izoleucina, valina si aloizoleucina, care dau urinei mirosul caracteristic de sirop de artar.

BOL ALIMENTAR

Forma pe care o iau alimentele dupa ce sunt masticate, imediat inainte de inghitire.

BOLI

Modificare organica sau functionala, tulburare a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul.

BOLI PSIHO-SOMATICE

Boli organice care provin de la o cauza psihica (emotii, stari psihice negative etc.).

BOLTA PALATINA

Perete osos format din apofizele palatine ale maxilarelor si lamele orizontale ale oaselor palatine. Bolta palatina desparte cavitatea bucala de fosele nazale.

BOLUS

Cantitate mare de medicament introdus in organism la inceputul tratamentului in scopul obtinerii unui efect terapeutic maxim.

BORBORISM

Zgomote abdominale produse de miscarea fluidelor si a gazelor in intestine.
Borborismul intens apare cand miscarile intestinale sunt exacerbate, de exemplu in sindromul de colon iritabil si in ocluzia intestinala, sau cand exista mai multe gaze decat normal.
Sinonim: garguiment intestinal

BORDETELLA

Gen de bacterie aeroba, Gram-negativa, Bordetella pertusis produce tusea convulsiva ; toate speciile produc scaderea numarului de celule rosii din sange, cu afectiuni asemanatoare tusei convulsive.

BORELIOZA

Sinonim - boala Lyme.
Borelioza este o boala infectioasa articulara, neurologica si cardiaca, al carei agent este o bacterie din familia spirochetelor, Borrelia burgdoferi. Borrelia burgdoferi este transmisa omului prin intepatura unei capuse. Mai multe mamifere, intre care cerbii, constituie rezervoarele de bacterie. Boala lui Lyme se intalneste in Europa, America si Australia.

BORNEOL

Ulei esential folosit in preparate impreuna cu alte uleiuri, ca mentolul, camforul, etc. pentru distrugerea calculilor biliari sau renali.

BORRELIA

Bacterie din grupul Spirochaete.
Speciile Borrelia duttonii, Borrelia persica si Borrelia recurrentis determina febra recurenta in Africa, Asia, America de Nord si Europa.
Specia Borrelia burgdoferi determina boala Lyme.

BOSA

Tumefiere produsa prin soc sau revarsat subcutanat de sange.

BOTULISM

intoxicatie alimentara cu o toxina (toxina botulinica) produsa de o bacterie anaeroba (Clostridium Botulinum) in conditiile prepararii sau pastrarii alimentelor in conditii improprii.

BRACKET

in stomatologie - Component al unui aparat ortodontic fix, aplicat pe dinti. Sinonim: agrafa.

BRADI-

Prefix care introduce in termenii compusi semnificatia de rar,lent.

BRADIARITMIE

Prezenta unui ritm cardiac neregulat, cu o frecventa sub 60 batai/minut

BRADIARTRIE

incetinirea articularii cuvintelor,cu vorbire lenta,monotona;se intalneste de obicei in leziunile extrapiramidale de tip paleostriat.

BRADIBAZIE

Mers incetinit datorat unei cauze patologice.

BRADICARDIE

Frecventa redusa a contractiilor cardiace(sub 60 batai/min.), recunoscand doua mecanisme de producere: a)diminuarea numarului de impulsuri sinusale normale(bradicardie sinusala), de natura fiziologica(constitutionala,la batrani sau la sportivi)sau patologica(vagotonie reflexa,excitare sinocarotidiana,hipertensiune intracraniana,difterie,intoxicatie digitalica,icter,miocardite etc.); b)preluarea conducerii de catre un centru inferior, cu frecventa automata mai redusa(bloc atrioventricular total, ritm idioventricular etc.)

BRADICHINEZIE

Prezenta unor miscari lente, lipsite de spontaneitate ale corpului, membrelor.

BRADIESTEZIE

Tulburare constand in perceperea lenta a senzatiilor exteroceptive.

BRADIFAZIE

Tulburare de limbaj constand intr-o exprimare rara a cuvintelor.

BRADIFRENIE

Stare caracterizata printr-o desfasurare lenta a proceselor psihomotorii,intalnita de obicei dupa encefalita epidemica.

BRADIGENEZA

prelungirea anormala a duratei unor stadii ale dezvoltarii embrionare

BRADIKINEZIE

Tulburare caracterizata prin executarea lenta a miscarilor voluntare.

BRADIKININA

Polipeptid compus dintr-un lant de 9 aminoacizi,rezultat din actiunea proteazelor tisulare asupra unei alfa-globuline plasmatice inactive(bradikininogen).
Se admite ca bradikinina ar participa la producerea vasodilatatiei edemului inflamator,senzatiei de durere etc.

BRADILALIE

Stare caracterizata prin incetinirea anormala a ritmului vorbirii.

BRADIPEPSIE

Diminuarea ritmului de efectuare a proceselor digestive fie prin insuficienta secretiilor,fie prin tulburarea motilitatii tubului digestiv.

BRADIPNEE

Stare caracterizata prin rarirea anormala a miscarilor respiratorii.

BRADIPSIHIE

incetinirea functiilor psihice, intelectuale, observata in diferite afectiuni mentale sau nervoase.

BRADISPERMIE

intarziere patologica a ejacularii.

BRADITROFIE

Stare caracterizata prin incetinirea proceselor metabolice.

BRADIURIE

Emisie incetinita a urinii.

BRAHI-

Prefix care introduce in termenii compusi semnificatia de scurt,ingust.

BRAHIAL

Care se refera la brate.

BRAHIALGIE

Durere in brate sau nevralgie a plexului brahial.

BRAHIBAZIE

Mers cu pasi mici,saltati,intalnit la persoanele senile sau la bolnavi suferind de un sindrom pseudobulbar.

BRAHICEFAL

Persoana cu craniul aproape rotund, avand diametrele longitudinal si transversal aproape egale.

BRAHICEFAL

Cu craniul aproape rotund (fr. brachycephale)

BRAHICEFALA

Cu craniul aproape rotund (fr. brachycephale)

BRAHICEFALIE

Conformatie craniana datorita sinostozei precoce a suturii coronare,ceea ce face ca sa se dezvolte craniul numai in diametrul lateral,ramanand turtit in diametrul antero-posterior.

BRAHICOLON

colon anormal de scurt.

BRAHIDACTILIE

malformatie congenitala caracterizata prin scurtimea degetelor datorita lipsei unei articulatii interfalangiene. Sinonim: bradidactilie.

BRAHIESOFAG

Afectiune caracterizata prin ascensiunea toracica a stomacului(care poata hernia in torace) si prin transformarea fibroasa a musculaturii circulare si longitudinale a peretelui esofagian,manifestata clinic prin regurgitatii si varsaturi frecvente.

BRAHIFALANGIE

Stare caracterizata prin falange anormal de scurte.

BRAHIGLOSIE

Limba anormal de scurta.

BRAHIGNATIE

Dezvoltarea insuficienta a unui maxilar,de obicei a mandibulei,cu deformarea consecutiva a fetei. Sinonim: micrognatie

BRAHIMELIA

Prezenta unor membre foarte scurte.

BRAHIMELIE

Membre anormal de scurte in raport cu trunchiul

BRAHIMETAPODIE

Stare caracterizata prin existenta unor oase metatarsiene si/sau metacarpiene mai scurte decat normal

BRAHIMORFIE

Stare caracterizata printr-o statura anormal de mica

BRAHIPNEE

Respiratie scurta si lenta

BRAHIRAHIE

Diformitate a coloanei vertebrale constand din scurtimea ei anormala,prin lipsa uneia sau fuziunea a doua sau mai multe vertebre

BRAHITERAPIE

Metoda de radioterapie, care consta in implanturi radioactive in interiorul sau in apropierea unei tumori.
Aceasta tehnica este folosita in tratamentul multor tumori accesibile (de exemplu, in cancerul de san), sau in tratamentul cancerului de prostata localizat.
Brahiterapia intravasculara a intrat recent in uz, in costructia stenturilor metalice radioactive pentru interventiile arteriale, pentru a trata sau preveni restenozarea.

BRAILLE (ALFABET)

sistem de scriere in relief pentru uzul nevazatorilor, adoptat universal si pus la punct de Louis Braille.

BRANHIE

Unul din cele trei tipuri de organe respiratorii existente in regnul animal, intalnite la animale acvatice si care asigura schimburile gazoase dintre sange si mediul ambiant

BRANHIOM

Tumora disembrioplazica chistica cu localizare cervicala,dezvoltata din resturile arcurilor branhiale

BRANHIOMER

Segment al mezodermului visceral care se dezvolta in arcul brahial sau visceral

BRAT

Segmentul corpului situata intre umar si antebrat.

BREGMA

Punctul in care se reunesc suturile anterioare ale craniului

BREVILIN

Se spune despre un tip mic si indesat.

BRIMONIDINA

Medicament alfa-agonist folosit sub forma de picaturi introculare, in tratamentul glaucomului.
Reduce productia de umoare apoasa si creste eliminarea acesteia.
Poate fi folosita cand picaturile intraoculare beta-blocante sunt contraindicate sau sunt ineficace in controlarea glaucomului.

BRINZOLAMIDA

inhibitor de anhidraza carbonica, utilizat pentru scaderea presiunii intraoculare in tratamentul glaucomului.
Actiunea lui este de reducere a productiei de umoare apoasa.
Poate determina iritatie locala si tulburari ale senzatiei gustative.

BROMAZEPAM

Benzodiazepina cu actiune lunga, utilizata in tratamentul pe termen scurt al tulburarilor de anxietate.

BROMISM

intoxicatie cu bromuri utilizate in trecut ca sedative.
Utilizarea pe termen lung duce la tulburari mentale, slabiciune musculara, somnolenta, pierderea sensibilitatii, vorbire neclara si, uneori, coma. Poate aparea, de asemenea, o forma de acnee.

BROMOCRIPTINA

Agonist al receptorilor dopaminergici derivat din secara cornuta, folosit in tratamentul parkinsonismului.
Se foloseste, de asemenea, in prevenirea lactatiei si in tratamentul afectiunilor asociate cu secretii excesive de prolactina, deoarece inhiba secretia acestui hormon de catre glanda hipofiza, si in tratamnetul acromegaliei, deoarece inhiba eliberarea hormonului de crestere.

BROMSULFTALEINA

Substanta coloranta albastra, utilizata pentru testele functionale hepatice.
O cantitate mica de colorant este injectata in circuitul sangvin, concentratia sa sangvina fiind masurata dupa 5 minute si apoi dupa 45 de minute.
Prezenta in circuitul sangvin a mai mult de 10%din cantitatea injectata dupa 45 de minute arata o functionalitate anormala a ficatului.

BRONHIE

Bronhia reprezinta o ramificatie a traheii.

BRONHIOLA

Ramificatia terminala a unei bronhii in interiorul unui lob pulmonar.

BRONHOASPIRATIE

Aspiratia secretiilor continute in arborele bronsic, prin intermediul bronhoscopului sau a unui cateter de cauciuc mai rigid introdus in arborele respirator.

BRONHOCONSTRICTIE

Stramtorarea a calibrului bronhiilor.

BRONHOCONSTRINCTOR

Substanta care are proprietatea de a reduce calibrul bronhiilor

BRONHODILATATIE

Dilatarea bronhiilor provocata de un medicament sau obtinuta cu ajutorul unui bronhoscop

BRONHODILATATOR

Substante care dilata caile respiratorii prin relaxarea musculaturii netede bronsice.
Medicamentele simpatomimetice, care stimuleaza beta-receptorii (de exemplu, fenoterol, salbutamol, terbutalina), sunt bronhodilatatoare puternice si sunt folosite in tratamentul astmului bronsic si al bronsitelor cronice.
Aceste medicamente sunt administrate frecvent sub forma de aerosoli, avand efect rapid, dar in doze mari pot stimula cordul.
Unele medicamente anticolinergice (ipratropium si teofilina) sunt utilizate, de asemenea, ca bronhodilatatoare.

BRONHOFONIE

Transmiterea exagerata a vocii, datorita interpunerii unei zone de condensare a parenchimului pulmonar intre caile aeriene si peretele toracic

BRONHOGRAFIE

Bronhiografia reprezinta o radiografie a bronhiilor

BRONHOPATIE

Reprezinta o afectiune a bronhiilor

BRONHOPNEUMONIE

Sindrom inflamator bronhoalveolar cu focare multiple, primitiv sau secundar altor boli infectioase, caracterizat clinic prin febra,tuse cu expectoratie mucopurulenta, cianoza si, uneori, complicatii cardiovasculare

BRONHOPULMONAR

Se refera la bronhie si parenchimul pulmonar

BRONHOSCOP

Un model de endoscop folosit in investigatia arborelui bronsic.

BRONHOSCOPIE

Examinarea bronhiilor poarta denumirea de bronhoscopie.

BRONHOSPASM

Contractie spastica a bronhiilor, provocata de procese infectioase sau modificari ale tonusului vegetativ

BRONHOSPIROMETRIE

Determinarea capacitatii functionale a fiecarui plaman, cu ajutorul unui bronhoscop dublu destinat celor doi plamani, separat.

BRONHOSTENOZA

Diminuarea permanenta a calibrului bronhiilor

BRONHOTOMIE

incizia unei bronhii

BRONSECTAZIANT

Determina dilatarea bronhiilor

BRONSECTAZIE

Determina dilatarea bronhiilor

BRONSIC

Care tine de bronhii.

BRONSIECTAZIE

Bronsiectazia este o afectiune care implica cresterea calibrului si deformarea bronhiilor datorita distrugerii componentelor elastice si musculare din peretele bronsic, ce are drept consecinta alterarea mecanismelor de cleareance mucociliar.

BRONSIOLITA

Bronsiolita este inflamatia a bronhiilor mici.

BRONSITA

Bronsita reprezinta o inflamatie a bronhiilor.

BRONSITA CRONICA

Bronsita cronica este o inflamatie cronica nespecifica a peretelui bronsic, cu alterarea structurilor mucosecretante, manifestata clinic prin tuse cu expectoratie, cu evolutie de minimum trei luni pe an timp de doi ani consecutiv (excluzand alte cauze ca bronsiectazia sau tbc).

BRUCELLA

Gen de bacterie Gram-negativa, aeroba, sferica, ce determina bruceloza (febra ondulanta), la om si avortul infectios la porci, oi, capre si bovine.
Reactia de aglutinare inelara reprezinta testul de diagnostic pentru bruceloza, care consta in aglutinarea tulpinilor de Brucella de catre anticorpii serului unei perosane infectate.

BRUGIA

Gen de vierme parazit filiform.
Brugia malayi infesteaza locuitorii Asiei de Sud-Est, determinand filarioza si elefantiazisul.
Brugia pahangi, un parazit al pisicilor salbatice si animalelor domestice, produce la oameni afectiuni alergice, cu accese de tuse, respiratie dificila si cresterea numarului de eozinofile in sange.
Brugia are ca vectori tantarii din genulAnopheles si Mansonia, care transmit parazitul de la gazda la gazda.

BRUXISM

Automatism masticator prin miscari bruste, repetate, in cursul somnului. Sinonim: bricomanie.

BTS

Boli cu transmitere sexuala - boli transmise de la o persoana la alta prin contact sexual. Cunoscute si sub numele de boli venerice. Cea mai mare parte a manifestarilor acestora sunt localizate chiar la nivelul organelor sexuale. Unele BTS pot duce la infertilitate. Unele BTS sunt incurabile (ex. infectia cu virusul HiV, herpesul genital).

BUBON

inflamatie a unui ganglion limfatic la nivelul fosei axilare sau plicii inghinale, care apare frecvent in unele boli cu transmitere sexuala (de exemplu , sancrul moale), ciuma bubonica, leishmanioza.

BUCAL

Referitor la gura.

BUCOFARINGIAN

Referitor la gura si faringe

BUDESONID

Medicament corticosteroidian, utilizat sub forma de spray nazal in tratamentul febrei de fan sau al astmului bronsic.
Se administreaza pe cale bucala sau rectala (clisma) in tratamentul bolii Crohn si al colitei ulcerative.

BUFTALMIE

Afectiune oculara caracteristica prin distensia globului ocular datorata cresterii presiunii intraoculare.

BUFTALMOZA

Glaucom infantil sau congenital, care apare prin cresterea presiunii intraoculare datorata unui defect in dezvoltarea tesuturilor prin care dreneaza umoarea apoasa.
Daca sclera este elastica, ochiul se mareste daca afluxul de lichid continua. Frecvent sunt afectati ambii ochi si poate fi insotita de alte defecte.
Tratamentul este chirurgical, de exemplu, goniotomie, pentru a imbunatati drenajul umorii. in caz de progresie a bolii, nervul optic poate fi lezat ducand la orbire.
Sinonim: hidrophtalmos.

BUJIE

instrument cilindric, frecvent flexibil, care se insereaza in esofag, rect sau uretra.
Bujiile sunt folosite in diagnostic si tratament, in mod particular pentru dilatarea stricturilor (de exemplu, ale uretrei).
Sinonim: dilatator.

BULA

Ridicatura bine circumscrisa a epidermului, cu continut lichid seros, cateodata cu aspect tulbure sau sanguinolent.

BULB AORTIC

Segmentul initial al portiunii ascendente a crosei aortice.

BULIMIC

Persoana afectata de bulimie.

BULIMIE

Bulimia este o tulburare a comportamentului alimentar caracterizata prin episoade de ingestie impulsiva si incoercibila a unor cantitati imporante de alimente hiprecalorice. Foamea este aproape permanenta si senzatia de satietate nu apare nici dupa ce persoana s-a hranit cu mult peste nevoile sale. Bulimia se insoteste frecvent de un sentiment de vina. Ea poate fi observata in anumite nevroze, psihoze, ca si in unele demente senile.

BULION

Mediu de cultura lichid, folosit pentru dezvoltarea bacteriilor. Reprezinta un amestec de extract de carne, peptona si sare dizolvata in apa distilata.

BUMETANID

Diuretic de ansa cu actiune rapida, utilizat in tratamentul edemului care apare in insuficienta cardiaca, bolile renale sau ciroza hepatica. Posibile reactii adverse: senzatie de ameteala.

BUPIVACAINA

Anestrezic local puternic, folosit mai ales in anestezia regionala.
Are actiune semnificativ mai lunga decat multe anestezice locale.
Se foloseste pentru anestezia la nastere, dar poate determina bradicardie fetala, cu risc fatal.

BUPRENORPHINA

Medicament analgezic opiaceu, sintetic, foarte puternic; are timp de actiune 6-8 ore si se administreaza pe cale bucala. Efecte adverse: somnolenta, greturi, ameteli si transpiratii.

BUPROPIONA AMFEBUTAMONA

Medicament folosit pentru oprirea fumatului.
Efectele adverse includ insomnie, cefaleee, ameteli, depresie si eruptii tegumentare.
Nu trebuie administrat celor cu antecedente de epilepsie sau tulburari de alimentatie.

BURGHIU

Burghiul este un instrument medical cu ajutorul caruia se gaureste osul fie pentru trepanarea lui, fie pentru introducerea unui surub sau a unui grefon.

BURSA

Bursa reprezinta u mic sac in piele cu lichid viscos.

BURSITA

Bursita este o inflamatie a membranei sinoviale din jurul zonelor articulare si a tendoanelor.

BUSERELIN

Analog al hormonului de eliberare a hromonului luteinizant, administrat prin spray nazal in tratamentul endometriozei si ca adjuvant in tratamentul cancerului avansat de prostata.
Efectele adverse posibile sunt: bufeuri, cefalee, tulburari emotionale si pierderea libidoului.

BUSUIOC

inalt de 30-60 cm. Este folosit pentru tratarea problemelor digestive si previne, de asemenea, umflaturile si durerile cauzate de inte paturile de albine. Atentie: poate provoca alergii si iritatii ale pielii.

BUSULFAN

Agent alchilant care distruge celulele canceroase prin actiune pe maduva osoasa. Se administreaza pe cale bucala, in special in tratamentul leucemiei mieloide cronice. Poate determina tulburari sangvine cu producerea de hemoragii.

BUTIROFENONE

Medicamente din grupa antipsihoticelor incluzand haloperidolul si benperidolul. Butirofenonele inhiba efectul dopaminei prin ocuparea situsurilor receptorilor dopaminergici.

BUTOBARBITAL

Barbituric cu actiune intermediara, utilizat in tratamentul insomniei si pentru sedare. Administrat pe cale bucala, induce somnul in 30 de minute si efectul sau dureaza 6 ore.
Administrarea prelungita poate crea dependenta; consumul concomitent de alcool este contraindicat; supradozarea poate avea efecte grave.

BUZA DE IEPURE

Malformatie caracterizata printr-o fanta a buzei superioare si/sau a palatului.
Sinonim: fanta labiopalatina

BYPASS

Procedeu chirurgical de deviere a circulatiei sangelui sau a altui fluid de la o structura anatomica spre alta, un sunt.
Bypass-ul poate fi temporar sau permanent si se foloseste frecvent in tratamentul afectiunilor cardiace sau digestive.

BYPASS CARDIO-PULMONAR

Metoda prin care circulatia sangvina a organismului este mentinuta, in timp ce cordul este oprit in timpul unei interventii cardiace.
Functiile cordului si ale pulmonului sunt preluate de o pompa exterioara pana la restabilirea circulatiei naturale.

CACOSMIE

Cacosmia reprezinta perceptia unor mirosuri dezagreabile

CACOSMIE

Percepere a unui miros fetid, real sau imaginar.

CACOSTOMIE

Prin cacostomie se intelege mirosul urat al gurii.

CADAVERIC

Referitor la un cadavru (ex.: rigiditate cadaverica).

CADAVRU

Corp neinsufletit.

CADAVRU

corp neinsufletit.

CADMIU

Metal alb care poate produce iritatii pulmonare grave daca sunt inhalati vapori. Expunerea timp indelungat poate produce si afectarea rinichilor.

CADUCA

Caduca este portiunea mucoasei uterine care se detaseaza si este expulzata dupa nastere, impreuna cu placenta. Sinonim: deciduala, membrana deciduala.

CADUCA

Strat (mucoasa) care captuseste peretii uterului in timpul sarcinii, fiind eliminata dupa nastere.
Sinonim: decidua.

CAFEINA

Alcaloid obtinut din cafea sau ceai, care are actiune stimulanta, in special asupra sistemului nervos central.
Este utilizata pentru imbunatatirea vigilentei si a activitatii mentale; de asemenea, are proprietati diuretice si poate ameliora unele forme de cefalee.
Se administreaza frecvent in combinatie cu aspirina sau codeina in preparatele analgezice.

CAFEINISM

intoxicatie cu cafeina manifestata prin: neliniste, tremuraturi, agitatie psihomotorie, insomnie, cresterea diurezei, inrosirea fetei, crampe abdominale.

CAFEINISM

intoxicatie cu cafeina manifestata prin: neliniste, tremuraturi, agitatie psihomotorie, insomnie, cresterea diurezei, inrosirea fetei, crampe abdominale.

CAI BILIARE

Ansamblul canalelor prin care trece bila in interiorul ficatului si in afara ficatului.

CAI URINARE

Ansamblul anatomo-fiziologice ce cuprinde calicele, bazinetele, ureterele, vezica si uretra.

CAII BILIARE (CANCER AL)

tumora maligna care atinge vezicula biliara sau calea biliara principala sub forma unui adenocarcinom (cancer al tesutului glandular).

CALABAR (EDEM DE)

boala parazitara africana cauzata de infectia cu o filarie parazita, loa-loa. Loaza nu se intalneste decat in anumite regiuni ale Africii tropicale: sudul Nigeriei si Camerunului, Republica Centrafricana, Gabon, Congo, nordul Zairului si al Angolei.
Contaminare - boala se transmite prin intepatura unui taun, chrysops, care, hranindu-se, extrage larvele numite microfilarii din circulatia sangvina a subiectilor atinsi. Taunul traieste la marginea raurilor, in regiunile forestiere, si intepatura lui, care se produce in plina zi, este greu de evitat. Microfilariile cresc in organism si devin viermi de 2 pana la 7 centimetri lungime, care se deplaseaza in permanenta sub piele, unde sunt vizibili, si sub conjunctiva ochiului.
Semne si simptome - Deplasarea viermelui in organism provoaca placarde inflamatorii pe torace, pe maini si pe antebrate, indeosebi, cunoscute sub numele de edeme de Calabar. Bolnavul se plange de mancarimi, de umflari trecatoare ale bratelor, antebratelor, fetei si toracelui. Trecerea unui vierme sub conjunctiva ochiului cauzeaza un edem dureros, dar benign.
tratament - tratamentul este rezervat, in general, persoanelor foarte deranjate de boala si care nu mai sunt expuse unei noi infestari. El nu este sistematic, boala fiind benigna. tratamentul se face la spital si medicul prescrie in general, in doze treptat crescatoare, dietilcarbamazina. Aceasta substanta poate declansa reactii alergice uneori grave.
Sinonime: filarioza cu loa-loa, filarioza loa, loasis, loiaza, loa-loa, loaza.

CALAMINA

Preparat din carbonat de zinc utilizat ca astringent cutant bland, sub forma de lotiuni, crema sau unguente.

CALATORII (SFATURI PENTRU)

Ansamblu de masuri de luat inainte, in timpul si dupa deplasarea intr-o tara tropicala sau intr-o tara in care igiena este defectuoasa si care permit evitarea majoritatii bolilor parazitare, bacteriene sau virale.
inaintea oricarei calatorii de acest fel, este indispensabil sa se ia cunostinta de bolile endemice din tara sau din tarile respective cu scopul de a proceda la vaccinarile necesare organizate pe langa un consulat, o companie aeriana, un centru de vaccinare etc.
Actualmente, doar vaccinul impotriva febrei galbene este cerut pentru intrarea in anumite tari, pe baza reglementarii organizatiei mondiale a sanatatii (O.M.S.); de fapt, el este indispensabil inaintea oricarei calatorii in Africa si in America intertropicala, chiar si in tarile in care nu este cerut un certificat de vaccinare.
Vaccinul impotriva holerei nu este indicat de catre O.M.S. in prezent, un nou vaccin este in curs de evaluare. Alte vaccinari sunt facultative, dar recomandate din plin, ca rapelul sau vaccinarea antitifoidica, antitetanica, antipoliomielitica si vaccinul contra hepatitelor A (mai ales subiectii sub 40 de ani) si B.

Chimioprofilaxie - Aceasta priveste, in principal, prevenirea paludismului cu Plasmodium falciparum (singurul paludism care poate fi mortal), indispensabila in toate regiunile intertropicale din Africa si America de Sud, si in zonele de hatisuri ale acelorasi regiuni din Asia. Ea consta in luarea de antipaludice (priza zilnica sau saptamanala dupa produsul utilizat), incepand din ziua sosirii pana la 6 saptamani sau doua luni dupa intoarcere. Totusi, in functie de locul si durata calatoriei sau de eventualele contraindicatii, aceste formule de prevenire pot varia si oricum trebuie sa ne asiguram inaintea plecarii, consultand un specialist in profilaxie, pe care din formule s-o adoptam. Mai rar, pot fi indicate si alte chimioprofilaxii, in particular impotriva filariozelor, tripanosomiazei africane si holerei.

Masuri de igiena - in avion, mai ales in timpul zborurilor de lunga durata, este indicat sa te misti cat mai mult posibil si mai ales sa te ridici des in picioare, sa eviti incaltamintea, curelele si cravatele prea stranse care impiedica circulatia sangelui si, in cazul unei boli venoase, sa urmezi un tratament anticoagulant preventiv. durerile de cap, frecvente, rezulta din presurizarea si deshidratarea datorata uscaciunii aerului conditionat: ele pot fi prevenite consumand lichide din abundenta (aproximativ 1 litru de apa la cate 4 ore)
Pentru limitarea efectelor decalajului orar, sunt posibile doua atitudini: fie, pentru o calatorie vest-est, incercarea de a dormi in avion cu scopul de a sosi in cea mai buna forma posibila (este recomandabil sa se ia hipnotice cu durata scurta de actiune, astfel ca efectele lor sa fi disparut la sosire), fie, pentru o calatorie est-vest, sa se reziste somnului cat mai mult posibil, cu scopul de a te adapta orarului tarii de primire.
La sosire, pentru a evita accidentele cauzate de caldura, calatorilor din tarile temperate le este recomandat sa evite eforturile fizice intense la mijlocul zilei si sa-si sareze bine alimentele (pentru a preveni deshidratarea) la inceputul sederii lor in tara respectiva. in caz de deplasare brusca la altitudine, calatorul este sfatuit sa respecte un repaus de 48 de ore pentru a facilita adaptarea organismului sau la un aer mai sarac in oxigen. Calatorii sunt sfatuiti sa se doteze, in cantitati suficiente, cu produsele farmaceutice pe care le folosesc de obicei (antidiabetice, pilule contraceptive etc.).
igiena alimentara consta in consumul exclusiv de apa minerala sau bauturi incapsulate (daca aceasta nu e posibil, apa trebuie sa fie filtrata, fiarta sau dezinfectata in prealabil), in abtinerea de a consuma inghetate sau bucati de gheata, unt crud sau nepasteurizat, legume crude, fructe care nu se pot decoji, fructe de mare, precum si carne sau peste insuficient prelucrate termic. in plus, pentru spalarea dintilor trebuie folosita apa minerala.

igiena pielii este capitala intr-un climat tropical; de fapt, aceasta este cel mai frecvent supusa infectiilor bacteriene sau micotice, a caror aparitie este favorizata de caldura, conjugata cu umiditatea:
- protectia impotriva soarelui: utilizarea de creme filtrante, expunerea progresiva la radiatiile solare, administrarea de vitamina PP, de clorochin sau de beta-caroten in caz de fotoalergie; este recomandabil, in regiunile calde si uscate, sa se poarte o palarie usoara, de culoare deschisa, care sa protejeze de insolatii; in schimb, daca e vorba de un climat cald si umed, palaria nu este necesara si jeneaza evaporarea transpiratiei de pe gat si de pe pielea capului;
- protectia contra umiditatii si caldurii: o buna igiena corporala (dusuri, utilizarea unei pudre care mentine pielea uscata), folosirea imbracamintei comode, de culoare deschisa (care reflecta razele soarelui), de preferinta din bumbac (tesaturile sintetice nu absorb transpiratia);
- protectia impotriva bolilor parazitare in care contaminarea se face prin calea cutanata (bilharzioza, anguililoza etc.), evitand mersul cu picioarele goale in noroi sau pe teren umed, sau scaldatul in apa dulce, statatoare sau cu curgere slaba (brat de apa, fluvii, lacuri);
- protectia fata de dermitele datorate contactului cu unele vegetale (paduri exotice, sucuri de arbori, de plante sau de fructe), evitand manipularea acestora fara precautii;
- protectia impotriva acarienilor (capuse, sarcoptul scabiei) sau a insectelor (pureci, plosnite, tauni, tantari), cu ajutorul plaselor impotriva tantarilor (musticarii), emitatoarelor de ultrasunete sau imprastietoarelor de insecticide etc.

CALAZIE

inhibitia si relaxarea unei contractii prealabile sustinute a unui muschi sau a unui grup muscular sinergic.

CALCAI

Parte posterioara a piciorului. Scheletul calcaiului este constituit din osul calcaneu; el formeaza punctul de sprijin posterior al piciorului.
Afectiunile calcaiului pot rezulta fie dintr-o atingere a calcaiului (calcaneita, osteocondrita a calcaneului la adolescent, fractura etc.), fie a tendonului lui Ahile, care se insera pe calcaneu, sau inca mai poate fi o consecinta a prabusirii podului plantar, de exemplu in cazul unei imobilizari prelungite. in toate cazurile, un exces de greutate sau o tulburare statica a piciorului (orientare defectuoasa a axei calcaneului, indeosebi) pot agrava simptomele.

CALCANEITA

inflamatia calcaneului.

CALCANEU

Os al tarsului, cel mai voluminos, situat la partea inferioara si posterioara a piciorului care formeaza calcaiul.
Patologie - fracturile de calcaneu, frecvente, sunt urmarea, in general, a unei caderi violente.
tratament - tratamentul lor poate fi functional (reeducare imediata cu carje), ortopedic, chiar chirurgical in cazul unei deplasari osoase importante. O inflamatie (calcaneita) afecteaza uneori zona in care se fixeaza - sub calcaneu - tendoanele situate la talpa piciorului. Ea antreneaza o durere, chiar o umflare, aparand la mers. Mai mult, radiografia poate pune in evidenta prezenta unei spine calcaneene (mica excrescenta osoasa situata la partea inferioara a osului). tratamentul se bazeaza pe purtarea de incaltaminte ortopedica, asociata cu infiltratii cortizonice locale.

CALCANEU

Os situat in partea posterioara a piciorului si care formeaza calcaiul.

CALCAR

Termen pentru formatiuni anatomice in forma de pinten.

CALCEMIE

Nivelul calciului continut in sange. calcemia este foarte stabila, in jur de 2,5 milimoli pe litru. Aceasta rezulta dintr-un echilibru permanent intre absorbtia intestinala a calciului, fixarea sa in oase - sau, din contra, eliberarea sa - si eliminarea sa prin urina - hipercalcemie.

CALCEMIE

Nivelul calciului din sange.

CALCICOZA

Pneumoconioza provocata de inhalarea prafului de calciu; este caracterizata prin leziuni medulare si difuze, cu reactie sclerogena; nu predispune la suprainfectii. Termenul nu se mai foloseste astazi.

CALCIFEROL

vitamina d, numita si antirahitica, este liposolubila, adica este absorbita de grasimi, fiind esentiala in resorbtia calciului si fosforului la nivelul intestinului, catalizand totodata transformarea fosforului organic in anorganic si mobilizandu-l in tesuturi. calciferolul, componenta a vitaminei D, poate fi clasificat in ergocalciferol sau vitamina D2 si colecalciferol sau vitamina D3.

CALCIFEROL

Vitamina D2

CALCIFIA

(despre tesuturi) a se intari prin depunere de saruri de calciu (dupa fr. calcification)

CALCIFICARE

Calcificare

Depunere a calciului in tesuturi. Calcificarea este cel mai des un proces normal de fixare a calciului in tesutul osos, contribuind in mod major la soliditatea acestuia. Uneori, calcificarea, anormala, se produce in tesuturile moi. Ea este cel mai des consecinta unor alterari locale ale tesuturilor: leziunea ateromatoasa intr-o artera, hematomul intr-un tendon sau o articulatie, alterarea cartilaginoasa legata de o condrocalcinoza articulara, necroza tuberculoasa intr-un plaman, necroza tumorala la un cancer de san.
Sinonim: calcifiere.

CALCIFICARE

Calcificarea tesuturilor se produce prin depunerea de saruri de calciu, avand drept rezultat intarirea tesuturilor.

CALCIFICARE IDIOPATICA A GANGLIONILOR BAZALI

Afectiune neurodegenerativa, rara, caracterizeaza prin prezenta zone de calcifiere in diverse regiuni cerebrale, in special in ganglionii bazali si cortex.
Sinonim: sindrom Fahr.

CALCIFICARII TENDINOASE (BOALA A)

boala caracterizata prin formarea de depuneri de cristale dintr-o sare de calciu, apatita, in tendoane. Boala atinge toate articulatiile, dar locul sau de predilectie este tendonul muschiului supraspinal, care acopera umarul. Calcificarile pot sa devina deranjante daca, prin marimea lor, limiteaza mobilitatea tendoanelor sau daca ele se rup. Cristalele de calciu formate provoaca o periartrita acuta care se vindeca fara sechele.
Tratament - Tratamentul consta in infiltratii locale de corticosteroizi si, in caz de jena majora, poate necesita o ablatie chirurgicala.

CALCIFICAT

(Despre tesuturi) intarit prin depunere de saruri de calciu.

CALCIFIERE

Depunere a calciului in tesuturi. Calcificarea este cel mai des un proces normal de fixare a calciului in tesutul osos, contribuind in mod major la soliditatea acestuia. Uneori, calcificarea, anormala, se produce in tesuturile moi. Ea este cel mai des consecinta unor alterari locale ale tesuturilor: leziunea ateromatoasa intr-o artera, hematomul intr-un tendon sau o articulatie, alterarea cartilaginoasa legata de o condrocalcinoza articulara, necroza tuberculoasa intr-un plaman, necroza tumorala la un cancer de san.
Sinonim: calcificare.

CALCIFORM

in forma de calice sau de cupa.

CALCINOZA

Sindrom caracterizat prin depuneri anormale de calciu in tesuturi sau organe. calcinoza poate atinge diferite tesuturi ale corpului, in special pielea si cartilajele. Ea poate fi generalizata sau localizata (in special la nivclul urechii sau burselor).
Tratamentul calcinozei este cel al cauzei sale directe. Chirurgia nu se impune decat pentru cazurile dureroase.

CALCINOZA

Conditie caracterizata prin depunerea focala de saruri de calciu in diverse tesuturi sau organe.

CALCIPENIE

Carenta de calciu, care afecteaza tesuturile si lichidele organice.

CALCIPOTRIOL

Analog de vitamina D administrat sub forma de unguente, creme sau lotiuni pentru scalp in tratamentul psoriazisului. Posibilele sale efecte adverse includ iritatii tegumentare si dermatitele faciale.

CALCITONINA

hormon secretat de glandele paratiroidiene, tiroida si timus, care are rol in metabolismul calciului (favorizeaza trecerea calciului din sange in os). Faciliteaza fixarea calciului pe oase si diminueaza nivelul calciului sangvin. calcitonina antreneaza astfel o diminuare a nivelului sangvin al calciului cand acesta este anormal de ridicat; ea limiteaza absorbtia calciului de catre intestin si favorizeaza eliminarea lui pe cale renala. calcitonina este de origine animala (porc, somon) sau sintetica (reproducand exact calcitonina umana).

Utilizare terapeutica - Ea este indicata in bolile osoase ca osteoporoza, boala lui Paget, algodistrofia si in hipercalcemie. Administrarea de calcitonina se face prin injectii, cel mai des intramusculare.

Efecte nedorite - Dintre efectele adverse sunt alergiile, bufeurile vasomotorii (inrosiri bruste) si tulburarile digestive (greturi, voma, diaree, dureri abdominale).

Sinonim: tirocalcitonina.

CALCITONINA

Hormon secretat de glandele paratiroidiene, tiroida si timus, care are rol in metabolismul calciului (favorizeaza trecerea calciului din sange in os). Hormon produs de celulele C din galnda tiroida, care scade nivelurile calciului si fosforului din sange.
Se administreaza in tratamentul hipercalcemiei si al bolii Paget a oaselor.

CALCIU

Element chimic prezent in natura si in corpul uman, unde este indispensabil pentru asigurarea soliditatii osoase si functionarii celulelor musculare si nervoase.
Calciul (Ca) este depozitat in oase (acestea contin in jur de 1 kilogram de calciu, adica 99% din calciul organismului), carora le asigura soliditatea, sub forma de fosfat de calciu si citrat de calciu. El intervine in functionarea muschilor, in particular a miocardului, si in comandarea muschilor de catre nervi. Calciul joaca, de asemenea, un rol in permeabilitatea membranelor celulare fata de ioni, in receptionarea mesajelor hormonale de catre celule si in activarea enzimelor. in sfarsit, el intervine in mai multe etape ale coagularii sangelui.

Surse si necesar - Calciul este continut in principal de produsele lactate. Ele aduc intre 60 si 80% din calciul total consumat. Laptele furnizeaza 120 miligrame pe 100g, branzeturile proaspete intre 70 si 170 miligrame pe suta de grame, iar cele uscate intre 150 si 1200mg/100g. Aportul zilnic de calciu recomandat este de: 600-1200 miligrame pana la adolescenta, apoi de 900 miligrame la adult (cel putin 1200 miligrame pentru femeia aflata la menopauza, 1200-1500 miligrame in timpul sarcinii si alaptarii). Se recomanda sa se consume cel putin un produs lactat la fiecare masa.
Utilizari terapeutice - Calciul utilizat in scopuri terapeutice se ia pe cale orala si pe cale injectabila:
- pe cale orala, calciul este indicat daca alimentatia este carentata in calciu, in demineralizarile osoase (rahitism, osteoporoza), in completarea altor tratamente si uneori in spasmofilie (totusi fara a exista dovada stiintifica a eficacitatii sale)
- pe cale injectabila, este indicat in hipocalcemie si tetanie hipocalcemica.

Contraindicatii si efecte adverse - calciul este contraindicat daca exista deja o supraincarcare cu acest mineral (hipercalcemie, calcul urinar) si la pacientii tratati cu digitalice (medicamente utilizate in cardiologie). Efectele nedorite ale calciului sunt in mod exceptional tulburarile digestive. Supradozarea provoaca o hipercalcemie care necesita uneori un tratament de urgenta.

CALCIU

Metal esential dezvoltarii si functionarii normale a organismului.
Este un important constituent al oaselor si dintilor: matricea osoasa, constituita in principal din fosfat de calciu, cantine aproximativ 99% din cantitatea de calciu din organism.
Concentratia normala a calciului in sange este de aproximativ 10 mg/100 ml, acest nivel fiins mentinut constant de catre anumiti hormoni (hormonul paratiroidian).
Este un element esential in numeroase procese metabolice, cum ar fi functionarea nervilor, contractia musculara sau coagularea sangvina.
Necesarul zilnic de calciu din dieta este de aproximativ 1 gram, produsele lactate fiind principala sursa.
Absorbtia sa in organism este facilitata de vitamina D, de aceea un deficit al acestei vitamine poate duce la aparitia unor afectiuni ca rahitismul, osteoporoza sau osteomalacia.
Scaderea calciului din sange determina aparitia tetaniei. Excesul de calciu se poate depune in organism sub forma de calculi, in special la nivelul veziculei biliare si al rinichilor.

CALCIURIA

Termen care indica eliminarea prin urina a calciului.

CALCIURIE

Termen care indica eliminarea prin urina a calciului. La subiectul normal, calciuria pe 24 ore nu trebuie sa fie mai mare de 300 miligrame la barbat si de 250 miligrame la femeie.

CALCUL

Piatra la rinichi.

CALCUL

Depunere de minerale formata in orice parte a organismului, mai frecvent insa in organe cavitare si canale compusa de obicei dintr-un nucleu de substanta organica peste care se depun diverse substante anorganice (in functie de locul unde s-a format).
Cei mai frecventi calculi sint cei biliari si cei urinar, diagnosticul fiind relativ simplu de stabilit iar tratamentul, initial medicamentos, poate deveni chirurgical.

CALCUL CORALIFORM

Calcul urinar muland cavitatile intrarenale si luand in ansamblu forma de coral.
Se asociaza, de obicei, cu infectii urinare, cel mai adesea fiind incriminat Proteus vulgaris.
Asocierea infectiei la obstructie poate produce pielonefroza, si, nedepistata, poate duce la abces perinefretic.
Sinonim: calcul dendritic.

CALCULI BILIARI

Concretiuni pietroase, compuse din pigmenti biliari, colesterol si saruri de calciu, in proportii diferite, care se formeaza in vezicula biliara.
Procesul de formare a calculilor (colelitiaza) apare cand caracteristicile fizice ale bilei se modifica, astfel incat colesterolul este mai putin solubil, dar si inflamatia cronica a veziculei biliare sau scaderea contractilitatii pot fi, de aemenea, incriminare.
Calculii biliari pot sa nu determine multi ani simptome. Cu toate acestea, pot determina durere acuta sau pot trece in canalul biliar comun producand icter obstructiv sau colangita.
Frecvent, calculii sunt diagnosticati prin ultrasonografie, dar cei care contin calciu pot fi vazuti la examenul radiologic (calculi opaci).
Colelitiaza se trateaza frecvent prin excizia chirurgicala a veziculei biliare sau prin indepartarea doar a calculilor, care pot fi dizolvati prin administrarea de saruri biliare sau pot fi sparti cu ajutorul ultrasunetelor.
Daca nu determina simptome, nu trebuie tratati.

CALCULOZA

Conditie caracterizata printr-o predispozitie de a forma calculi.

CALCULOZA

Conditie caracterizata printr-o predispozitie de a forma calculi.

CALCULUS

Concretiune formata in orice parte a organismului (mai frecvent in organele cavitare si in canale). Cele mai frecvente localizari sunt vezicula biliara sau tractul urinar.
Calculii din tractul urinar sunt, de obicei, compusi din oxalat de calciu si sunt adesea vizibili la examinarea radiologica.
Daca produc obstructie, calculii determina durere (colica). Multi calculi se elimina spontat, dar uneiori este nercesara spargerea lor in bucati mai mici, prin litotripsie extracorporeala, sau sunt extrasi pe cale endoscopica.
Un alt loc de aparitie a calculilor este reprezentat de canalele glandelor salivare.

CALE

Ansamblu al conducturilor organice goale sau pline situate unul in prelungirea celuilalt si vehiculand fluidele sau influxurile.
Caile biliare, de exemplu, transporta bila elaborata de catre ficat pana in intestinul subtire (duoden); caile optice transmit senzatia vizuala primita pe retina pana la cortexul cerebral al lobului occipital. Caile trebuie sa fie deosebite de aparate si de sisteme, ele constituind elemente componente ale acestora din urma: caile biliare fac parte din aparatul digestiv, caile optice - din sistemul nervos, de exemplu.
Sinonim: tract.

CALE BILIARA

Ansamblu al canalelor care asigura colectarea si transportul bilei care provine din ficat si este excretata in intestinul subtire.
Sinonim: tract biliar.

CALE DIGESTIVA

Ansamblu al organelor cavitare ale aparatului digestiv. incepand de sus in jos, se disting: cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire (duodenul, jejunul, ileanul), colonul - care se termina prin sigmoid - rectul si anusul.
Sinonim: tract digestiv.

CALE LACRIMALA (CAI LACRIMALE)

Ansamblu al conducturilor care vehiculeaza lacrimile provenind de la glandele lacrimale spre canalul lacrimonazal, care se deschide in fosele nazale.
Sinonim: tract lacrimal.

CALE LIMFATICA

Ansamblu al vaselor limfatice care dreneaza limfa pana in circulatia sangvina prin canalul toracic.
Sinonim: tract limfatic.

CALE OPTICA

Structuri nervoase care transmit senzatia vizuala a retinei la cortexul occipital al creierului.
Leziunile cailor optice pot fi urmarea unor boli vasculare, inflamatorii, degenerative si indeosebi tumorale. Tratamentul lor depinde de cauza lor.
- Atingerea unui nerv optic, pe traiectul sau intre globul ocular si chiasma, se manifesta printr-o scadere a vederii la ochiul al carui nerv este lezat.
- Atingerea chiasmei oculare se traduce printr-un deficit al campului vizual, variabil dupa localizarea leziunii. Atingerea chiasmei in portiunea ei laterala provoaca un deficit in campul vizual nazal de pe aceeasi parte; atingerea chiasmei in partea sa mediana antreneaza un deficit in campul vizual al ambilor ochi (hemianopsie bitemporala).
Sinonim: tract optic.

CALE RESPIRATORIE

Ansamblu al organelor cavitare ale aparatului respirator care conduc aerul pana la alveolele pulmonare, unde se efectueaza schimburile gazoase intre sange si aer (oxigenarea sangelui, in principal).
Sinonim: tract respirator.

CALE URINARA

Totalitatea organelor prin care urina formata in rinichi ajunge in vezica urinara si se elimina prin actul mictiunii.
Sinonim: tract urinar.

CALIBRATOR

1. instrument utilizat pentru masurarea marimii unui tub sau a unei deschideri (bujie de masurare).
2. instrument utilizat pentru dilatarea unei structuri tubulare, de exemplu esofagul (bujie dilatatoare).

CALICE

formatiuni intalnite la nivelul rinichiului - au forma unei cupe. Este locul unde se varsa urina provenita de la mai multi nefroni (cei care produc urina); de la nivelul calicelor (mici si mari) urina trece in bazinetul renal, apoi in ureter, vezica urinara (unde este depozitata intre mictiuni) si uretra.

CALICE

1. Formatiuni intalnite la nivelul rinichiului; are forma unei cupe.
2. Este locul unde se varsa urina provenita de la mai multi nefroni (cei care produc urina); de la nivelul calicelor (mici si mari) urina trece in bazinetul renal, apoi in ureter, vezica urinara (unde este depozitata intre mictiuni) si uretra.

CALICIFORM

in forma de calice sau de cupa.

CALICIFORM

in forma de calice sau de cupa.

CALIECTASIS

Dilatatie sau distensie a calicelor renale, cel mai adesea asociata cu hidronefroza; se pune in evidenta prin ecografie sau urografie intravenoasa.
Sinonim: hidrocalicoza.

CALOMFIR

inalt de aproximativ 90 cm. Este folosit pentru a tine la distanta cariii. Preparati ceaiuri medicinale din frunze, ca tonic pentru ficat si ca diuretic. Puteti sa il folositi si in unguente pentru taieturi si rani care se vindeca greu. .

CALOR

Semn clasic al inflamatiei care semnifica o crestere a temperaturii zonei inflamate.

CALOR

Caldura: unul dintre cele patru semne ale inflamatiei unui tesut, celelalte trei fiind: rubor (roseata), dolor (durere) si tumor (tumefactie).
O zona inflamata are o temperatura mai crescuta decat normal, datorita vasodilatatiei care duce la cresterea fluxului sangvin.

CALORIE

Unitate de masura pentru energia termica (caldura) - o calorie este caldura necesara cresterii temperaturii unui gram de apa de la 14,5 la 15,5 grade Celsius.
Unitate de masura a energiei eliberate sub forma de caldura, utilizata pentru a exprima consumurile si necesitatile energetice ale organismului, precum si valoarea energetica a alimentelor.
Unitatea de masura oficiala internationala pentru energie este joule, dar caloria este foarte mult utilizata, in particular in dietetica. Forma cea mai utilizata este cea de "calorie mare" sau kilocalorie (simbol kcal), care face 1000 calorii, iar o calorie echivaleaza cu 4,185 joule.

CALORIE

Unitate de masura pentru energia termica (caldura); o calorie este caldura necesara cresterii temperaturii unui gram de apa de la 14,5 la 15,5 grade Celsius.

CALORIGEN

Capabil sa produca caldura.

CALORIGEN

Capabil sa produca caldura.

CALORIMETRU

Dispozitiv de masurat caldura.

CALORIMETRU

Dispozitiv de masurat caldura.

CALOZITATE

ingrosare cutanata localizata, legata de frecari repetate. calozitatile ortopedice, bataturile sau durilloanele, sunt cele mai frecvente. Batatura formeaza un con galbui dureros si poate lua un aspect macerat (ochi-de-potarniche); ea apare in spatele articulatiilor degetelor de la picioare, intre degete sau pe talpile picioarelor. Durillonul, rotund, pastreaza la suprafata sa desenul normal al liniilor cutanate, spre deosebire de veruca; el afecteaza fata plantara si marginile laterale ale picioarelor. Batatura si durillonul sunt provocate adesea de o malformatie a picioarelor, chiar minora.
Tratament - tratamentul asociaza o decapare mecanica (cu bisturiul) sau chimica (pomada cu acid salicilic) si, la nevoie, purtarea de incaltaminte adaptata, chiar corectarea chirurgicala a unei malformatii.

CALOZITATE

ingrosare localizata a tegumentelor, realizata prin hiperkeratoza rezultata in urma presiunii sau a frecaturilor. Talpile si palemele sunt cele mai frecvente sedii; uneori, poate deveni dureroasa.

CALUS

Batatura, ingrosare a epidermei in urma unor loviri sau frecari repetate.

CALUS

Neoformatie de tesuturi, care apare pe locul unei solutii de continuitate a osului, produsa fie accidental (ca in fracturi), fie in scop terapeutic sau experimental (ca in osteotomii sau osteoclazii).

CALUS OSOS

Substanta osoasa, ce se formeaza plecand de la tesutul conjunctiv, permitand consolidarea unui os fracturat.

CALVARIA

Portiune superioara in forma de dom a craniului, corespunzand portiunilor superioare ale oaselor frontal, parietale si occipital

CALVITIE

Rarirea si apoi disparitia definitiva si completa a firelor de par din pielea capului.

CALYX

in anatomie- Diviziune in forma de cupa a unei formatiuni anatomice.

CAMERA GAMMA

Aparat pentru detectarea radioactivitatii sub forma radiatiilor gamma emise de izotopi radioactivi introdusi in organisma ca trasori.
Contine cristale de iodat de sodiu activate si tuburi de fotomultimplicare. Folosind colimatoare de conducere, pozitia sursei de radioactivitate poate fi aflata si vizualizata pe un monitor TV sau pe un film fotografic.

CAMFOR

Terpena biciclica, obtinuta din lemnul de Cinnamonum camphora. Este utilizat sub forma de creme, unguente si spray-uri ca antipruriginos.

CAMP DE TRATAMENT

in radioterapie - Zona a organismului aleasa pentru radioterapie.
De exemplu, "campul in pelerina" cuprinde gatul, axilele, si toracele superior si mijlociu - pentru tratarea maladiei Hodgkin.
Radiatiile se administreaza pe o zona bine definita prin focalizarea fasciculului de raze emise de aparat, protejandu-se astfel zonele invecinate.

CAMP VIZUAL

Zona din fata ochiului care poate fi vazuta de un ochi pastrand privirea fixa. Avand amandoi ochii deschisi si privind direct, este posibil sa fie vazut orice obiect bine iluminat si plasat oriunde in fata ochilor, desi sprancenele si genele reduc oarecum campul. Acesta este campul vizual binocular.
Cand un singur ochi este deschis, vorbim de campul vizual uniocular, care este restrans spre interior de nas. Daca obiectul este mic sau slab iluminat, nu poate fi observat doar daca se misca spre locul unde ochiul priveste in momentul respectiv.
Cea mai frecventa cauza de diminure a campului vizual este glaucomul.

CAMPTODACTILIE

Campltodactilia reprezinta flexia ireversibila a uneia sau a ambelor articulatii interfalangiene la unul sau la mai multe degete. Cel mai adesea, campltodactilia are origine congenitala.

CAMPYLOBACTER

Gen de bacterie spiralata Gram-negativa. Speciile de Campylobacter reprezinta cea mai comuna cauza de toxiinfectii alimentare, producand cefalee, greturi, diaree si varsaturi care dureaza 3-5 zile.

CANAL ANAL

Portiunea terminala a intestinului gros, care este inconjurat de muschii defecatiei (sfincterele anale). Canalul anal se deschide la exterior prin orificiul anal.

CANAL AUDITIV

Canalul care leaga urechea externa de timpan. Sinonim: meat auditiv.

CANAL BILIAR

Unul dintre canalele prin care se transporta bila din ficat. Bila este excretata din hepatocite printr-o multitudine de mici canale care se unesc si formeaza canalul hepatic.
Acesta se uneste cu canalul cistic, care vine de la vezicula biliara, si formeaza canalul biliar comun, care se deschide in duoden.

CANAL DENTAR INFERIOR

Canal osos situat in mandibula de fiecare parte. Prine el trec nervul si vasele dentare inferioare.

CANAL ENDOLIMFATIC

Canalul terminat in fund de sac care pleaca din sacula si se uneste cu canalul care vine de la utricul, in labirintul membranos al urechii.

CANAL HIALOIDIAN

Spatiu tubular median in corpul vitros, ocupat in viata intrauterina de artera hialoidiana si ramurile sale.
Sinonim: canalul Cloquet

CANAL INGHINAL

Canal pereche care leaga cavitatea abdominala cu scrotul la fetii de sex masculin. Reprezinta cale prin care testiculul coboara in scrot, dupa care in mod normal se oblitereaza.

CANAL NAZO-LACRIMAL

Canal prin care se dreneaza lacrimile din aparatul lacrimal in meatul nazal inferior.

CANAL TORACIC

Unul din cele doua mari trunchiuri ale sistemului limfatic. El primeste limfa din membrele inferioare, abdomenul inferior, toracele stang, partea stanga a capului, si se varsa in vena nenumita.

CANALICUL

Formatiune tubulara de mici dimensiuni.

CANALICULITA

inflamatia unui canalicul, in special a canaliculului lacrimal.

CANALICULUS

Canal anatomic de dimensiuni mici. De exemplu, canaliculii corticotimpamici sunt canale scurte, care se intind de la canalul carotidian spre cavitatea timpanica.

CANCER

Cancerul este o tumoare maligna, formata prin inmultirea dezordonata a unui tesut organic.

CANCER AL INTESTINULUI SUBTIRE

Cancerul intestinului subtire reprezinta o tumora maligna a intestinului subtire, luand de cele mai multe ori forma de carcinom, dar sunt destul de rare. Multa vreme fara simptome, un cancer al intestinului subtire poate sa se manifeste printr-o melena, vizibila sau nu, care in timp genereaza o anemie. Tratamentul este esentialmente chirurgical. Prognosticul este in functie de tipul de tumora si de precocitatea diagnosticului.

CANCER AL INTESTUNULUI SUBTIRE

Tumora maligna a intestinului subtire , luand de cele mai multe ori forma de carcinom , dar sunt destul de rare.

CANCER AL LARINGELUI

Tumora maligna care se dezvolta pe peretele laringelui. Semnul cel mai precoce este o alterare a vocii,vocea fiind sparta sau ragusite. Apare apoi o jena respiratorie si o umflare a unuia sau mai multor ganglioni limfatici ai gatului. Se pot folosi unul din cele trei tratamente : chirugia, radioterapis sau/si chimioterapia.

CANCER BRONHOPULMONAR

Cancer bronhopulmonar

CANCER CERVICAL

Cancer al colului uterin.
Tumora se poate dezvolta din epiteliul de suprafata al cervixului (carcinom spinocelular) sau din epiteliul care captuseste la interior canalul cervical (adenocarcinom). in ambele cazuri, tumora este invadanta in tesuturile din jur, apoi in ganglionii limfatici de vecinatate si in organele vecine, cum ar fi vezica urinara si rectul.
in carcinomul in situ, tumora este limitata la epiteliu; nu exista invazie in tesuturile din jur, dar, daca nu este tratat, poate deveni malign.
Cancerul cervixului poate fi detectat in stadiile incipiente.
Manifestarile cancerului cervical includ scurgeri vaginale, adesea urat mirositoare si sangvinolente. Tratamentul consta in radioterapie, interventie chirurgicala sau o combinatie intre ele; de asemenea, poate fi utilizata chimioterapia.
Sinonim: carcinom cervical.

CANCER DE OASE

Reprezinta o tumora maligna care se dezvolta in interiorul uni os. Se clasifica in cancer primitiv si secundar al oaselor. Cancerul primitiv al oaselor reprezinta un cancer situat in os sau la periferia sa imediata si se dezvolta plecand de la tesutul osos, cartilaginos sau fibros. Sunt destul de rare. Cancerul secundar al oaselor este localizat la distanta, in os, si reprezinta un cancer al altui organ. Simptomele sunt dureri si aparitia unor fracturi spontane care afecteaza de cele mai multe ori oasele lungi. Tratamentul acestor cancere se bazeaza pe radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie.

CANCER DE PROSTATA

Tumora maligna (carcinom) a glandei prostata, o forma comuna de cancer la barbatii varstnici.
La majoritatea bolnavilor, evolueaza lent, mai multi ani, avand simptome asemanatoare hipertrofiei benigne de prostata.
inainte de aparitia testului pentru antigenul prostatic specific (PSA), tumora invada adesea local, in ganglionii limfatici regionali si metastaza in oase inainte de decelarea ei clinica. O data cu aparitia testului PSA (cresterea nivelului de PSA in sange), cancerul de prostata poate fi decelat inainte ca tumora sa devina simptomatica clinic.
Daca tumora este limitata la prostata, pacientul poate beneficia de prostaectomie, radioterapie radicala sau brahiterapie. La pacientii foarte varstnici, poate fi suficienta monitorizarea dezvoltarii tumorii. Daca tumora a depasit prostata, poate fi utilizata terapia de deprivare androgenica; aceasta consta in anti-androgeni, castrare chirurgicala sau teraspie cu estrogeni.

CANCER DE SAN

Tumora maligna de san, frecvent carcinom, rar sarcom.
La barbati apare rar, dar este frecvent la femei, in unele cazuri afectand ambii sani.in ciuda cercetarilor aprofundate, cauza nu este cunoscuta, dar in aproximativ 5% din cazuri exista un istoric familial de cancer de san.
Simptomul clasic este aparitia unor noduli la nivelul sanului, adesea nedureros.
Sangerarea sau o secretie la nivelul mamelonului poate aparea rar.
Uneori, primul semn este un ganglion marit in axila, datorat metastazarii pe cale limfatica. De asemenea, tumora poate metastaza in oase, plamani si ficat.
Tratamentul tumorii loxalizate este chirurgical, urmat sau nu de radioterapie; citostaticele si terapia hormonala sunt folosite ca terapie adjuvanta si in tratamentul metastazelor. Tamoxifenul este tratamentul hormonal de electie in cancerul de san metastazat la femei in postmenopauza; este, de asemena, folosit ca tratament de electie la femeile in premenopauza.

CANCER DE VAGIN

Este cancerul ce afecteaza vaginul sub forma unui carcinom epidermoid sau al unui adenocarcinom.
Cancerele secundare ale vaginului corespund unor metastaze, de cele mai multe ori ale unor cancere: al vulvei, al colului uterin sau al ovarului
Este o tumora foarte rara si este pusa in evidenta prin sangerarile sau pierderile vaginale.
Este depistat pe baza unui frotiu cervicovaginal diagnosticul este confirmat prin biopsia fragmentelor din zonele suspecte, analizate la microscop
Femeile ce au fost tratate pentru un cancer al vulvei, al colului uterin sau al ovarului trebuie sa se supuna unei supravegheri generale regulate, precum si unei supravegheri ginecologice.
Tratamentul este de cele mai multe ori chirurgical, asociat cu radioterapia.

CANCER DE VEZICA

Este o tumora maligna care se dezvolta pe seama epiteliului vezicii.
Aceste tumori sunt favorizate de expunerea prelungita la agentii cancinogeni: tutunul, coloranti.
Se observa printr-o hematurie si foarte des prin cistita.
Tratamentul consta intr-o cistectomie, atunci cand nu sunt metastaze, adaugandu-se apoi o cistoplastie sau derivatie urinara abdominala.
Cand tumora are metastaze tratamentul sau consta in chimioterapie pe cale generala.

CANCER DE VULVA

Este un tip de cancer ce atinge vulva sub forma unui carcinom epidermiod.
Atinge in primul rand femeia in varsta si un mod de a diagnostica acest cancer este prezenta mancarimilor vulvare sau a unor mici ulceratii.
Tratamentul consta in ablatia totala sau partiala a vulvei.
Prevenirea cancerului consta in respectarea igienei corporale, supravegherea ginecologica regulata, distrugerea leziunilor virale prin laser cu dioxid de carbon sau prin tratament chimic, precum si ablatia imediata a leziunilor precanceroase.

CANCER DUCTAL IN SITU

Cancer de san, stadiul 0, evidentiabil pe mamografie de excelenta calitate.Scopul screeningului mamar.

CANCER MAMAR

Afectiune in care celulele maligne (canceroase) se dezvolta la nivelul tesutului sanului, creascand anormal intr-o maniera necontrolata. Cel mai frecvent tip de cancer mamar este carcinomul ductal, care se dezvolta de la nivelul ductelor. Cancerul de san care se dezvolta de la nivelul lobilor sau lobulilor se numeste carcinom lobular si este cel mai frecvent tip de cancer mamar care afecteaza ambii sani. Varsta si prezenta cancerului de san in familie influenteazariscul de aparitie a cancerului de san. Examinarea sanului se poate face cu ajutorul mamografiei (explorarea radiologica a sanului) sau a biopsiei (prelevarea de celule sau fragmente de tesut de la nivelul tumorii pentru a fi examinate la microscop).

CANCER OSOS

Tumora maligna ce se dezvolta in interiorul unui os. Tratamentul se bazeaza pe radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie.

CANCER OVARIAN

Tumora maligna localizata in ovar, cel mai adesea fiind un carcinom. De obicei, cancerul ovarian nu este depistata in stadiile timpurii, cand tumora are dimensiuni mici si produce simptome nesemnificative.

CANCER PULMONAR

Cancer cu originea in epiteliul cailor respiratorii (cancer bronsic) sau plamani.
Este un tip de cancer foarte frecvent intalnit, fiind puternic asociat cu fumatul si expunerea la poluantii atmosferici.
in stadiile timpurii, de cele mai multe ori nu exista simptome, diagnosticul punandu-se la o examinare radiologica de rutina.
Tratamentul este chirurgical, cu excizia lobului sau chiar a plamanului afectat (mai putin de 20% dintre cazuri au indicatie chirurgicala); de asemenea sunt indicate radioterapia si chimioterapia.

CANCERIGEN

Factor care provoca sau favorizeaza aparitia cancerului.

CANCERIGEN

Care produce cancer; oncogen (fr. cancerigene)

CANCERIGENA

Care produce cancer; oncogen (fr. cancerigene)

CANCERIOLOGIE

Oncologie (fr. cancerologie)

CANCERUL BRONHOPULMONAR

Este o tumora pulmonara maligna cu punct de plecare in majoritatea cazurilor din epiteliul bronsic glandular. Depistarea este adesea tardiva din cauza evolutiei asimptomatice in perioada terapeutic eficienta.

CANCERUL CORPULUI UTERIN

Apare mai frecvent la femeile care nu au avut copii, el mai poate surveni si la femeile care nu au avut niciodata raporturi sexuale.
Factorii de risc sunt obezitatea, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, o menopauza tardiva. O hiperplazie a endometrului precede adesea cancerul.
Tumora se manifesta prin sangerari, la femeia care nu a ajuns la menopauza, este vorba de fluxuri menstruale abundente (menoragii) sau mai ales sangerari intre fluxurile menstruale (metroragii). O femeie la menopauza este alertata de reaparitia pierderilor sangerande.
Diagnosticul se pune in urma histerografieie si/sau a histeroscopiei care permite sa se realizeze o biopsies au un chiuretaj uterin.
Evolutia este lenta, intanzandu-se pe mai multi ani, iar metastazele pot atinge ficatul, creierul, oasele.
Tratamentul chirurgical consta in ablatia uterului si a ovarelor completata uneori printr-o evidare a ganglionilor iliaci invecinati. El este asociat uneori, inainte sau dupa operatie cu o radioterapie.
Depistarea cancerului se face prin examen gynecologic periodic sip e baza consultatiei medicale la cea mai neinsemnata sangerare vaginala care survine dupa menopauza.
Prognosticul cancerului este legat de precocitatea diagnosticului.

CANCERUL DE COL UTERIN

Este cel mai frecvent dintre cancerele aparatului genital feminine. Printre factorii de risc se afla infectiile genitale, mai ales cele cu virus herpetic si cu papilloma virus, multiplicitatea partenerilor sexuali, precocitatea vietii sexuale, faptul de a fi avut mai mult de un copil. Semnele bolii sunt leziuni precanceroase caracteristice (displazie) ce preced aparitia cancerului. O displazie a colului sau un cancer la inceputul sau nu se manifesta adesea prin nici un semn, dar orice sangerare sau pierdere colorata cu sange constituie semnale de alarma. Displaziile sunt decelabile in cursul unui examen gynecologic, dar diagnosticul cancerului de col uterin se bazeaza pe examenul la microscop al celulelor prelevate din zona suspecta prin frotiu cervicovaginal. Un frontiu al carui rezultat este anormal justifica un examen visual local in cursul caruia este practicata o biopsie. Netratat cancerul de col uterin se intinde, mai intai local la vagin , la vezica, la corpul uterin, la rect. Tratamentul face apel la chirurgie si radioterapie, carora li se asociaza sau nu chimioterapia. in formele de cancer foarte localizate conizatia (amputatia colului) este uneori suficienta. in formele mai evaluate interventia chirurgicala cuprinde ablatia uterului, a anexelor sale si a partii superioare a vaginului ; ea este completa cu o evidare a ganglionilor iliaci. Depistarea precoce este foarte importanta, daca este tratat de ka inceputul sau, acest tip de cancer se vindeca in aproape toate cazurile

CANDIDA

infectie deterninata de un gen de fungi frecvent intalniti in natura; cea mai importanta specie pentru om este Candida albicans, intalnita in intestin, vagin, orofaringe, pe piele. Se prezinta sub forma unei eruptii de mici pustule albicioase. Candidoza poate deveni severa la pacientii imunocompromisi, evoluand pana la infectii sistemice sau endocardita.

CANDIDA ALBICANS

Ciuperca ce determina, atunci cand se multiplica excesiv in corpul uman, boala numita candidoza, caracterizata prin aparitia unor depozite albe in strat gros la nivelul mucoaselor (cavitatea bucala, faringe, intestine, anus, mucoasa genitala), care produc mancarimi intense.

CANDIDIDA

Eruptie cutanata de natura alergica.

CANDIDOZA

infectie comuna a tegumentelor si mucoaselor determinata de un fung (ciuperca), de obicei Candida albicans. Este cauza cea mai frecventa a vaginitelor.

CANGRENA

Cangrena reprezinta o putrezire a tesuturilor.

CANIAMON

inalt de 180-360 cm. Mestecati semintele pentru a scapa de flatulenta si pentru a facilita digestia. Ajuta la improspatarea respiratiei. Creste de obicei la tropice.

CANIN

Dinte monoradicular, situat pe arcada intre incisivul lateral si primul premolar.
Sunt 4 canini, 2 superiori si 2 inferiori; existenti atat in dentitia de lapte, cat si in dentitia permanenta. Au coroana de forma conoida, cu marginea incizata in V, radacina lunga, puternica.

CANITIE

Decolorare, albire dobandita a parului, aparand fiziologic la batrani sau patologic prematur (emotii puternice, distiroidii).

CANNABIS

Drog preparat din canepa indiana (Cannabis sativa); este cunoscut si sub alte denumiri: pot, marijuana, hasis sau bhang.
Fumat sau ingerat, produce euforie, halucinatii, afecteaza perceptia si starea de constienta.
Cannabisul are valoare terapeutica redusa si utilizarea sa in scopuri medicale este ilegala, deoarece folositea sa timp indelungat produce afectare creierului si poate duce la utilizarea drogurilor puternice cum este heroina.

CANT

Unghiul format de pleoapa superioara cu pleoapa inferioara la fiecare extremitate afantei palpebrale: cant intern(in unghiul nazal), cant extern(de partea temporala).

CANTARIDINA

Principiu activ din cantarida (corpul uscat al insectelor coleoptere Lytta vesicatoria).
Fiind o substanta toxica si iritanta, cantaridina produce vezicule pe piele si in trecut era utilizata in medicina veterinara ca rubrefiant si vezicant.
Daca este ingerata, produce greturi, varsaturi si inflamatia tractului urinar ( care i-a creat si reputatia de afrodisiac). Este foarte periculoasa, putand duce la moarte.

CANTOLIZA

interventie chirurgicala care consta in sectiunea unui ligament palpebral sau a unei comisuri palpebrale.

CANTOPLASTIE

interventie chirurgicala destinata alungirii fantei palpebrale.

CANTORAFIE

Sutura marginala a pleoapelor la nivelul cantusului extern

CANTUS

Termen pentru fiecare dintre cele doua unghiuri de jonctiune a pleoapelor (intern si extern). Sinonim: unghi palpebral.

CANULA

instrument tubular, de calibre diferite, folosit pentru introducerea sau extragerea din organism de aer sau lichide.

CAOLIN

Substanta argiloasa de culoare alba care contine aluminiu si silicon; este purificat si transformata in pudra pentru a fi utilizata ca absorbant. Se administreaza pe cale bucala in tratamentul diareei cronice.

CAPACITATE INSPIRATORIE

Parametru respirator, reprezentand valoarea volumului de rezerva inspiratorie plus aceea a volumului curent.

CAPACITATE VITALA

Volumul maxim de aer pe care o perosana il poate expira dupa o inspiratie maxima. Se masoara cu un aparat numit spirometru.

CAPECITABINA

medicament utilizat in tratamentul cancerului de rect, colon sau san care prezinta metastaze.
Administrat pe cale bucala, el este transformat in organism in fluorouracil; efectele sale adverse pot fi: tulburari sangvine si ulceratii bucale.

CAPILAR

Mic vas de sange care conecteaza cele mai mici ramificatii ale arterelor cu cele ale venelor sau cele mai mici vase limfatice.

CAPILARITA

inflamatia vaselor capilare.

CAPITULUM

Cap mic sau mica proeminenta la extremitatea unui os, care se articuleaza cu un alt os.

CAPREOMICINA

Antibiotic extras din bacteria Streptomyces capreolus, utilizat in tratamentul tuberculozei.
Se administreaza impreuna cu alte medicamente antituberculoase pentru a reduce dezvoltarea rezistentei bacteriilor infectante.
Capreomicina este absorbita prost la nivelul tractului gastrointestinal si, de aceea, trebuie administrata prin injectare intramusculara.
Cele mai grave efecte adverse sunt afectarea auzului si afectarea renala.

CAPSULA

Formatiune anatomica dispusa cu un invelis.

CAPSULA BOWMAN

Structura in forma de cupa a nefronului, care contine in interior glomerulul renal; reprezinta sediul primei filtrari a sangelui in tubii renali.

CAPSULA OTICA

Cartilaj embrionar in forma de cupa din care mai tarziu se va dezvolta labirintul osos al urechii.

CAPSULECTOMIE

1. Capsulotomie cu excizia unei portiuni din capsula articulara sectionata; 2. inlaturarea capsulei cristaliniene remanenta dupa o extractie extracapsulara a cristalinului.

CAPSULITA

inflamatia cpsulei care inconjoara o articulatie.

CAPTOPRIL

Medicament utilizat in tratamentul insuficientei cardiace si al hipertensiunii arteriale; el actioneaza prin inhibarea actiunii angiotensinei.
Efectele sale adverse includ: eruptii tegumentare, neutropenie sau agranulocitoza, hipotensiune arteriala si pierderea gustului.

CAPUT SUCCEDANEUM

Tumefactie temporara a tesuturilor moi ale capului nou-nascutului, care apare in timpul nasterii datorita compresiei exercitate pe muschii gatului de catre uter.

CARACTER

Ansamblu al proprietatilor fiziologice si morfologice care diferentiaza un organism fata de altul.

CARACTERE SEXUALE SECUNDARE

Caracteristici fizice care apar dupa pubertate ca rezultat al maturizarii sexuale.
La baieti, acestea sunt dezvoltarea parului facial si pubian, si ingrosarea vocii. La fete sunt cresterea parului pubian si marirea sanilor.

CARANTINA

Perioada in care o persoana este tinuta izolata cu scopul de a preveni raspandirea unei boli contagioase. in trecut, perioada de carantina era de 40 de zile, dar astazi durata dureaza in functie de boala infectioasa.

CARBACHOL

Medicament parasimpatomimetic, utilizat astazi rar in tratamentul retentiei urinare. Efectele sale adverse pot fi: greturi, transpiratii si stare de slabiciune.
De asemenea, este utilizat ocazional in tratamentul glaucomului (sub forma de instilatii oculare); in accest caz, efectele secundare includ cefalee, iritatie si prurit local.

CARBAMAZEPINA

Medicament anticonvulsivant utilizat in tratamentul epilepsiei si pentru ameliorarea durerii in nevralgia trigeminala.
Efectele adverse frecvente sunt: somnolenta, ameteli, incoordonare musculara; afectarea ficatului si a maduvei hematopoietice poate aparea daca tratamentul este de lunga durata.

CARBARYL

Medicament adiministrat sub forma de lotiuni sau sampon pentru pediculoza capului sau cea pubiana.

CARBENOXALONA

Medicament care reduce inflamatia, utilizat in special in tratamentul ulcerului gastric sau al ulceratiilor cavitatii bucale.
Se administreaza pe cale bucala. Efectele adverse includ: retentie de saruri si lichide, castig in greutate si cresterea tensiunii arteriale.

CARBIMAZOL

Medicament utilizat pentru a reduce productia de hormoni tiroidieni in caz de hipertiroidie (tireotoxicoza). Pot asparea unele reactii alergice, iar dozele mari pot produce hipertrofie tiroidiana, care poate cauza obstructia traheei.

CARBOHIDRAT

Substanta organica constituita din carbon, hidrogen si oxigen, in care hidrogenul si oxigenul se gasesc in acelati raport ca in molecula de apa.

CARBOHIDRATI

Zaharuri, glucide (glucoza, fructoza, amidon etc.), substante care contin in molecula doar atomi de carbon (C), hidrogen (H) si oxigen (O).

CARBONAT DE MAGNEZIU

Antiacid utilizat in tratamentul tulburarilor dispeptice. Se administreaza in asociatie cu alte medicamente, sub forma de mixturi, prafuri sau tablete.

CARBOPLATIN

Derivat de platina utilizat in tratamentul unor tipuri de cancer (de exemplu, cancerul ovarian). Este similar cu cisplatinul, dar are mai putine efecte secundare; uneori, provoaca greturi si varsaturi.

CARBOXIHEMOGLOBINA

Substanta care rezulta din combinarea monoxidului de carbon cu hemoglobina in sange.
Carboxihemoglobina este incapabila sa transporte oxigenul la tesuturi, din aceasta cauza producandu-se moartea in intoxicatiile cu monoxid de carbon.
Carboxihemoglobina se formeaza in cantitati mari in intoxicatiile cu monoxid de carbon, iar cantitati mici sunt intotdeauna prezente in sangele fumatorilor si al locuitorilor marilor metropole.

CARBOXILAZA

Enzima care catalizeaza legarea ioxidului de carbon la anumite substante.

CARBUNCUL

Boala infectioasa grava provocada de bacteria Bacillus antrhacis. Sinonime: Antrax , carbune.

CARCEI

Contractie brusca si involuntara a muschilor de la extremitati, insotita de obicei de senzatii dureroase.

CARCINOGEN

Substanta care, in contact cu tesuturile, poate cauza dezvoltarea unui cancer.
Carcinogenele cunoscute includ: radiatiile ionizante si diferite substante chimice (de exemplu cele din fumul de tigara sau poluantii industriali). Ele produc lezarea ADN-ului celular, leziuni care persista daca celulele se divid inaintre de repararea leziunii.
Celulele afectate pot ulterior sa degenereze in cancer.
Se pare ca exista o susceptibilitate ereditara la cancer pentru ca o substanta cancerigena sa determine aparitia unui cancer.

CARCINOGENEZA

Procesul de formare a tumorilor canceroase. Stadiile intermediare, uneori numite premaligne sau noninvazive, pot fi recunoscute, dar uneori se pot crea confuzii, de aceea au fost denumite carcinom in situ.

CARCINOM

Carcinomul reprezinta o tumoare maligna a tesutului epitelial.

CARCINOM BRONSIC

Cancer al bronhiilor, una dintre cauzele cele mai frecvente de deces la fumatori.

CARCINOM CU CELULE DE TRANZITIE

Forma de cancer care afecteaza uroteliumul ce captuseste bazinetul urinar, uretrele, vezica urinara si cea mai mare parte a uretrei. Este cel mai des intalnit tip de cancer al vezicii urinare.

CARCINOM DUCTAL IN SITU

Stadiu timpuriu al cancerului de san, detectabil prin mamografie, care este limitat la ductele lactifere ale sanului.

CARCINOM IN SITU

Stadiu timpuriu al unei tumori canceroase, in care tumora este strict localizata la epiteliu si excizia chirurgicala este eficienta.

CARCINOM MEDULAR

Tumora a carei consistenta este asemanatoare maduvei osoase.
Carcinomul medular tiroidian se asociaza cu tumori ale altor organe (neoplazia endocrina multipla)si, adesea, este familial; se dezvolta din celulele C tiroidiene si produce calcitonina, care deseori poate fi folosta ca marker tumoral.

CARCINOM SPINOCELULAR

A doua forma ca frecventa de cancer al pielii (dupa carcinomul bazocelular), care apare frecvent la varsta adulta sau la varstnici.
Cauza obisnuita este lumina solara, dar si alti factori cancerigeni din mediu pot fi responsabili. Carcinomul spinocelular apare, de obicei, in zonele expuse la lumina si este de trei ori mai frecvent la barbati fata de femei.
Acest tip de carcinom creste mai rapid decat cel bazocelular; metastazeaza local la inceput, dar mai tarziu metastazeaza la distanta fata de locul de origine.
Tratamentul este chirurgical sau radioterapie.

CARCINOM VERUCOS

Carcinom nedureros al cavitatii bucale, asociat cu mestecatul de tutun.

CARCINOMATOZA

Proces carcinomatos extins la mai multe organe sau pe o suprafata seroasa, cu tumori multiple.

CARCINOSARCOM

Tumora maligna a colului uterin sau a vaginului, care contine celule adenocarcinomatoase, sarcomomatoase si stroma. Diferentierea sarcomatoida a cancerului epitelial indica deseori un prognostic grav.

CARDIA

Orificiul de deschidere a esofagului.

CARDIAC

Referitor la cord / inima.

CARDIE

Orificiu al stomacului care comunica cu esofagul (fr. cardia)

CARDIOGEN

Produs de inima.

CARDIOGRAFIE

Cardiografia reprezinta o inregistrare a batailor inimii.

CARDIOLIZA

Cardioloiza reprezinta rezectia aderentelor pericardului la peretele toracal sau a celor stabilite intre cele doua foite pericardice.

CARDIOLOGIE

Cardiologia se ocupa cu studiul inimii si al afectiunilor sale.

CARDIOLOGIE NUCLEARA

Studiul si diagnosticul bolilor cardiace prin injectarea intravenoasa a diferitelor tipuri de radionuclizi. Acestia emit radiatii gamma, detectate cu ajutorul unui contor de radiatii si vizualizate pe un computer.

CARDIOMEGALIE

Prin cardiomegalie se intelege marirea exagerata a volumului inimii.

CARDIOMIOPATIE

Afectarea miocardului (muschiul inimii).

CARDIOMIOPLASTIE

Tehnica chirurgicala recent introdusa pentru inlocuirea sau intarirea muschiului cardiac afectat cu muschi scheletic.

CARDIOPATIE

Cardiopatia este o boala de inima.

CARDIOPATIE ISCHEMICA

Cardiopatia ischemica este o boala a inimii, caracterizata prin deficitul de hranire al inimii cu sange (prin ingustarea sau spasmul vaselor coronare), care poate sa fie asimptomatica (evidentiabila doar la electrocardiograma) sau manifestata prin dureri intense in zona inimii.

CARDIOPLASTIE

Operatie plastica practicata asupra cardiei, pentru a-i reda dimensiunile normale, in cazula unei reduceri a diametrului sau sau in cazul unui cardiospasm.

CARDIOPLEGIE

Tehnica in care muschiul cardiac este oprit prin injectarea unei solutii speciale de saruri, prin hipotermie sau prin stimuli electrici.
Se efectueaza in chirurgia cardiaca complexa (transplantul cardiac, de exemplu) pentru ca interventia sa fie efectuata in siguranta.

CARDIOSPASM

Boala caracterizata prin spasmul intermitent si uneori paradoxal al sfincterului cardia al stomacului.

CARDIOTOCOGRAF

instrument utilizat in cardiotocografie pentru a produce o cardiotocograma.

CARDIOTOCOGRAFIE

Monitorizare electronica a frecventei si ritmului cordului fetal, printr-un microfon extern sau transductor, prin aplicarea unui electrod pe scalpul fatului inregistrand o ECG fetala, si, deci, frecventa cardiaca.
De asemenea, prin acest procedeu se inregistreaza si frecventa si intensitatea contractiilor uterine cu ajutorul unui transductor extern sau a unui cateter intrauterin.

CARDIOTOMIE

incizie chirurgicala a cardiei(inimii).

CARDIOTONIC

Medicament care creste tonicitatea muschiului cardiac.

CARDIOVASCULAR

Cord si vasele sanguine.

CARDIOVERSIUNE

Metoda de restabilire a ritmului cardiac normal la pacientii cu frecventa cardiaca crescuta datorata unei aritmii.
Un soc electric direct controlat, sincronizat cu unda R de pe electrocardiograma este administrat prin intermediul unor electrozi plasati pe peretele toracic la un pacient anesteziat.
Aparatul se numeste defibrilator electric.
Sinonim: contrasoc.

CARDITA

Orice proces inflamator care afecteaza cordul.

CARENTA

insuficienta sau absenta din organism a unor elemente indispensabile metabolismului.

CARFOLOGIE

Miscari involuntare de prindere sau culegere a unor fire sau insecte, observate in stari delirante, boli febrile grave sau poate fi preambulul mortii. Sinonim: crocidism.

CARIE

Leziune a dintilor care, prin evolutie, formeaza o cavitate, provocind distrugerea smaltului si a dentinei.

CARINA

Structura proeminenta sub forma unui muschi sau creste.
Carina traheei este o proeminenta situata in lumenul traheei, la locul de bifurcatie a celor doua bronhii principale.
Carina urethralis vaginae este o plica longitudinala mediana, situata pe peretele anterior al vaginului, orientata spre orificiul extern al uretrei.

CARIOGENIC

Agent care produce carii, in special cariile dentare; de exemplu zaharul din alimente este cariogenic.

CARIOLIZA

Carioliza semnifica distrugerea nucleului unei celule prin disolutie.

CARIOPLASMA

Element component al nucleului, delimitata de membrana nucleara, in care sunt inglobati nucleolii si substantele nucleoproteice. Sinonim: nucleoplasma.

CARIOTIP

Prin cardiotip se intelege harta cromozomiala a unei celule, considerata caracteristica pentru un individ sau o specie. indica numarul de cromozomi, marimea, forma si distributia lor. Totalitatea cromozomilor unui individ sau grup de indivizi (populatie sau specie), ordonati dupa criterii precise: lungime, pozitia centromerului, constrictiile secundare, satelitii, numarul si pozitia benzilo

CARIOZOM

Masa densa de substanta cromatica prezenta in plasma nucleara in interfaza.

CARLIG DE AMNIOTOMIE

Mic instrument din material plastic, in forma de carlig, utilizat pentru practicarea amniotoomiei, si care se introduce prin colul uterin

CARLIG STOMATOLOGIC

instrument stomatologic folosit pentru indepartarea tartrului dentar. Poate fi folosit manual sau poate folosi vibratii ultrasonice.

CARMINATIV

Planta sau produs care ajuta la eliminarea gazelor de fermentatie din tubul digestiv si astfel combat balonarea abdomenului.

CARMUSTINA

Medicament (un agent alchilant)utilizat in tratamentul unor cancere, cum ar fi mileomul, limfoamele si tumorile intracraniene. Se administreaza injectabil, putand produce afectare renala.

CARNITINA

Substanta intalnita in celule care stimuleaza oxidarea (arderea) acizilor grasi (grasimilor).

CAROLI (MALADIA )

Dilatare a canalelor biliare segmentare intrahepatice.

CAROLI (MALADIA)

Dilatare a canalelor biliare segmentare intrahepatice.

CAROTEN

Nume dat ansamblului de pigmenti de culoare portocalie prezenti in numeroase vegetale

CAROTENI

Substante de culoare galben-rosu, intalnite in cantitati mari in plante (ex.: morcov) si animale; din aceasta clasa fac parte si precursori ai vitaminei A.

CAROTENOID

Nume generic dat carotenului si derivatiilor sai oxigenati.

CAROTIDA

Arterele capului si a partii superioare a gatului.

CARP

Grupul de oase care formeaza incheietura mainii

CARPOCIFOZA

Deformatie in baioneta a pumnului, de origine congenitala, printr-o anomalie de dezvoltare a extremitatii inferioare a radiusului, a carei portiune posterioara creste mai rapid, facand sa devieze mana spre partea radiala.

CARTEOLOL

Medicament beta-blocant utilizat, sub forma de instilatii oculare, in tratamentul glaucomului; efectele sale adverse includ: usturime locala si arsuri.

CARTILAJ

Tesut conjunctiv, rezistent si elastic, care se gaseste la articulatiile oaselor.

CARTILAJ COSTAL

Cartilaj prin care coasta se leaga de stern.
Primele sapte perechi de coaste (coastele adevarate) se prind fiecare direct pe stern prin cartilajele costale.
Urmatoarele trei perechi de coaste (coastele false, costae spuriae)isi unesc cartilajele costale intre ele, apoi cu cartilajul coastei a 7-a prin intermediul caruia se leaga de stern.

CARTILAJ ELASTIC

Tip de cartilaj in care fibrele elastice sunt distribuite in matrice. Are culoarea galbena si se gaseste in urechea externa.

CARTILAJ HIALIN

Cel mai des intalnit tip de cartilaj, este un cartilaj a carui matrice este clara si omogena continand mult acid condroitinsulfuric si cantitati moderate de mucopolizaharide

CARTILAJ TIROID

Cartilajul principal al laringelui, format din doua lame dreptunghiulare care se unesc anterior printr-o margine care formeaza proeminenta laringelui (in forma de V) numita "Marul lui Adam".

CARTILAJUL ARITENOID

Unul din cele doua cartilaje laringiene in forma de piramida, situat superior pe partea inferioara a cartilajului cricoid.

CARUNCULA LACRIMALA

Cuta a conjunctivitei, in forma de mic corn, usor roscat, de inaltime redusa, destul de vascularizat, situat la unghiul intern al ochiului.

CASECTIC

individ care sufera de casexie.

CASEXIE

Slabire generala cu scaderea activitatii sistemelor morfofunctionale, topire musculara, hipotensiune, adinamie etc., de origine variata (cancer, tuberculoza). Sinonime: atrofie generala progresiva.

CASEXIE TERMICA

Senzatie de oboseala si colaps datorate scaderii presiunii sangvine si a volumului sangvin ca rezultat al pierderilor de lichide si sare dupa o expunere prelungita la caldura.
Apare mai frecvent la persoanele nou sosite in zonele cu climat cald; se trateaza prin administrare de lichide sau prin perfuzii cu ser fiziologic.

CASTRARE

Procedeu prin care sunt eliminate (excizie chirurgicala, iradiere sau folosind anumite substante) testiculele/ovarele.

CASTRAT

Persoana careia i s-au eliminat testiculele/ovarele.

CATABOLIC

Referitor la catabolism.

CATABOLISM

Catabolismul este ansamblul proceselor de metabolism intermediar care realizeaza scindarea si degradarea metabolitilor si componentelor structurale celulare.

CATABOLIT

Produs de degradare metabolica.

CATAFOREZA

introducerea in tesuturi de substante ionizante pozitiv (cationi) prin utilizarea unui curent electric direct.

CATAGENEZA

involutia unui organ sau a unei functii.

CATALAZA

Enzima, prezenta in multe celule (cum ar fi eritrocitele si hepatocitele), care catalizeaza descompunerea peroxidului de hidrogen in apa si oxigen.

CATALEPSIA

Capacitatea bolnavului de a pastra indefinit pozitiile cele mai complicate. Poate surveni in atacuri, ocazie cu care inceteaza orice activitate voluntara, corpul si membrele pastrand pozitia imprimata sau in care se gaseau.

CATALEPSIE

Catalepsia reprezinta o intepenire brusca a muschilor si incetarea unor functii cerebrale.

CATALEPTIC

individ la care este prezenta catalepsia.

CATALIZATOR

Substanta care mijloceste si intensifica efectuarea unei reactii chimice, fara a fi ea insasi afectata de reactia pe care o catalizeaza.

CATAMENIAL

Se refera la ciclul menstrual Ex. herpes catamenial -apare in momentul menstrelor.

CATAMNEZA

Catamneza este studiul evolutiei unui bolnav dupa incheierea starii de boala sau dupa iesirea sa din spital pentru a stabili cursul bolii si prognosticul.

CATAPLASMA

Pasta obtinuta din diferite pulberi amestecate cu apa sau uleiuri care se aplica calda pe tegument si care are efect relaxant sau stimulant, emolient si antiiritant.

CATAPLAZIE

Degenerarea tesuturilor la o forma de dezvoltare timpurie.

CATAPLEXIE

Pierderea brusca a tonusului muscular, mai mult sau mai putin completa, urmata de o cadere la pamant, dar fara pierderea cunostintei, putand fi provocata de o emotie vie.

CATAR

Cresterea secretiei unei mucoase secundar inflamatiei (ex.: catar nazal , cresterea secretiilor mucoasei nazale).

CATARACTA

Cataracta reprezinta o opacifiere a cristalinului.

CATARACTIC

Termen care denumeste substantele care stimuleaza motilitatea intestinala, provocand purgatie. Sunt clasificate dupa intensitatea de actiune in laxative, purgative si drastice.

CATARAL

Care se insoteste de secretii abundente, seromucoase. Exemple: inflamatia catarala, icter cataral.

CATATERMOMETRU

instrument pentru masurarea vitezelor mici ale curentilor de aer intr-o incapere.

CATATONIA

Catatonia este capacitatea bolnavului de a pastra timp indelungat pozitii incomode, intr-o totala imobilitate. Se intalneste frecvent in schizofrenie si unele encefalite.

CATATONIE

ansamblul tulburarilor psihomotorii caracterizate prin totala lipsaa de reactie fata de stimulentii exteriori, o imobilitate absoluta, refuzul de a vorbi sau de a se alimenta. În principal este o manifestare

CATECOLAMINE

Grup de substante cu rol major in raspunsul la stres al organismului; cele mai importante catecolamine sunt: adrenalina (epinefrina) si noradrenalina (norepinefrina).

CATENAR

Se refera la lantul ganglionilor limfatici; ex. reactie catenara. Se foloseste dea asemenea cand este vorba despre reactii in serie.

CATEPSINA

Catepsina este enzima intrecelulara care descompune proteinele, activa in general dupa distrugerea celulei.

CATETER

instrument tubular metalic,de cauciuc sau material plastic,folosit pentru golirea de continut a organelor cavitare sau a cavitatilor organismului.

CATETER SUPRAPUBIAN

Cateter inserat prin peretele abdominal deasupra osului pubian, frecvent aplicat pentru retentia de urina.
in mod obisnuit cateterizarea suprapubiana este folosita doar cand nu este posibila cateterizarea uretrala.

CATETER VENOS CENTRAL

Cateter intravenos pentru insertia directa intr-o vena mare, mai ales in vena subclaviculara (la locul de trecere pe sub clavicula) sau in vena jugulara, la nivelul gatului.
De asemenea, acest cateter poate fi inserat in vena femurala in zona inghinala.
Prin acest cateter se pot introduce medicamente sau lichide, poate fi masurata presiunea intravenoasa (necesara in interventiile chirurgicalesau in ingrijirea intensiva).
Acest cateter trebuie inserat in conditii strict sterile, utilizand anestezie locala.

CATETERISM

Prin cateterism se intelege introducerea uneui cateter intr-un canal su condusct natural al organismului(uretra, esofag etc.)

CATETERIZARE

introducerea unei sonde (cateter) in anumite organe cavitare sau vase sangvine, cu scop fie explorator, fie terapeutic.
in cateterizarea uretrala, cateterul este introdus in vezica urinara pentru rezolvarea unei obstructii a fluxului urinar.
Cateterizarea cardiaca reprezinta introducerea unui cateter special, de obicei prin vena femurala la nivelul regiunii inghinale, care ajunge la cord. Aceasta manevra permite masurarea presiunii in camerele cordului, gradientul de presiune la nivelul valvelor cardiace, precum si introducerea unei substante de contrast.
Cateterizarea vasculara presupune introducerea intr-o vena sau artera a unui mediu de contrast pentru radiografie, diferite materiale pentru a opri o sangerare sau pentru a tromboza un anevrism.

CATGUT

Catgutul este un fir pentru suturi chirurgicale.

CATHARSIS

Termen folosit in filosofia greaca desemnand "purificarea psihicului" de emotiile negative si preluat de Freud pentru a denumi una dintre metodele psihanalitice.

CATION

Se refera la atom sau grup de atomi incarcati pozitiv.

CAUDA

Portiune subtiata sau terminala a unui organ.
Cauda equina (coada de cal) reprezinta ansamblul radacinilkor nervilor sacrali si coccigieni in portiunea lor din interiorul canalului vertebral.
Cauda pancreatis este extremitatea stanga a pancreasului, situata intraperitoneal si cuprinsa in interiorul ligamentului pancreaticosplenic.

CAUDAL

1. Referitor la coada sau la o formatiune anatomica in forma de coada;
2. Pozitie spre capatul terminal al axei lungi a corpului;
3. Termen anatomic referitor la partea distala, posterioara sau inferioara a unui organ sau a unei regiuni.

CAUSTIC

Se spune despre o substanta care are o actiune coroziva asupra tesuturilor, provocandu-le necroza.

CAUTER

instrument cu care se realizeaza cauterizarea (ex.: electrocauter , cauter care foloseste curentul electric).

CAUTERIZARE

Cauterizarea este o metoda chirurgicala de distrugere a tesuturilor normale sau patologice sau de obtinere a hemostazei cu ajutorul unor agenti fizici sau chimici.

CAUZALGIA

Senzatie permanenta de durere sau arsura determinata de lezarea nervilor periferici.

CAVERNA

1.Termen generic pentru desemnarea unei cavitati. 2. Lipsa de substanta delimitata granulativ-scleros intr-un parenchim, secundara eliminarii unui produs de necroza, de obicei tuberculos.

CAVERNITA

inflamatie acuta sau cronica a corpilor cavernosi ai penisului sau a corpului cavernos al clitorisului.

CAVERNOM

Hemangiom cu cavitati mari, insotit de atrofia parenchimului organului respectiv.

CAVERNOS

Care contine una sau mai multe caverne.

CAVERNOSOGRAFIE

Examinare radiologica a tesutului erectil al penisului, care presupune introducerea unei substante de contrast radioopaca in corpul cavernos, pentru a obtine informatii despre venele penisului.

CAVERNOSOMETRIE

Masurarea presiunii din corpii cavernosi pentru a investiga insuficienta erectiei si impotenta.

CAVERNOSTOMIE

Procedeu de speleostomie, urmarind scurtarea duratei tratamentului local al cavernei tuberculoase prin decalotarea cavernei si sutura peretilor sai la tegumente (dupa rezectia peretelui osteomuscular de la nivelul cavernei splenostomizate.

CAVITATE

Spatiu gol situat intr-o anumita regiune a corpului sau intr-un organ. De exemplu, cavitatea bucala, cavitatea abdominala, cavitatea amniotica etc.

CAVITATE AMNIOTICA

Cavitate care contine lichid amniotic, situata intre embrion si amnion.
Se formeaza initial in interiorul masei de celule interne a blastocistului, pentru ca mai tarziu sa se extinda pe partea posterioara a embrionului, eventual acoperindu-l complet.

CAVITATE BUCALA

Cavitate la nivelul fetei care contine limba si dintii, si care se continua cu faringele. Aici alimentele sunt gustate, mestecate si amestecate cu saliva, intitiindu-se procesul de digestie.

CAVITATE GLENOIDA

Cavitate situata la nivelul unghiului lateral al scapulei, putin profunda, de forma ovoida; se articuleaza cu capul humerusului.
La cele doua extremitati ale cavitatii exista doua rugozitati: tuberculul infraglenoidian (inferior) si tuberculul supraglenoidian (superior).
Sinonim: fosa glenoida.

CAVITATE NAZALA

Cavitate asezata in centrul fetei, intre etajul bucal si cel neural. Este despartita printr-un perete vertical, septul nazal osos, in doua fose nazale.
Fiecare fosa nazala prezinta: un perete inferior sau podeaua, un perete superior sau bolta, un perete intern sau septul nazal, si un perete extern.
Fosele nazale comunica cu exteriorul prin narine si cu faringele prin choane sau narile interne.

CAZEIFICARE

1. Proces de precipitare a cazeinei; 2. Transformare necrotica a unui exsudat tuberculos

CAZEINA

Cazeina este o proteina complexa in lapte, branzeturi.

CAZEOS

Care are aspect de cazeum.

CAZEUM

Masa de substanta necrozata bogata in proteine si lipide, asemanatoare cu branza; apare in tuberculoza.

CEAFA

Partea posterioara a gatului , cuprinzand toate partile moi situate in afara coloanei cervicale.

CEAI NEW JERSEY

inalt de 60-90 cm. Este similar ceaiului verde chinezesc. Are numeroase aplicatii. Este folosit in special pentru problemele respiratorii si pentru tratarea hipertensiunii arteriale.

CEAPA

inalta de aproximativ 30 cm. Are multe intrebuintari. Daca este consumata regulat, ajuta la reglarea tensiunii arteriale si a problemelor inimii.

CECITATE DIURNA

Reducerea acuitatii vizuale la lumina, in comparatie cu acuitatea vizuala in lumina slaba care este pastrata.
Aceasta afectiune, cel mai frecvent, este congenitala si asociata cu scaderea acuitatii vizuale si cu tulburarea vederii colorate.
Poate fi dobandita, atunci cand celulele cu conuri din partea posterioara a retinei sunt distruse selectiv de o boala.
Denumire medicala: hemeralopie.

CECITATE NOCTURNA

incapacitatea de a vedea in lumina difuza sau in intuneric.
Este datorata afectarii celulelor retiniene responsabile de vederea in lumina redusa (celulele cu bastonase) si poate aparea datorita deficitului alimentar de vitamina A.
Daca deficitul nu este remediat, afectiunea poate progresa pana la xeroftalmie si keratomalacie.
De asemenea, poate fi datorata altor boli retiniene, de exemplu retinita pigmentara.
Cecitatea nocturna stationara congenitala se caracterizeaza printr-un deficit de vedere la intuneric care nu progreseaza.
Denumire medicala: nictalopia.

CECOSTOMIE

Deschidere operatorie a cecului la piele, pentru a drena sau decompresa intestinul, de obicei cand colonul este obstruat sau afectat de boala.

CECUM

Valvula ileocecala - anexata orificiului de comunicare intre ileon si colonul ascendent.

CEFACLOR

Antibiotic din grupa cefalosporinelor, utilizat in tratamentul otitei medii, infectiilor de tract respirator superior si inferior, ale tractului urinar si infectiilor cutanate. Efectele sale adverse includ: diaree si eruptii cutanate.

CEFADROXIL

Antibiotic din grupa cefalosporinelor, utilizat in tratamentul infectiilor de tract urinar, infectiilor cutanate, faringitelor si tonsilitelor.
Se administreaza pe cale bucala iar efectele sale adverse includ: eruptii cutanate, prurit generalizat.

CEFALEE

Durere de cap.

CEFALEE CLUSTER

Varietate de migrena, mai frecventa la barbati fata de femei (raport 9:1). Durerea unilaterala in jurul unui glob ocular este foarte severa si poate dura 15 minute-3 ore.
Criza apare de obicei in primele ore ale diminetii, dar poate aparea si in alte momente ale zilei.
Cefaleea este asociata cu ptoza palpebrala, ochiul este congestionat si/sau hiperlacrimare.
Tratamentul crizei se face cu medicamente antimigrenoase (agonisti 5HT1)iar profilaxia se face cu verapamil, litiu sau metisergida.

CEFALEXIN

Antibiotic din grupa cefalosporinelor utilizat in tratamentul infectiilor tractului respirator si al celui genito-urinar, infectiilor osoase si cutanate, al otitei medii.
Diareea este cel mai frecvent efect secundar.

CEFALHEMATOM

Acumulare de sange intr-unul sau mai multe oase ale craniului (de obicei, osul parietal)si care este acoperita de o membrana (periost).
Cel mai frecvent, apare la nou-nascutii care au fost extrasi cu forcepsul sau prin vacuum extractie, sau au fost supusi la o presiune crescuta in canalul de nastere.
Nu este necesar niciun tratament, cefalhematomul disparand in cateva luni. Daca este extins, sangele din el se poate descompune, eliberand bilirubina in fluxul sangvin si producand-se icter.
Cefalhematomul la un copil arata un traumatism recent la nivelul capului; ocazional, la examneul radiologic se poate evidentia o fractura.

CEFALINA

Substanta organica de constitutie complexa(glucid fosfat), care se gaseste in cantitati mari in creier sau ficat.

CEFALOGRAMA

imagine radiologica speciala care poate fi utilizata in masurarea alterarilor cresterii oaselor craniului.

CEFALOMETRIE

1. Masurarea dimensiunilor segmentelor osoase craniomaxilare, pe baza schemelor obtinute dupa radiografii. Se utilizeaza mai ales pentru diagnostic in ortodontie.
2. Masurarea diametrelor unui craniu fetal cu ajutorul unui compas gradat numit cefalometru.

CEFALOSPORINE

Grup de antibiotice betalactamice semisintetice, produse de unele specii de ciuperci Cephalosporium, foarte active pe multe microorganisme si, de aceea, utilizate in tratamentul a numeroase infectii.
Poate aparea sensibilitate incrucisata cu penicilina; principalele efecte adverse sunt:reactiile alergice si tulburarile digestive.

CEFAZOLIN

Antibiotic din grupa cefalosporinelor, administrat in injectii intramusculare sau intravenoase in tratamentul multor infectii.

CELCIPEXIE

Prin celcipexie se intelege fixarea calciului in tesuturi.

CELECOXIB

Medicament antiinflamator care inhiba selectiv ciclooxigenaza (COX-2). Se administreaza pe cale bucala in tratamentul artrozei si al poliartritei reumatoide.

CELIAC

ermen care se refera la cavitatea abdominala. Trunchiul celiac este o ramura a aortei abdominale care iriga stomacul, splina, ficatul si vezicula biliara.

CELIOSCOPIE

Metoda de investigatie constand din explorarea vizuala a cavitatii abdominale cu ajutorul unui endoscop introdus printr-o incizie in peretele abdominal.

CELOM

Cavitate a embrionului situata intre cele doua straturi ale mezodermului. Va evolua in cavitatea corpului.

CELOM EXTRAEMBRIONAR

Cavitate captusita cu mezoderm, care inconjoara embrionul in stadiile timpurii ale dezvoltarii.
Comunica temporar cu cavitatea celomica din embrion (cavitatea peritoneala). in perioada tardiva a sarcinii, el incepe sa fie obliterat prin cresterea amniosului, cu care se uneste formand corionul.
Sinonim: exocelom.

CELULA

Unitate morfofunctionala a tuturor organismelor vii, care se poate reproduce exact.
invelisul extern se numeste membrana celulara, formata din lipide si proteine; aceasta controleaza trecerea substantelor din exterioruul in interiorul celulei si invers.
Celulele contin citoplasma in care se gasesc nucleul si organitele celulare, avand diferite functii. Organismele complexe sunt formate din milioane de celule, special adaptate anumitor functii.
Fiecare celula contine un anumit numar de cromozomi. Celulele sexuale (spermatozoidul si ovulul) contin intotdeauna jumatate din numarul de cromozomi al celorlalte celule ale coprului. Dupa fecundare, un spermatozoid si un ovul se unesc pentru a forma o celula cu un set complet de cromozomi, care se va dezvolta in embrion.

CELULA "IN BOB DE OVAZ"""

Tip de celula care apare in carcinomul bronsic.
Celulele "in bob de ovaz" sunt celule mici, rotunde sau ovalare. Carcinomul de acest tip este frecvent legat de fumat si reprezinta aproximativ 1 din carcinoamele bronsice; are prognostic prost.
Denumirea lui actuala este carcinomul pulmonar cu celule mici; in stadiile timpurii poate fi tratat eficient prin chimioterapie si radioterapie.

CELULA CALICIFORMA

Celula secretorie in forma de coloana care se gaseste in epiteliul respirator si in tractul intestinal. Celulele calciforme secreta constituentii principali ai mucusului.

CELULA CU CONURI

Unul din cele doua tipuri de celule senzoriale prezente in retina.
Retina umana contine 6-7 milioane de celule cu conuri; functioneaza cel mai bine in lumina stralucitoare.Aria din retina numita fovea contine cel mai mare numar de celule cu conuri. Are rol important in vederea diurna si in vederea in culori.
Se pare ca exista trei tipuri de celule cu conuri, fiecare sensibil la lungimea de unda a diferitelor culori primare: rosu, verde sau albastru. Celelalte culori sunt sunt combinatii ale acestor trei culori primare.

CELULA DENDRITICA

Tip de celula hematopoietica avand functii speciale de prezentare antigenica.

CELULA GIGANT

Orice celula de dimensiuni mari, ca de exemplu megacariocitul. Celulele gigant pot avea unul sau mai multi nuclei.

CELULA PAROASA

Celula sangvina alba care seamana cu un limfocit imatur si care prezinta priectii citoplasmatice fine ca niste fire de par.
Apar intr-o forma rara de leucemie (leucemia cu celule paroase),mai frecventa la barbatii tineri.

CELULA PASIVA

Celula care nu a suferit diviziune.

CELULA PIRAMIDALA

Tip de neuron care se gaseste in structura cortexului cerebral, ce prezinta o dendrita mai lunga, care ajunge la stratul molecular, unde se ramificac, iar celelalte dendrite, scurte, se extind orizontal. Axonii lor patrund prin paturile subiacente si parasesc csoarta cerebrala, trecand in substanta alba.

CELULA SPINOASA

Celula care prezinta prelungiri citoplasmatice ce formeaza legaturi intercelulare. Stratul germinativ al epidermului este numit, uneori, stratul celulelor spinoase.

CELULA STEM

Celula nediferentiata care este capabila sa se divida, producand celule specializateintr-un organ.
Celulele stem apar in multe organe si tesuturi, inclusiv in maduva osoasa, muschi, ficat, pancreas. Celulele stem embrionare, in blastocistul embrionar, sunt capabile sa produca toate tipurile de celule diferentiate necesare dezvoltarii embrionare (sunt pluripotente).

CELULA STEM HEMATOPOIETICA

Celula din care deriva toate tipurile de celule sangvine.
Nu poate fi identificata microscopic, dar poate fi determinata prin prezenta unei combinatii proteice de pe suprafata ei. Poate fi demonstrata prin culturi de tesuturi formatoare de sange din maduva osoasa, precum si prin cresterea numarului de celule hematopoietice in afectiunile cum ar fi diabetul non/obez/imunodeficienta severa combinata.

CELULA T SUPRESOARE

Tip de limfocit T care impiedica raspunsul imun al limfocitelor B sau al altor celule T la un antigen.

CELULA T-CITOTOXICA

Tip de limfocit T care distrug celulele canceroase, celulele infectate cu virusuri si alogrefele. Ele recunosc antigenele peptidice atasate la proteinele codate de sistemul HLA.

CELULA T-HELPER

Tip de limfocit T care joaca un rol important in imunitatea mediata celular prin recunoasterea antigenelor straine, cu conditia ca acestea sa fie prezentate de celulele apartinand clasei a ii- a de histocompatibilitate (cum sunt macrofagele si limfocitele B).
Celulele T helper poarta receptori celulari T, care recunosc antigenele din calsa a ii- a de pe celulele prezentatoare de antigen.
interleukina-1, eliberata de celulele inductoare, stimuleaza celulele T-helper sa elibereze interleukina-2 care, la randul ei, declanseaza eliberarea altor citokine.
Celulele T-helper stimuleaza producerea de celule T-citotoxice, care distrug celulele-tinta.

CELULA TINTA

1. Celula asupra careia actioneaza un anticorp, celulele T-citotoxice sau limfocitele T-killer, sau constituie obiectivul actiunii unui hormon specific.
2. Celule "in tinta" - in hematologie - forme anormale de eritrocite, care apar in unele tipuri grave de anemie, incluzand pe cele datorate deficitului de fier, unor boli hepatice sau anomalii ale structurii hemoglobinei.

CELULE ARGENTAFINE

Celule care se coloreaza rapid cu saruri de argint. Astfel de celule apar, de exemplu, in glanda intestinala Lieberkuhn.

CELULE C

Celule parafoliculare din glanda tiroida, care deriva din tesutul crestei neurale. Ele produc calcitonina. Carcinomul medular tiroidian isi are originea in aceste celule.

CELULE CU BASTONASE

Tip de celule receptoare fotosensibile, prezente in retina.
Retina umana contine aproximativ 125 de milioane de celule cu bastonase, necesare in vederea in lumina slaba.
Aceste celule contin un pigment, rodopsina (sau purpura retiniana), care se decoloreaza la lumina si isi recapata culoarea la intuneric. Descompunerea rodopsinei la lumina se transforma in impuls nervos; cand tot pigmentul s-a descompus (ca in lumina puternica), celulele cu bastonase nu mai functioneaza.
in fovea centralis nu exista celule cu bastonase.

CELULE CU CONURI

Celule specializate ale retinei responsabile de vederea culorilor.

CELULE G

Celule care se gasesc in mucoasa gastrica si care produc gastrina.
Se afla localizate mai ales in regiunea antrului gastric. Cresterea productiei celulelor G se asociaza cu ulcerul duodenal si cu sindromul Zollinger-Ellison: gastrina actioneaza prin cresterea productiei de acid clorhidric de catre celulele oxintice (parietale)ale glandelor gastrice.

CELULE LUPICE

Celule de lupus eritematos diseminat (Hargraves) care sunt leucocite din seria granulocitara neutrofila care au fagocitat alte celule. Le gasim in LED. (80-90%) din cazuri , forme de PCE, AR (5-10% din cazuri).

CELULE OXINTICE

Celule ale glandelor gastrice, care secreta acidul clorhidric in regiunea fundica a stomacului. Sinonim: celule parietale.

CELULE PILIERE

Doua randuri de celule de sustinere (celule piliere interne si celule piliere externe printre care se afla situate celulele senzoriale auditive la nivelul organului lui Corti.

CELULE PREZENTATOARE DE ANTIGEN

Macrofage care prelucreaza antigenul pentru a-l prezenta limfocitelor T.

CELULE SANGVINE

Celule prezente in sange atat la omul sanatos, cat si la cel bolnav. Se clasifica in trei mari categorii: celule rosii (eritrocite), celule albe (leucocite), aici fiind incluse granulocitele, limfocitele, monocitele, si trombocitele sau plachetele sangvine.

CELULELE APUD

Celule care au proprietati metabolice de amino-precursori absorbiti si decarboxilati.
Au o larga distributie, in special in mucoasa tractului digestiv si in pancreas.
Sunt capabile sa formeze o larga varietate de substante hormonale peptidice; sunt mai cunoscute sub denumirea de sistem endocrin difuz.

CELULITA

Celulita este o inflamatie a tesutului celular subcutanat sau profund, caracterizata printr-o umflatura dureroasa; afecteaza in special coapsele.

CELULOZA

Carbohidrat format din molecule de glucoza. Este un constituent important al peretelui celular al plantelor. Celuloza nu poate fi digerata de om si, de aceea, este un component al fibrelor alimentare.

CEMENT

Tesut dentar dur ce acopera suprafata radacinii dintelui.

CENTEZA

Centeza este punctia unei cavitati a organismului, executata de obicei cu scopul de a-i evacua continutul.

CENTRENCEFALIC

in electroencefalografie - Termen care descrie modificarile ce pot fi inregistrate sincron din orice parte a creierului.
Sursa accestei activitati se afla in formatiunea reticultata din mezencefal.
Epilepsia centrencefalica este asociata cu o predispozitie congenitala la convulsii.

CENTRIFUGA

Aparat care permite separarea componentelor de densitati diferite dintr-un lichid, utilizand forta centrifuga. Lichidul este pus intr-un container special care este rotit cu viteza mare in jurul unui ax central.

CENTROMER

Parte a cromozomului la nivelul caruia par sa se incrucisesze fibrele celor doua cromatide; in functie de pozitie, centromerii sunt metacentrici, submetacentrici, acrocentrici si teleocentrici.
Sinonim: kinetocor.

CENTROSFERA

Zona de citoplasma clara, care apare in celulele care se divid in jurul polilor fusului de diviziune.

CENTROZOM

Centrozomul este un corpuscul din centrul celulei, care intervine in mitoza.

CENTRU VASOMOTOR

Grup de celule nervoase localizat in bulbul rahidian (medulla oblongata) care primeste informatii de la receptorii senzitivi din sistemul circulator, producand modificari reflexe ale alurii ventriculare si ale diametrului vaselor de sange, putand fi ajustata astfel, tensiunea arteriala.
De asemenea, centrul vasomotor primeste impulsuri din alte zone ale creierului (de exemplu, in caz de emotie, frica, etc), putand influenta frecventa contractiilor cardiace si tensiunea arteriala.
Centrul actioneaza prin intermediul nervilor vasomotori ai sistemului simpatic si ai celui parasimpatic.

CENTRU VITAL

Grup de celule nervoase din creier, care coordoneaza diferite functii vitale ale organismului, cum ar fi respiratia, frecventa cardiaca, presiunea sangelui, controlul temperaturii etc, comandand ajustari reflexe pentru nevoile organismului.
Majoritatea centrelor vitale sunt situate in hipotalamus si in trunchiul cerebral.

CENTRUM

Punctul mijlociu al unei suprafete sau al unui organ.
Centrum ovale este substanta nervoasa alba, centrala, vizibila intr-o sectiune a creierului care intereseaza ambele emisfere la nivelul suprafetei superioare a corpului calos.

CENTURA PELVIANA

Ansamblul osos format din cele doua oase iliace , care leaga membrele inferioare de trunchi , cu ajutorul sacrului.

CENTURA PELVINA

Ansamblul osos format din cele doua oase iliace, care leaga membrele inferioare de trunchi, cu ajutorul sacrului.

CENTURA SCAPULARA

Ansamblul osos prin care membrul superior se leaga de trunchi; participa humerusul (capul), scapula (omoplatul)si clavicula de fiecare parte.

CENZOR

in psihologie- Mecanism, postulat de Freud, care supreseaza sau modifica dorintele nepotrivite sau tematoare.
Cenzorul este, de obicei, privit ca fiind localizat in superego, dar a fost descris de Freud ca pornind din propriul ego.

CERCARIA

Stadiul larvar final al trematodelor.
Este constituit de obicei dintr-o portiune anterioara (corpul) si o portiune posterioara caudala care ajuta la inotul in apa.
Cercariile sunt eliberate in apa dintr-un melc (gazda) in care are loc o parte a dezvoltarii parazitului. intr-o zi se pot elibera cateva mii de cercarii.

CERCLAJ

Metoda chirurgicala de reducere a calibrului uterin. Sinonim: serclaj.

CERCLAJ CERVICAL

Aplicare a unei suturi circulare neresorbabile in jurul orificiului uterin in insuficienta cervico-istmica, pentru a preveni o nastere prematura.

CEREBEL

Cerebelul este creierul mic.

CEREBELITA

inflamatia cerebelului, de origine infectioasa sau de cauze neidentificate, care se manifesta printr-un sindrom cerebelos.

CEREBRAL

Referitor la creier.

CEREBROZIDE

Grup de compusi chimici care apar in teaca de mielina a fibrelor nervoase.
Sunt glicolipide, contin sfingozina, un acid gras si un carbohidrat, de obicei galactoza (galactocerebrozide) sau glucoza (glucocerebrozide).

CEREBRUM

Parte a sistemului nervos central situata in etajul superior al cutiei craniene, deasupra cortului cerebelului; este format din cele doua emisfere cerbrale, separate prin fisura longitudinala.
Fiecare emisfera prezinta la exterior un strat de substanta cenusie, cortexul cerbral, sub care se afla substanta alba care contine ganglionii bazali. Legand cele doua emisfere, aflat la baza fisurii longitudinale, se gaseste corpul calos, un fascicul masiv de fibre nervoase.
in interiorul fiecarei emisfere se afla cate o cavitate (ventriculul lateral), care contine lichidul cefalorahidian, fiecare fiind conectat cu ventriculul al treilea din diencefal.
Cerebrum (creierul) este responsabil cu initierea si coordonarea activitatii voluntare, si cu functionarea celorallte parti ale sistemului nervos. Cortexul este sediul tuturor reactiilor inteligente.
Sinonime: creier, encefal, telencephalon.

CERULOPLASMINA

Alfa-globulina sangvina care fixeaza cuprul circulant in sange. Deficitul congenital de ceruloplasmina duce la afectarea creierului si a ficatului (Boala Wilson).

CERUMEN

Poarta denumirea de cerumen materia ceroasa din urechi.

CERVICALGIE

Durere in regiunea gatului sau a portiunii cervicale a coloanei vertebrale.

CERVICARTROZA

Artroza a coloanei cervicale. Leziunile sunt situate la nivelul articulatiilor intervertebrale anterioare sia comporta o discartroza.

CERVICATROZA

Artroza a coloanei cervicale.

CERVICITA

inflamatia colului uterin.

CERVICITE

Cervicita este o inflamatie acuta, subacuta sau cronica a colului uterin. Poate fi de origine bacteriana, virala sau parazitara, si survine pe o mucoasa lezata sau chiar normala.
Se deosebesc doua forme de cervicita: - externa (exocervicita); - interna (endocervicita) care se asociaza frecvent.

CERVIX

Col uterin.

CESTODE

Clasa de viermi lati care au un corp lung si subtire asemanator cu o pamblica, si traiesc ca paraziti in tubul digestiv al oamenilor si altor vertebrate.
Corpul lor este format din cap (scolex), un gat lung si strobila, formata dintr-un sir de segmente separate (proglote). Proglotele mature, pline de oua, sunt eliberate din partea terminala a viermelui si eliminate in exterior odata cu materiile fecale ale gazdei. Apoi, ouale sunt ingerate de o gazda intermediara, in care se vor dezvolta stadiile larvare.
Oamenii reprezinta gazda principala pentru unele cestode (Tenia, Hymenolepis). Cu toate acestea, doar unele cestode au importanta din punct de vedere medical( Echinococcus, Diphyllobotrium, Diphylidium).

CETOACIDOZA

Acidoza insotita de excesul de corpi cetonici (cetoza), asa cum apare in diabetul zaharat. Simptomele includ: greturi si varsaturi, sensibilitate abdominala, confuzie sau coma, sete extrema si pierderea in greutate.
Poate pune in pericol viata bolnavului.

CETOGENEZA

Procesul de producere a corpilor cetonici. Acestia sunt produsi intermediari ai metabolismului lipidelor si pot fi utilizati pentru a produce energie. Cetoza apare cand sunt produsi corpi cetonici in exces.

CETONA

Compus organic format dintr-o grupa carbonil (C=O) legata de doua grupe alchil.
Cetonele acidului acetoacetic, acetona si beta-hidroxibutirat (cunoscute sub denumirea de corpi cetonici sau corpi acetonici)sunt produse in timpul metabolismului lipidelor.

CETONEMIE

Prezenta de corpi cetonici in sange.

CETONURIE

Prezenta in urina de corpi cetonici, care poate aparea in diabetul zaharat, inanitie sau dupa varsaturi persistente, si care rezulta in urma oxidarii grasimilor.
Corpii cetonici pot fi detectati prin adaugarea in urina a catorva picaturi de solutie de nitroprusiat de sodiu 5%si de solutie de amoniac; inrosirea gradata a urinei indica prezenta acestora.
Sinonim: acetonurie.

CETOZA

O stare care se realizeaza cu o dieta hiperproteica si cu continut scazut de glucide. Dietele hiperproteice ale stramosilor nostri indepartati cu grupa sanguina 0 fortau arderea grasimilor pt a obtine energie si producerea de cetone - un semn de activitate metabolica rapida. Starea de cetoza le permitea primilor oameni sa isi mentina un nivel energetic ridicat, eficienta metabolica si puterea fizica, calitati necesare pentru vantoare.

CETRIMIDE

Dezinfectant utilizat pentru curatarea tegumentului si a ranilor, pentru sterilizarea instrumentelor chirurgicale si a scutecelor nou-nascutilor.
La aplicarea externa, poate da cateva reactii adverse; efecte toxice prezinta la ingestia accidentala.

CEZARIANA

Cezariana este interventia chirurgicala in regiunea abdominala, care consta in extragerea fatului viu prin deschiderea uterului, in cazuri de nastere dificila.

CHALAZION

Mica tumoara incolora, dura, situata pe marginea pleoapelor, datorita inflamatiei cronice a uni glande sebacee palpebrale.

CHART

Continuous hyperfractionatede accelerated radiotherapy - tehnica noua de radioterapie, utilizata pentru distrugerea rapida a celuleor tumorale cand ele prolifereaza activ si, de aceea, sunt mai sensibile la radiatii.
Metoda este inca in cercetare; se poate aplica in tratamentul cancerului pulmonar si, de asemenea, in cancerele de gat sau cap.

CHEAG

Masa mica de lichid coagulant.

CHEAG SANGUIN

Sange coagulat, format din fibrina, in a carei retea sunt prinse trombocitele si eritrocitele care ii dau o culoare rosu inchis.

CHEAG SANGUINE

Sange coagulat , format din fibrina , in a carei retea sunt prinse trombocitele si eritrocitele care ii dau o culoare rosu inchis.

CHEILITA

Cheilita este o inflamatie a buzelor, aparuta in eczeme, micoze, avitaminoze.

CHEILOGNATOPALATOSCHISIS

Malformatie congenitala, caracterizata printr-o despicatura unilaterala sau bilaterala a buzei superioare, proceselor alveolare si a palatului.
Se poate insoti de tulburari in formarea dintilor.
Se poate corecta chirurgical.
Sinonime: gura de lup, cheilognatouranoschisis.

CHEILOPLASTIE

Restaurarea plastica a buzelor.

CHEILOSCHIZIS

Fisura mediana a buzelor; buza de iepure.

CHEILOSTOMATOPLASTIE

Orice interventie de chirurgie plastica care se adreseaza buzelor si gurii.

CHEIROARTROPATIE

Reducerea miscarilor in articulatia mainii, care apare in diabetul zaharat vechi.
Este datorata unei ingrosari a tegumentului, care limiteaza flexibilitatea articulara; face parte din sindromul mainii diabetice.

CHELBE SUPURATIVA

infectie supurata a pielii capului provocata de o ciuperca microscopica.Apare ca un placard rotunjit, gros si tare, cu suprafata cu cruste, perforata de orificii foliculare prin care ies puroiul si sangele.Tratamentul este bazat pe aplicatii locale si pe administrarea pe cale orala de antifungice.
Sinonim chelbe supurativa, kerion al lui Celse.

CHELOID

ingrosare a pielii, rectilinie sau ramificata, constituita la nivelul unei cicatrici, unei arsuri sau traumatism.

CHEMODECTOMA

Denumire folosita in trecut pentru paragangliom. Sinonim:chemoreceptom.

CHEMORECEPTOR

Celula sau grup de celule care raspund la prezenta unui compus chimic specific prin initierea unui impuls nervos. Chemoreceptorii se gasesc in mugurii gustativi si in mucoasa nazala.

CHEMOTACTISM

Miscarea unor celule sau microorganisme ca raspuns la modificarea gradientului concentratiei chimice. Sinonim: chimiotactism.

CHEMOTERAPIE

Terapie prin substante chimice (engl. Chemotherapie, fr. chimiotherapie)

CHEMOTERAPIE (CHIMIOTERAPIE)

Terapie prin substante chimice.

CHEMOTERAPIE CHIMIOTERAPIE

Terapie prin substante chimice

CHEMOZIS

infiltratie edematoasa a conjunctivei oculare, cel mai adesea de origine inflamatorie, formand un inel roscat in jurul corneei. Apare in unele afectiuni oculare acute.

CHERATINA

Proteina care reprezinta principalul constituent al unghiilor, firului de par si al straturilor externe ale tegumentului.
in citoplasma celulelor epiteliale (cheratinocite) exista o retea de filamente de cheratina.

CHERATINOCIT

Tip de celula care reprezinta aprocimativ 95% dintre celulele epidermului. Cheratinocitele migreaza din straturile profunde ale epidermului pentru ca in final sa se elimine.

CHIASMA

1.in genetica - expresie citologica a crossing-over-ului care consta in suprapunerea cromatidelor nesurori (ale cromozomilor homologi) in cursul meiozei (in zigoten-pachiten), urmata de ruperea celor doua cromatide, si, consecutiv, de reuniunea capetelor rupte, in asa fel incat cromatidele care rezulta au alta structura genetice. Numarul chiasmelor este direct proportional cu lungimea cromozomului.
2. incrucisare a doua formatiuni anatomice, cum ar fi tendoane, nervi (ex. chasma optica).

CHIASMA OPTICA

Structura formata prin inrcrucisarea partiala a fibrelor nervilor optici inainte de a patrunde in encefal, in apropierea glandei hipofize.
Fibrele nervoase din partea nazala e retinei fiecarui ochi se incruciseaza cu cele din partea opusa, pe cand fibrele optice din partea laterala a retinei nu se incruciseaza la nivelul chiasmei optice.
Chiasma optica se continua cu tractusurile optice sau bandeletele optice.

CHIL

Chilul este un lichid din intestinul subtire, rezultat al digestiei.

CHILIFER

Care transporta chilul.

CHILOMICRON

Particula microscopica lipoproteinica, bogata in trigliceride, prezenta in sange dupa digestia grasimilor absorbite la nivelul intestinului subtire.

CHILOPOIOZA

Prin chilopoioza se intelege formarea chiului.

CHILOTORAX

Revarsare de chil in cavitatea pleurala, ca urmare a unei perforatii traumatice sau tumorale a canalului toracic.

CHIM

Chimul reprezinta un amestec rezultat din digerarea partiala a alimentelor din stomac.

CHIMIOTERAPIE NEOADJUVANTA

Chimioterapie utilizata inainte de cura chirurgicala a tumorii primare, cu scopul de a imbunatati rezultatele acesteia sau ale radioterapiei, si de a preveni dezvoltarea metastazelor. Sinonim: chemoterapie.

CHIMOTRIPSINA

Enzima digestiva care actioneaza pe proteine si care este secretata de pancreas in forma sa inactiva, chimotripsinogen; acesta este transformat in chimostripsina la nivelul duodenului, sub actiunea tripsinei.

CHINIDINA

Medicament care incetineste activitatea cardiaca si care se administreaza pe cale bucala pentru controlul aritmiilor cardiace. Ca efecte adverse se descriu: tulburarile digestive si simptomele chininismului.

CHININA

Medicament utilizat pentru prevenirea si tratamentul malariei, astazi inlocuit cu medicamente cu efecte toxice mai reduse, cu exceptia cazurilor de malarie produse de Plasmodium falciparum.
Se administreaza pe cale bucala sau injectabil; dozele mari pot produce intoxicatii grave ale caror simptome sunt: cefalee, febra, varsaturi, stare de confuzie, afectarea ochilor si a urechilor.
Chinina in doze mici este folosita pentru tratamentul crampelor musculare.

CHIROPODIE

Studiul si ingrijirea picioarelor, incluzand structura normala, afectiunile de la accest nivel si tratamentul acestora. Sinonim: podiatrie.

CHIRURGIA "DAY-CASE"""

Proceduri chirurgicale care pot fi efectuate intr-o singura zi, fara a fi necesara ramanerea pacientului in spital peste noapte.
Tehnicile moderne de chirurgie si anestezie fac posibil ca anumite cazuri cu grad de severitate usor sau mediu sa poata fi tratate intr-o singura zi, de exemplu: traumatisme, afectiuni ale sanului, dilatatie si chiuretaj, hernii sau vene varicoase.

CHIRURGIA REFRACTIEI

Proceduri chirurgicale care au ca principal obiectiv corectarea unui defect de refractie. Aceste proceduri sunt LASiK , LASEK, keratectomia fotorefractiva si termokeratoplastia.

CHIRURGIE

Chirurgia reprezinta o tratare a bolilor si traumatismelor prin operatii.

CHIRURGIE MINIM INVAZIVA

interventie chirurgicala care presupune cea mai mica trauma posibila pentru pacient, in special interventiile chirurgicale care utilizeaza un laparoscop sau un alt endoscop.
Multe tipuri de interventii chirurgicale abdominale, cum ar fi colecistectomia, litotripsia cu ultrasunete extracoropreala (la nivelul sistemului urinar sau biliar)sunt realizate pe aceasta cale.
Aceste metode permit pacientului sa-si reia activitatea mult mai rapid decat dupa chirurgia clasica.

CHIRURGIE PLASTICA

Ramura a chirurgiei care se ocupa cu reconstructia partilor deformate sau suferinde ale organismului.
De asemenea, se ocupa cu inlocuirea partilor de organism pierdute. in mod simplist este considerata chirurgie cosmetica (sau chirurgie estetica), dar aceasta ramura a chirurgiei inseamna mult mai mult, incluzand tratamentul si repararea desfigurarilor si dizabilitatilor produse de arsuri, accidente grave si cancerre, precum si corectarea defectelor congenitale, cum sunt palatoschizis, fisura labiala, etc.

CHIST

Un chist este o tumoare benigna (necanceroasa).

CHIST ARAHNOIDIAN

Chisturile intracraniene si intraspinale sunt cavitati cu continut LCR, comunicand sau nu cu spatiile lichidiene interne sau externe (spatiul subarahnoidian sau sistemul ntricular), deci inchise sau deschise.

CHIST BRANHIAL

Chist localizatin locul unui reces faringian dezvoltat anormal.

CHIST DERMOID

Chist de dimensiuni mici care contine un lichid dens, ce se dezvolta pe articulatiile degetelor si care nu trebuie indepartat deoarece, de obicei, comunica cu articulatia subiacenta.

CHIST FIMBRIAL

Chist simplu al fimbriei tubare.

CHIST INTRACRANIAN

CHIST OVARIAN

Formatiune plina cu lichid, unica sau multipla, care se dezvolta in ovar.
Cu toate ca majoritatea chisturilor ovariene nu sunt maligne, ele pot avea dimensiuni foarte mari determinand presiuni pe organele vecine si marirea de volum a abdomenului.
Chistul se poate torsiona in jurul pediculului sau, ducand la oprirea irigarii cu sange, ceea ce produce dureri abdominale severe si varsaturi. in acest caz, chistul trebuie excizat de urgenta.
Uneori, se poate maligniza, dar se diagnosticheaza in stadiile tardive, cand tratamentul devine ineficient. Programele de screening, bazate pe tehnicile ecografice, au fost introduse in anumite tari pentru detectarea precoce a chisturilor ovariene si a tumorilor maligne.

CHIST SEBACEU

1. Chist de culoarea pielii sau mai palid, rotunjit, care in mod frecvent apare la adulti, in special la nivelul fetei, gatului sau trunchiului.
Este ferm, cu un punct central, contine cheratina, nu sebum; mai corect aceste chisturi se numesc chisturi epidermoide. Frecvent, se excizeaza chirurgical.
2. Chisturi ale glandelor sebacee, care apar intr-o afectiune ereditara rara, steatocystoma multiplex.

CHIURETA

instrument chirurgical de metal cu margini taioase, folosit pentru curatarea suprafetelor anfractuoase sau pentru curatarea unor cavitati.

CHIURETAJ

Curatirea suprafetei unei mucoase poarta denumirea de chiuretaj.

CHLAMYDIA

Chlamydia este un microorganism considerat ca o forma de richettsie, de forma sferica, gramnegativa. Prezinta atat caracteristici: - de bacterie (sintetizeaza ARN si ADN, prezinta perete celular, se multiplica prin diviziune celulara, este sensibil la antibiotice de tipul cicline); - de virus (energia necesara propriului metabolism este furnizata de celulele gazda). Chlamydia determina boli atat la animale cat si la om, afectiuni denumite miyagawanelloze: ornitoza, psitacoza, limfogranulomul venerian.

CHLAMYDIOZA

Boala cu transmitere sexuala (BTS) determinata de infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis.

CHLOASMA (CLOASMA)

Denumire generica pentru petele de forma neregulata, uneori confluente, simetrice, de culoare galben-bruna-cenusie, situate pe frunte, obraji, barbie.
Cloasma este o reactie de fotosensibilitate, ce apare la femei care iau contraceptive orale combinate sau la femeile gravide (masca gravidelor sau cloasma gravidica); foarte rar apare la barbati.
De obicei, poate fi prevenita prin utilizarea cremelor de protectie solara.

CHOANA

(Pl. Choane) - Orificiile posterioare ale foselor nazale, prin care acestea comunica cu nazofaringele. Sinonim: coane.

CHORDA

Denumire pentru formatiuni in forma de coarda.
De exemplu, chorda tendineae reprezinta portiunile tendinoase ale muschilor papilari ai ventriculelor cardiace, care se prind de valvulele atrioventriculare; ruptura acestora, prin traumatism, endocardita sau modificari degenerative, duce la insuficienta mitrala.
Chorda tympanii (coarda timpanului) este o ramura a nervului facial care traverseaza cavitatea timpanica, inervand cele doua treimi anterioare ale limbii, glandele submaxilara si submandibulara.

CHORIODERAEMIA

Afectiune ereditara, sex-linkata, in care retina si corioida degenereaza in primele cateva luni (sau ani) de viata.
La sexul masculin duce la orbire, pe cand la sexul feminin rar produce vreo modificare vizuala.

CHORIOEPITHELIOMA

Forma rara de tumora maligna care isi are originea in corion.
Se situeaza pe locul doi ca malignitate dupa mola hidatiforma.
Tumora metastazeaza rapid in plamani, dar este relativ sensibila la chimioterapie.
Sinonim: choriocarcinoma.

CHRYSOPS

Gen de musca hematofaga, numita musca de caprioara.
Femelele, care traiesc in ariile impadurite, musca oamenii in timpul zilei.
Unele specii din Africa pot transmite la om boala tropicala numita loiaza.
in sua, Chrysops discalis este un vector al tularemiei.

CIANIDA

Sare toxica a acidului hidrocianic.
Cianidele se combina cu enzimele tesuturilor implicate in respiratie celulara, inactivandu-le; din acest motiv, ele sunt extrem de otravitoare, provocand foarte rapid moartea. Starea de inconstienta este urmata de convulsii si deces.
Hidrogencianidele gazoase sunt fatale in mai putin de un minut de la inhalare; cianida de calciu sau de potasiu ingerata provoaca decesul in cateva minute.
Tratamentul prompt cu nitrat de sodiu si tiosulfat de sodiu ssau edetat dicobalt poate salva viata.
Cianidele au miros de migdale amare.

CIANOPSIE

Tulburare a vederii in care obiectele privite apar colorate in albastru; se constata uneori dupa extractia cristalinului.

CIANOZA

Coloratie albastruie a pielii si mucoaselor, fara extravazare sanguina, datorita prezentei in capilarele sanguine a unei cantitati prea mari de hemoglobina redusa sau a unor hemoglobine anormale.

CIBERNETICA

Stiinta comenzii, controlului si comunicatiei intr-un sistem dinamic complex: masini, organisme vii, societate; studiul legaturii dintre munca creierului si a sistemului nervos si functionarea computerelor si a dispozitivelor automate de feed-back.

CICATRICE

Urma permanenta ramasa dupa vindecarea unei plagi.
Cicatricea hipertrofica este o cicatrice care tinde sa se instaleze dupa un an sau mai mult si care este deosebita de cheloid. Aceasta nu este numai permanenta, ci tinde sa se extinda in afara plagii initiale.

CICATRICIAL

Termen care se refera la o cicatrice. De exemplu, alopecia cicatriciala este un tip de alopecie asociata cu cicatrice.

CICATRIZANT

Planta sau produs care are ca efect vindecarea ranilor.

CICATRIZARE

Procesul de vindecare.
Cicatrizarea per primam intentionem reprezinta vindecarea unei rani sau incizii chirurgicale cand marginile plagii se unesc in conditii aseptice si se formeaza tesut de granulatie.
in cicarizarea per secundam intentionem, marginile plagii sunt separate si cavitatea este plina cu tesut de granulatie peste care se dezvolta tesut epitelial.
in cicatrizarea per tertium intentionem, plaga este ulcerata, tesutul de granulatie se formeaza lent, pe locul plagii ramanand o cicatrice.

CICLAMAT

Compus de 30 de ori mai dulce decat zaharul si, spre deosebire de zaharina, stabil la caldura.
Ciclamatul a fost utilizat ca agent indulcitor in industria alimentara pana in anul 1969, cand a fost scos deoarece se parea ca produce cancer.

CICLOABLATIE

Distrugerea unei parti a corpului ciliar pentru a reduce productia de umoare apoasa, reducandu-se astfel presiunea intraoculara.
Aceasta tehnica este practicata in tratamentul glaucomului avansat sau rezistent la alte forme de tratament.

CICLOCRIOTERAPIE

Distrugerea unei zone din corpul ciliar utilizand temperaturi foarte scazute. Se utilizeaza pentru scaderea presiunii intraoculare in controlul glaucomului.

CICLODIALIZA

interventie chirurgicala care consta din separarea corpului ciliar de sclera, in scopul reducerii tensiunii intraoculare in unele forme de glaucom, in special in glaucomul cu afakie.

CICLOFORIE

Heteroforie produssa in jurul axei sagitate.

CICLOFOTOABLATIE

Metoda in care se utilizeaza lumina sau laserul pentru a distruge corpul ciliar in scopul scaderii productiei de umoare apoasa pentru reducerea tensiunii oculare. Se practica in tratamentul glaucomului.

CICLOFRENIE

Tulburare psihica, cu caracter reversibil si periodic, de tip afectiv, schizofreniform, confuzional, dipsomanic.

CICLOPLEGIE

Paralizia muschiului ciliar care se manifesta prin imposibilitatea de acomodare la vederea de aproape. Se insoteste, de obicei, de paralizia muschilor irisului (midriaza).
Poate fi produsa de utilizarea atropinei sau a unui medicament similar care blocheaza muschiul in caz de inflamatie a irisului sau a corpului ciliar. Poate aparea, de asemenea, dupa traumatisme oculare.
Sinonim: paralizia acomodatiei.

CICLOSERINA

Antibiotic activ pe multe bacterii, dar care este utilizat in special in tratamentul tuberculozei.
Se administreaza pe cale bucala; efectele adverse, care pot fi severe, includ:ameteli, somnolenta, convulsii si stare de convulsie mentala.

CICLOSPORINA

Medicament imunosupresiv utilizat in prevenirea si tratamentul rejectiei unui organ transplantat.
De asemenea, se utilizeaza in tratamentul poliartritei reumatoide, psoriazisului si eczemei atopice.
Ciclosporina se administreaza pe cale bucala sau in perfuzie venoasa; efectele sale adverse includ: greturi, tumefierea gingiilor, tremor, hiperpilozitate si afectarea functiei renale.

CICLOTIMIE

Stare caracterizata prin alternanta fazelor de excitatie si de descurajare.
Aceasta fluctuatie nu este atat de mare ca cea din psihoza maniaco-depresiva.
De obicei, reprezinta o tulburare de presonalitate, pentru care psihoterapia este uneori de ajutor.

CICLU CARDIAC

Succesiunea evenimentelor intre doua batai cardiace, normal durand mai putin de o secunda. Atriile se contracta simultan si determina patrunderea sangelui in ventriculele relaxate.
Acestea se contracta puternic si pompeaza sangele in aorta si arterele pulmonare. in timpul contractiei ventriculare, atriile se relaxeaza.

CICLU MENSTRUAL

Serie de modificari periodice ale ovarelor si endometrului care include ovulatia si, dupa aproximativ 2 saptamani, inceputul sangerarii menstruale.

CICOARE

Are inaltimea intre 90-120 cm. Ceaiul din radacina este un bun tonic, iar cel din flori e un bun sedativ, fiind iolosit pentru tratarea tulburarilor nervoase.

CIFOSCOLIOZA

Curbura anormala a coloanei vertebrale, caracterizata prin cifoza, combinata cu scolioza.
Poate aparea in timpul cresterii, fara un motiv aparent (cifoscolioza idiopatica) sau poate aparea datorita afectarii vertebrelor sau muschilor spinali.
Purtarea de corsete speciale poate reduce intr-o anumita masura deformarea, daca aceasta este moderata. Formele severe se trateaza chirurgical prin artrodeza.

CIFOZA

Cifoza reprezinta incovoierea inapoi a coloanei vertebrale.

CIFRELE NORMALE ALE PRESIUNII ARTERIALE SE SITUEAZA INTRE 10 SI 14 CENTIMETRI DE MERCUR PENTRU MAXIMA SI INTRE 6 SI 9 CENTIMETRI PENTRU MINIMA.

CILINDRU GRANULAT

Cilindru celular, format in tubii renali.
in unele boli renale, mai ales in glomerulonefrite, se formeaza aglomerari celulare renale tubulare anormale care sunt eliminate din rinichi, adesea ca mulaje ale tubulilor.
Acesti cilindrii pot fi observati la examinarea microscopica a depozitului centrifugat dintr-o proba de urina. Prezenta lor in urina arata evolutia bolii.

CIMBRISORU

inalt de 30-60 cm. Este un bun tonic. Ceaiul din florile sale e un minunat sedativ. Folositi-1 pentru tratarea tulburarilor nervoase. .

CIMBRU

inalt de aproximativ 30 cm. Este un astringent excelent. Se poate folosi pentru uz intern si extern. in cantitati prea mari, poate suprastimula glanda tiroida, conducand la otravire. .

CIMBRU DE GRADINA

inalt de aproximativ 30 cm. Se spune ca este afrodiziac. Regleaza ciclurile menstruale si este bun la tratarea tulburarilor stomacale. .

CIMETIDINA

Medicament antagonist al receptorilor H2, care este utilizat in tratmentul ulcerului gastro-duodenal, bolii de reflux esofagian si al altor tulburari digestive.
Se administreaza pe cale bucala sau injectabila; efectele sale adverse includ: ameteli, diaree, dureri musculare si eruptii tegumentare.

CINCHONA

Scoarta uscata a copacului Chincona, utilizata in trecut in stimularea apetitului si in prevenirea hemoragiilor si a diareei.
Administrata timp indelungat, provoaca intoxicatie (chinconism).
Chincona este o sursa de chinia.

CINCHONISM

intoxicatie produsa prin administrarea de doze crescute de chincona sau alcaloizii ei (chinina, chinidina).
Simptomele includ: senzatia de zgomote puternice in urechi, ameteli, tulburari de vedere pana la orbire, eruptii tegumentare, febra si hipotensiune arteriala.
Tratamentul cu diuretice creste rata eliminarii toxicului prin urina.
Sinonim: chininsm.

CINCLISIS

Miscari repetate rapid (de exemplu, clipitul rapid).

CINGULECTOMIE

Rezectia scoartei girului cingular, parte a creierului legata de depresie si furie. Procedeul a fost utilizat doar ocazional ca metoda de psihocirurgie in bolile mentale netratabile.

CINGULUM

1. Banda curbata de fibre nervoase prezenta in fiecare emisfera cerebrala, aproape inconjurand corpul calos. 2. Mica protuberanta situata pe suprafata linguala a coroanei dintilor incisivi si canini.

CIPROFLOXACINA

Antibiotic din clasa chinolonelor, cu spectru larg, care se poate administra pe cale bucala.
Este utilizat mai ales impotriva bacteriilor Gram-negative, cum ar fi Pseudomonas, care sunt rezistente la alte antibiotice orale.
Efectele sale adverse includ: greturi, diaree, dureri abdominale si cefalee.
De asemenea, se administreaza sub forma de instilatii in infectiile oculare.

CIRCADIAN

Referitor la ritmuri sau variatii biologice avand un ciclu de aproximativ 24 de ore.

CIRCULATIE COLATERALA

Cale alternativa creata pentru irigarea cu sange prin vase sangvine secundare cand calea principala a fost blocata.

CIRCULATIE PULMONARA

Drumul pe care il urmeaza sangele de la inima la plamani si inapoi. incepe din ventriculul drept, sangele neoxigenat trecand in arterele pulmonare, si ajungand in capilarele pulmonare unde are loc schimbul gazos.
Sangele oxigenat trece in venulele pulmonare care formeaza apoi venele pulmonare, ce parasesc plamanii pentru a se deschide in atriul stang. Din atriul stang, sangele oxigenat trece in ventriculul stang si, de aici, prin sistemul aortic ajunge in intreg organismul (circulatia sistemica).
Sinonim: mica circulatie.

CIRCULATIE SISTEMICA

Sistemul de vase de sange care iriga tot organismul, cu exceptia plamanilor.
Este format din aorta si ramurile sale, care duc sangele oxigenat la tesuturi, si din venele care dreneaza sange neoxigenat in venele cave.

CIRCUMCIS (PENIS)

Penis caruia i s-a indepartat preputul prin operatia de circumcizie.

CIRCUMCIZIE

Excizia chirurgicala a preputului penisului.
Aceasta interventie se practica frecvent din motive religioase sau etnice, dar uneori poate constitui o indicatie chirurgicala, cum ar fi pentru fimoza sau parafimoza.
Circumcizia la sexul feminin implica excizia clitorisului, a labiei minora si a labiei majora. Extinderea interventiei depinde de la tara la tara.
Cea mai simpla si mai putin periculoasa este clitoridectomia (excizia clitorisului); urmatoarea forma cuprinde excizia preputului , a clitorisului si a unei parti (sau toata) din labia minora.
Forma cea mai extinsa, infibulatia, implica excizia clitorisului, a labiei minora si a labiei majora. Marginile vulvei sunt suturate impreuna, inserandu-se o bucata de lemn sau de stuf pentru a pastra o mica trecere pentru urina si lichidul menstrual. La aceste femei circumcise, la nastere se practica o epiziotomie larga.

CIRCUMDUCTIE

Miscarea de rotatie a membrelor sau a globilor oculari.

CIRCUMSTANTIALITATE

Termen care desemneaza o conversatie in care pacientul evita orice afirmatie sau raspuns direct la o intrebare, dand detalii nerelevante.
Poate aparea ca semn al psihozelor organice, in schizofrenie si la persoanele cu personalitate obsesiva.

CIRCUMVOLUTIE

Pliu al cortexului cerebral , marginit de santuri sau fisuri.
Sinonim: gyrus

CIROZA

Stare patologica constand in distrugerea celulelor functionale ale unor organe (ficat, plamani, rinichi) si inlocuirea acestora cu un tesut conjunctiv.

CIROZA HEPATICA

Boala cronica a ficatului, caracterizata prin distrugerea structurii normale a ficatului si aparitia de tesut conjunctiv fibros.

CIRSOID

Termen care descrie aspectul dilatat al unei vene varicoase. Termenul este utilizat pentru un tip de tumora a scalpului (anevrism cirsoid), care este, de fapt, un anevrism arteriovenos.

CISPLATIN

Medicament citotoxic care impiedica diviziunea celuleor prin afectarea ADN-ului.
Administrat intravenos, se utilizeaza in tratamentul tumorilor ovariene sau testiculare.
Este, insa, foarte toxic; efectele sale adverse includ: greturi, varsaturi, afectarea functiei renale, nevrita periferica si pierderea auzului.
Astazi sunt disponibili analogi ai cisplatinului mult mai putin toxici.

CISTALGIE

Durere la nivelul vezicii urinare. Apare frecvent in cistita, calculi la nivelul vezicii urinare si, ocazional, in cancerul de vezica urinara. Tratamentul se adreseaza cauzei.

CISTECTAZIE

Prin cistectazie se intelege dilatatia anormala a vezicii urinare.

CISTECTOMIE

Excizie chirurgicala a vezicii urinare.
Se efectueaza in anumite afectiuni ale vezicii urinare, in special in cancere, si este precedata de crearea unei deviatii urinare.
Ureterele, care dreneaza urina de la rinichi sunt reimplantate intr-un segment izolat de intestin (de obicei ileon), care este deschis la piele.
Un alt tip de operatie consta din crearea unui buzunar din ileum sau colon, care actioneaza ca un rezervor pentru urina, si la care este legata uretra. Golirea se poate realiza prin contractie abdominala sau cateterizare intermitenta.

CISTEINA

Aminoacid care contine sulf si care este un important constituent al multor enzime. Legaturile disulfhidrice (S-S) intre molecule adiacente de cisteina in lanturile polipeptidice contribuie la structura tridimensionala a moleculelor de proteine.

CISTERNA

Spatiu mare sau portiune dilatata.
De exemplu, cisterna magna (cisterna cerebellomedullaris) este o dilatatie mare a spatiului subarahnoidian care se intinde de-a curmezisul suprafetei inferioare a cerebelului, spre suprafata dorsala a bulbului rahidian.
Cisterna chyli (cisterna Pecquet) este portiunea dilatata prin care incepe canalul toracic; in ea se deschid vasele limfatice tributare acestui conduct.

CISTICERC

Forma larvara monochistica si monocefalica a teniilor, avand un singur cap de tenie intr-o vezicula unica, plina de lichid. Chisturile se dezvolta in muschii sau creierul gazdei dupa ingestia oualor.

CISTICERCOZA

Boala parazitara determinata de prezenta cisticercilor de Taenia solium in diferite organe.
Omul se infesteaza prin ingerarea oualor odata cu alimentele. Prezenta cisticercilor in muschi produce durere si slabiciune musculara; localizarea la nivelul creierului determina simptome mult mai grave, cum ar fi deteriorarea mentala, paralizii, ameteli, crize epileptice si convulsii, care pot fi fatale.
Nu exista tratament specific; uneori, poate fi necesara indepartarea chirurgicala a cisticercilor pentru a scadea presiunea craniana.

CISTINOZA

Anomalie ereditara a metabolismului aminoacizilor, care consta in acumularea de cistina in sange, rinichi si sistemul limfatic.

CISTITA

Cistita reprezinta inflamatia vezicii urinare.

CISTOCEL

Hernie a vezicii urinare.

CISTOENTEROCEL

Hernierea vezicii insotita de o ansa intestinala printr-un orificiu natural sau patologic.

CISTOENTEROEPIPLOCEL

Hernia vezicii urinare insotita de o ansa intestinala si epiploon, printr-un orificiu natural sau patologic.

CISTOEPIPLOCEL

Hernierea vezicii urinare insotita de epiploon, printr-un orificiu natural sau patologic

CISTOGRAFIE

Cistografia reprezinta o radiografie a vezicii urinare.

CISTOLITIAZA

Prezenta de calculi in vezica urinara.
Calculii sunt formati fie in vezica urinara, datorita obstructiei, retentiei urinare sau infectiilor urinare (calculi primari), fie in rinichi (calculi secundari).
Se manifesta prin durere, hematurie, intreruperea fluxului urinar. Tratamentul este chirurgical.
Sinonim: litiaza urinara.

CISTOSCOPIE

Cistoscopia reprezinta un examen endoscopic al vezicii urinare.

CITOBIOLOGIE

Citobiologia reprezinta biologia celulara, care este o stiinta care se ocupa cu studiul celulei.

CITODIAGNOSTIC

Poarta aceasta denumire diagnosticul bazat pe studiul microscopic al celulelor.

CITOGENETICA

Citogenetica reprezinta studiul cromozomilor.

CITOKINA

molecula proteica, secretata de celulele sistemului limfoid, avand rol de semnal pentru alte celule limfoide. Tipuri de citokine: interleukinele* (produse de leucocite), limfokinele* (produse de limfocite), interferonii* si factorul de necroza tumorala*

CITOLIZA

Citoliza este fenomenul de distrugere a elementelor celulare.

CITOLOGIE

Citologia reprezinta stiinta care se ocupa cu studiul celulei.

CITOLOGIE PRIN ASPIRATIE

aspirarea* unor specimene de celule din tumori sau chisturi direct cu un ac, folosind o seringa, apoi se examineaza la microscop dupa preparare prealabila (prin colorare etc)
Tehnica se foloseste acum rar, in special pentru tumorile si chisturile superficiale si a devenit o ramura specializata a diagnosticului patologic
Vezi, de asemenea, si CiTOLOGiA PRiN ASPiRATiE PE AC SUBTiRE

CITOLOGIE PRIN ASPIRATIE PE AC SUBTIRE

tehnica ce utilizeaza probe obtinute prin punctie cu ac subtire pentru a obtine informatii despre celulele dintr-o tumora sau dintr-un chist
Este folosita pentru detectarea prezentei celulelor maligne, in special din nodulii mamari si tiroidieni
Vezi, de asemenea, CiTOLOGiA PRiN ASPiRATiE

CITOMEGALOVIRUS

(CMV) virus din grupul herpesvirusurilor, care apare frecvent la om, producand simptome minore de raceala comuna
La indivizii cu sistemul imunitar compromis (de exemplu, la cei cu cancer sau SiDA), el poate provoca manifestari grave;
de asemenea, a fost identificat ca fiind cauza unor malformatii severe la nou-nascuti din mame care au contractat virusul in timpul sarcinii

CITOMETRU

aparat pentru determinarea numarului de celule dintr-o cantitate data de lichid, cum ar fi sangele, lichidul cefalo-rahidian sau urinaVezi HEMOCiTOMETRUL

CITOMORFOZA

totalitatea transformarilor pe care le sufera o celula, din momentul formarii pana la moartea ei

CITOPENIE

scaderea numarului diferitelor tipuri de celule din sangeVezi EOZiNOPENiA, ERiTROPENiA, LiMFOPENiA, NEUTROPENiA, PANCi-TOPENiA, TROMBOCiTOPENiA

CITOPLASMA

Citoplasma este substanta fundamentala vie a celulei.

CITOPOIEZA

Citopoieza reprezinta procesul de formare a celulelor.

CITOSTATIC

Medicament sau alt agent fizic care opreste sau impiedica inmultirea celulelor si care este folosit in tratamentul cancerului. Rezultatele terapeutice sunt diferite in functie de raspunsul la tratament si stadiul bolii.

CITOSTATIC

(substanta) Care impiedica inmultirea celulelor (fr. cytostatique)

CITOSTATICA

(substanta) Care impiedica inmultirea celulelor (fr. cytostatique)

CITOTROFOBLAST

stratul celular intern al trofoblastului*

CITOZINA

baza pirimidinica, prezenta in ADN*

CITOZOM

corpul celular exclusiv nucleul

CITRINIE

Procesul de biosinteza si excretie in mediul intern al unui produs chimic elaborat in celula.

CITROBACTER

gen de bacterii Gram-negative, anaerobe, in forma de bacili, larg raspandite in natura
Pot produce infectii ale tractului intestinal, urinar, veziculei biliare si ale meningelor (care, de obicei, sunt secundare), cel mai frecvent la persoane in varsta, nou-nascuti si la persoane imunocompromise

CITRULINA

aminoacid* elaborat in ficat ca produs secundar al transformarii amoniacului in uree*

CITRULINEMIE

deficit ereditar al uneia dintre enzimele implicate in descompunerea proteinelor in uree, care are drept consecinta acumularea in sange atat a aminoacidului citrulina, cat si a amoniacului
Copiii afectati prezinta deficit de dezvoltare si retard mental

CIUMA BUBONICA

vezi PESTA
ciuperci increngatura de plante inferioare, care se reproduc prin spori
Cele comestibile includ atat ciuperci cultivate (Agaricus campestris si Agaricus bisporus), cat si specii salbatice (Cantherellus cibarius si Lepiota procera)
Multe specii sunt otravitoare, in special �Cap de mort" si �Cap de pantera" (vezi AMANiTA), ciupire tehnica folosita in masaj, pentru a tonifica pielea, pentru a imbunatati circulatia si a ameliora durerile subiacente,

CJD

vezi BOALA CREUTZFELDT-JACOB

CLARK

(nivelurile) cele cinci niveluri verticale ale tegumentului care sunt penetrate succesiv de un melanom* invadant
Acestea sunt: epidermul, dermul papilar, zona de interventie, dermul reticular si tesutul subcutanat
De obicei, sunt corelate cu grosimea Breslow

CLASA HISTOLOGICA

gradul de diferentiere* al unei tumori, de exemplu al cancerului de san

CLASIFICAREA INTERNATIONALA A BOLILOR

(iCD - international Classification of Disease) lista cu cele mai cunoscute boli si sindroame, publicata de Organizatia Mondiala a Sanatatii* la fiecare 10 ani (aproximativ)
Ultima versiune, iCD-10, a fost publicata in anul 1992
Este utilizata in majoritatea tarilor ca principal mijloc de clasificare atat a mortalitatii cat si a morbiditatii, si pentru compararea cu ratele mortalitatii si morbiditatii nationale si internationale
O alta clasificare, international Classification of impairments, Disabilities and Handicaps (iCiDH), este in curs de experimentare
Vezi, de asemenea, HANDiCAPUL

CLASIFICAREA INTERNATIONALA A SIMPTOMELOR PROSTATEI

(iPSS -international Prostate Symptom Score) chestionar completat de barbatii cu simptome de tract urinar inferior*, al carui scor (de la 0 la 35) indica severitatea acestor simptome

CLAUDICATIE

schiopatare
Claudicatia intermitenta este o crampa dureroasa, indusa de efort si ameliorata de repaus, produsa de irigarea inadecvata in muschii afectati
Apare la nivelul muschilor gambei si ai piciorului, ca rezultat al prezentei unui aterom* la nivelul arterelor piciorului
Pulsul la acest nivel este deseori absent, iar piciorul este rece
Trebuie tratat in primul rand ateromul

CLAUDICATIE INTERMITENTA

vezi CLAUDiCATiA

CLAUSTROFOBIE

teama morbida de spatii inchiseCompara cu AGORAFOBiAVezi, de asemenea, FOBiiLEFrv

CLAUSTRUM

fasie de substanta cenusie situata intre insula* cortexului cerebral si nucleul lenticular (vezi GANGLiONii BAZALi)

CLAVICULA

Clavicula este un os care leaga omoplatii de stern.

CLAVUS

hiperkeratoza circumscrisa, de forma rotunda sau ovalara, datorata actiunii mecanice de frecare sau de presare a pielii

CLEARANCE

capacitatea specifica a unor organe (rinichi, ficat, plamani etc.) de prelevare din sange a unor substante endogene sau exogene, prin cantitatea de plasma depurata de substanta respectiva in unitatea de timp
Clearance-ul renal este cantitatea virtuala de plasma depurata complet de o anumita substanta in timp de 1 minut, ca urmare a eliminarii acesteia in urina

CLEID-, CLEIDO-, CLID-, CLIDO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la claviculaDe exemplu, clei-docranial (referitor la clavicula si la craniu)

CLEMASTINE

medicament antihistaminic utilizat in tratamentul febrei de fan si al urticariei
Se administreaza pe cale bucala;
efectele adverse frecvente sunt: ameteli, stare de somnolenta si tulburari digestive
Denumire comerciala: Tavegil

CLEPTO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la furt, trisare

CLEPTOMANIE

impuls puternic, patologic, de a fura, adeseori in absenta oricarei atractii pentru obiectul respectivEste adesea asociata cu depresia*

CLIMACTERIUM

incetarea fiziologica a functiei genitale si ansamblul tulburarilor care o insotesc1Climacterium feminin (vezi MENOPAUZA); 2climacterium masculin (andropauza) este perioada de involutie a functiei testiculare

CLINARTROZA

Clinartroza este devierea laterala a axului unui membru la nivelul unei articulatii.

CLINDAMYCIN

antibiotic* utilizat in tratamentul infectiilor bacteriene severe
Se administreaza pe cale bucala, injectabil sau topic;
posibilele sale efecte adverse sunt: greturi, varsaturi, diaree si, uneori, reactii alergice
Denumire comerciala: Dalacin

CLINOCEFALIE

Deformatie craniana, caracterizata prin aplatizarea sau deprimarea calotei craniene.

CLINODACTILIE

malformatie congenitala constand din devierea laterala a degetelor manii, in special la nivelul policelui si auricularului, devierea producandu-se din prima articulatie;
se poate intalni si la degetele de la picioare
Poate afecta ambele maini (sau ambele picioare) si se poate asocia si cu alte malformatii congenitale
Nu necesita tratament

CLINOID

in forma de pat (de exemplu, procesele clinoide)

CLIPIRE

actiune de inchidere si;
deschidere a pleoapelor, care ajuta la curatarea partii anterioare a globului ocular si la imprastierea lacrimilor
Reflexul de clipire poate fi produs de un zgomot puternic in apropiere: pleoapele se inchid involuntar pentru a proteja ochi

CLISMA

Forma medicamentoasa lichida (solutie sau suspensie) destinata introducerii rectale. Se utilizeaza si clisme evacuatoare, diagnostice, alimentare. Clismele medicamentoase pot actiona local asupra mucoasei rectocolice sau pot avea actiune generala, resorbtiva

CLISMA BARITATA

metoda de examinare a intestinului gros
Se introduce un tub prin anus in rect, introducandu-se sulfat de bariu care ajunge pana in cec
Pentru contrastul dublu*, este pompat un gaz prin tub, care destinde colonul
Se fac o serie de radiografii, cu pacientul in elino- si in ortostatism
Clisma baritata este folosita frecvent pentru diagnosticarea cancerului, a polipilor si a bolilor diverticulare, precum si pentru evaluarea intinderii afectarii mucoasei in boala inflamatorie intestinala*
Este partial inlocuita cu endoscopia

CLISMA INTESTINULUI SUBTIRE

tehnica de examinare a jejunului si ileonului prin introducerea unui tub prin cavitatea bucala, esofag si stomac in intestinul subtire si injectarea directa de bariu
Astfel, se obtin detalii foarte bune despre mucoasa intestinala, dar este mai putin confortabila ca examenul clasic cu bariu
Se foloseste in mod special pentru diagnosticarea bolilor (jejunale, cum ar fi boala celiaca, tumorile si ocluziile intestinale

CLITION

punct localizat in locul unde planul sagital median intalneste centrul marginii superioare a seii dorsale

CLITORIDECTOMIE

excizie chirurgicala a clitorisului (vezi CiRCUMCiZiA FEMiNiNA)

CLITORIS

Mica proeminenta situata in partea de sus a organului genital feminin. Foarte sensibila, formata din tesut erectil, nervi si vase sanguine. Este analogul penisului de la barbat. in timpul actului sexual, cand este excitat, clitorisul se mareste si se intareste. Aproape toate femeile pot ajunge la orgasm doar prin excitarea clitorisului.

CLITOROMEGALIE

dezvoltare anormala a clitorisului datorita hiperandrogenis-mului, fie prin cresterea productiei interne, fie prin administrarea exogena

CLITROFOBIE

Clitrofobia reprezinta fobia de ferestre inchise,de aer inchis.

CLIVAJ

(in embriologie) diviziunea zigo-tului in blastomere
Clivarea zigotului poate fi totala (holoblastic) sau partiala

CLIVUS

(in anatomie) suprafata in panta
De exemplu, clivus ossis occipitalis este fata craniala, inclinata, a partii bazilare a osului occipital;
clivus ossis sphenoidalis este suprafata oblica a corpului sfenoidal, situata intre saua turceasca si procesul bazilar al osului occipital

CLOACA

la embrionul tanar, camera endotermala comuna intestinului posterior si alantoidei;
mai tarziu, se separa in sinusul urogenital si rect

CLOMETHIAZOLE

vezi CHLORMETHiAZOLE

CLOMIFENE

(clomiphene) compus neste-roidian sintetic (vezi ANTiESTRO-GENii) care induce ovulatia si apoi menstruatia, la femeile cu insuficienta ovulatorie;
este utilizat in tratamentul sterilitatii
De asemenea, este utilizat pentru a stimula ovulatia (vezi SUPRAOVULATiA) in unele proceduri de conceptie asistata si pentru a trata unele cazuri de sterilitate masculina
Denumire comerciala: Clomid

CLOMIPRAMINE

medicament utilizat in * diferite stari depresive (vezi ANTiDE-PRESiVELE)
Se administreaza pe cale bucala sau injectabila;
efectele sale adverse frecvent intalnite sunt: tulburarile de vedere si senzatia de gura uscata
Denumire comerciala: Anafranil

CLON (CLONA)

1
grup de celule (de obicei, bacteriene) care rezulta dintr-o *� singura celula prin reproducere asexuata, si, prin urmare, genetic identice ci celula-parinte;
2
orice organism care deriva dintr-o singura celula a parintelui sau si, de aceea, identice genetic
Primul animal clonat, nascut in anul 1997, a fost realizat prin fuzionarea nucleului somatic provenit de la parinti cu ovulul denucleat al unui alt animal
Embrionul rezultat a fost implantat in uterul unui al treilea animal;
3
(clona genetica) grup de gene identice produse prin inginerie genetica*
Gena-parinte este izolata utilizand enzime de restrictie si inserata cu ajutorul unui vector de donare (de # exemplu, un bacteriofag) intr-o bacterie, in care este replicata
Vezi, de asemenea, VECTORUL

CLONAZEPAM

medicament cu proprietati anticonvulsivante*, utilizat in tratamentul epilepsiei si al altor afectiuni convulsivante
Se administreaza pe cale v bucala sau injectabila;
ca efect secundar poate aparea somnolenta
Denumire comerciala: Rivotril
somnolenta si uscarea mucoasei bucale
Denumire comerciala: Catapres, Dixarit

CLONIC

referitor la clonusTermenul este cel mai adesea folosit pentru a descrie miscarile ritmice ale membrelor, care apar in convulsiile epileptice (vezi EPiLEPSiA)

CLONIDINA

medicament care actioneaza asupra receptorilor din encefal si care este utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale si al migrenei
Se administreaza pe cale bucala si injectabila;
ca efecte adverse pot aparea: stare de greata

CLONORCHIS

gen de viermi paraziti din familia Opistorchidae, clasa Trema-toda, care sunt paraziti frecvent intalniti in Orientul indepartat, la oameni si alte mamifere care consuma peste de apa dulce
Specia Clonorchis sinensis (Distoma japonicum) se poate dezvolta in canalele biliare unde determina boala numita clonorcoza

CLONORCOZA

boala parazitara determinata de prezenta trematodului Clonorchis sinensis in caile biliare
infestatia, frecventa in Orientul indepartat, prin consumul de diferite specii de peste de apa dulce insuficient pregatite termic, care constituie gazda intermediara pentru trematodul implicat
Simpto-mele includ: febra, dureri abdominale, diaree, hepatomegalie, pierderea apetitului, emaciere si - in stadiile avansate - ciroza si icter
Nu exista un tratament specific, dar administrarea de prazi-quantel* poate fi eficienta in unele cazuri
Sinonim: clonorchiasis

CLONUS

succesiune de contractii rapide, ritmice, declansate de elongatia brusca, cu mentinerea in tensiune a unor muschi;
apare in starile de eliberare a functiilor segmentare reflexe medulare de sub controlul formatiunilor nervoase superioare

CLOPAMIDE

medicament diuretic*, utilizat in combinatie cu beta-blocantul pindolol (in produsul Viskaldix) in tratamentul edemelor si al hipertensiunii arteriale
Se administreaza pe cale bucala, iar efectele adverse sunt extrem de rare

CLOPIDROGEL

medicament care scade agregarea plachetara
Se administreaza pe cale bucala in prevenirea accidentelor vasculare cerebrale si a infarctului miocardic la persoanele cu risc
Efectele sale adverse pot include hemoragii gastro-intestinale
Denumire comerciala: Plavix

CLOR

gaz extrem caustic, de culoare verde-galbui, care are proprietati antiseptice si de albire
Este utilizat frecvent pentru sterilizarea apei de baut si pentru purificarea apei din piscine
in concentratie inalta, este extrem de toxic
in primul razboi mondial a fost utilizat ca gaz de lupta
Simbol: Ci

CLOR-, CLORO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la: 1clor si compusii sai; 2culoarea verde

CLORACNEE

boala profesionala asemanatoare acneei, care apare dupa contactul regulat cu hidrocarburi clorurate
Aceste substante chimice deriva din uleiuri si gudron;
lichidele de racire si ungere utilizate in industrie pot, de asemenea, sa produca aceasta boala
Se caracterizeaza prin aparitia pe piele de papule si pustule, mai ales pe zonele cu par (de exemplu pe antebrate)
Verucile si cancerul cutanat pot aparea dupa mai multi ani de expunere la aceste substante chimice

CLORALHIDRAT

compus al clorului cu actiune sedativa si hipnotica;
se administreaza pe cale bucala sub forma de sirop, in special la copii si persoanele in varsta, pentru a induce somnul
Derivatul sau, cloralbetaina, este sub forma de tablete
Greturile, varsaturile si alte efecte secundare gastro-intestinale limiteaza utilizarea acestui medicament
Utilizarea prelungita poate duce la dependenta*
Denumire comerciala: Welldorm

CLORAMBUCIL

Agent alchilant utilizat in special in chimioterapia leucemiilor cronice.
Se administreaza pe cale bucala; dozele mari si administrarea prelungita pot produce afectarea maduvei hematoformatoare.
Denumire comerciala: Leukeran

CLORAMFENICOL

antibiotic izolat din bacteria Streptomyces venezuelae, dar care este produs si sintetic;
este eficient impotriva multor categorii de microorganisme
Cu toate acestea, datorita efectelor sale adverse grave, in special afectarea maduvei osoase, utilizarea sa este rezervata doar infectiilor grave (de exemplu, febra tifoida), in care antibioticele mai putin toxice nu sunt eficiente
De asemenea, este utilizat sub forma de instilatii oculare, in tratamentul conjunctivitelor bacteriene
Denumire comerciala: Chloromycetin, Kemicetine

CLORAZEPATE DIPOTASSIUM

medicament din clasa benzodiazepinelor*, utilizat in tratamentul starilor anxioase, tensionale si agitatiei
Efectele sale adverse pot include: ameteli, tulburari digestive, tulburari de vedere si, uneori, somnolenta
Denumire comerciala: Tranxene

CLORBUTANOL

Medicament antibacterian si antifungic utilizat ca agent conservant in solutiile injectabile, in picaturile oculare sau nazale, in pudre pentru aplicatii locale in iritatiile cutanate, si in apele de gura ( combinat cu clorhexidina in compusul Eludril).

CLORDIAZEPOXID

Medicament benzodiazepinic cu proprietati relaxante musculare, utilizat in tratamentul tensiunilor, temerilor, tulburarilor de anxietate, ca si in tratamentul alcoolismului.
Se administreaza pe cale bucala; efectele sale adverse mai frecvente includ: greturi, reactii tegumentare si incoordonare musculara.

CLORFENIRAMINA

Medicament antihistaminic puternic, utilizat in tratamentul unor alergii cum ar fi febra de fan, rinite sau urticarie. Se administreaza pe cale bucala, sau, in alergiile severe, pe cale injectabila

CLORHEXIDINA

Antiseptic utilizat ca dezinfectant cutanat si al mucoaselor, sau ca agent conservant (de exemplu in picaturile oculare).
Este utilizata sub forma de solutii, creme, geluri sau comprimate; de asemenea in unele preparate este utilizata in combinatie cu cetrimide.
in solutie foarte diluata, este utilizata in apele de gura pentru prevenirea si controlul infectiilor cavitatii bucale.
Rar, poate aparea sensibilitate cutanata la clorhexidina.

CLORINARE

procedeu de dezinfectie prin clor, utilizand fie clorul gazos, fie substantele clorigene
Termenul se foloseste in special pentru clorinarea apei cu scopul distrugerii microorganismelor patogene
Sinonim: clorizare
Vezi, de asemenea, FLUORiZAREA

CLOROCHINA

Medicament utilizat in principal in tratamentul si prevenirea malariei, ca si in tratamentul poliartritei reumatoide si al lupusului eritematos diseminat.
Se administreaza pe cale bucala sau injectabil; efectele adverse care apar in utilizarea prelungita de doze crescute sunt tulburarile oculare.

CLOROFILA

substanta organica de culoare verde, care se gaseste in frunzele plantelor verzi si in unele bacterii;
ea absoarbe lumina pentru a produce energie pentru sinteza carbohidratilor din dioxid de carbon si apa (fotosin-teza)
Cele doua forme majore de clorofila;
a si b, sunt formate din complexul porfirina/magneziu

CLOROFORM

lichid volatil, utilizat in trecut ca anestezic general
Deoarece produce afectarea ficatului si aritmii cardiace, cloroformul este utilizat doar in concentratii scazute ca agent conservam si odorizator, in tratamentul mete-orismului si in unguente ca substanta iritanta locala

CLOROPSIE

tulburare a vederii in care obiectele privite apar colorate in verde;
este un simptom rar al intoxicatiei digi-talice
Sinonim: cloropie

CLORPROMAZINA

Medicament fenotiazinic antipsihotic, utilizat in tratamentul schizofreniei si al tulburarilor maniacale; de asemenea este utilizat in tratamentul starilor de anxietate si al starilor de agitatie, al greturilor si varsaturilor.
El potenteaza, de asemenea, efectul analgezicelor si este utilizat in starile terminale si in pregatirea anesteziei.
Se administreaza pe cale bucala, injectabila sau rectala (supozitoare). Efectele sale adverse frecvente includ: stare de somnolenta si uscarea gurii; de asemenea poate sa produca anormalitati ale miscarilor, in special distonie, diskinezie si parkinsonism.

CLORPROPAMIDA

Medicament care reduce nivelul glucozei din sange (hipoglicemiant) si care este utilizat in tratamentul diabetului non-insulinodependent la adulti.
Se administreaza pe cale bucala si poate produce ca efecte adverse: reactii de hipersensibilizare cutanata si tulburari digestive.

CLORTALIDONA

Medicament diuretic tiazidic, utilizat in tratamentul retentiei de lichide (edeme) si al hipertensiunii arteriale.
Se administreaza pe cale bucala si poate produce ca efecte adverse: reactii de hipersensibilizare cutanata, gastralgii, greturi si scaderea nivelului de potasiu plasmatic.

CLORTETRACICLINA

Antibiotic activ pe o varietate larga de bacterii si fungi.
Se administreaza topic sub forma de unguente cutanate sau oftalmice si, in combinatie cu alte tetracicline, in administrarea pe cale bucala, pentru infectiile sistemice.
Efectele adverse sunt similare cu cele ale altor tetracicline.

CLORURA DE POTASIU

sare de potasiu folosita pentru a preveni si trata deficitul de potasiu, in special in timpul tratamentului cu unele diuretice
Se administreaza pe cale bucala sau injectabila;
dupa administrarea orala poate aparea o iritatie a sistemului digestiv
Denumire comerciala: Slow-K

CLORURA DE SODIU

o sare de sodiu care este prezenta in toate tesuturile;
are rol important in mentinerea balantei electrolitice* a organismului
Solutia de clorura de sodiu este baza terapiei de inlocuire de lichide dupa interventii t chirurgicale si pentru tulburari insotite de depletie de sare (cum ar fi socul sau deshidratarea)
De asemenea, clorura de sodiu este constituent de baza al terapiei de rehidratare* orala
Sinonim: sarea comuna

CLOSTRIDIUM

gen de bacterii din familia Bacillaceae cuprinzand bacili Gram-pozitivi, in general mobili, anaerobi, care produc spori, larg raspanditi in natura
Multe specii sunt patogene producand exotoxine* puternice
Clostridium botulinum (bacilul botu-linic) este larg raspandit in sol, putand fi gasit si in intestinul animalelor domestice;
se poate dezvolta in alimentele conservate defectuos, producand o toxina care cauzeaza botu-lismul*;
in forma extrem de diluata, � aceasta toxina este utilizata astazi in tratamentul spasmelor musculare {vezi TOXiNA BOTULiNiCA)
Clostridium histolyticum, Clostridium oedematiens si Clostridium septicum produc gangrena gazoasa* cand infecteaza plagile
Clostridium tetani (bacilul tetanic) apare in sol si in tractul digestiv al omului si animalelor
Poate produce tetanosul, datorita elaborarii in plagi a unei neurotoxine puternice
Specia Clostridium perfringens (bacilul Welch) este larg raspandita in natura, putand produce gangrena gazoasa sau toxiin-fectii alimentare
Dezvoltarea speciei ` Clostridium dijficile, care traieste in intestinul gros a omului, apare ca o complicatie a tratamentului antibiotic, producand o afectiune specifica - colita pseudomembranoasa, care poate pune viata in pericol daca nu este tratata prompt

CLOTRIMAZOLE

medicament antifungic utilizat in tratamentul infestatiilor micotice cutanate (de exemplu, derma-tomicozele) sau vaginale
Se aplica local sub forma de creme sau solutii, sau sub forma de ovule intravaginale
Poate produce uneori iritatii locale
Denumire comerciala: Canesten

CLOZAPINE

medicament antipsihotic* atipic, utilizat in tratamentul schizofreniei si al altor afectiuni care nu raspund la antipsihoticele conventionale
Se administreaza pe cale bucala;
se caracterizeaza prin absenta tremorului si a miscarilor repetative care sunt asociate cu administrarea altor antipsihotice
Efectele adverse includ: ameteli, cefalee, hipersalivatie;
in unele cazuri, poate produce leucopenie*
Denumire comerciala: Clozaril

CLUTTON (ARTICULATIA)

exsudat articular dureros care apare in copilarie, de obicei in articulatia genunchiului, produs de inflamatia membranei sinoviale, datorita sifilisului congenital
[H
H
Clutton (1850-1909), chirurg englez]

CMF

ciclophosfamide, methotrexate, 5-fluoracil: combinatie de medicamente citotoxice utilizata ca tratament standard al cancerului, in special ca terapie adjuvanta*

CMV

vezi CiTOMEGALOViRUS

CNS

vezi SiSTEMUL NERVOS CENTRAL

CO-PROXAMOL

medicament analgezic care consta dintr-o combinatie de paracetamol si dextropropoxyphene (un medicament narcotic slab)
Se administreaza pe cale bucala
Posibilele sale efecte adverse includ: ameteli, somnolenta, greturi si varsaturi
Denumire comerciala: Distalgesic, Paxalgesic

COADA-SORICELULUI

inalta de aproximativ 90 cm. Proprietatile sale analgezice sunt similare cu cele ale salciei. Se poate folosi pentru curatarea ranilor si a taieturilor. .

COAFAJ PULPAR

procedeu de acoperire a unei pulpe dentare expuse dupa un traumatism, de exemplu, cu un medicament (frecvent bazat pe hidroxid de calciu), dupa care se poate executa restauratia*

COAGUL

masa solida formata ca rezultat al coagularii sangvine* fie in vasele sangvine si inima, sau in alta parte compara cu TROMBUS
Coagulul sangvin consta intr-o retea de fibrina* in care sunt prinse diverse celule sanguine
Sinonim: cheag sangvin

COAGULANT

substanta care favorizeaza transformarea sangelui din starea lichida in stare solidaVezi COAGULAREA SANGViNA

COAGULARE

Proces complex de transformare a unui produs din stare lichida in stare de cheag.

COAGULARE SANGVINA

proces prin care sangele trece din stare lichida in stare solida
Procesul poate fi initiat prin contactul sangelui cu suprafata exterioara (sistem intrinsec) sau cu tesuturi lezate (sistem extrinsec)
Aceste sisteme implica interactiunea multor substante (factori* de coagulare) si intervin in productia enzimei trombina, care transforma proteina solubila din sange fibrinogen* in proteina insolubila fibrina*
Coagularea sangvina este un mecanism esential in oprirea hemoragiilor (hemostaza*)

COAGULAREA INTRAVASCULARA DISEMINATA

(DiC - disseminated intravascular coagulation) sindrom hemoragie caracterizat prin formarea de cheaguri in vasele sangvine mici, ca raspuns la o boala sau injurie, cum ar fi infectiile severe, malignitati, leucemie acuta, arsuri, traumatisme severe, abruptio placentae sau moarte fetala intrauterina
Hiperstimularea mecanismelor coagularii duce la coagularea sangvina generalizata si prabusirea factorilor coagularii
Consecinta deficitului factorilor coagularii duce la hemoragii spontane
Transfuzia de plasma se face pentru a inlocui factorii de coagulare;
pierduti;
tratamentul cauzei subiacente : este esential pentru supravietuire

COAGULAZA

enzima elaborata de diverse bacterii din genul Staphylococcus, care produce coagularea sangelui
Prezenta coagularii reprezinta unul din principalele criterii de clasificare a stafilococilor

COAJA

denumire populara pentru o crusta sau sange uscat, ser sau puroi, care apare in procesul de vindecare a unei rani, plagi taiate sau excoriatii

COARCTATIE DE AORTA

malformatie congenitala a aortei, care duce la stramtorari sau intreruperi ale vasului
Cel mai frecvent loc de aparitie a coarctatiei este imediat dupa originea arterei subclaviculare stangi
Se manifesta prin hipertensiune arteriala* in jumatatea superioara a organismului si membrele superioare, si hipotensiune arteriala la nivelul membrelor inferioare
Tratamentul este chirurgical

COASTA

os lung, pereche, curbat, fara canal medular, ce ia parte la formarea scheletului toracelui, care protejeaza cordul, plamanii si alte organe
Sunt in numar de 24, cate 12 de fiecare parte, si au pozitie oblica, extremitatile posterioare fiind situate mai sus decat cele anterioare
Posterior se articuleaza cu coloana vertebrala toracica
Primele sapte perechi de coaste, numite coaste adevarate, se articuleaza prin intermediul cartilajului costal cu sternul (vezi CARTiLAJUL COSTAL);
urmatoarele trei perechi, numite coaste false, se articuleaza cu sternul prin intermediul cartilajului costal al perechii a saptea
Ultimele doua perechi de coaste, numite coaste flotante, sunt mai scurte, astfel ca extremitatea lor anterioara este libera
Denumire anatomica: costa

COASTA FALSA

vezi COASTA

COATS (BOALA)

anomalie congenitala a vaselor sangvine retiniene, caracterizata prin exsudate masive, hemoragii, depozite pigmentare, cu evolutie progresiva lenta spre pierderea vederii
[G
Coats (1876-1915), oftalmolog britanic]

COBALAMINA

vezi ViTAMiNA B12

COBALT

metal bivalent, prezent in cantitati mici in organism, care intra in constitutia ciancobalaminei* si intervine in functia unor sisteme enzimatice
Stimuleaza eritropoieza
Radioizotopul artificial cobalt-60 sau radiocobaltul este un puternic emitator de radiatii gamma, fiind utilizat in tratamentul unor forme de cancer {vezi RADiOTERAPiA, TELETERAPiA)
Cobaltul ia parte la formarea moleculei de vitamina B12
Simbol: Co

COBALT-CROM

aliaj argintiu al cobaltului cu cromul utilizat in stomatologie ca schelet metalic pentru protezele* partiale

COCAINA

alcaloid izolat din frunzele arborelui de coca {Erythroxylon coca) sau obtinut prin sinteza;
are efect anestezic local la nivelul ochilor, urechii, nasului si faringelui (utilizat uneori in chirurgie la acest nivel)
De asemenea, are actiune vasoconstrictoare pe locul aplicarii si, de aceea, nu este nevoie de asocierea cu adrenalina*
Deoarece stimuleaza sistemul nervos central si poate duce la aparitia dependentei*, cocaina a fost inlocuita cu alte anestezice mai sigure

COCAINISM

intoxicatie acuta cu cocaina caracterizata prin stare de excitatie, halucinatii vizuale, zoopsihie, tahicardie, ameteli, convulsii, jena respiratorie

COCANCERIGEN

agent care favorizeaza si completeaza efectul unui agent cancerigen*Sinonim: cocarcinogen

COCCI-, COCCIG-, COCCIGO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la coccisDe exemplu, coccigectomie (excizia coccisului)

COCCIDIOIDOMICOZA

boala infectioasa produsa prin inhalarea sporilor de Coccidioides immitis
La 60% dintre pacienti, infestatia nu produce simptome
Forma primara evolueaza benign, cu simptomatologie asemanatoare gripei, care de obicei se rezolva in aproximativ 8 saptamani
La unii pacienti, boala incepe progresiv si se aseamana tuberculozei
Forma severa sau progresiva se trateaza cu amfotericina administrata intravenos
Afectiunea este endemica in zonele de desert din America de Nord si de Sud, in special in sud-vestul SUA, nordul Mexicului si nordul Argentinei

COCCIDIOZA

Boala parazitara cu localizare pe tractul digestiv,determinata de infestarea cu coccidii;se manifesta prin diaree,dureri abdominale.Coccidioza intestinala este provocata mai ales de EiMERiA PERFORANS,iar coccidioza hepatica de EiMERiA STiEDAE.

COCCIGODINIE

sindrom caracterizat prin dureri violente, cu aspect nevralgic, in regiunea coccigiana si iradieri in teritoriile invecinate
Sinonim: coccidinie
coccis (coccyx) ultimul os al coloanei vertebrale*, format din unirea celor patru vertebre coccigiene rudimentare, rezultand un os triunghiular care se articuleaza cu osul sacrum
Vezi, de asemenea, VERTEBRA

COCCIS

Coccisul reprezinta un os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale.

COCCUS

(picocci) bacterie de forma sfericaVezi, de asemenea, GONOCOCCUS, MENiNGOCOCCUS, Mi-CROCOCCUS, PNEUMOCOCCUS, STAPHYLOCOCCUS, STREPTO-COCCUS

COCHLEA

(cohlee) cavitate a urechii interne*, care se aseamana cu o cochilie de melc si care contine organele principale ale auzului
Ea descrie doua ture si jumatate in jurul unei coloane centrale, numita modiolus sau columela, formand canalul spiral (canalis spiralis cochleae)
Vibratiile trec din urechea medie prin cohlee, diferitele frecvente producand vibratia diferitelor regiuni ale membranei bazilare;
sunetele inalte produc vibratia regiunii vecine cu urechea medie;
sunetele joase produc vibratia in regiunile din varful spiralei
Organul lui Corti este situat in interiorul canalului cohlear, pe membrana bazilara, si contine celule senzoriale auditive;
deasupra organului lui Corti se gaseste membrana tectoria (vezi ilustratia)
Cand membrana bazilara vibreaza, celulele senzoriale incep sa se deformeze si transmit impulsul nervos la creier prin nervul cohlear*

COCKAYNE (SINDROMUL)

afectiune ereditara (autosomal recesiva*), asociata cu trisomia* 20
Manifestarile clinice constau in epidermoliza buloasa*, nanism, retardare mentala si degenerare pigmentara a retinei
[E
A
Cockayne (1880-1956), medic englez]

COCOBACIL

(coccobacciUus) forma de trecere intre coc si bacii, marimea axului longitudinal depasind cu putin marimea diametrului transversalExemple sunt: Bacteroides* si Brucella*

COCTEILUL BROMPTON

Amestecul de alcool, morfina si cocaina, administrat uneori pentru controlul durerii determinate de un neoplasm in stadiul terminal.
Acest amestec a fost administrat pentru prima data la Brompton Hospital, Londra.

COD GENETIC

sistem prin care informatia genetica, ce este continuta sub forma chimica in ADN*-ul nucleelor celulelor, poate comanda sinteza proteinelor constitutive ale materiei vii
Aceasta informatie determina secventa de aminoacizi in fiecare proteina
Codul genetic este exprimat prin secventa bazelor nucleotidice* in molecula de acid nucleic, o unitate de trei baze consecutive (un codon) codand fiecare aminoacid
Codul este translatat in proteine de catre ribozomi {vezi TRANSCRiPTiA, TRANSLATiA)
Orice schimbare in codul genetic duce la insertia incorecta a unui aminoacid in lantul de proteine, rezultand aparitia unei mutatii genetice*

CODEINA

medicament analgezic, derivat din morfina*, dar mai slab ca actiune analgezica si sedativa, dar mai putin toxic
Se administreaza pe cale bucala sau injectabila, in scop analgezic sau antitusiv
Efectele sale adverse includ: constipatie, greturi, varsaturi, ameteli si somnolenta, dar nu da dependenta

CODMAN (TRIUNGHIUL LUI)

arie triunghiulara de os nou format, vizibila la examenul radiologie la marginea unei tumori osoase maligne, ca rezultat al ridicarii periostului* de catre tesutul malign
Cel mai frecvent, apare in osteosarcoame*
[E
A
Codman (1869-1940), chirurg american]

CODON

unitate a codului genetic* formata din secventa a trei nucleotide ARN-m, care codifica un aminoacid
Dintre cei 64 de codoni, 61 sunt implicati direct in sinteza proteinelor, iar 3 sunt semnale de oprire a sintezei

COEFICIENT DE INTELIGENTA

(iQ - intelli-gence quotient) un jndicator al dezvoltarii intelectuale
in copilarie si in viata adulta, el reprezinta capacitatea intelectuala in relatie cu restul populatiei;
in copilarie, poate, de asemenea, sa reprezinte ritmul de dezvoltare (varsta mentala* ca procent al varstei cronologice*)
Majoritatea testelor de inteligenta* sunt construite astfel incat iQ in populatia generala are o medie* de 100 si o deviatie standard* de aproximativ 15

COENZIMA

compus organic proteic, prezent intr-o enzima*, care are rol esential in reactiile catalizate de aceasta
Coenzimele, care adesea contin in structura lor moleculara vitamine din complexul B, includ coenzima A*, FAD* si NAD

COENZIMA A (COA)

nucleotid* care contine acid pantotenic, cu rol important in ciclul Krebs si in metabolismul acizilor rasi

COENZIMA Q10

Un tip de antioxidant produs in mod natural de coprpul uman care are un rol important in intarirea sistemului imunitar. Coenzima Q 10 reprezinta de asemenea un supliment dietetic care poate avea efecte benefice asupra pacientilor bolnavi de cancer, desi acest lucru nu a fost inca dovedit

COFACTOR

substanta neproteica, ce trebuie sa fie in cantitati corespunzatoare pentru ca o enzima sa poata actionaCofactorii includ coenzimele* si ionii metalici (de exemplu, ionii de sodiu sau de potasiu)

COGAN (SINDROMUL)

afectiune caracterizata prin prezenta keratitei si a irido-ciclitei (vezi UVEiTA) asociate cu acufene, vertij si surditate progresiva de perceptie bilaterala
[D
G
Cogan (1908-1993), oftalmolog american]

COGNITIE

procesul mental prin care se realizeaza cunoasterea
include perceptia, judecata, creativitatea si, posibil, intuitia

COHLEAR (NERVUL)

nerv care leaga urechea interna de creier, transmitand impulsurile nervoase legate de auzFace parte din nervul vestibulocohlear (perechea a Viii-a de nervi cranieni)

COILONICHIE

malformatie a unghiilor, prezentand fata exterioara concavaEste frecventa in anemiile cu deficit de fier, dar cauza este necunoscutaOrice afectiune subiacenta trebuie tratata

COIT

impreunare sexuala. Act sexual; sin.: cohabitatie, coitus

COITUS

contactul sexual intre un barbat si o femeie in timpul caruia penisul in erectie intra in vagin, unde se produce ejacularea*
Vezi, de asemenea, ORGASMUL
Coitus interruptus (coit intrerupt, coit incomplet) este o metoda contraceptiva in care penisul este scos din vagin inainte de ejaculare
Metoda este nesigura (10-20 de sarcini/an) si poate duce la dizarmonie sexuala si anxietate la unul sau la ambii parteneri
Sinonime: copulatie, coit

COITUS INTERUPTUS

Metoda de evitare a unei sarcini care consta in retragerea penisului din vagin inaintea ejacularii. Nu este o metoda sigura.

COL CHIRURGICAL

(collum chirurgicum) partea prin care epifiza humerusului* se uneste cu diafiza acestuia
Cele mai frecvente fracturi ale humersului se intalnesc la nivelul colului chirurgical;
tot aici se produce dezlipirea traumatica a epifizei care este caracteristica la copii si tineri, deoarece epifiza superioara si diafiza se sudeaza abia la varsta de 20-25 de ani

COL UTERIN

Partea inferioara a uterului care patrunde in portiunea superioara a vaginului.

COL-, COLE-, COLI-, COLO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la: 1bila sau vezicula biliara; 2colonDe exemplu, coloptoza (ptoza colonului in totalitate)

COLAGEN

Colagenul este o proteina complexa din piele, cartilaje etc.

COLAGOG

Planta sau produs care stimuleaza eliminarea bilei din ficat si vezica biliara spre intestin.

COLANGIECTAZIE

Dilatatia cailor biliare, de obicei deasupra unei obstructii.

COLANGIOCARCINOM

Tumora maligna a veziculei biliare si a cailor biliare intra si extrahepatice.

COLANGIOCOLECISTOGRAFIE

Metoda radiologica pentru punerea in evidenta a cailor biliare intra- si extrahepatice si a veziculei biliare; substanta de contrast se administreaza intravenos.

COLANGIOGRAFIE

Metoda radiologica pentru punerea in evidenta a canalelor biliare intra- si extra- hepatice.

COLANGIOLITA

inflamatia canaliciilelor biliareVezi COLANGiTA

COLANGIOM

Tumoare dezvoltata din elementele epiteliale ale canalelor biliare intrahepatice.

COLANGIOPANCREATOGRAFIA TRANSHEPATICA PERCUTANATA

(PTC - percuta-neous transhepatic cholangiopancre-atography) tehnica pentru vizualizarea canalelor biliare si pancreatice cu ajutorul unei substante radioopace, introdusa printr-un cateter inserat in aceste canale de la suprafata corpului
Vezi COLANGiOGRAFiA

COLANGIOPANCREATOGRAFIE ENDOSCOPICA RETROGRADA

(ERCP - endoscopic retrograde cholangiopancreatography) tehnica prin care un cateter este introdus, cu ajutorul unui duodenoscop*, in ampula lui Vater a canalului biliar comun; apoi este injectata o substanta

COLANGITA

inflamatia cailor biliare; sin.: colangeita.

COLATERAL

1accesoriu sau secundar; 2ramura a unei structuri (de exemplu, a unei fibre nervoase), care formeaza un unghi de 90� cu trunchiul principal

COLCHICINA

medicament obtinut din bulbutuberii si semintele plantei Colchicuth autumnale (Brandusa), si care este utilizat pentru ameliorarea durerii in crizele de guta si in prevenirea celor de poliserozita
Se administreaza pe cale bucala;
efectele adverse frecvente sunt: greturi, varsaturi, diaree si dureri abdominale

COLECIST

Organ in forma de punguta care colecteaza secretiile bilei; vezicula biliara.

COLECIST-, COLECISTO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la vezicula biliaraDe exemplu, colecistotomie (incizie a veziculei biliare)

COLECISTECTOMIE

Extirparea chirurgicala a veziculei biliare impreuna cu canalul cistic.

COLECISTENTEROSTOMIE

procedura chirurgicala in care vezicula biliara este legata de intestinul subtire
Este efectuata pentru a permite bilei sa ajunga de la ficat in intestin atunci cand canalul biliar comun este obstruat dintr-o cauza ireversibila

COLECISTITA

Colecista reprezinta inflamatia veziculei biliare.

COLECISTODUODENOSTOMIE

tip de colecis-toenterostomie*, in care vezicula biliara este legata de duoden

COLECISTOGASTROSTOMIE

tip de colicistoenterostomie* in care vezicula biliara este legata la stomacAstazi se practica rar

COLECISTOGRAFIE

examen radiologie al veziculei biliare
Se administreaza pe cale bucala o substanta de contrast, care este absorbita in intestin, excretata de ficat in bila si concentrata in vezicula biliara
imaginea radiologica (colecistograma) a veziculei biliare indica daca aceasta functioneaza sau nu;
de asemenea, calculii biliari pot fi vizualizati prin contrast (neopaci) cu aria din jur
Se poate administra o masa bogata in grasimi pentru a demonstrat capacitatea veziculei biliare de a se contracta
Aceasta tehnica este astazi destul de des inlocuita cu examinarea ultrasono-grafica (ecografia*)

COLECISTOKININA

hormon secretat de celulele duodenale, ca raspuns la prezenta de alimente partial digerate in duodenProduce contractia veziculei biliare si expulzia bilei in intestin, determinand stimularea producerii de enzim

COLECISTOTOMIE

interventie chirurgicala in care este deschisa vezicula biliara, de obicei pentru extragerea calculilor biliariSe practica doar atunci cand colecistectomia* este impracticabila sau riscanta

COLECTOMIA PARTIALA

reprezinta extirparea operatorie a unei portiuni de colon, practicabila numai in portiunile prevazute cu mezouVezi, de asemenea, HEMiCOLECTOMiE, PROC-TOCOLECTOMiE

COLECTOMIE

extirparea operatorie a colonuluiin colectomia totala, se extirpa colonul in totalitate, practicata cel mai frecvent pentru colitele* extinse;

COLEDOC

Este un canal prin care se varsa fierea in duoden.

COLEDOC-, COLEDOCO-

element de compunere care introduce in termeni referirea ia canalul biliar comunDe exemplu, coledocoplastie (chirurgie plastica a canalului biliar comun)

COLEDOCOLITIAZA

prezenta de calculi in canalul biliar comunDe obicei, calculii se formeaza in vezicula biliara si migreaza in canalul biliar comun, dar se pot forma chiar in acesta dupa colecis-tectomie*

COLEDOCOTOMIE

interventie chirurgicala in care este deschis canalul biliar comun, pentru a-1 examina sau pentru a extrage un calcul prezent ia acest nivelDe obicei, se efectueaza impreuna cu colecistectomia* sau cand calculu

COLELITIAZA

prezenta de calculi in vezicula biliara (vezi CALCULii)

COLELITOTOMIE

extragerea unui calcul prin colecistectomie*

COLERETIC

Planta sau produs care stimuleaza producerea bilei de catre ficat.

COLEREZA

fenomenul de producere a bilei de catre ficatSinonim: choleresis

COLESTAZA

Staza provocata de intreruperea scurgerii bilei din caile biliare in intestin.

COLESTEATOM

formatiune tumorala chis-tica care contine celule epiteliale moarte si care poate aparea la nivelul urechii medii, putand eroda osul mastoid*Netratat, poate duce la aparitia meningitei sau a abcesului cerebral*

COLESTEROL

Colesterolul este o substanta organica ce intra in compozitia LP din sange sub forma libera sau ca esteri. Biosinteza sa are loc in toate celulele vii (in ficat si corticosuprarenale).
Colesterolul este transportat in sange de trigliceride si de LP. Prin oxidare se transforma in acizi biliari. Transporta acizi grasi nesaturati si participa la sinteza hormonilor steroizi. Depozitele de colesterol stau la originea ateromatozei, existand pericolul de accidente vasculare.

COLESTEROL LDH

Lipoproteine de densitate mare care controleaza depozitarea colesterolului in peretii vasculari.Concentratia sa este scazuta in situatii asociate cu boala ateromatoasa, imbatranirea, tabagismul, contraceptivele, diabetul. Valorile normale sunt cele de 0.35-0.80 gr/l sau 32-96 mg/dl.

COLESTEROL LDL

Lipoproteine de densitate mica, ce contin 50% colesterol. Concentratia este crescuta in caz de hipercolesterolemie familiara. Este important in determinarea riscului de ateromatoza si de accidente vasculare. Valorile normale sunt cele de 3.9-4.9 mmol/l sau 0-130 mg/dl.

COLESTEROL VLDL

Lipoproteine cu densitate foarte mica.

COLESTEROLEMIA

Prezenta a colesterolului in sange.

COLESTEROLOZA

forma de colecistita* cronica in care cristale mici de colesterol se depun in peretele intern al veziculei biliare, fiind asemanatoare semintelor de capsune (colesteroloza flotanta)
Aceste mici cristale se pot mari, devenind calculi biliari*

COLESTIPOL

medicament care creste secretia de acizi biliari*, utilizat, in asociere cu o dieta saraca in colesterol, pentru scaderea nivelurilor colesterolului* din sangele pacientilor cu hiperlipidimie sau hipercolesterolemie primara care nu raspund la tratamentul dietetic
Se administreaza pe cale bucala;
efectele sale adverse includ: cefalee, constipatie si disconfort abdominal
Denumire comerciala: Colestid

COLESTIRAMINA

(cholestyramine) medicament care fixeaza sarurile biliare pentru a fi excretate
Se administreaza pe cale bucala pentru a ameliora efectele iritante ale sarurilor biliare (de exemplu, pruritul care apare in icterul obstructiv), pentru a trata diareea si pentru a scadea nivelurile sangvine de colesterol* si alte grasimi la pacientii cu hiperlipidimie
Efectele sale adverse frecvente includ: constipatie, pirozis si greturi
Denumire comerciala: Questran, Questran Light
colica durere abdominala violenta, adesea cu caracter spasmodic
Colica infantila este frecventa la sugari, datorita prezentei de gaze in intestin asociate cu dificultati de alimentatie
Colica intestinala este datorata obstructiei partiale sau complete a intestinului sau constipatiei
Colica intestinului subtire se simte in abdomenul superior;
colica intestinului gros se simte in abdomenul inferior
Denumire medicala: enteralgie, tormina
Vezi, de asemenea, colica biliara

COLICA

Durere abdominala puternica (fr. colique)

COLICA BILIARA

durere care apare datorita obstructiei veziculei biliare sau a canalului biliar comun, de obicei printr-un calcul
Durerea, care este foarte puternica, este localizata in abdomenul superior (in epigastru sau in hipocodrul drept)
Adesea, apare dupa aproximativ o ora dupa o masa (de obicei, bogata in grasimi), poate persista cateva ore si este constanta in intensitate (spre deosebire de alte tipuri de colica*)
De cele mai multe ori, este insotita de varsaturi

COLICI ABDOMINALE

Dureri abdominale intense, produse de obicei de un spasm al musculaturii netede a unui organ (ex. cai urinare, cai biliare, perete intestinal etc.).

COLICI ABDOMINALI

Dureri abdominale intense , produse de obicei de un spasm al musculaturii netede a unui organ.

COLIMATOR

instrument optic pentru vizarea unei directii (pentru localizarea unei tumori prin identificarea concentratiei de raze gamma emise de substantele radioactive injectate)

COLINA

compus bazic important in sinteza fosfatidilcolinei (lecitina) sau altor fosfolipide*, si a acetilcolinei*
De asemenea, este implicata in transportul lipidelor in organism
Colina este considerata de unii o vitamina, dar, desi este esentiala pentru viata, poate fi sintetizata in organism

COLINERGIC

1
termen care descrie o fibra nervoasa care elibereaza acetilcolina* ca neurotransmitator;
2
receptor asupra caruia actioneaza aceticolina pentru a primi un mesaj de la fibrele colinergice;
3
medicament care are actiune similara cu a acetilcolinei (vezi PARASiM-PATOMiMETiCELE)
Compara cu ADRENERGiC

COLINESTERAZA

enzima care descompune esterii colinei in colina si component acid
Un exemplu este acetilco-linesteraza, care descompune neuro-transmitatorul acetilcolina* in colina si acid acetic
Se gaseste in toate sinapsele nervilor colinergici*, unde descompune acetilcolina eliberata in timpul transmiterii impulsului nervos, astfel incat impulsul urmator sa poata trece
Alte colinesteraze se gasesc in sange sau alte tesuturi

COLIR

forma farmaceutica lichida, folosita in instilatii conjunctivale pentru tratamentul bolilor oculare

COLISTINA

antibiotic care se administreaza pe cale bucala pentru a steriliza colonul inaintea unei interventii chirurgicale
Colistina este un amestec de substante antimicrobiene produse de bacteria Bacillus polymyxa
Denumire comerciala: Colomycin.

COLITA

Colita reprezinta inflamatia colonului.

COLITA PSEUDOMEMBRANOASA

vezi CLOSTRiDiUM

COLITA ULCERATIVA

inflamatie si ulceratie a colonului si a rectuluiVezi COLiTA

COLITA ULCEROASA

Boala inflamatorie a intestinului gros, caracterizata prin ulceratii ale peretelui intestinal, cu aparitia durerilor abdominale si a scaunelor cu mucus si sange.

COLLES (FRACTURA)

fractura a epifizei distale a radiusului, care este dislocata spre inapoi si in sus, producand deformarea �in furculita"
Avulsia procesului stiloid ulnar (vezi ULNA) se intampla de asemenea
Cel mai frecvent este cauzata de o cadere cu mana in extensie
Osul este asezat in pozitie normala sub anestezie si se aplica un aparat gipsat pentru aproximativ 6 saptamani
Complicatiile constau in deformarea si blocarea articulatiei mainii
[A
Colles (1773-1843), chirurg irlandez]

COLLICULUS

(picolliculi) termen folosit in anatomie pentru formatiuni proeminente miciDe exemplu: coliculii cvadrigemeni (superiori si inferiori) formeaza tectumul mezencefalid

COLOANA VERTEBRALA

coloana flexibila osoasa, care se intinde de la baza craniului la partea inferioara a trunchiului
Ea contine si protejeaza maduva spinarii, se articuleaza cu craniul (prin atlas), cu coastele (prin vertebrele toracice) si cu centura pelviana (prin sacru)
Este formata din vertebre care sunt legate intre ele prin discuri fibro-cartilaginoase (vezi DiSCUL iNTER-VERTEBRAL) si ligamente
Coloana vertebrala a nou-nascutului contine 33 de vertebre: 5 cervicale, 12 toracice, 5 lombare, 5 sacrale si 4 coccigiene
La adult, vertebrele sacrale si cele coccigiene sunt unite, formand doua oase distincte (sacrum si, respectiv, coccisul);
de aceea, coloana vertebrala a adultului este formata din 26 de vertebre (vezi ilustratia)
Denumire anatomica: rachis

COLOBOMA

malformatie congenitala a ochiului constand dintr-o fisura localizata la nivelul pleoapelor, irisului, coroidei sau retinei;
poate interesa si fata, intinzandu-se vertical de la buza superioara la pleoapa inferioara
Coloboma auris este o malformatie a urechii externe, produsa de o deficienta a scobiturii hiomandibulare, avand ca rezultat o fisura intre tragus si anti-tragus

COLODIU

solutie etero-alcoolica de nitroceluloza, folosita ca topic pentru a sustine unele pansamente sau pentru a proteja partile de tegument bolnave, precum si pentru confectionarea membranelor si sacilor de colodiu, larg folositi in inframicrobiologie pentru ultrafiltrare

COLOGIE

studiul biologic al fecalelor (fr. coprologie)

COLON

Colonul este portiunea finala a intestinului gros.

COLON IRITABIL

Boala caracterizata prin tulburari ale motilitatii intestinului gros, manifestata prin tulburari de tranzit intestinal (constipatie, diaree sau alternanta lor) si prezenta gazelor intestinale.

COLON SPASTIC

vezi SiNDROMUL DE COLON iRiTABiL

COLONIE

grup de microorganisme, de obicei bacterii sau drojdii, care se considera ca provin dintr-o singura celula mama
Coloniile bacteriene puse sa se dezvolte pe anumite medii difera ca aspect, forma, culoare, transparenta, inaltime si textura suprafetei, in functie de specie
Acest lucru este utilizat ca mijloc de identificare
Vezi, de asemenea, MEDiUL (2)."

COLONOSOCOPIE

tehnica de examinare a interiorului intregului colon si a rectului utilizand un instrument cu fibre optice flexibil prevazut cu o sursa de iluminare sau cu o video-camera (colono-scop), care se introduce prin anus si este ghidat spre colon sub control radiologie
Prin aceasta metoda se pot obtine fragmente de mucoasa pentru examinare microscopica sau se pot exciza polipii utilizand o ansa diater-mica

COLORANT

1substanta folosita pentru colorarea tesuturilor sau a altor probe pentru examinarea la microscop

COLORATIA ACIDA,

colorantul este un radical acid, care coloreaza partea de frotiu care are reactie bazica (alcalina), in coloratia alcalina (bazica), colorantul este un radical bazic care este atras in zona cu reactie acidaColo

COLORATIE SUPRAVITALA

aplicarea unui colorant pe un tesut viu, in mod particular colorarea celulelor sangvine prelevate din organism

COLORATIE VITALA

metoda de colorare a tesuturilor vii prin injectarea unui colorant in organismSinonim: coloratie intravitalaCompara cu COLORATiA SUPRAViTALA

COLORIMETRU

aparat optic utilizat pentru determinarea concentratiei unei solutii dupa intensitatea absorbtiei fasciculului de radiatii care strabate solutia data, in comparatie cu o solutie etalon
Este utilizat mai ales pentru masurarea cantitatii de hemoglobina din sange

COLOSTAZA

Staza a materiilor fecale in colon, putand realiza un sindrom de ocluzie intestinala.

COLOSTOMIE

Deschiderea si fixarea operatorie la piele a unui segment al intestinului gros.

COLOSTROREE

Secretie exagerata de colostru care se scurge spontan si abundent prin mamelon, in timpul graviditatii.

COLOSTRU

Colostrul este un lichid seros cu proprietati speciale, secretat de glanda mamara. Colostrul apare in ultimele luni ale sarcinii si persista inca 2-3 zile dupa nastere, transformandu-se treptat in lapte.

COLP-, COLPO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la vaginDe exemplu, colpoplastie (chirurgie plastica a vaginului)

COLPECTAZIE

Marirea de volum a vaginului prin dilatatie sau distensie

COLPECTOMIE

interventie chirurgicala constand din rezecarea unei portiuni din vagin.

COLPITA

inflamatie a colului uterin.

COLPOCEL

Formatiune care herniaza in interiorul vaginului(hernie intravaginala). Poate fi provocat fie de rect, care impinge peretele posterior al vaginului(colpocel posterior sau rectocel), fie de vezica urinara, prin impingerea peretelui anterior al vaginului(colpocel anterior sau cistocel).

COLPOCELIOCENTEZA

Punctia exploratorie sau evacuatorie a cavitatii peritoneale, pe cale vaginala.

COLPOPERINEORAFIE

interventie chirurgicala prin care se sutureaza vaginul si perineul care au fost sectionate sau rupte

COLPORAFIE

interventie chirurgicala de refacere a vaginului, in caz de prolaps al peretelui anterior al acestuia (colporafie anterioara) sau al peretelui posterior (colporafie posterioara) (vezi PROCTOCELUL)

COLPOSCOP

instrument optic folosit pentru examinarea vizuala a vaginului si colului uterin;permite o marire de 10-40 ori.

COLPOSCOPIE

Examen optic direct al vaginului si al colului uterin cu ajutorul unui aparat numit colposcop.

COLPOSUSPENSIE

interventie chirurgicala prin care partea superioara a peretelui vaginului este fixata la peretele abdominal anterior cu un material de sutura neabsorbabil
Se realizeaza prin incizarea peretelui abdominal, in prolapsul peretelui vaginal, in special in prezenta incontinentei de stres
Vezi, de asemenea, PROCEDEUL STAMEY

COLPOTOMIE

incizare a peretelui fundului de sac anterior sau posterior al vaginului
in trecut era utilizata pentru confirmarea diagnosticului de sarcina ectopica, dar astazi este inlocuita pe scara larga de laparoscopie

COLUMELLA

LUMELLA < Termeni medicali care incep cu litera c < Dictionar medical
(in anatomie) formatiune asemanatoare cu o coloana mica
De exemplu, columella cochleae (modiolus) este stalpul central al cohleei, in jurul caruia se rotesc canalele spirale cohleare;
columella nasi este marginea distala, mai carnoasa, a septului nazal

COLUMNA

(coloana) 1
stalp de sustinere;
2
structura anatomica de forma alungita sau care, prin pozitia sa, joaca rolul unui stalp
De exemplu, columnae griseae medulae spinalis (coarnele maduvei spinarii) sunt diviziuni longitudinale ale substantei cenusii ale maduvei spinarii;
columnae renales (coloanele Bertin) reprezinta partea substantei corticale a rinichiului cuprinsa intre doua piramide Malpighi

COLURIE

prezenta de bila in urina, care apare cand nivelul de bila in sange este crescut, in special in icterul obstructiv
Urina este inchisa la culoare sau portocalie;
in ea pot fi detectate saruri si pigmenti biliari
Sinonim: coleurie
coma stare patologica de inhibitie profunda a activitatii nervoase superioare, caracterizata prin pierderea partiala sau completa a starii de constienta, a motilitatii voluntare si a sensibilitatii constiente, cu pastrarea functiilor fundamentale, circulatia si respiratia
Vezi, de asemenea, SCORUL GLASGOW

COMA

Coma reprezinta pierderea cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala, diabet etc.

COMA DIABETICA NON-CETOZICA HIPEROS-MOLARA

coma indusa de un diabet zaharat prost tratat sau netratat, in care glicemia este excesiv de mare, cu deshidratare severa, dar fara productie excesiva de cetone sau acidoza
Este mai frecventa la pacientii varstnici cu diabet zaharat tip 2;
mortalitatea este de aproximativ 30%
O coma mixedematoasa complicatie a hipotiroidismului, care pune viata in pericol
Caracteristicile sale includ un istoric de hipertiroidrsm de lunga durata, coma cu hipotermie extrema (24-32,2�C), areflexie, convulsii, retinere de COz si depresie respiratorie
Diagnosticul rapid, bazat pe aprecierea clinica, pe istoric si pe examenul clinic, este imperios necesar deoarece decesulprecoce este foarte probabil
Factorii care precipita instalarea comei includ: expunerea la frig, boala, infectia, traumatismul si medicamentele inhibitoare ale sistemului nervos central
Testele de sange arata hipotiroidism, hipona-tremie, hipercolesterolemie, retentie de C02 si anemie
Tratamentul se face cu doze crescute de tiroxina administrata intravenos pana la iesirea pacientului din coma, dupa care se trece la administrarea pe cale bucala
Pot fi necesare suportul respiratiei si administrarea de fluide intravenos;
de asemenea, este necesara reincalzirea treptata a pacientului

COMEDON

vezi PUNCTUL NEGRU

COMENSUALISM

situatie biologica in care microorganismele si gazda se hranesc impreuna, fara sa ajunga la raportul propriu-zis de parazitism
Compara cu SiMBiOZA
comisura (commisura) 1
fascicul de fibre nervoase care unesc aceleasi structuri aflate in cele doua parti ale creierului sau maduvei spinarii;
2
punctul de unire a unor structuri anatomice asemanatoare cum sunt: buzele, pleoapele, labia majora, valvele cardiace

COMINUTIV

Redus in fragmente mici.

COMISURA

Comisura reprezinta un fascicul de fibre nervoase care uneste doua regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale .

COMMOTIO RETINAE

(comotia retinei) tulburare edematoasa a retinei, asociata cu reducerea acuitatii vizuale, care urmeaza de obicei dupa un traumatism ocular
Sinonim: edem Berlin

COMMUNICANS

comunicare sau legatura
Termenul este aplicat in special vaselor de sange sau fibrelor nervoase care leaga doua structuri similare
De exemplu: artera communicans

COMOTIE

tulburare consecutiva unui traumatism craniocerebral, caracterizata prin cefalee, confuzie si amnezie
Daca simptomele se prelungesc, apare sindromul postcomotie
in acest caz, pot sa nu apara lezari structurale ale encefalului, dar la examenul computer-tomografic se poate pune in evidenta contuzia
Vezi, de asemenea, SiNDROMUL PUNCH-DRUNK

COMOTIE CEREBRALA

Traumatism cranio-cerebral minor cu pierderea de scurta durata a cunostintei (secunde , minute) si cu revenirea completa sau aproape completa dupa traumatism.

COMPARTIMENT

(in anatomie) unul dintre spatiile de la nivelul unui membru, marginit de os, invelit de fascie si care cuprinde muschii si alte tesuturi

COMPAS

instrument format din doua brate de lemn sau de metal, unite la un capat printr-un surub in asa fel incat unghiul pe care il formeaza sa poata fi variat;
serveste la trasarea de circumferinte si la masurarea distantei dintre doua puncte
De exemplu, este utilizat in obstetrica pentru masurarea diametrului pelvisului

COMPATIBILITATE

gradul in care sistemele de aparare ale organismului tolereaza prezenta unei substante straine, cum este sangele transfuzat sau un organ transplantat
Compatibilitatea absoluta exista intre gemeni identici: o transfuzie de sange intre gemeni identici nu determina formarea de anticorpi la primitor
in incompatibilitatea severa apar rapid reactii imune pentru distrugerea oricarei agent necunoscut
Vezi, de asemenea, HiSTOCOMPATi-BiLiTATEA, iMUNiTATEA

COMPENSATIE

actiunea de a inlocui orice diferenta structurala sau functionala
De exemplu, compensarea pierderii unui rinichi se face prin cresterea functiei celuilalt rinichi care este indemn

COMPLEMENT

sistem alcatuit din aproximativ 20 de proteine, prezent in ser, cu un rol important in rezistenta organismului fata de infectii, in diverse reactii imunologice si imunopatologice
Dupa ce are loc reactia antigen-anticorp, complementul este activat pe cale chimica si se leaga de complexul antigen-anticorp (fixarea complementului), contribuind la distrugerea celulelor straine si la atragerea fagocitelor spre aria organismului unde are loc conflictul

COMPLEMENT SERIC

Complementul seric prezinta valori scazute in LED, artrita reumatoida, glomerulonefrita poststreptococica si valori crescute in boli infectioase si inflamatorii la debut, boli neoplazice, hiperlipoproteinemii primare.

COMPLEX

1 unitate alcatuita din mai multe elemente sau parti;
2 (in psihanaliza) grup de idei apropiate, cu un tonus emotional comun, in parte inconstiente, care pot influenta intens reactiile si atitudinile individului in viata
Termenul a fost utilizat pentru prima data de Jung.

COMPLEX AL LUI OEDIP

Complexul lui Oedip reprezinta un stadiu al dezvoltarii psihologice a copilul, ce se caracterizeaza printr-un puternic atasament fata de parintele de sex opus.
Are o importanta cruciala in formarea personalitatii in intregime. Apare de obicei la subiectii intre 3 si 6 ani si difera dupa sexul subiectului. La baiat, tatal este iubit si temut in acelasi timp ,cu teama de pedeapsa (angoasa de castrare). La fata, absenta penisului antreneaza un sentiment de ura fata de mama, cu invidie admirativa fata de tata, posesor al falusului(complexul Electrei)
iesirea din stadiul complexului lui Oedip si renuntarea la fantasmele legate de acesta marcheaza accesul la stadiul genital si sexualitatea adulta.

COMPLEX MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE

(MHC - major histocompatibility complex) serie de gene localizate pe cromozomul 6, din care fac parte si antigenele HLA, foarte importante in determinarea histocompatibilitatii

COMPLEXUL CAIN

Existenta sentimentelor de gelozie sau invidie fata de un frate, sentimente ce conduc la ura fata de acesta.

COMPLEXUL LUI OEDIP

Stadiu al dezvoltarii psihologice a copilului, ce se caracterizeaza printr-un puternic atasament fata de parintele de sex opus.

COMPLIANTA

variatie de volum toraco-pulmonara pentru a produce o variatie de presiune transpulmonara de o unitateSe exprima in litri/cm H20

COMPLICATIE

afectiune sau conditie care apare in timpul sau ca o consecinta a altei boli

COMPOMER

material utilizat in stomatologie pentru obturatii; este un hibrid intre rasinile compozite si ionomerii de sticla

COMPOS MENTIS

sanatos psihic

COMPRESA

1 mijloace utilizate specific pentru acoperirea suprafetelor lezate ale corpului sau pentru absorbtia fluidelor
De asemenea, sunt folosite in timpul interventiei chirurgicale pentru absorbtia sangelui din plaga operatorie
Sinonim: tampon;
2 aplicatie umeda constand din imbibarea cu apa simpla sau unele adaosuri (ceaiuri, alcool etc.) a unei bucati de panza de dimensiuni corespunzatoare regiunii de tratat
Compresa poate fi rece, calda, sau alternanta

COMPRESIE PNEUMATICA INTERMITENTA

tehnica de prevenire a trombozei la pacientii care stau mult timp la pat
Se utilizeaza un dispozitiv care se poate umfla si care se poate pune in jurul gambei, pentru a impiedica sangele sa stagneze in vene

COMPULSIE

tulburare de comportament caracterizata printr-o pornire irezistibila (obsesiva) de a indeplini unele acte, la care subiectul nu poate sa reziste
De exemplu, spalarea repetata din cauza fricii de contaminare

CON-

element de compunere care introduce in termeni sensul de impreuna cuconamen incercare de sinucidere

CONCENTRATIE

raportul dintre cantitatea de substanta dizolvata si cantitatea de solvent sau de solutie

CONCEPTIE

Conceptia reprezinta unirea unui ovul cu un spermatozoid.

CONCHA

(piconchae) organ in forma de cochilie
De exemplu, concha auriculae este scobitura in forma de cornet pe care o determina cartilajul urechii externe;
concha sphenoidalis este o lama osoasa subtire, care formeaza jumatatea laterala a suprafetei antero-inferioare a corpului osului sfenoid
Sinonim: cornet
Vezi, de asemenea, CORNETUL NAZAL

CONCORDANTA

similaritate a oricarei caracteristici fizice care apare la gemeni

CONCRETIO CORDIS

varietate anatomo-patologica a pericarditei cronice constrictive, caracterizata prin ingro-sarea si simfizarea celor doua foite ale pericardului seros Sinonim: simfiza intrapericardica

CONCRETIUNE

formatiune de duritate variabila, constand din precipitari de saruri in tesuturi sau organe cavitare si datorata unor procese metabolice viciate sau unor cauze inflamatorii
Vezi, de asemenea, CALCULii

CONDENSARE

(a secretiilor etc.) ingro-sare sau uscare prin evaporare sau deshidratare De exemplu, pahicolie (ingrosarea secretiei biliare)

CONDENSARE (SINDROM DE)

stare a plamanilor in care alveolele sunt umplute cu fluid produs de tesutul inflamat, ca in penumonieSe diagnosticheaza prin percutie, auscultatie si examen radiologie

CONDENSATOR

(in microscopie) dispozitiv optic format din mai multe lentile, facand parte din sistemul de iluminare a microscopului;
are drept scop concentrarea fasciculului luminos la nivelul preparatului

CONDIL

(condylus) proeminenta rotunjita, intalnita la extremitatile articulare ale unor oase (femur, humerus, mandibula etc)

CONDILARTROZA

articulatie formata dintr-un condil si o cavitate corespunzatoare, prezentand doua grade de libertate

CONDILOM

Tumora benigne a tegumentelor si mucoaselor.

CONDITIONARE

stabilirea unui nou comportament prin modificarea asociatiei stimul/raspuns
in conditionarea clasica, un stimul neasociat in mod normal cu un raspuns particular este prezent impreuna cu un stimul care evoca raspunsul in mod automat
Aceasta se repeta pana ce primul stimul evoca raspunsul prin el insusi (vezi REFLEXUL CONDiTiONAT)
in conditionarea operanta, raspunsul este mai bun (sau mai slab) de fiecare data cand apare, astfel incat, in timp, el incepe sa apara mai frecvent (sau mai rar) (vezi intarirea)

CONDR-, CONDRO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la cartilajDe exemplu, condrogeneza (procesul de formare a cartilajului)

CONDRINA

materie proteica asemanatoare gelatinei, obtinuta prin fierberea cartilajului

CONDRIOZOM

vezi MiTOCONDRiA

CONDROBLAST

celula formatoare de cartilajSinonim: condroplast

CONDROBLASTOM

tumora maligna a tesutului cartilaginos, care isi are originea in condroblaste, cu aspect de cartilaj bine definit

CONDROCALCINOZA

(chondrocalcinosis) prezenta de cristale de fosfat de calciu in cartilajul articular, vizibila, de obicei, radiologie sau prin cristalografieApare, de obicei, in pseudoguta

CONDROCIT

celula cartilaginoasa, de forma sferica, adapostita si umpland o cavitate a substantei fundamentale

CONDROCLAST

celula care efectueaza resorbtia cartilajului

CONDROCRANIU

craniu cartilaginos embrionar, care ulterior este inlocuit de tesut ososVezi, de asemenea, MENiNX

CONDRODERMATITA NODULARA CRONICA A URECHII

nodul dureros al pavilionului urechii
Apare, de obicei, la persoanele de varsta medie sau in varsta, cel mai frecvent la barbati;
de obicei, apare dupa un traumatism;
persoana respectiva nu poate dormi pe partea afectata;
se trateaza prin excizie chirurgicala
Sinonim: chondrodermatitis nodularis helicis, angiokeratomul pavilionului urechii

CONDROITIN SULFAT

mucopolizaharid care este un constituent important al cartilajelor, oaselor si al altor tesuturi conjunctiveEste format din acid glucuronic si N-acetil-D-galactoz-amina

CONDROM

(chondroma) tumora benigna, relativ frecventa, a tesutului cartilaginos, care apare in special la picioare si maini
Poate fi descoperit intamplator la examenul radiologie sau poate constitui sediul unei fracturi patologice

CONDROMALACIA ROTULEI

(chondromalacia patellae) este cea mai frecventa forma;
se manifesta prin durere in regiunea anterioara a genunchiului la alergat, urcatul scarilor etc
Tratamentul consta in fizioterapie si evitarea factorilor agravanti

CONDROMALACIE

inmuiere a cartilajelor.

CONDROSARCOM

tumora maligna a tesutului cartilaginos, care apare la nivelul^ unui os
La examenul radiologie apare aspectul caracteristic de �fulgi de zapada"
Se localizeaza la nivelul scheletului axial, evolueaza lent, dar infiltreaza structurile invecinate;
de obicei, este fatala
Tratamentul consta din excizie chirurgicala;
aceste tumori nu sunt sensibile la radio- sau chimioterapie

CONDUITA

Modalitate a individului de a actiona, de a se prezenta in raporturile sale cu lumea, cu realitatea.

CONDURUL-DOAMNEI

inalt de aproximativ 30 cm. Este considerat un stimulent. Ceaiul este bun ca tonic. Are un gust piperat placut. Poate fi folosit in salate si tartine. .

CONDYLOMA

(picondylomata) leziune hiperplazica
Condylomata aceuminata (vegetatiile veneriene) sunt leziuni hiperplazice ale tegumentului si mucoaselor genitale, provocate de papi-lomavirusuri umane
Apar ca leziuni polipoide moi, umede, mici, roz sau cenusii, la nivelul vulvei, peretilor vaginali, colului uterin si perineului
La barbat, se localizeaza in regiune de sub preput, pe santul coronal, in meatul uretral si pe corpul penisului
Tratamentul consta in aplicatii locale cu podofilina sau acid tricloracetic
Condylomata lata se caracterizeaza prin papule hipertrofice, plate, roz pal sau cenusii, situate la nivelul jonctiunilor muco-cutanate si in plice, care apar in stadiul secundar al sifilisului

CONFABULATIE

tulburare de memorie constand din reproducerea unor evenimente pe care pacientul nu le-a traitApare in orice forma de pierdere a memoriei, dar in special in sindromul Korsakoff

CONFECTIO

(in farmacologie) medicament in amestec cu miere sau sirop, pentru a-i imbunatati gustul

CONFLICT

(in psihologie) stare psihica produsa de opunerea la dorinte incompatibile sau de imposibilitatea de a alege una din doua cai de solutionare

CONFLUENTA

(confluens) loc sau formatiune spre care converg, merg impreuna
Confluens sinuum (teascul lui Herophilus) reprezinta confluenta sinusurilor venoase craniene sagital superior, drept, occipital si transvers al ydurei mater, situat in regiunea occipitala

CONGENITAL

Care exista in momentul nasterii, din nastere.

CONGESTIE

Congestia reprezinta un aflux anormal de singe; inflamatie; hiperemie.

CONGLUTINA

Conglutina reprezinta procesul de coagulare.

CONIINA

alcaloid extrem de toxic extras din cucuta (Conium maculatum), care are ca actiune paralizia nervilor, mai ales a celor motori
Coniina a fost introdusa in unele preparate medicamentoase pentru tratamentul astmului bronsic si al tusei convulsive

CONIOCORTEX

scoarta granulara caracteristica ariilor senzoriale ale emisferelor cerebrale.

CONIOFAG

celula reticulara care a inglobat pulberi

CONIOMETRU

dispozitiv utilizat pentru determinarea pulberilor in suspensie dintr-un volum cunoscut de aer

CONIOZA

Conioza este boala produsa prin inhalarea de praf.

CONIZATIE

Excizia unui fragment in forma de con de la nivelul colului uterin cu ajutorul electrocauterului

CONJUGARE

unirea a doua microorganisme, in care materialul genetic (ADN) este transferat de la unul la celalalt prin intermediul unor prelungiri de la celula donatoare �masculina" (pili de sex) care formeaza punti cu celula receptor �feminina";
rolul exact al pililor nu este pe deplin cunoscut, dar se pare ca au un rol esential in conjugare

CONJUGATA

(conjugata obstetricala, conjugata vera) diametrul promonto-pubian minim, masurat de la partea cea mai proeminenta a osului sacru la simfiza pubiana
Deoarece acest diametru nu poate fi masurat in timpul vietii, el este estimat prin scaderea a 1,3-1,9 cm din conjugata diagonala, distanta dintre marginea inferioara a osului sacru si simfiza pubiana (aproximativ 12,7 cm)
Cand conjugata vera este sub 10,2 cm, nasterea pe cale naturala poate fi dificila sau imposibila, fiind necesara operatia cezariana

CONJUNCTIVA

membrana subtire care captuseste pleoapele si acopera globul Ocular pana la cornee
Conjunctiva care captuseste pleoapele contine mai multe vase de sange ca restul conjunctivei
Sinonim: tunica conjunctiva

CONJUNCTIVITA

Conjunctivita este inflamatia conjunctivei.

CONJUNCTIVITA CU INCLUZIUNI

boala cu transmitere sexuala produsa de Chlamydia trachomatis
Poate fi transmisa nou-nascutului in timpul travaliului, aparand clinic la 5-13 zile dupa nastere
Diagnosticul se pune prin culturi celulare
Tratamentul in cazul conjunctivitei nou-nascutului se face topic cu eritromicina;
la adult se poate administra pe cale bucala tetraciclina sau doxiciclina timp de trei saptamani

CONJUNCTIVITA VERNALA

conjunctivita de origine alergica, adesea asociata cu febra de fan sau alte forme de atopieSinonim: conjunctivita de primavara

CONN (SINDROMUL)

afectiune caracterizata prin astenie, sete anormala (polidipsie), parestezii, pol`iurie si hipertensiune arteriala, datorate hiper-productiei de aldosteron de catre glanda corticosuprarenala
2% din cazurile de hipertensiune arteriala sunt datorate acestui sindrom
Sinonim: hiperaldos-teronism primar
[W
J
Conn (1907-1994), medic american]

CONSANGVINITATE

relatie genetica existenta intre indivizi care provin dintr-un stramos comun

CONSERVANT

Planta sau produs care, adaugat intr-un amestec, impiedica dezvoltarea germenilor.

CONSOLIDARE

(in ortopedie) rezultatul vindecarii cu succes a unei fracturi, in care fragmentele de os rezultate in urma fracturii s-au unit perfect prin formarea de tesut osos nou
Consolidarea vicioasa apare datorita imobilizarii incorecte sau aparitiei unei infectii sau a unei boli osoase

CONSOLIDARE VICIOASA

consolidarea unei fracturi intr-o pozitie anormala
O complicatie tardiva poate fi artroza articulatiei invecinate
Ca tratament, poate fi necesara osteotomia pentru a corecta diformitatea si pentru a preveni complicatiile

CONSTIPATIE

Tulburare a defecatiei si micsorarea frecventei scaunului la 2 ori pe saptamana si mai putin. Poate aparea senzatia de disconfort la defecatie, cu sau fara scaun mic sau dur.

CONSTRICTOR

orice muschi care produce ingustarea unui orificiu sau a unui organ cavitar

CONSULTATIE LA DOMICILIU

examinarea bolnavului si acordarea tratamentului la domiciliul pacientului de catre medicul de familie sau medicul specialist

CONSUMPTIE

slabire accentuata, cu pierderea fortei musculare si topirea tesuturilor; este intalnita in toate bolile grave si cu evolutie prelungita, dar mai ales in tuberculoza pulmonara

CONTACT

1 atingere;
2 (in epidemiologie) orice organism care a avut posibilitatea de a se infecta, aflandu-se in apropierea unei surse de infectie
Contactul poate fi direct (prin atingere) sau indirect (prin aer, materii fecale etc)

CONTOR DE SCINTILATII

aparat pentru masurarea si inregistrarea radiatiilor intr-un scintilator expus la radiatii cu energie inalta

CONTRA-

element de compunere care introduce in termeni sensul de impotriva sau opusDe exemplu, contra-versie (intoarcere in sens invers)

CONTRACEPTIE

Masura temporara si reversibila de evitare a sarcinii constand in utilizarea unei metode sau folosirea unui produs contraceptiv.

CONTRACEPTIE POSTCOITALA

metoda de prevenire a sarcinii dupa contactul sexual
Se poate realiza prin trei metode, care previn implantarea ovulului in uter: (1) metoda Yuzpe, care consta in doua doze orale spatiate de etinilestradiol combinat cu1 levonor-gestrel (Schering PC4), luate in 72 de ore de la contactul neprotejat;
(2) doua doze orale spatiate de levonorgestrel (Levonelle), luate in 72 de ore de la contactul neprotejat;
si (3) insertia unui dispozitiv intrauterin de contraceptie in cinci zile de la la contactul neprotejat

CONTRACEPTIV

Metoda sau produs care realizeaza contraceptia. Sinionim: anticonceptional

CONTRACEPTIV ORAL

preparat farmaceutic, care contine unul sau mai multi hormoni sexuali feminini, administrat la femei pentru prevenirea conceptiei
Majoritatea contraceptivelor orale sunt combinatii, ce contin un estrogen, care blocheaza procesul normal de ovulatie, si progesteron, care actioneaza asupra glandei hipofizei blocand controlul normal al ciclului menstrual
Progesteronul actioneaza, de asemenea, pe mucoasa uterina si asupra viscozitatii mucusului din colul uterin, astfel incat conceptia sa fie impiedicata daca ovulatia s-a produs
Aceste contraceptive se administreaza in fiecare zi, timp de 3 saptamani si se intrerup o saptamana, timp in care apare menstru-atia
Efectele adverse includ: cefalee, castig in greutate, greturi, modificari cutanate si depresie
Exista un risc redus de formare a cheagurilor sangvine in vene, in special la nivelul membrelor inferioare (care pot duce la embolie pulmonara);
de asemenea, utilizarea pe perioade lungi poate duce la sterilitate
Riscul de aparitie a unei sarcini nedorite sub administrarea de contraceptive este foarte scazut;
1 la 100 de femei/an
Riscul de aparitie a unei sarcini nedorite sub administrarea de contraceptive care contin doar progesteron (cunoscute si sub denumirea de minipilule) este usor mai ridicat (1-2 la 100 femei/an), dar efectele adverse sunt mai reduse (datorita absentei estro-genului)
Alte forme de contraceptive hormonale includ cele administrate pe cale injectabila sau implanturile (vezi CONTRACEPTiA)
Vezi, de asemenea, CONTRACEPTiA POSTCOiTALA

CONTRACTIE

scurtarea unui muschi ca raspuns la un impuls nervos motorAcesta produce tensiune in muschi, care, de obicei, genereaza miscare

CONTRACTURA

contractie tonica, permanenta, a unui muschi sau a unei grupe de muschi din cauze patologiceVezi, de asemenea, CONTRACTURA DUPUY-TREN, CONTRACTURA VOLKMANN

CONTRAEXTENSIE

totalitatea mijloacelor folosite in cadrul unei extensiuni (tractiuni) extemporanee sau continue, pentru a fixa bolnavul si a nu permite sa fie atras de forta de extensiune
Se poate realiza prin legarea de pat, ridicarea picioarelor patului, contraexten-sia manuala sau cu aparate
Se poate utiliza in tratamentul fracturilor de femur
Sinonim: contratractiune

CONTRAINDICATIE

orice factor care se opune aplicarii unei masuri terapeuticeDe exemplu, o pneumonie la un pacient reprezinta o contraindicatie majora pentru utilizarea anesteziei generale

CONTRALATERAL

relativ la partea opusa unui punct sau unei regiuni

CONTRALOVITURA

leziune care apare prin lovire in partea opusa
Aceasta se poate intampla, de exemplu, intr-un traumatism produs in zona cefei, care produce o lovire a partii anterioare a creierului de suprafata interna a cutiei craniene

CONTRAST

1 opozitie intre doua sau mai multe lucruri, stari, actiuni etc;
2 (in radiologie) raportul dintre alb si negru al imaginii unui corp strabatut de radiatii ionizante de un anumit volum, densitate si numar atomic
Constituie una dintre caracteristicile imaginii radiologice

CONTRATRACTIUNE

vezi CONTRAEXTENSiA

CONTROLUL NASTERILOR

utilizarea contraceptiei sau sterilizarii (atat la barbati, cat si la femei) pentru a preveni aparitia sarcinilor nedorite

CONTUZIE

leziune tisulara produsa sub actiunea unui agent vulnerant, la care tegumentul ramane integru, indiferent de leziunea tesuturilor profunde
Contuzia cerebrala este o leziune cerebrala, cu modificari anatomopatologice ale creierului, consecutiva unui traumatism craniocerebral
Semnele clinice variaza de la comotie la coma, in functie de severitatea traumatismului

CONUS ATERIOSUS

partea superioara, in forma de con, a ventriculului drept al inimii, de la care pleaca trunchiul arterei pulmonare Sinonim: con pulmonar, infundibulul cardiac

CONVALESCENTA

Perioada care urmeaza disparitiei semnelor de boala si vindecarii clinice, in care timp organismul trece in mod treptat la starea de sanatate anterioara.

CONVERGENTA

(in oftalmologie) orientarea interna a axelor vizuale in actul vederii de aproape

CONVERSIE

(in psihiatrie) reprezentarea unui �complex refulat" prin simptome neurologice sau somatice simuland o boala organica

CONVEXOBAZIE

deformare constand din infundarea spre fosa posterioara a scuamei osului occipital, aparand ca urmare a modificarii directiei coloanei vertebrale in afectiunile degenerative osteoarticulare vertebrale sau in boala Paget

CONVULSIE

Contractie brusca, involuntara, violenta si prelungita a musculaturii unui segment corporal sau a intregului corp.
Sinonim: spasm

CONVULSIE FEBRILA

convulsie de tip epileptic asociata cu febra
Asemenea convulsii afecteaza mai mult de 40% dintre copii, frecvent cu varste intre 6 luni si 6 ani, si de obicei, dureaza mai putin de 10 minute
Convulsiile febrile duc la retard mintal sau paralizie cerebrala, desi riscul de a face epilepsie este de aproximativ 2%, in special cand exista si alti factori de risc, cum ar fi istoricul familial de epilepsie
Convulsiile pot fi recurente, dar riscul de a recidiva este micsorat prin masurile de a reduce febra
infectiile subiacente sunt de obicei virale, dar trebuie excluse afectiunile mai grave cum ar fi meningita

COOLEY (ANEMIA)

vezi TALASEMiA[TBCooley (1871-1945), pediatru american]

COOMBS (TESTUL)

metoda de detectare a anticorpilor rhesus pe suprafata eritro-citelor care precipita proteine (globu-line) in serul sangvin
Testul este utilizat in diagnosticul anemiei hemo-litice la sugarii cu incompatibilitate Rh
[R
R
A
Coombs (1921- ), imunolog britanic]

COPAXONE

vezi GLATiRAMER

COPCA CHIRURGICALA

piesa din metal utilizata pentru unirea a doua fragmente de tesutPot fi folosite ca alternativa la sutura pentru anastomoza

COPD

vezi BOALA PULMONARA OBSTRUCTiVA CRONiCA

COPHENOTROPE

medicament, administrat pe cale bucala in tratamentul diareei
Este format dintr-o combinatie de diphe-noxylate hydrocloride (un opioid care scade peristaltismul) si atropina (care relaxeaza musculatura neteda a intestinului) in raport de 100:1
Denumire comerciala: Lomotil, Tropergen

COPIL ABUZAT

copil maltratat
Poate fi abuz sexual, cand copilul este implicat in activitati sexuale cu un adult;
abuz fizic, cand copilul este supus unor pedepse exagerate sau este batut;
neglijenta , cand lipseste ingrijirea de baza a copilului;
si abuzul emotional , cand lipseste afectiunea si exista ostilitate fata de copil (vezi TULBURARiLE DE ATASARE)

COPIL ALBASTRU

(cianotic) nou-nascut care sufera de o boala cardiaca cianogena, cel mai frecvent tetralogia Fallot sau transpozitia de vase mari, in care circulatia nu se mai face normal
Ambele se caracterizeaza prin prezenta de sange partial oxigenat (de unde culoarea cianotica) in circulatia periferica, ceea ce duce la culoarea caracteristica a mucoaselor si tegumentului
Adesea, este posibila o corectie chirurgicala in stadiile timpurii
Netratat, copilul poate supravietui luni sau ani cu o cianoza persistenta

COPIL CONCEPUT IN EPRUBETA

copil nascut ca urmare a unei fertilizari a ovulului mamei cu spermatozoidul tatalui in afara organismului
Vezi FERTiLiZAREA iN ViTRO

COPR-, COPRO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la fecaleDe exemplu, coprofobie (teama anormala de materii fecale)

COPROCULTURA

cultivarea agentului patogen al unei boli infectioase, de obicei digestiva, prin insamantare pe medii adecvate a materiilor fecale prelevate cat mai curat si cat mai recent, fie din scaunul emis spontan, fie direct din colon

COPROLALIE

tendinta patologica de a utiliza cuvinte obscene, scabroaseSinonim: scatologic Poate fi involuntara, ca de exemplu, in sindromul Gilles de la Tourette

COPROLIT

formatiune care ia nastere in intestinul gros, prin aglomerarea si uscarea bolului fecal, ca urmare a resorbtiei lichidelor si prin impregnarea cu saruri de calciu
Sinonim: calcul stercoral

COPROLOGIE

Coprologia reprezinta studiul biologic al fecalelor.

COPROPORFIRINA

compus porfirinic care se formeaza in timpul sintezei protoporfirinei iX, un precursor al hemoglobineiCoproporfirina este excretata in materiile fecale in copro-porfiria ereditara

COPROSTAZA

Coprostaza reprezinta acumularea de fecale in organism.

COPULATIE

Actul imperecherii a doi indivizi de sex opus, prin care organele genitale masculine sunt introduse in organele genitale feminine. Sinonim: coit

COR

cord, inima

COR PULMONALE (CORD PULMONAR)

insuficienta cardiaca dreapta, determinata de un baraj la nivelul micii circulatii, cu evolutie acuta, subacuta sau cronicaSe caracterizeaza prin hipertrofie ventriculara dreapta

COR TRILOCULARE

malformatie congenitala cardiaca rara, in care exista doar trei camere cardiace: un ventricul comun si doua atrii
Manifestarea principala este cianoza
Majoritatea pacientilor decedeaza in copilarie

CORD

inima

CORD PULMONAR CRONIC

Reprezinta hipertrofia ventriculara dreapta consecutiva afectiunilor care intereseaza functia sau structura pulmonara si determina hipertensiune arteriala pulmonara.

CORD STANG HIPOPLAZIC

afectiune cardiaca congenitala in care partea stanga a cordului este nedezvoltata
De asemenea, prima portiune a aortei este afectata
Nou-nascutii afectati dezvolta frecvent insuficienta cardiaca grava, din primele zile de viata extrauterina
Diagnosticul poate fi confirmat prin ecocardiografie
Prognosticul este in general, sumbru - majoritatea nou-nascutilor mor in primele saptamani de la nastere - dar cazurile mai usoare pot fi tratate chirurgical
Reprezinta cea mai frecventa cauza de deces prin boli cardiace la nou-nascut

CORDECTOMIE

operatie prin care se extirpa o coarda vocala pe care s-a dezvoltat o tumora limitataExtirparea poate fi si partiala (cordectomie partiala)

CORDO

(chordoma) tumora disembrio-plazica, destul de rara, formata in portiunea cervicala sau sacrala a coloanei vertebrale si la baza craniului (clivus blumenbachii) din resturile coardei dorsale;
se poate maligniza uneori, dand nastere unui condroblastom

CORDOCENTEZA

scoatere a unei mostre de sange fetal prin introducerea unui ac prin peretele abdominal al mamei, sub ghidaj ecografic, in vena ombilicala
Sangele este utilizat pentru efectuarea unei analize cromozomale sau altor teste pentru a determina prezenta unor anomalii congenitale
Vezi, de asemenea, DiAGNOSTiCUL PRENATAL

CORDON OMBILICAL

Organ abdominal cu forma de tub prin care placenta fatului este legata de corpul mamei in timpul sarcinii, asigurand schimburile nutritive dintre mama si fat.

CORDOPEXIE

interventie chirurgicala prin care se fixeaza coarda vocala la cartilajul tiroid, in cazul unei paralizii bilaterale a dilatatorilor glotei, pentru asigurarea respiratiei
cordotomie sectionarea chirurgicala a unora sau mai multor tracturi din maduva spinarii pentru suprimarea unor dureri rebele la tratament

CORDOTOMIA

interventie neurochirurgicala care consta in sectionarea portiunii anterioare a cordului lateral al maduvei, pe unde trece fasciculul spinzotalamic, calea sensibilitatii dureroase difuze a membrelor inferioare, a bazinului si abdomenului.

CORDOTOMIE

Cordotomia este o interventie neurochirurgicala care consta in sectionarea portiunii anterioare a cordului lateral al maduvei, pe unde trece fasciculul spinzotalamic, calea sensibilitatii dureroase difuze a membrelor inferioare, a bazinului si abdomenului.

CORDYLOBIA

vezi MUSCA TUMBU

CORECTOPIE

sediu anormal al orificiului pupilarPoate fi congenitala sau poate aparea dupa o inflamatie a irisului urmata de aparitia unei cicatriceSinonim: ectopie pupilara

COREE

denumire data unor boli sau sindroame ale sistemului nervos central, cu etiologie variabila al caror simptom dominant consta din miscari involuntare cu caracter segmentar, aritmice, rapide, dezordonate, lipsite de finalitate

CORELATIE

metoda de analiza a dependentei statistice intre doua sau mai multe variabile aleatorii Corelatia poate fi: directa sau inversa; partiala sau multipla; liniara sau neliniara

COREOFRAZIE

tulburare de limbaj caracterizata prin emiterea unor fraze fara nici un sens

CORIANDRU

inalt de 60-90 cm. Ajuta la digestie. Este folosit ca aromatizant in siropurile pentru tuse si in alte amestecuri medicinale. .

CORION

(chorion) membrana fetala situata la exterior, constand dintr-un epiteliu trofoblastic exterior, marginit intern de mezodermul extraembrionar
Portiunea sa viloasa, vascularizata de vasele sangvine alantoice, formeaza partea fetala a placentei
Vezi, de asemenea, ViLOZiTATiLE CORiONiCE

CORIORETINOPATIE

termen care desemneaza orice boala a globilor oculari care implica atat coroida, cat si retinaVezi CORiORETiNOPATiA CENTRALA SEROASA

CORIORETINOPATIE CENTRALA SEROASA

afectiune caracterizata printr-un edem seros de forma circulara, care ocupa zona maculara si care se traduce prin micropsie, metamorfopsie, voalarea campului vizual si aparitia unui scotom central de mici dimensiuni
Poate duce la detasarea retinei in zona maculara
Cauza este necunoscuta
Afecteaza barbatii tineri

CORISTOM

tumora embrionara dezvoltata din coristii, resturi embrionare ratacite in diferite organe (de exemplu, fragmente de suprarenala in rinichi)
Chistul dermoid este un exemplu de coristom

CORIZA

infectie virala acuta, de obicei afebrila, a tractului respirator, cu infla-matia uneia sau a tuturor cailor respiratorii, incluzand fosele nazale, sinusurile paranazale, faringele, laringele si, uneori, traheea si bronhiile
Sinonim: infectii respiratorii superioare, raceala banala, guturaiul

CORN

(in anatomie) proces sau excrescenta a unui organ sau a altei structuri
De exemplu, coarnele maduvei spinarii sunt diviziuni longitudinale ale substantei cenusii;
cornul cutanat este o formatiune cornoasa proeminenta, dura, prezentand de cele mai multe ori la baza o structura de epiteliom spinocelular;
cornul palpebral este o tumora cutanata palpebrala benigna de forma conica;
cornul uterin este o prelungire laterala a cavitatii uterine in care se deschide oviductul
cornaj zgomot produs in inspiratie (uneori si in expiratie), la trecerea aerului prin defileul laringian al carui lumen a fost micsorat printr-un proces inflamator sau tumoral

CORNEE

Corneea este membrana anterioara, transparenta, a ochiului.

CORNET NAZAL

una dintre cele trei mase osoase situate in interiorul cavitatii nazale
Cornetul nazal superior si cornetul nazal mijlociu apartin osului etmoid
Cornetul nazal inferior este un os independent, asezat la partea inferioara a peretelui lateral al cavitatii nazale
Cometele nazale delimiteaza sub ele niste spatii numite meaturi nazale (superior, mijlociu si inferior), in meatul nazal superior se deschid orificiile celulelor etmoidale si orificiul sfenopalatin;
in meatul mijlociu se deschid orificiile sinusurilor frontal si maxilar, iar in meatul inferior se deschide orificiul canalului nazo-lacrimal
Sinonim: concha
Vezi, de asemenea, CRANiUL

CORNIFICARE

vezi KERATiNiZAREA

CORNU

(picornua) (in anatomie) formatiune anatomica asemanatoare unui corn
De exemplu, cornu ossis hyoidei este denumirea unor segmente ale osului hioid (cornu majus si cornu minus);
cornua coccygea sunt o pereche de procese articulare superioare ale primelor vertebre coccigiene care se articuleaza cu coarnele sacrului

COROANA

1 portiunea dintelui natural acoperita cu smalt (corona dentis);

2 constructie artificiala de invelis sau de substitutie a coroanei naturale a unui dinte
Se poate face din portelan (uneori ` pe o structura metalica), aur, o combinatie aur-portelan sau alte materiale
Coroana dentara Richmond este o coroana de substitutie, care se fixeaza pe bontul radicular prin stiftul de ancorare intraradicular si printr-o capa mica adaptata intim pe bont, reconstituind fizionomie si functional dintele a carui coroana a fost distrusa
inainte de fixarea coroanei, trebuie tratat canalul radicular

COROANA CU FATETA

(in stomatologie) fateta din rasina compozita sau portelan, aplicata pe suprafata unui dinte pentru a imbunatati forma si/sau culoarea acestuia
Dintele necesita o minima preparare si fateta este fixata pe smalt prin tehnica decaparii cu acid
Este una dintre cele mai conservative metode pentru a trata modificarile de culoare ale dintilor

COROIDA

Membrana vasculara si pigmentara a ochiului, situata intre sclerotica si retina, care face parte din tractul uveal impreuna cu corpul ciliar si irisul.

COROIDITA

inflamatia coroidei.

COROIDOZA

Coroidoza reprezinta o alteratie vasculara degenerativa neinflamatorie a coroidei.

CORONA

formatiune cu aspect de coroana sau ale carei elemente diverg ca un fascicul de raze
De exemplu, corona capitis reprezinta crestetul capului;
corona dentis este coroana dentara

CORONA RADIATA

1 masa radiara de fibre nervoase care urca de la capsula interna la cortexul cerebral;
2 zona de celule foliculare columnare, care inconjoara zona pelucida a ovulului si care persista un timp dupa ovulatie

CORONAL

punctul suturii coronare intersectat de marele diametru frontalPlanul coronal divide corpul in doua parti: una dorsala si una ventrala (vezi ilustratia)

CORONARE (ARTERELE)

arterele care iriga cordulArterele coronare dreapta si stanga isi au originea in aorta, foarte aproape de valva aortica, dand ramuri care inconjoara cordulVezi ANGiO-PLASTiA CORONARiANA, BY-PASS-UL CORONARiAN

CORP BIGEMINAL

una din cele doua mase care se dezvolta in plafonul mezence-falului in timpul vietii embrionare

CORP CETONIC

vezi CETONELE

CORP CILIAR

component al globului ocular care leaga coroida de iris
Este format din trei zone: inelul ciliar, care este adiacent coroidei;
procesele ciliare, o serie de formatiuni conjunctive asezate radiar, in profunzimea corpului ciliar, de forma unor cute piramidale, cu varful spre interior si baza spre iris;
sunt separate unele de altele prin niste santuri (vaile ciliare), locuri de unde se prinde zonula Zinn;
si muschiul ciliar, o formatiune musculara inelara care intervine in acomodarea vizuala la distanta prin relaxarea aparatului suspensor al cristalinului, tragand prin contractie, anterior coroida (vezi ACOMODAREA)

CORP RESTIFORM

banda pereche de fibre nervoase care merg de la medulla oblongata (bulbul rahidian) spre cerebel
Contine tractul spinocerebelos dorsal de la nucleus dorsalis al maduvei spinarii, fibrele olivocerebelare de la nucleul olivar inferior, fibrele arcuate externe dorsale de la nucleul cuneat lateral si fibrele arcuate externe ventrale de la nucleii reticular arcuat si lateral
Sinonim: peduncul cerebelos inferior

CORPI DE INCLUZIUNE

particule care apar in citoplasma si nucleul celulelor, de obicei ca rezultat al unei infectii viralePrezenta lor poate fi uneori folosita pentru diagnosticul acestor infectii

CORPI MAMILARI

doua mase nervoase sferice, dispuse in fosa interpeduncu-lara, imediat posterior de glanda hipofiza, alcatuite din mai multi nuclei (nucleii mamilari medial, lateral si intercalat)

CORPUS

(picorpora) 1organismul in totalitate; 2portiune determinata de materie

CORPUS ALBICANS

cicatrice fibroasa alba intr-un ovar, produsa de degenerarea corpului galben (corpus luteum)

CORPUS CALLOSUM

comisura transversa care leaga emisferele cerebrale; este o banda arcuata, lata, de substanta alba, situata in partea profunda a fisurii longitudinale a creieruluiVezi CEREBRUM

CORPUS CAVERNOSUM

corp cilindric de tesut erectil, care intra in structura penisului si a clitorisului
in penis, cele doua corpora cavernosa penis formeaza radacina penisului si, impreuna cu corpus spongiosum penis care inconjoara uretra masculina, formeaza corpul penisului

CORPUS LUTEUM

tesut glandular in ovar care se formeaza la locul rupturii foliculului de Graaf dupa ovulatie
El secreta progesteron, care prepara uterul pentru implantatie
Daca aceasta nu are loc, corpul galben devine inactiv si degenereaza
Daca implantarea embrionului se produce, corpul galben continua sa secrete progesteron in primele patru luni de sarcina, dupa care placenta ii preia functia
Sinonim: corp galben

CORPUS SPONGIOSUM

sinusul vascular care inconjoara uretra masculina, impreuna cu corpul cavernos, formeaza tesutul erectil al penisului
Se largeste la baza penisului, formand bulbul uretral, si la varf, pentru a forma glandul

CORPUS STRIATUM

portiunea din ganglionii bazali din emisferele cerebrale, constand din nucleul caudat si nucleul lentiform

CORPUSCUL

orice particula, celula sau masa de tesut de dimensiuni mici

CORPUSCUL POLAR

celula de dimensiuni mici care contine unul dintre nucleii rezultati din prima sau a doua diviziune meiotica, nu are citoplasma si este eliminat in timpul formarii oocitului
Sinonim: polocit

CORRIGAN (PULSUL)

puls zvacnitor si depresibil, printr-o brusca distensie urmata de o deprimare rapida a peretelui arterial, in urma umplerii sub presiune crescuta si a relativei goliri consecutive, prin tensiune diastolica joasa;
este intalnit in insuficienta aortica, canal arterial persistent, sunt arteriovenos
Sinonim: semnul ciocanului de apa, semnul Corrigan
[Sir D
J
Corrigan (1802-1880), medic irlandez]

CORRUGATOR

muschi care increteste pieleaDe exemplu, corrugator super-cilii, corrugator cutis ani

CORT

adapost dintr-un material plastic, transparent de obicei, in jurul unui pacient imobilizat la pat, in care poate fi introdus gaz (sau vapori) pentru tratament
De exemplu, cortul de oxigen, dar acesta este relativ ineficient in administrarea oxigenului, de obicei utilizandu-se masca de oxigen sau administrarea intranazala

CORTEX

Cortexul reprezinta scoarta cerebrala.

CORTEX CEREBRAL

stratul extern al creierului, care reprezinta aproximativ 40% din greutatea acestuia si care este compus din aproximativ 15 milioane de neuroni (vezi SUBSTANTA CENUSiE)
Este partea din creier direct legata de perceptie, memorie, capacitati mentale si intelect, si responsabila de initierea activitatii voluntare
Are conexiuni, directe sau indirecte, cu toate zonele corpului
Cutarea cortexului mareste suprafata acestuia, cea mai mare parte aflandu-se in santuri (sulei) care divid circumvolutiile (gyri)
Pe sectiune, cortexul este divizat in arii Brodmann;
de asemenea, din punct de vedere functional este divizat in regiuni functionale, incluzand cortexul motor, cortexul senzorial si ariile de asociatie, in interiorul si in continuarea lui se afla substanta alba

CORTEX MOTOR

regiune a cortexului cerebral responsabila de initierea impulsurilor nervoase legate de activitatea voluntara a muschilor corpului
Cortexul motor al emisferei cerebrale stangi este responsabil de activitatea musculara a partii drepte a corpului

CORTEX SENZORIAL

regiunea din cortexul cerebral responsabila cu receptarea informatiilor aduse pe caile nervoase senzitive din orice parte a organismului
Diferitele zone din cortex corespund anumitor zone ale corpului si anumitor simturi
Compara cu CORTEXUL MOTOR

CORTI (ORGANUL LUI)

organ situat in melcul membranos al urechii interne, care contine receptorii simtului auditiv; este situat sub membrana tectoria si este format din mai multe tipuri de celule epiteliale (piliere, de sustinere)

CORTICOSTEROID

hormon sintetizat de cortexul glandei suprarenale
Exista doua mari grupe
(1) Glucocorti-costeroizii (de exemplu: cortizol, cortizon sau corticosteron) sunt esentiali pentru utilizarea carbo-hidratilor, grasimilor si proteinelor de catre organism si pentru un raspuns normal la stres
Glucocorticoizii naturali si sintetici au efecte antiinflamatorii foarte puternice, fiind utilizati in afectiunile inflamatorii
(2) Mineralo-corticoizii (de exemplu, aldosteronul) este necesar pentru reglarea echilibrului hidro-electrolitic
Sinonim: corticoid

CORTICOSTERON

Corticosteronul este un hormon din cortexul suprarenal.

CORTICOSUPRARENALA

Corticosuprarenala reprezinta regiunea corticala a glandei suprarenale.

CORTICOTROPINA

Hormon secretat de hipofiza ce favorizeaza secretia hormonilor corticosuprarenali, cu exceptia aldosteronului. Abreviere: ACTH.

CORTIZOL

hormon steroidian din clasa glucocorticoizior, sintetizat si eliberat de glanda corticosuprarenala (vezi CORTiCOSTEROiZii)
Are rol in important in metabolismul carbohidratilor si in raspunsul organismului la stres
Vezi, de asemenea, HiDROCORTiZONUL

CORTIZON

Cortizonul este un hormon al corticosuprarenalei.

CORYNEBACTERIUM

gen de microorganisme din familia Corynebacteriaceae, cuprinzand bacili Gram pozitiv, majoritatea aerobi, imobili, adesea umflati, uneori cu granulatii
Unele specii sunt patogene pentru oameni, animale si plante
C
diphtheriae (bacilul Klebs Loeffler) este un bacii gram-pozitiv imobil, care produce o exotoxina extrem de puternica ce lezeaza cordul si tesutul nervos
Boala produsa de el se numeste difterie
Exista trei tipuri: gravis, intermedius si mitis

CORYNEBACTERIUM DIPHTERIAE

Gram pozitiv, agent al difteriei. Sinonim Klebs-Loffler (bacil al lui).

CORZI VOCALE

doua plici de tesut, dreapta si stanga, aflate in laringe, care formeaza glota (o fanta de dimensiuni reduse) de-a curmezisul fluxului de aer
La acest nivel se produce vocea
Afectarea corzilor vocale sau a nervilor care le inerveaza poate duce la boli legate de fonatie (vezi ilustratia)

COST-, COSTO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la coaste
De exemplu, costectomie (rezectia unei coaste)

COSTAL

referitor la coaste

COSTALGIE

durere localizata la nivelul coastelorAstazi, termenul este utilizat rar

COSTOCONDRITA

vezi SiNDROMUL TiETZE

COT

articulatie �in balama" (vezi GiNGLiMUL) intre osul bratului (humerus) si oasele antebratului (radius si ulna)Reprezinta un sediu frecvent pentru fracturi si dislocari

COTRIMOXAZOLE

medicament antibacterian compus din sulfamethoxazale (o sulfonamida) si trimethoprim
Deoarece ambele componente sunt bine absorbite si excretate rapid - si fiecare potenteaza efectul celuilalt, co-trimo-xazolul se administreaza pe cale bucala si este utilizat in special in tratamentul infectiilor tractului urinar, respirator si gastrointestinal
Datorita severitatii efectelor sale secundare, care sunt similare cu ale sulfonamidelor, cotrimoxazolul este astazi mai putin utilizat ca in trecut
Denumire comerciala: Septrin, Biseptol

COTUL JUCATORULUI DE GOLF

inflamatia originii tendonului flexorului comun la nivelul epicondilului medial al hume-rusului (epicondilita mediala), produsa de suprasolicitarea muschilor antebratului
Tratamentul consta in repaus, medicatie antiinflamatorie sau infiltratii cu corticosteroizi
Compara cu COTUL TENiSMANULUi

COTUL TENISMANULUI

inflamatie dureroasa a originii tendonului extensorului comun de la epicondilul lateral al humerusului, determinata de suprasolicitarea muschilor antebratului
Tratamentul consta in repaus si injectii locale cu corticosteroizi
Daca simp-tomele nu se remit, poate fi indicata interventia chirurgicala
Vezi, de asemenea, TENDiNiTA
Compara cu COTUL JUCATORULUi DE GOLF

COULOMB

unitate din Si, care masoara sarcina electrica;
este egal cu cantitatea de electricitate care traverseaza intr-o secunda sectiunea unui conductor strabatut de un curent electric constant de un amper
Simbol: C

COWPER (GLANDELE)

glande mici, pereche, care se deschid in uretra la baza penisului
Secretia lor ia parte la formarea spermei, dar mai putin decat secretia prostatei si a veziculelor seminale
Sinonim: glandele bulbo-uretrale
[W
Cowper (1660-1709), chirurg englez]

COWPERITA

infectie (de obicei, gonoco-cica) a glandelor Cowper, determinand o tumefactie perianala juxtaniediana

COX-, COXO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la articulatia solduluiDe exemplu, coxalgia (durere la nivelul articulatiei soldului)

COXA

Coxa este prima articulatie de la picioarele insectelor.

COXAL (OSUL)

XAL OSUL < Termeni medicali care incep cu litera c < Dictionar medical
os plan, voluminos si neregulat, torsionat ca o elice
Este format prin fuziunea 3 oase: ilionul, pubele si ischionul
Se articuleaza cu femurul la nivelul acetabulumului situat pe ilion, in care intra capul femurului tvezi ARTiCULATiA SOLDULUi)
intre pubis si ischion, sub si usor in fata acetabulumului se afla un orificiu mare numit gaura obturatorie (foramen obturator)
Oasele coxale, drept si stang, iau parte la formarea pelvisului

COXALGIE

Coxalgia reprezinta osteoartrita soldului.

COXARTROZA

Coxartroza reprezinta reumatismul cronic la soldului.

COXIELLA

gen de rickettsii care produce boli la animale si oameni
Se transmite la om pe cale respiratorie si produce boli caracterizate prin inflamatia plamanilor, fara eruptie tegumentara (compara cu TiFOSUL)
Specia Coxiella burnetti produce febra

COXSACKIE (VIRUSUL)

virus ARN, care se multipla in tractul gastro-intestinal (vezi ENTEROViRUSURiLE)
Exista aproximativ 30 de tipuri diferite
Virusurile Coxsackie tip A produc boli mai putin severe, cum ar fi infectii ale mainilor, picioarelor si cavitatii bucale, desi unele pot cauza meningite si infectii faringiene grave (vezi HERPANGiNA)
Virusurile Coxsackie tip B produc inflamatia sau degenerarea tesutului cardiac, cu aparitia miocarditei sau a peri-carditei, si a tesutului nervos, producand meningita sau encefalita
De asemenea, pot afecta musculatura peretelui toracic, bronhiile, pancreasul, tiroida sau conjunctiva;
recent, s-a sugerat ca ar putea fi implicate in producerea diabetului zaharat la copii si in bolile de neuron motor
Vezi, de asemenea, BOALA BORNHOLM

CPAP

vezi PRESiUNEA AERiANA CONTiNUA POZiTiVA

CRAMPA

contractie involuntara, dureroasa si tranzitorie, a unui muschi sau grup muscular
Uneori, este produsa de un dezechilibru electrolitic, dar cel mai adesea se datoreaza oboselii, unei posturi incorecte sau stresului
Crampa profesionala apare in legatura cu practicarea indelungata a unei profesiuni si este caracterizata prin contractura functionala a muschilor;
care, in mod obisnuit, executa manevra profesionala respectiva
O forma tipica de crampa profesionala este crampa scriitorului (grafospasmul)

CRANI-, CRANIO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la craniuDe exemplu, cranioplastie (chirurgia plastica a craniului)

CRANIOFARINGIOM

tumora encefalica dezvoltata din resturile pungii Rathke in saua turceasca, care determina un sindrom de compresiune tumorala si un sindrom de insuficienta hipofizara globala
Pacientul poate prezenta diabet insipid prin reducerea secretiei de vasopresina
Un examen radiologie al craniului poate arata calcificari in interiorul tumorii si modificarea structurii normale a cutiei craniene din vecinatatea glandei hipofize

CRANIOLOGIE

Craniologia se ocupa cu studiul craniului.

CRANIOMETNE

tehnica de masurare a dimensiunilor cutiei craniene

CRANIOMETRU

instrument pentru masurarea dimensiunilor craniului

CRANIOPAGUS

gemeni uniti la nivelul craniului Sinonime: dicephalus, cephalopagus Poate fi: craniopagus frontalis, occipitalis, parietalis

CRANIOSCOPIE

Cranioscopia se ocupa cu determinarea calitatilor intelectuale si morale dupa forma craniului.

CRANIOSTENOZA

(craniostenosis) grup de malformatii ale craniului care constau in inchiderea prematura a suturilor si fontanelelor, ceea ce duce la dezvoltarea anormala a cutiei craniene si, consecutiv, a creierului
Compara cu CRANiOSYNOSTOSiS

CRANIOSYNOSTOSIS

(craniostoza) fuzior narea prematura a unor oase ale cutiei craniene, de obicei inainte de nastere, ceea ce duce la dezvoltarea anormala a creierului
in functie de sutura craniana care se osifica prima, craniul este alungit antero-posterior, asimetric etc
(oxicefalie, turicefalie)
Compara cu CRANiOSTENOZA

CRANIOTOM

instrument folosit pentru craniotomie

CRANIOTOMIE

1 excizie chirurgicala a unei portiuni din cutia craniana, efectuata pentru a expune creierul si meningele in scop explorator sau pentru a face o biopsie in scopul scaderii presiunii intracraniene (ca in hematomul subdural);
2 defect osos cranian temporar, produs pe cale chirurgicala la un fat mort in timpul unei nasteri dificile, pentru ca travaliul sa continue

CRANIOTORACOPAGUS

fat dublu teratologic format prin alipirea craniilor si a toracelor

CRANIU

Craniul reprezinta scheletul osos al craniului.

CREASTA

(crista) proeminenta liniara situata in special pe un os
De exemplu, crista galii este portiunea endocraniana a lamei perpendiculare a osului etmoid;
crista iliaca este marginea superioara, ingrosata si marita a ilionului;
crista ampullaris este un relief situat pe convexitatea ampulei canalului semicircular, unde vin ramurile terminale ale nervului vestibular

CREASTA NEURALA

una dintre cele doua benzi de tesut ectodermic care flancheaza cele doua lame neurale la embrion
Celulele neurale migreaza, din ele dezvoltandu-se celulele nervoase , senzitive si celulele nervoase periferice ale sistemului nervos autonom

CREATINA

produs al metabolismului proteic, care se gaseste in muschi
Forma sa fosforata, creatinfosfatul (fosfocreatina, fosfagenul) constituie un component care inmagazineaza energie in muschi si serveste pentru a mentine cantitatile adecvate de ATP (sursa de energie pentru contractia musculara)

CREATINAZA

sistem enzimatic care catalizeaza catabolismul oxidativ al crea-tinei, transformand-o in creatinina
Este activata de prezenta unor saruri minerale (bicarbonati, fosfoacizi)
� Sinonim: creatinoxidaza

CREATINFOSFIKINAZA

Creatinfosfikinaza (CPK) este o enzima musculara care activeaza transformarea creatininei in creatinfosfat (forma de rezerva energetica). Este crescuta in infarct miocardic si in unele miopatii.

CREATININA

Creatinina este un produs de transformare metabolica a creatinei (substanta proteica care intra in componenta muschilor, avand rol important in metabolismul contractiei musculare). Creatinina se gaseste in sange si urina.

CREATINKINAZA

enzima implicata in descompunerea creatinei la creatinina
izomerii ei isi au originea in creier si tiroida (BB), muschii scheletici (MM) si muschiul cardiac (MB)
Orice afectare a acestor tesuturi produce cresterea nivelului izomerului in ser, putand fi utilizat ca marker diagnostic, in special in infarctul de miocard

CREATINURIE

prezenta creatinei in urina in cantitati crescute

CREATORRHOEA

trecerea in fecale a unei cantitati excesive de compusi azotati datorita insuficientei digestiei sau absorbtiei la nivelul intestinului subtire
Apare mai ales in insuficienta pancre-atica
Vezi FiBROZA CHiSTiCA, PANCREATiTA

CREDE (METODA)

1
metoda de exprimare manuala a uterului pentru eliminarea placentei prin presiune abdominala, dupa expulzarea fatului
Astazi, aceasta metoda a fost inlocuita pe scara larga de metoda Brandt Andrews;
2
metoda de profilaxie a conjunctivitei gonococice la nou-nascut prin instilarea in ochi la nastere a unei picaturi de solutie de nitrat de argint 1%
[K
S
F
Crede (1819-1892), ginecolog german]

CREIER ANTERIOR

Etajul superior al encefalului, format dintr-o parte mediana, constituita in principal din talamus, regiunea subtalamica si hipotalamus si cele doua emisfere cerebrale.

CREIER MIJLOCIU

parte a creierului care se dezvolta din vezicula cerebrala mijlocie;
este constituit din lama tectala, tegumentul si pedunculii cerebrali, si este strabatut de apeductul cerebral
Sinonim: mezencefal, mesen-cephalon

CREMA

forma de unguent racoritor si decongestiv, care contine excipienti grasi, apa si pulberi inerte

CREMA PROTECTOARE

preparat folosit pentru protectia pielii impotriva iritantilor solubili in apa (de exemplu, detergenti, produsi de degradare ai urinei)
Se aplica frecvent sub forma de crema sau unguent si adesea contine un silicon (cum ar fi dimeticone);
se folosesc frecvent in ameliorarea diferitelor afectiuni ale pielii, inclusiv escarele si dermatitele

CREMNOCEL

proeminenta unei hernii in labia mare la femeie

CREMNOFOBIE

teama excesiva de prapastii

CRENOCIT

eritrocit crenelat intalnit in acantocitoza

CREPITANT (RAL)

zgomot pulmonar umed, care apare la nivelul alveolei pulmonare, in inspiratie, si care nu se modifica cu tusea
in mod normal, ralurile crepitante nu se aud

CREPITATIE

zgomot specific, perceput la frecarea fragmentelor osoase dintr-un focar de fractura si care este asemanatoare cu frecarea in vitro a doua suprafete rugoase

CREST (SINDROMUL)

afectiune caracterizata prin asocierea: calcinoza, fenomen Raynaud, disfunctie esofa-giana, sclerodactilie, telangiectazie
Reprezinta o varianta de scleroza siste-mica si se poate asocia cu hipertensiunea pulmonara severa

CRETINISM

forma grava a hipotiroidis-mului congenital, caracterizat prin idiotie, tulburari de crestere, tulburari trofice

CREUTZFELDT-JAKOB (BOALA)

(CJD -Creutzfeldt-Jakob disease) afectiune progresiva a sistemului nervos central, caracterizata prin dementa progresiva si mioclonii, care poate sa fie izolata sau familiala
Este o forma a encefalopatiei spongiforme umane, in care decesul apare dupa 3-12 luni de evolutie
Nu exista un tratament eficace
Agentul cauzator pare a fi o proteina prionica anormala care se acumuleaza in creier si produce distructia tesuturilor
in general, afecteaza adultii intre 40 si 65 de ani
Forma familiala este autosomal dominanta (15% din cazuri) si se caracterizeaza printr-o varsta mai redusa la debut si o durata mai lunga a bolii
O varianta a CJD a fost legata de consumul sau contactul cu carne provenita de la vite posibil infectate cu agentul encefalopatiei spongiforme bovine (BSE);
in aceste cazuri, simptomatologia este necaracteristica, constand in varsta redusa la debut, urmata de progresia lenta si o durata mai lunga a bolii
[H
G
Creutzfeldt (1885-1964) si A
M
Jakob (1884-1931), psihiatri germani]

CREZOL

antiseptic puternic, eficient impotriva multor microorganisme si utilizat ca dezinfectant general in solutii saponatein concentratii mici, este folosit pentru conservarea solutiilor injectabileSolutia cu crezol

CRH

vezi HORMONUL DE ELiBERARE A CORTiCOTROPiNEicri-, crio- element de compunere care introduce in termeni notiunea de frig

CRI-DU-CHAT (SINDROMUL)

afectiune congenitala care implica o deletie a partii terminale a bratului scurt al cromozomului 5 si se caracterizeaza printr-un plans mieunat, cu tonalitate inalta (asemanatoare cu tipatul unui pisoi), greutate mica la nastere, micro-cefalie, aspect facial caracteristic (fata rotunda, ochi distantati, fante palpebrale antimongoloide, strabism, nas cu baza larga de implantare), sindactilie, hipotonie, retard mental

CRICOID (CARTILAJUL)

cartilaj in forma de pecete, care formeaza o parte a peretilor lateral si anterior, si cea mai mare parte a peretelui posterior, ai laringelui

CRICOTIROIDOTOMIE

tehnica pentru obtinerea unei cai respiratorii de urgenta
Se poate introduce un ac de calibru mare (12-14) sau un cateter cu mandren in trahee prin membrana cricotiroidiana
Aceasta procedura poate fi salvatoare
Se fixeaza cu o mana laringele, in timp ce acul se introduce percutanat exact pe linia mediana a membranei cricotiroidiene
Dupa confirmarea pozitiei traheale prin aspi-rare de aer, cateterul poate fi avansat in trahee
Montarea unui robinet cu trei cai si folosirea unei surse de oxigen sub presiune permit ventilatia cu presiune intermitent pozitiva
Complicatiile acestei manevre pot fi: hemoragia, deplasarea cateterului, emfizemul subcutanat, pneumotoraxul si pneumo-mediastinul

CRIGLER-NAJJAR (SINDROMUL)

tulburare ereditara rara, cauzata de deficitul de glucuroniltransferaza, o enzima implicata in metabolismul bilirubinei
in sange se acumuleaza cantitati mari de bilirubina, copilul devenind progresiv icteric
Singurul tratament este transplantul de ficat, fara de care speranta de viata nu depaseste 2 ani
[J
F
Crigler (19191-) si V
A
Najjar (1914-), pediatri americani]

CRILE (PROCEDEUL SAU OPERATIA)

operatie radicala standard in care se exci-zeaza in bloc ganglionii limfatici maligni cervicali
[G
W
Crile (1864-1943), chirurg american]

CRIOANESTEZIE

Crioanestezia se refera la procedeul de anestezie prin frig.

CRIOBIOLOGIE

Criobiologia reprezinta stiinta care se ocupa cu studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului.

CRIOCHIRURGIE

metoda de tratament care utilizeaza temperaturile foarte scazute pentru congelarea unei anumite zone a organismului si distrugerea tesuturilor afectate
Pentru aceasta se foloseste un instrument, numit criosonda, care are un capat foarte fin racit cu dioxid de carbon sau oxid de azot
Criochirurgia este utilizata in special in tratamentul dezlipirii de retina (vezi CRiORETi-NOPEXiA), al anumitor tumori osoase sau leziuni cutanate

CRIOCONSERVARE

conservarea tesuturilor prin congelare
Crioconservarea embrionilor poate fi utilizata in procedurile de fertilizare in vitro, de exemplu in cazurile in care sarcina trebuie amanata

CRIOESTEZIE

1 stare de sensibilitate extrema la frig;
2 senzatie de �deget mort", datorita unei ischemii de moment, intalnita de exemplu in spasmele vasculare din hipertensiunea arteriala
Sinonim: criestezie

CRIOGENIE

a). Producere artificiala a frigului, realizare a temperaturilor joase. [Pr.: cri-o-] � Din fr. cryog�nie. b). Metoda imbalsamarii prin inghetare. (< fr. cryog�nie)

CRIOGLOBULINA

proteina anormala - o imunoglobulina (vezi PARAPRO-TEiNELE), care poate aparea in sange in anumite boli
Crioglobulinele sunt insolubile la temperaturi joase, ducand la obstructia la frig a vaselor sangvine mici de la nivelul degetelor de la mani si picioare, cu aparitia unei eruptii caracteristice
Prezenta crioglobulinelor in sange (crioglobulinemia) poate constitui manifestarea a numeroase boli, cum ar fi: macroglobulinemia, lupusul eritematos sistemic, unele infectii etc

CRIOGLOBULINEMIE

Crioglobulinemia este o stare patologica determinata de prezenta crioglobulinelor in serul bolnavului. in majoritatea cazurilor este un fenomen secundar diferitelor boli (mielom, tumori maligne etc.), dar in cazuri rare poate exista o crioglobulinemie esentiala.
Crioglobulinemia poate fi cauza unor tulburari grave, datorita aglutinarii globulelor rosii chiar in arborele circulator (tromboze etc.)

CRIOPRECIPITAT

precipitat produs prin congelare si dezghetare in conditii supravegheate
Un exemplu de crioprecipitat este reziduul obtinut din plasma proaspat inghetata, care este dezghetata la 4�C
Acest reziduu este foarte bogat in factori de coagulare, factorul Viii (factorul antihemolitic), si este utilizat in controlul hemoragiilor din hemofilie

CRIORETINOPEXIE

metoda in care se folosesc temperaturi scazute pentru a ingheta ariile de retina afectate, in scopul producerii cicatrizarii si a acoperi bresele
Este practicata in criochirurgia pentru dezlipirea de retina

CRIOSONDA

vezi CRiOCHiRURGiA

CRIOSTAT

1 incapere in care tesuturile congelate sunt sectionate cu micro-tomul; 2dispozitiv pentru mentinerea unei temperaturi scazute

CRIOTERAPIE

Crioterapia reprezinta un tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase.

CRIPT-, CRIPTO-

element de compunere care introduce in termeni sensul de ascuns

CRIPTA

(crypta) termen anatomic pentru desemnarea unor formatiuni asemanatoare unui sac mic deschis la gura sau o cavitate glandulara
De exemplu, criptele Lieberkiihn (vezi GLANDELE LiEBERKUHN), in care sunt adapostite glandele intestinale

CRIPTOCOCOZA

infestatie larg raspandita pe glob, dar recunoscuta mai ales in SUA, dobandita prin inhalarea de sol contaminat cu ciuperca incapsulata Cryptococcus neoformans, ducand la infectie pulmonara autolimitanta sau sistemica, cu afectare in principal a meningelui, dar uneori si a tegumentelor, oaselor, viscerelor etc
Criptococoza este o infestatie oportunista definitorie pentru SiDA
Leziunile pulmonare primare (toruloma) sunt, de obicei, simptomatice si auto-limitante
Afectiunea raspunde bine la tratament cu amfotericina
Sinonime: toruloza, blastomicoza europeana

CRIPTOFTALMIE

Anomalie congenitala in care pielea pleoapelor se continua cu pielea fetei,ascunzand globii oculari,rudimentar dezvoltati.

CRIPTOMENOREE

absenta in exteriorizarea fluxului menstrual, din cauza unui obstacol la nivelul colului uterin, vaginului sau datorita unui himen neperforat;
sangele menstrual este astfel retinut si colectat in filiera genitala deasupra obstacolului

CRIPTOMNEZIE

Criptomnezia este o tulburare de memorie constand din incapacitatea de a diferentia evenimentele traite de propria persoana cu cele din vis, citite sau auzite. Se include considerarea ca proprii a unor idei sau opere ale altora.

CRIPTORHIDIE

Situatie in care, in timpul dezvoltarii fatului, testiculul nu coboara in scrot sau in canalul inghinal.

CRIPTORHIDISM

afectiune in care exista o coborare incompleta sau inadecvata a unuia sau a ambelor testicule in scrot
Testiculul complet necoborat ramane in cavitatea abdominala sau retroperi-toneal
Testiculul incomplet coborat (testiculul restant) ramane in canalul inghinal obstruandu-1 mecanic
Orhido-pexia este necesar sa se
efectueze inainte de pubertate pentru a nu afecta spermatogeneza, deoarece se crede`ca temperatura crescuta din abdomen interfera cu aceasta
Sinonim: ectopie testiculara, testicul ectopie

CRIPTOSPORIDIOZA

infestatie intestinala a mamiferelor si pasarilor produsa de protozoarul Cryptosporidium, care se transmite la om prin intermediul animalelor de ferma
ingestia de apa sau lapte contaminat cu oochisturile protozoarului duce la aparitia unei diaree severe, crampe abdominale, greata, anorexie, produse de eliberarea unei toxine
Majoritatea pacientilor se vindeca in 7-14 zile, dar boala poate persista la pacientii imunocompromisi (de exemplu, la cei cu SiDA), la persoanele varstnice si la copiii mici

CRISANTASPASE

vezi ASPARGiNAZA

CRISIAZA

aparitia de depozite de aur la nivelul globului ocular sau al altor tesuturi ca rezultat al unui tratament prelungit sau cu cantitati mari de saruri de aur.

CRISOTERAPIE

tratament cu saruri de aur
Administrarea injectabila sau pe pale bucala a sarurilor de aur este foarte eficienta in tratamentul artrozei la unii pacienti
Totusi, unii pacienti dezvolta efecte adverse severe, cum ar fi tulburari sangvine, dermatite si afectarea functiei renale

CRISTA

1 ampullaris - structura senzoriala situata pe convexitatea ampulei canalului semicircular in urechea interna (vezi ilustratia), unde vin ramurile terminale ale nervului vestibular
Este responsabila de modificarea miscarilor capului, fiind activata de presiunea lichidului din canalele semicirculare;
2 una dintre cutele membranei interne a mitocondriilor;
3 vezi CREASTA

CRISTALIN

Lentila ochiului.

CRIZA

Termeni medicali care incep cu litera c < Dictionar medical
(crisis) 1 schimbare brusca in starea unui bolnav, amenintand vindecarea, manifestata prin fenomene speciale: scaderea brusca a temperaturii, transpiratii abundente, diureza crescuta;
2 accident brusc, survenind in stare de sanatate aparenta

CRIZA ADDISONIANA

urgenta medicala acuta datorata lipsei productiei de corti-costeroizi, cauzata de boli ale glandelor suprarenale sau supresiei pe termen lung a productiei prin terapie cortico-steroida
Se manifesta prin hipoten-siune arteriala si colaps, modificari ale constantelor biochimice, hipoglicemie si (daca este netratata) moarte
Tratamentul consta in administrarea de corticosteroizi, initial intravenos in doze mari, si apoi pe cale bucala
La pacientii cu hipofunctie cortico-suprarenaliana, o criza addisoniana este frecvent determinata de o boala acuta, ca de exemplu o infectie
[T Addison (1793-1860), medic englez]

CRIZA TIREOTOXICA

sindrom foarte grav (care poate cauza decesul) datorat agravarii tireotoxicozei nediagnosticate sau tratate incorect
Apare frecvent in infectii, la nastere, interventii chirurgicale noritiroidiene sau traumatisme, dar poate avea si cauze necunoscute
Prezenta unor manifestari ca: febra, diaree, agitatie severa, greturi, varsaturi, dureri abdominale, este caracteristica
Accelerarea ritmului cardiac si aparitia aritmiilor pot duce la insuficienta cardiaca;
pot aparea episoade psihotice si chiar coma
Testele de laborator arata hipertiroidism si, de asemenea, pot aparea alterarea functiilor hepatice, hiperglicemie, hipercal-cemie, leucocitoza si, frecvent, anemie
Tratamentul consta in administrarea de fluide intravenos, oxigen, medicamente antitiroidiene (de exemplu, carbi-mazol sau propylthiouracil), doze crescute de solutii de iod (vezi SOLUTiA LUGOL), doze crescute de corticosteroizi si beta-blocante
De asemenea, trebuie administrate antipi-retice, cum ar fi paracetamolul
Trebuie tratata si cauza care a determinat criza

CRIZA VASOVAGALA

activitate excesiva a nervului vag, determinand incetinirea frecventei cardiace si o cadere a tensiunii arteriale, ce conduc la lipotimieVezi SiNCOPA

CROHN (BOALA)

afectiune inflamatorie, cronica, nespecifica, transmurala, care afecteaza cel mai adesea ileonul distal si colonul
Leziunile caracteristice sunt inflamatiile criptice si abcesele criptice care progreseaza spre mici ulceratii focale
Forma acuta (ileita acuta) poate mima apendicita
Forma cronica produce frecvent obstructia partiala a intestinului, cu aparitia durerii, diareei si malabsorbtiei
Complicatiile care pot aparea sunt: ocluzia, fistulele entero-enterale sau entero-vezicale, abcesele, hemoragiile intestinale, perforatia intestinului
Cauza este necunoscuta, dar se crede ca un agent infectios ar declansa procesul (vezi MYCOBACTERiUM)
Tratamentul include repaus, corticosteroizi, medicamente imunosupresive, dieta, si, in unele cazuri, excizia chirurgicala a portiunii de intestin afectata
Sinonime: enterita regionala, ileita sau ileocolita granulomatoasa
[B
B
Crohn (1884-1983), medic american]

CROM-, CROMO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la culoare sau la pigment

CROMAFIN (TESUTUL)

tesut specializat care se gaseste in glanda medulo-suprarenala, constituit din celule nervoase modificate, care contin granule ce se coloreaza maro cu crom
Adrenalina si noradrenalina sunt eliberate din granule cand glanda suprarenala este stimulata de nervii sai simpatici
Vezi, de asemenea, NEUROHORMONii

CROMATIDA

fiecare dintre cele doua filamente rezultate din duplicarea cromozomului, reprezentand unitatea morfologica de crossing-over si de segregare
Unite prin centromer, cromatidele surori se separa in anafaza, prin clivaj longitudinal, fiecare fiind formata dintr-un singur helix de ADN;
se replica in cursul perioadei de sinteza a ciclului celular

CROMATINA

complex alcatuit din ADN, care formeaza cromozomiiExista sub doua forme: densa (heterocromatina) si dispersata (eucromatina)

CROMATINA SEXUALA

cromatina care se gaseste doar in celulele feminine si se crede ca reprezinta cromozomul X in celulele nedivizate
Se poate utiliza pentru a descoperi sexul inainte de nastere prin examinarea celulelor obtinute prin amniocenteza sau frotiu din vilozitatile corionice
Exista doua tipuri: (1) corpusculul Barr, care se coloreaza cu coloranti bazici si care se gaseste in nucleu, chiar sub membrana nucleara;
(2) prelungiri ca niste bastonase ale nucleului neutrofilelor (tip de celule albe sangvine)

CROMATOFOR

structura care contine pigment sau celule pigmentareLa om, cromatoforii care contin melanina se gasesc in piele, par si ochi

CROMATOGRAFIE

metoda fizico-chimica de separare si identificare a componentelor unui produs biologic, care are ca principiu migrarea diferentiata a componentelor dizolvate intr-un solvent anumit
Dupa terminarea procesului de migrare diferentiata, componentele separate sunt fixate la locul de migrare si apoi sunt developate cu revelatori speciali
identificarea spoturilor revelate se face prin compararea nivelului lor de migrare cu acela al unor martori
Cromatografia prin schimb de ioni se efectueaza in coloane de rasini, care au proprietatea de a schimba cationii sau anionii lor cu ionii corespunzatori din solutie;
cromatografia pe hartie este o metoda in care coloana este inlocuita cu hartia de filtru

CROMATOLIZA

degenerarea si disparitia cromatinei nucleare, unul din ultimele stadii ale involutiei celulare

CROMATOPSIE

OMATOPSiE < Termeni medicali care incep cu litera c < Dictionar medical
tulburare a vederii in care impresiile de culoare devin subiective
Este un simptom rar al mai multor afectiuni
Uneori, dupa o operatie de cataracta, unii pacientii vad totul in rosu;
in caz de intoxicatie digitalica, pacientii pot vedea lucrurile colorate in galben sau verde;
tulburari similare pot aparea in caz de nevrita optica

CROMAZIE

sufix care introduce in termeni referirea la coloratie sau pigmentatie

CROMOBLASTOMICOZA

infestatie micotica cronica cutanata, care apare de obicei la locul unui traumatism, de exemplu o plaga intepata produsa de o aschie de lemn
Se caracterizeaza prin aparitia de noduli verucosi cu tendinta la ulceratie
La persoanele cu sistemul imunitar deficient, se poate extinde rapid putand provoca chiar moartea
Sinonim: cromomicoza

CROMOGLICAT

(sodium cromoglicate, cromoglycate) medicament utilizat in prevenirea crizelor de astm bronsic si febra de fan, si in tratamentul altor afectiuni alergice, inclusiv conjunctivita alergica
Se administreaza sub forma de spray nazal sau in instilatii oculare;
poate provoca iritatii` locale
Denumire comerciala: Cromogen, intal, Rynacrom, Vividrin

CROMOZOM

Unitate genetica a nucleului celulei cu organizare si functii proprii, cu insusire de autoreproducere si care contine informatia ereditara specifica. Este constituit din acizi nucleici (ADN si ARN)si substante proteice.

CROMOZOM SEXUAL

Cromozom care determina sexul organismului.

CROMOZOM X

cromozom sexual prezent la ambele sexe
Femeile au doi cromozomi X, iar barbatii unul singur
Genele unor importante boli genetice, cum ar fi hemofilia, se afla pe cromozomul X;
aceste gene se numesc sex-linkate
Compara cu CROMOZOMUL Y

CROMOZOM Y

cromozom sexual, prezent doar la sexul masculin, nu si la cel feminin; contine genele sexului masculinCompara CM CROMOZOMUL X

CRON-, CRONO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la notiunea de timpDe exemplu, crono-fobia (teama anormala fata de timp)

CRONIC

termen care descrie o boala cu durata lunga, ce prezinta modificari lenteBolile cronice au, de obicei, un debut gradat Termenul nu implica referirea la severitatea boliiCompara cu ACUT

CRONICA (AFECTIUNE)

Afectiune caracterizata prin durata lunga de timp (luni sau ani) si simptomatologie mai putin evidenta.

CRONICA (AFECTIUNE)

Afectiune caracterizata prin durata lunga de timp si simptomatologie mai putin evidenta.

CROSSING-OVER

(in genetica) recombinare genetica intre doi cromozomi homologi prin care se efectueaza un schimb reciproc de segmente cromo-zomiale alelice; expresia sa morfologica este chiasma, vizibila in faza de diplonem

CROTAMITON

medicament care distruge insectele, fiind utilizat in tratamentul scabiei si al altor infestatii cutanate; de asemenea, este folosit in ameliorarea prurituluiSe aplica topic sub forma de lotiuni sau unguente;

CRP

vezi RESUSCiTAREA CARDiO-PULMOARA

CRUCES PILORUM

denumirea figurilor formate de modul de implantare si directia schimbata a firelor de par ale capului; popular sunt numite vartejuri

CRUP

inflamatie acuta si obstructie a cailor aeriene superioare (laringele si, uneori, traheea si bronhiile), care afecteaza in special copiii mici (intre 6 luni si 3 ani)
Cauza cea mai frecventa este o infectie virala, dar uneori poate aparea si o infectie bacteriana secundara
Simptomele sunt aceledasi ca in laringita, insotite si de semnele de obstructie: stridor inspirator, tuse latratoare caracteristica, spasmodica, disfonie, tahicardie, stare de neliniste si cianoza
Tratamentul consta in asigurarea conditiilor de confort, odihna si umidificarea aerului
in cazurile cu obstructie severa, se face nebulizare cu corticosteroizi, intubatie sau traheo-stomie
Vezi, de asemenea, EPiGLOTiTA

CRURAL

1relativ la picior sau la coapsa; 2relativ la crura cerebri (vezi CRUS)

CRUS

(picrura) 1 portiunea membrului inferior de la genunchi la articulatia talo-crurala;
2 termen pentru unele formatiuni anatomice asemanatoare cu un stalp
De exemplu, crus cerebri (pedunculus cerebri) sunt doua tracturi nervoase simetrice situate intre medulla oblongata (bulbul rahidian) si emisferele cerebrale;
crus breve incundis este ramura superioara, orizontala, a nicovalei;
crura diaphragmatis sunt cele doua benzi fibro-musculare prin care diafragmul se insera pe fata vertebrelor lombare

CRUSTA

leziune dermatologica elementara, secundara uscarii la suprafata pielii a secretiilor fiziologice sau patologice (puroi, sange, sebum etc)

CRYPTOCOCCUS

gen de ciuperca unicelulara, care este patogena pentru om
Se gaseste in sol, in special in zonele populate de porumbei
Specia Cryptococcus neoformans produce criptococoza

CRYPTOPHTALMOS

anomalie congenitala in care pielea pleoapelor se continua cu pielea fetei, ascunzand globii oculari, rudimentar dezvoltatiSinonim: cripto-ftalmie

CS GAS

gaz puternic toxic utilizat in razboaie si in controlul revoltelor
Folosirea lui da arsuri la nivelul ochilor, dificultati de respiratie, senzatie de compresie toracica, greturi, varsaturi, lacrimare
in spatii inchise poate fi fatal

CSF

1vezi LiCHiDUL CEFALORAHiDiAN; 2vezi FACTORUL DE STiMULARE A COLONiiLOR

CT

vezi TOMOGRAFiA COMPUTERiZATA

CUBITAL

relativ la cot sau antebratDe exemplu, fosa cubitala este o depresiune situata in partea anterioara a cotului

CUBITUS

Cubitusul este osul principal al antebratului.

CUBOID (OSUL)

os scurt, asezat pe partea laterala a piciorului, de forma neregulata cuboidalaSe articuleaza posterior cu calcaneul, iar anterior cu metatar-sianul iV, respectiv V

CUCUTA

planta Conium maculatum; se gaseste in Marea Britanie si Europa CentralaEste sursa alcaloidului toxic coniina

CUIRASA

vezi RESPiRATORUL

CUIUL K

vezi KUNTSCHER (CUiUL)

CULDOCENTEZA

vezi COLPOTOMiA

CULDOSCOP

instrument optic tubular, utilizat pentru examinarea directa a uterului, ovarelor si a trompelor uterine (culdoscopie)
Culdoscopul se introduce prin celiotomie vaginala
Astazi, culdoscopul a fost inlocuit pe scara larga de laparoscop

CULEX

gen de tantari din familia Culicidae, clasa insecta, larg raspandite in natura, existand aproximativ 600 de specii;
unele dintre acestea sunt vectori pentru filariaza (vezi, de asemenea, WUCHERERiA) sau encefalitele virale

CULICID

substanta care distruge tantarii

CULLEN (SEMNUL)

coloratie albastruie a cicatricei ombilicale, constatata uneori in pancreatitele acute[TSCullen (1868-1953), ginecolog american]

CULMEN

portiunea superioara a monti-culului vermisului cerebelului

CULTURA

1o populatie de microorganisme, de obicei bacterii, care se multiplica intr-un mediu de cultura solid sau lichid, cum ar fi: agar, bulion sau gelatina

CULTURA DE TESUT

cultura de tesut viu, recoltat din organism, pus intr-un mediu adecvat, suplimentat cu nutrienti si oxigen
ingineria tesuturilor, in care celule din tegument, cartilaj sau alt tip de tesut conjunctiv sunt cultivate pe fibronectina pentru a crea noi tesuturi, este in plina dezvoltare pentru crearea de grefe de tesut necesare pacientilor cu arsuri, traumatisme etc

CULTURA PURA

(monocultura) este formata dintr-o singura specie bacteriana
Cultivarea se poate realiza prin introducerea materialului in profunzimea mediului nutritiv solid (stab culture - engl.)
Cultura de rezerva este o cultura bacteriana permanenta din care se fac subculturi
Vezi, de asemenea, CULTURA DE TESUT;
2
dezvoltare

CUMULUS OOPHORICUS

masa de celule foliculare, situata in jurul ovulului si impinsa in cavitatea plina cu lichid a foliculului de GraafSinonime: disc proliger, ovidisc

CUNEIFORME (OASELE)

oase ale tarsului: lateral (extern), intermediar (mijlociu) si medial (intern) care se articuleaza anterior cu primul, al doilea si, respectiv, al treilea metatarsian
Posterior, cele trei oase cuneiforme se articuleaza cu osul navicular

CUNEUS

circumvolutie in forma de pana, situata pe partea mediana a lobului occipital, intre fisura parieto-occipitala si fisura calcarinaSinonim: lob cuneat

CUNICULUS

gen de rozatoare de padure, originare din America Centrala si de Sudin Brazilia, aceste animale constituie rezervorul natural pentru parazitul Leishmania braziliensis, care produce espundia (vezi LEiSHMANiOZA)

CUNNILINGUS

Actiunea de stimulare orala a organelor sexuale feminine.(sex oral)

CUPEROZA

Afectiune a pielii care se caracterizeaza printr-o coloratie rosie-violacee a pometilor obrazului si a nasului; acnee rozacee.

CUPLU

Grup de doua persoane, de sexe diferite sau de acelasi sex, unite prin sentiment, idei sau interese comune.

CUPOLA

1structura anatomica in forma de bolta; 2partea boltita a unui aparat

CUPULA

structura anatomica in forma de cupa
De exemplu, cupula cristae ampullaris este o pelicula de consistenta gelatinoasa, de forma unei caciuli, care acopera crestele ampulare din canalele semicirculare;
in interiorul cupulei se gasesc cilii, adapostiti in canaliculele speciale

CURARA

extract brut din scoarta a diferite specii de copaci din America de Sud (Strychnos si Chondodendron);
are actiune de relaxare si paralizie a musculaturii striate
indienii din America de Sud o foloseau pentru sagetile cu varful otravit;
de asemenea, era folosita pentru tratamentul spasmelor musculare din tetanos si ca relaxant muscular in interventiile chirurgicale

CURIE

unitate de masura folosita in trecut pentru a exprima activitatea unei substante radioactive
Astazi, este inlocuita cu bequerel-ul
Simbol: Ci

CURLING (ULCERUL)

ulcer gastric sau duodenal care apare asociat cu stresul provocat de o arsura intinsa sau un traumatism major[TBCurling (1811-1888), chirurg englez]

CURSCHMANN (SPIRALELE)

formatiuni de aspect spiralat, determinate de precipitarea mucinei, observate la examenul microscopic al sputei bolnavilor de astm bronsic
Au o lungime de aproximativ 2 cm sau mai mult
[H
Curschmann (1846-1910), medic german]

CUSHING (SINDROMUL)

afectiune care apare datorita prezentei unui exces de corticosteroizi in organism
Simpto-mele includ: facies rotund, �in luna plina", cu aspect pletoric, obezitate tronciilara cu depunere de grasime supraclavicular in regiunea cefei (�ceafa de bizon"), atrofie musculara, astenie, piele subtire si atrofica, hiper-tricoza, hipertensiune arteriala, osteoporoza, hiperglicemie, litiaza renala si, uneori, tulburari mentale
Cauza poate fi o hiperstimulare a glandei suprarenale de catre ACTH, secretat in exces fie de o tumora a glandei hipofize (boala Cushing), fie de o tumora
benigna sau maligna a glandei suprarenale sau un tratament prelungit cu doze crescute de corticosteroizi
[H
W
Cushing (1869-1939), chirurg american]

CUSPIS

1 structura lamelara;
termen aplicat mai ales fiecaruia dintre valvu-lele atrioventriculare ale inimii;
2 eminenta rotunda sau ascutita de pe fata masticatorie a dintilor
Sinonim: cuspid

CUTANAT

relativ la piele

CUTIA TORACICA

Torace.

CUTICULA

formatiune membranoasa care acopera o suprafata epiteliala; de exemplu cuticula smaltului (cuticula dentis), cuticula parului

CUTIE TORACICA

Torace.

CUTIREACTIE

reactie iritativa sau infla-matorie a pielii fata de anumiti factori infectiosi sau alergici, aplicati percu-tanat sau intracutanat

CUTIS

piele, tegument

CUTIS ANSERINA

reactie a pielii la cald sau la rece
Vasele sangvine se contracta si micii muschi de la baza firului de par se contracta, de asemenea, ducand la aspectul de �piele de gaina"
Sinonim: dermatospasm, horipilatie

CVADRIPLEGIE

paralizia celor patru membreSinonim: tetraplegie

CVP

vezi PRESiUNEA VENOASA CENTRALA

CVS

vezi BiOPSiA DE ViLOZiTATi CORiONiCE

CYCLIZINE

medicament cu proprietati antihistaminice, utilizat pentru prevenirea si tratamentul greturilor si varsaturilor din raul de miscare, vertij, afectiuni ale urechii interne, postoperator
Se administreaza pe cale bucala;
efectele sale adverse includ: somnolenta si ameteli
Denumire comerciala: Vaioid

CYCLOPENTHIAZIDE

medicament diuretic utilizat in tratamentul retentiei de lichide (edem), hipertensiunii arteriale si insuficientei cardiace
Se administreaza pe cale bucala si poate produce reactii cutanate, greturi, constipatie, diaree si hipopotasemie
Denumire comerciala: Navidrex

CYCLOPENTOLATE

medicament asemanator atropinei, utilizat in instilatii oculare pentru paralizia muschilor ciliari si dilatarea pupilei in examinarea oftalmologica si in tratamentul anumitor inflamatii oculare
Denumire comerciala: Minims Cyclopentolate, Mydrilate

CYCLOPHOSPHAMIDE

(ciclofosfamida) substanta alkilanta, utilizata in tratamentul a numerose forme de calciu, adesea in combinatie cu alte medicamente citostatice
De asemenea, are proprietati imunosupresive, fiind utilizat in tratamentul unor boli, in special poliartrita reumatoida, care presupune un raspuns imun redus
Se administreaza pe cale bucala sau injectabila;
efectele sale adverse frecvent intalnite includ: greturi, varsaturi si - la doze crescute - caderea parului
Denumire comerciala: Endoxana

CYPROHEPTADINE

medicament antihista-minic puternic, utilizat in tratamentul afectiunilor alergice sau cutanate pruriginoase;
de asemenea, inhiba efectele serotoninei, fiind utilizat in prevenirea crizelor migrenoase
Se administreaza pe cale bucala;
somnolenta este un efect secundar frecvent
Denumire comerciala: Periactin

CYPROTERONE

(cyproterone acetat) medicament steroidian care inhiba efectele hormonilor sexuali masculini (vezi ANTiANDROGENii), utilizat in tratamentul unor tulburari sexuale si al cancerului de prostata avansat
Se administreaza pe cale bucala;
efectele sale adverse includ: fatigabilitate, scaderea fortei musculare, inhibarea formarii spermei, infertilitate si gineco-mastie
Denumire comerciala: Androcur, Cyprostat

CYSTOSARCOMA PHYLLOIDES

tumora maligna a tesutului conjunctiv al sanii lui (sarcom);
reprezinta aproximativ 1% din cancerele de san
Asemenea tumori pot prezenta variatii mari ale structurii celulare
Cel mai eficace tratament pentru tumorile localizate este mastectomia simpla.

CYTARABINE

medicament citostatic utilizat in ameliorarea simptomelor din unele tipuri de leucemie
Se adminis treaza injectabil
Efectele sale adverse includ: afectarea maduvei osoase, cu aparitia tulburarilor celulelor sangvine, greturi, varsaturi, ulcere bucale si diaree
Denumire comerciala: Cytosar

D SI C

dilatatie si chiuretaj

DACRI-, DACRIO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la: 1. glanda lacrimala; 2. canalul lacrimal. dacrioadenita inflamatia glandei lacrimale (vezi APARATUL LACRiMAL)

DACRICOCISTORINOSTOMIE

interventie chirurgicala prin care se stabileste o comunicare directa a sacului lacrimal cu cavitatea nazala.

DACRIOADENITA

Dacrioadenita este o inflamatie, acuta sau cronica a glandei lacrimale.

DACRIOCISTITA

Dacriocistita reprezinta o inflamatie, acuta sau cronica, a sacului lacrimal, situat intre unghiul intern al ochiului si nas.

DACRIOCISTOGRAFIE IZOTOPICA

Dacriocistografie izotopica este o metoda care utilizeaza substante izotopice pentru evaluarea functiei evacuatoare a cailor lacrimale.

DACRIOCISTORINOSTOMIE

(DCR) interventie chirurgicala care consta din restabilirea drenajului lacrimo-riazal, in cazuri de obstructie a canalului nazolacrimal (canal prin care se dreneaza lacrimile in cavitatea nazala), prin care se creeaza o anastomoza chirurgicala intre sacul lacrimal si cavitatea nazala. Vezi DACRiOCiSTiTA, APARATUL LACRiMAL

DACRIOCISTORINOSTOMIE DCR

interventie chirurgicala prin care se stabileste o comunicare directa a sacului lacrimal cu cavitatea nazala. (DCR) interventie chirurgicala care consta din restabilirea drenajului lacrimo-riazal, in cazuri de obstructie a canalului nazolacrimal (canal prin care se dreneaza lacrimile in cavitatea nazala), prin care se creeaza o anastomoza chirurgicala intre sacul lacrimal si cavitatea nazala. Vezi DACRiOCiSTiTA, APARATUL LACRiMAL

DACRIOGEN

Se refera la secretia lacrimala.

DACRIOLIT

Calcul lacrimal(format in canalele lacrimale).

DACRIOPS

chist al portiunii palpebrale a glandei lacrimale

DACRIOREE

Lacrimare abundenta.

DACRIOSINUZITA

Dacriosinuzita reprezinta inflamatia cailor lacrimale si a sinusurilor etmoidale.

DACTIL-, DACTILO-

element de compunere care introduce in termenii compusi referirea la degete. De exemplu: dactilomegalie (hipertrofia unuia sau mai multor degete), dactilospasm (contractie dureroasa u unui deget).
dactilita inflamatia unui deget (de la maini sau de la picioare), cauzata de o infectie osoasa (ca in osteomielita tuberculoasa) sau de boli reumatice;
poate aparea si la copiii cu anemie drepanocitara

DACTILOFAZIE

Procedeu folosit de surdomuti pentru a comunica intre ei cu ajutorul degetelor.

DACTILOLOGIE

procedeu de comunicare prin miscari conventionale ale degetelor, utilizat de surdomuti. Sinonim: dactilofazie, limbajul semnelor.

DACTILOMEGALIE

Dactilomegalia semnifica hipertrofia degetelor.

DACTILOSCOPIE

examen al particularitatilor degetelor, in special al liniilor papilare(amprente digitale), in vederea identificarii individuale.

DACTINOMYCIN

(actinomycin D) medicament citostatic (un antibiotic) utilizat mai ales in tratamentul cancerelor la copii. Se administreaza injectabil;
efectele sale adverse includ greturi, varsaturi, diaree, tulburari sangvine si afectarea maduvei osoase. Denumire comerciala: Comegen Lyovac

DAFIN

Poate fi plantat in ghivece pentru a fi cultivat in interior. Stimuleaza digestia. .

DAKIN (SOLUTIA )

Lichid limpede , usor roz violaceu , cu miros slab de clor , folosit ca antiseptic local , pentru spalarea plagilor infectate.

DAKIN (SOLUTIA)

Lichid limpede, usor roz violaceu, cu miros slab de clor, folosit ca antiseptic local, pentru spalarea plagilor infectate.

DALAC

Antrax.

DALTA CHIRURGICALA

instrument metalic folosit pentru excizia unor fragmente osoase. Poate avea diferite forme: dreapta, curba, plata, scobita, in functie de necesitatea impusa de tipul de operatie

DALTON

Unitate de masura utilizata in biologia moleculara. Este egala cu masa unui atom de hidrogen. Simbol: Da

DALTONISM

Daltonisumul este o tulburare ereditara a vederii in culori si in special pentru culorile rosu si verde. (protanopia) discroma-topsie caracterizata prin incapacitatea bolnavului de a recunoaste culoarea rosie sau verde, sau ambele culori. Termenul este utilizat pentru neperceperea oricarei culori. [J. Dalton (1766-1844), chimist britanic].

DANAZOL

progesteron sintetic, care inhiba secretia de gonadotropine de catre glanda hipofiza. Este utilizat in tratamentul pubertatii precoce, gineco-mastiei, endometriozei etc. Se administreaza pe cale bucala. Posibilele efecte adverse includ: greturi, tume-fierea picioarelor si a gleznelor, transpiratii excesive, castig in greutate, dezvoltarea parului facial sau corporal (la femeie).
Denumire comerciala: Danol

DANCE (SEMNUL LUI)

(signe de Dance) depresiune simtita la palpare (exca-vatie) in cadranul drept inferior al abdomenului, caracteristic invagi-natiei ileo-cecale. [J. B. H. Dance (1797-1832), medic francez]

DANDY-WALKER (SINDROMUL)

forma de paralizie cerebrala, in care este afectat frecvent si cerebelul. Se manifesta prin instabilitate si mers anormal, la care se poate asocia si hidrocefalia. [W. E. Dandy (1886-1946) si A. E. Walker (1907-), chirurgi americani]

DANTROLENE

medicament relaxant muscular utilizat in tratamentul spasmelor musculare care apar in diferite afectiuni cum ar fi paralizia cerebrala, scleroza multipla sau traumatisme ale maduvei spinarii. Se administreaza pe cale bucala sau injectabil. Posibilele efecte adverse sunt: stare de slabiciune, ameteli, somnolenta si vertij;
uneori, poate aparea afectarea hepatica. Denumire comerciala: Dantrium

DANTRON (DANTHRON)

laxativ care se administreaza pe cale bucala in tratamentul constipatiei la pacientii in stari de boala terminala;
uneori, poate colora urina in roz sau in rosu. Adeseori este combinat cu un inmuietor de fecale (de exemplu, in codanthramer, codanthrusate)

DANTURA

Ansamblul dintilor naturali.

DAPSONE

medicament (vezi SULFO-NELE) utilizat in tratamentul leprei si al dermatitele herpetiforme. Se administreaza pe cale bucala sau injectabil;
cele mai frecvente reactii secundare sunt reactiile cutanate alergice

DARIEI (BOALA A LUI )

Boala cutanata care este caracterizata de leziuni cu cruste si cornoase, urat mirositoare.

DARIER - BOALA A LUI

Boala lui Darier este o boala cutanata este caracterizata de leziuni cu cruste si cornoase, urat mirositoare.

DARTOS ( SCROTAL)

Membrana care dubleaza fata profunda a pielii scrotului si penisului , formata din fibre masculare netede, fibre conjunctive si elastice.

DARTOS (SCROTAL)

Membrana care dubleaza fata profunda a pielii scrotului si penisului, formata din fibre musculare netede, fibre conjunctive si fibre elastice.

DAUNORUBICINA

antibiotic antraci-clinic care interfera cu sinteza ADN-ului si care este folosit in tratamentul leucemiei acute. Se administreaza injectabil. Posibilele sale efecte adverse includ: caderea parului si afectarea maduvei osoase si a miocardului

DCIS

vezi CARCiNOMUL DUCTAL iN SiTU

DCR

vezi DACRiOCiSTORiNOS-TOMiA

DDT

Diclor-difenil-tricloretan, insecticid organo-clorurat. Este utilizat in dilutie ca pulbere, solutie uleioasa sau spray.

DE ASEMENEA

un cancer poate lua aspectul unui polip.

DE ASEMENEA

un cancer poate lua aspectul unui polip.

DE-

lement de compunere care introduce in termeni un sens privativ, negativ, dar uneori si intensiv. De exemplu: demineralizare (pierderea mineralelor din oase sau dinti);

DEAMBULATOR

Deambulatorul este un cadru rigid sau articulat destinat sa asigure un sprijin in deplasarile sale, unei persoane al carui mers sau echilibru nu sunt asigurate.

DEBIL

Care prezinta o forma de debilitate.

DEBILITATE

Slabiciune

DEBILITATE CONGENITALA

Slabiciune marcata a noilor nascuti, in general prematuri, ca urmare a unor traumatisme sau leziuni intrauterine, intoxicatii sau boli ale mamei, tare genetice sau malformatii congenitale.

DEBILITATE CONSTITUTIONALA

Stare de deficienta cronica a organismului, care apare din copilarie.

DEBILITATE MENTALA

insuficienta dezvoltarii inteligentei, caracterizata prin tulburari de judecata si dificultate in adaptarea la situatii noi. Este primul grad de arieratie mentala.

DEBIMETRU

Aparat folosit pentru masurarea debitelor de curgere a lichidelor si gazelor.

DEBIT

Termen utilizat in medicina pentru exprimarea parametrilor sistemului circulator si respirator, iar unitatile de masura sunt adaptate ordinului de marime al parametrilor respectivi.

DEBIT CARDIAC

Debitul cardiac reprezinta cantitatea de sange expuzat de fiecare ventricul intr-un minut. Valorile medii variaza intre 5,5 si 6,5 litri. in mod normal, debitul ventricular drept si stang sunt identice.

DEBIT EXPIRATOR MAXIM INSTANTANEU DE VARF

(l/min) rata cu care o persoana poate elimina aerul din plamani; este o metoda sigura de masurare a rezervei pulmonare in testarea capacitatii vitale

DEBIT EXPIRATORIU

Parametru utilizat in spirometrie, necesar pentru precizarea caracteristicilor ventilatorii pulmonare ale unui subiect.

DEBIT METRU LASER DOPPLER

instrument utilizat pentru masurarea fluxului sangvin printr-un tesut (de exemplu, tegument) utilizand un fascicul laser

DEBIT PULMONAR

Volumul de sange care trece prin artera pulmonara.

DEBIT PULMONARY

Volumul de sange care trece prin artera pulmonara.

DEBIT RESPIRATOR

Volum de aer ventilat pe unitate de timp. Sinonim: debit ventilator.

DEBIT SISTOLIC

Volumul de sange eliberat de cord la fiecare sistola, egal cu diferenta dintre volumul telediastolic si cel telesistolic. Valoarea sa variaza intre 70 si 90 ml la cordul adult normal.

DEBIT SYSTOLIC

Volumul de sange eliberat de cord la fiecare sistola .

DEBIT URINAR

Cantitatea de urina eliminata de rinichi intr-o unitate de timp dat.

DEBIT VENTILATOR

Debitul ventilator reprezinta volumul de aer inspirat sau expirat de catre plamini pe unitatea de timp si a carui masuratoare este utilizata in scopuri de diagnostic.
Sinonim: debit respirator

DEBITMETRIE

in general, masurarea unui debit lichidian. Termenul se utilizeaza indeosebi cu referire la debitul urinar mictional, care normal este peste 40 ml/s.

DEBITMETRU DE VARF

Debitmetrul de varf este un mic instrument in forma de tub utilizat de catre bolnavul asmatic pentru a-si controla starea respiratorie.

DEBRAY

Sonda pentru recoltat biopsii.

DEBRIDARE

Prin debridare se intelege sectionarea sau excizia bridelor care comprima tesuturile sau organele sau care incomodeaza circulatia.

DEBRIDARE ENZIMATICA

Utilizarea enzimelor pentru indepartarea tesuturilor necrozate

DEBRISOQUINE

medicament puternic utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale. Se administreaza pe cale bucala;
efectele sale adverse sunt: greturi, cefalee, transpiratii excesive si stare generala proasta

DECA-

element de compunere care introduce in termeni sensul: de 10 ori

DECALCIFICARE

Decalcificarea reprezinta fenomenul de diminuare a continutului in calciu al organismului si in mod particular in oase si dinti. Sinonim: decalcifiere.
Decalcificarea / Decalcifierea:
1. proces distrofic al tesutului osos, in care, sub influente diverse (mecanice, chimice, nervoase), calciul din tesutul respectiv se reduce treptat pana la disparitie. Sinonim: demineralizare osoasa;
2. procedeu tehnic de dizolvare a proceselor organo-calcice din tesuturi (os, dinte), cu ajutorul unor solutii acide, in vederea includerii si sectionarii pentru examen microscopic

DECALOTARE

Decalotarea este actiunea de descoperire a glandului penian facand sa alunece pielea preputului catre baza organului viril.

DECALVANT

Care produce caderea parului.

DECAMPAJ

indepartarea unui camp(in chirurgie).

DECANTARE

Procedeu constand in a lasa un lichid un timp oarecare sa depuna continutul in substante solide in suspensie si separarea apoi a lichidului clar supernatant.

DECANULARE

Suprimarea unei canule traheale plasata dupa o traheotomie.

DECAPAJ

1. Spalarea unei suprafete cu ajutorul unui produs chimic adecvat. 2. in dermatologie, indepartarea scuamelor din psoriazis prin aplicarea locala repetata a unui medicament.

DECAPITARE

indepartarea capului unui fat mort pentru a usura nasterea. Aceasta procedura este practicata astazi foarte rar, doar in situatii extreme, cand capul fatului este mult prea voluminos si viata mamei este pusa in pericol, iar operatia cezariana este imposibil de realizat

DECAPSULARE

Rezectia capsulei unui organ.

DECARBAZINE

medicament administrat pe cale injectabila in tratamentul unor tipuri de cancere, cum ar fi boala Hodgkin si melanomul malign. Efectele adverse includ varsaturi severe. Denumire comerciala: DTiC-Dome

DECARBOXILARE

Descompunerea unui acid organic cu eliberare de anhidrida carbonica sub efectul enzimelor decarboxilaze.

DECARBOXILAZA

Enzima catalizatoare a unei reactii de decarboxilare. Utilizeaza piridoxal fosfatul drept coenzima.

DECEREBRARE

Decerebrarea reprezinta tulburarea aparuta din cauza unei leziuni grave a trunchiului cerebral.

DECI-

element de compunere care introduce in termeni sensul de zecime

DECIBEL

unitate de masura conventionala, care corespunde unei zecimi de bel, reprezentand cea mai mica variatie de intensitate sonora care poate fi perceputa de ureche. Decibelul este mult mai utilizat decat belul. Simbol: dB. Linistea are 0 dB;
vocea soptita are o intensitate de 30 de dB, vorbitul normal are 60 dB, un tipat are 90 dB, iar un motor de avion are 120 dB

DECIDUA

Sinonim: caduca

DECIDUAL

Care se refera la caduca interna.

DECIDUALA

Portiunea mucoasei uterine care se detaseaza si este expulzata dupa nastere, impreuna cu placenta. Sinonim: caduca, membrana deciduala.

DECIDULOZA

Prin deciduloza se intelege leziunea benigna a colului uterin caracterizata prin poliferarea de celule deciduale aberante sub forma de tumori conopidiforme sau ulceratii sangerande acompaniate de metroragii sau scurgeri rosietice fetide: pot fi confundade cu un cancer al colului; biopsia permite diagnosticul corect.

DECIMOLARA

Solutie a carei concentratie este egala cu a zecea parte dintr-o solutie morala. Abr. 0,1M sau M/10.

DECINORMALA

Solutie a carei concentratie este egala cu a zecea parte dintr-o solutie normala. Abr. 0,1N sau N/10.

DECLIN

Stadiul unei maladii acute in cursul careia simptomele clinice diminueaza in intensitate.

DECLIV

1. Referitor la punctul cel mai jos situat al unei cavitati naturale sau neoformate, a unei plagi, leziuni sau a unei parti din corp.
2. Portiune a vermisului cerebelos situata caudal fata de fisura primara.

DECLIVE

portiune a vermisului cere-belos, situata inapoia fisurii primare; impreuna cu culmen formeaza lobul monticulus. Sinonim: declive monticuli cerebelli

DECLORARE

Eliminarea clorului din apa de baut sau din apa de canal.

DECLORURANT

Produce o declorurare.

DECLORURARE

Diminuarea cantitatii de clor din organism, care insoteste deshidratarea.

DECOCT

Extractia principiilor active dintr-o substanta vegetala intr-un lichid in fierbere.

DECOGRAFIE

Decografia este un examen radiologic care permite vizualizarea mecanismului defecarii.

DECOMPENSARE

Pierderea echilibrului realizat prin compensare.

DECOMPENSARE RESPIRATORIE ACUTA ( SINDROM DE)

Forma particulara a insuficientei respiratorii acute caracterizate prin gravitatea si aparitia sa rapida in cazul unor plamani sanatosi.

DECOMPENSARE RESPIRATORIE ACUTA (SINDROM DE)

Decompensarea respiratorie acuta este o forma particulara a insuficientei respiratorii acute caracterizata prin gravitatea si aparitia sa rapida in cazul unor plamini sanatosi, in prealabil.

DECOMPRESIE

Decompresia reprezinta diminuarea presiunii care se exercita asupra organismului unui subiect dupa ce acesta a fost supus unei presiuni mai mari decat presiunea atmosferica.

DECONDITIONARE

Deconditionarea este un procedeu destinat sa suprime o conditionare, prin asocierea acesteia cu provocarea repetata la pacient a unor senzatii dezagreabile sau a unor perturbari. Se utilizeaza in acest scop diferiti agenti fizici sau chimici.

DECONECTARE

Deconectarea reprezinta intreruperea unor legaturi intre diferite functiuni ale sistemului nervos vegetativ, obtinuta prin administrarea de diferite medicamente, in scopul facilitarii anesteziei.

DECONEXIUNE

Termen utilizat, de obicei, cu referire la deconexiunea neurovegetativa, care consta in intreruperea, suprimarea temporara a reactiilor neurovegetative, obtinuta prin administrarea de medicamente diverse si destinata sa faciliteze anestezia sau hibernarea artificiala.

DECONGESTIV

Care diminua sau suprima congestia.

DECONTRACTARE

Relaxarea unui muschi dupa contractare; relaxarea unui corp sau organism.

DECONTRACTURANT

Se spune despre un medicament care produce relaxarea muschilor. Sinonim: miorelaxant

DECORTICARE

1. indepartarea partii corti-cale (cortex) a unui organ oarecare (creier, glanda suprarenala etc);
2. (in stomatologie) actiune de smulgere a prismelor de smalt din regiunea cervicala a dintelui, in vederea prepararii corecte a unui bont dentar, pentru a primi o coroana de invelis;
3. (in ortopedie) curatarea extremitatilor osoase articulare de cartilajul hialin care le acopera in vederea unei artrodeze

DECREPITUDINE

Stare de decadere totala; ultimul stadiu al senilitatii.

DECROSARE DE MAXILAR

Decrosarea de maxilar reprezinta o luxatie temporomandibulara.

DECUBIT

1. pozitie a corpului cand este intins la orizontala 2. rana cangrenata care apare uneori la bolnavii siliti sa stea mult timp culcati.

DECUBITUS

1. atitudine a corpului, spontana si in repaus, pe un plan orizontal; 2. escare cu evolutie rapida in afectiuni grave ale sistemului nervos, in special la hemiplegiei

DECUSATIE

Decusatia reprezinta incrucisarea pe linia mediana a fasciculelor nervoase similare ale sistemului nervos central.

DECUSATIE (DECUSSATIO)

chiasma sau incrucisare a unor formatiuni anatomice. Termenul este folosit frecvent pentru punctul de incrucisare a fibrelor din sistemul nervos central. dedublare dublarea zgomotelor cardiace, care poate fi auzita la individul sanatos;
variaza cu respiratia, fiind datorata unui asincronism redus de inchidere a valvulelor cardiace

DEDUBLARE A PERSONALITATII

Dedublarea personalitatii este o tulburare a unitatii constiintei de sine, caracterizata prin aparitia in alternanta a unei prime personalitati si a uneia sau a mai multor personalitati secundare la un acelasi subiect.

DEFECARE

eliminarea materiilor fecale pe cale naturala (rectala), provocata de reflexul de defecatie in momentul cand presiunea intrarectala creste. Cantitatea si compozitia alimentelor ingerate determina volumul fecalelor, iar timpul de tranzitare prin tractul intestinal determina continutul de apa. Vezi, de asemenea, CONSTiPATiA, DiAREEA.

DEFECATIE

Defecatia reprezinta procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin. Unele miscari propulseaza fecalele in rect, initiind dorinta de defecatie. Ulterior se produce contractia musculaturii netede a colonului distal si a rectului, propulsand fecalele in canalul anal. Urmeaza relaxarea sfincterelor anale intern si extern.

DEFECT

(in genetica) vezi DELETiA

DEFECT DE REFRACTIE

anormalitate a ochiului care consta intr-o imagine neclara in retina ca urmare a unui defect de focalizare. Aceasta poate fi corectata prin lentile, lentile de contact sau chirurgie a refractiei. Defectele de refractie cuprind miopia, hipermetropia si astigmatismul

DEFECT DE RETENTIE

(in psihologie) un defect de memorie in care detaliile care au fost inregistrate au fost pierdute din memorie. Este un semn de dementa

DEFECT SEPTAL

malformatie a septului dintre camerele drepte si stangi ale cordului. Aceasta comunicare anormala este congenitala si este datorata unei dezvoltari incomplete a cordului in perioada fetala. Poate fi localizat intre cele doua atrii (vezi DEFECTUL SEPTAL ATRiAL), sau intre cele doua ventricule (vezi DEFECTUL SEPTAL VENTRiCULAR).
Defectul septal permite circulatia anormala a sangelui din partea stanga a cordului, unde presiunea este mai mare, catre partea dreapta. Aceasta trecere anormala se numeste sunt si duce la o presiune sangvina crescuta in plamani. Apar hipertensiunea pulmonara si insuficienta cardiaca in cazul in care suntul este mare. De obicei, se aude un suflu cardiac. Defectele mari se inchid chirurgical;
defectele de dimensiuni mici nu necesita tratament

DEFECT SEPTAL ATRIAL

(ASD - atrial septal defect) defect congenital cardiac, caracterizat prin existenta unui orificiu la nivelul septului interatrial (vezi DEFECT SEPTAL).
Exista doua categorii de ASD - ostium primum si ostium secundum. Defectul de ostium primum este mai rar, dar mai grav decat defectul imediat de sub valvele cordului. Copiii afectati prezinta adesea insuficienta cardiaca, desi la unii, detectarea unui suflu cardiac la un examen medical de rutina reprezinta singurul semn al defectului. Defectul de ostium secundum se gaseste la distanta de valve, majoritatea copiilor neprezentand simptome;
cel mai frecvent, defectul este indicat de un suflu cardiac si poate sa nu devina aparent pana la varsta adulta. Defectele de dimensiuni mici se pot inchide spontan. Defectele moderate si mari de ostium secundum si toate defectele de ostium primum necesita interventie chirurgicala. Noile tehnici chirurgicale intrauterine pe feti care prezinta defect septal atrial se efectueaza utilizand circulatia placen-tara ca inlocuitor pentru circulatia extracorporeala

DEFECT SEPTAL VENTRICULAR

(VSD -ventricular septal defect) malformatie congenitala a cordului, care consta in existenta unui orificiu in septul care separa cei doi ventriculi (defect septal);
este una dintre cele mai frecvente malformatii congenitale de cord. La 25% dintre pacienti exista si alte malformatii. 50% dintre VSD se inchid spontan. Daca orificiul are dimensiuni mari, sangele ajunge in plamani cu o presiune mare, putand aparea hipertensiunea pulmonara, care poate deveni ireversibila. interventia chirurgicala timpurie poate preveni acest lucru

DEFECTE DE TUB NEURAL

grup de afectiuni congenitale care reprezinta defecte de formare a tubului neural. in spina bifida, malformatie ce apare in special in zona lombo-sacrala, arcurile vertebrale ale uneia sau mai multor vertebre raman nesudate. Spina bifida este compatibila cu supravietuirea indelungata. Severitatea ei variaza de la tipul ocult, fara semne, pana la spina complet deschisa (rahischisis).
Malformatii mai grave ale` acestor oase duc la aparitia de afectiuni neurologice grave.

DEFECTOLOGIE

Defectologia reprezinta stiinta care se ocupa cu studiul persoanelor cu deficiente senzoriale si intelectuale.

DEFERENT

Care conduce spre exterior (ex. canal deferent).

DEFERENTECTOMIE

Prin deferentectomie se intelege rezectia partiala sau totala a canalelor deferente. Sinonim: vasectomie

DEFERENTITA

Deferentita reprezinta inflamatia unui canal deferent.

DEFERENTOGRAFIE

Radiografia unui canal deferent dupa injectarea in lumen a unei substante de contrast.

DEFERVESCENT

in bolile febrile, perioada in care temperatura diminua brusc sau progresiv.

DEFERVESCENTA

perioada in evolutia unei boli infectioase, caracterizata prin reducerea febrei, proces care poate sa apara rapid sau in cateva zile, in functie de cauza si de tratamentul aplicat

DEFIBRILARE

Oprirea fibrilatiei atriale sau ventriculare si restabilirea ritmului cardiac normal.

DEFIBRILATIE

Tehnica vizand suprimarea unei fibrilatii ventriculare printr-o descarcare electrica in regiunea inimii obtinuta cu un aparat numit defibrilator.

DEFIBRILATOR

Defibrilatorul este un aparat electronic generator de stimuli electrici ritmici, de intensitati si durate reglabile, folosit in tratamentul fibrilatiei atriale sau ventriculare.

DEFIBRINARE

Eliminarea fibrinogenului din sange sau dintr-un lichid organic.

DEFICIENTA

insuficienta de dezvoltare sau de functionare a unui organ, sistem sau organism in ansamblu.

DEFICIENTA MINTALA

Deficienta mintala reprezinta o insuficienta de dezvoltare intelectuala.
Deficienta mintala grupeaza ansamblul de afectiuni care impiedica accesul copilului la autonomie si la adaptare sociala.
Sinonime: arieratie mintala, debilitate mintala, oligofrenie.

DEFICIT DE ADA

vezi DEFiCiTUL DE ADENOZiN DEAMiNAZA

DEFICIT DE ADENOZIN DEAMINAZA (DEFICIT DE ADA)

afectiune genetica, care afecteaza 1 din 25.000 de nou-nascuti si este caracterizat prin lipsa adenozin deaminazei (ADA), o enzima care este implicata in metabolismul purinelor. Acest deficit duce la distrugerea selectiva a limfocitelor producatoare de anticorpi, afectiune cunoscuta ca deficienta imuna combinata severa (SCiD - severe combined immune deficiency), in care nou-nascutii afectati nu prezinta rezistenta la infectii si trebuie sa fie izolati complet inca de la nastere. Acesti copii au aproximativ 50% sanse de supravietuire pentru 6 luni. Vezi, de asemenea, TERAPiA GENiCA

DEFICIT DE ATENTIE/HIPERACTIVITATE

(ADHD - attention-deficit/hyperac-tivity disorder) tulburare mentala, frecvent intalnita la copii, caracterizata prin cresterea, nivelului de activitate si diminuarea capacitatii de atentie. Procesul de invatare este afectat, comportamentul este dereglat, adeseori agresiv. Tulburarea este mai frecventa la cei cu intelect subdezvoltat, epileptici si cu lezari ale creierului. Tratamentul presupune tratament medicamentos (amfetamine si metilphenidat) si terapie comportamentala;
familia are nevoie de consiliere si ajutor practic. Sinonime: boala deficitului de atentie, boala hiperchinetica

DEFICIT DE GLUCOZO-6-FOSFAT DEHIDROGENAZA

afectiune ereditara (X-linkata) in care deficitul in glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (G6PD), care actioneaza in metabolismul carbohidratilor, duce la distrugerea eritrocitelor (hemoliza), frecvent dupa o expunere la substante oxidante, cum ar fi unele medicamente, sau la infectii. Distrugerea eritrocitelor produce atacuri acute caracterizate prin paloare, dureri in zona lombara si frisoane. Varietati de deficit de G6PD: forma africana (care este sensibila ia unele medicamente antimalarice), forma europeana (ce include favismul) si forma orientala. Tratamentul consta in identificarea si evitarea factorilor care produc hemoliza si tratamentul simptomatic al atacurilor acute

DEFICIT DE MIOFOSFORILAZA

Boala ereditara cauzata de un deficit al unei enzime anume fosforilaza, in celulele musculare. Se manifesta prin crampe dureroase si printr-o oboseala musculara intensa, in timpul si dupa un efort fizic important. Simptomele pot fi atenuate prin ingerarea de glucoza sau de fructoza inainte de un efort fizic.
Sinonime: boala lui Mac Ardle-Schid-Pearson, glicogenoza de tip V.

DEFICIT IMUNITAR

Defect al sistemului imunitar. Deficitul imunitar celular faciliteaza adesea infectiile virale sau micotice si diminua apararea contra infectiilor microbiene.

DEFICIT IMUNITAR DOBANDIT

Maladie foarte grava provocata de virusul imunodeficientei umane(HiV) din grupul retrovirusurilor, care distruge apararea imunitara a organismului(limfocitele T) si il expune la diferite infectii oportuniste ce devin redutabile. Virusul se transmite prin sange si sperma.
Sinonim: SiDA

DEFICIT IMUNITARE

Defect al sistemului imunitar.

DEFICIT MENTAL

vezi RETARDUL MENTAL

DEFILEUL CERVICOBRAHIAL ( SINDROM AL)

Sindrom provocat de comprsia vaselor si nervilor din defileul cervicobrahial.

DEFILEUL CERVICOBRAHIAL (SINDROM AL)

Sindrom provocat de compresia vaselor si nervilor din defileul cervicobrahial. Este necesar uneori un tratament chirurgical. in caz de insuficienta musculara, tratamentul consta intr-o reeducare.
Sinonim: Sindromul defileului toracobrahial.

DEFILEUL TORACOBRAHIAL (SINDROM AL )

Sindrom provocat de compresia vaselor si nerviloor din defileul cervicobrahiual.

DEFILEUL TORACOBRAHIAL (SINDROM AL)

DEFLECTAT

Opus pozitiei normale de flexie; se spune in special de capul fatului cand este foarte inclinat spre spate.

DEFLECTIE

1. Pozitia in extensie a capului fatului in timpul travaliului, contrara flexiei naturale, ce caracterizeaza prezentarea cu fata.
2. in electricardiografie, orice deviatie a traseului deasupra sau sub linia izoelectrica: deflectie inscriptor sau extrinseca.
3. in electroencefalografie, miscarea executata de inscriptor, a carei inregistrare da caracterizarea curentului cerebral inregistrat.

DEFLORARE

Ruptura himenului, in timpul primului raport sexual.

DEFLORESCENTA

Prin deflorescenta se intelege disparitia leziunilor cutanate intr-o maladie eruptiva.

DEFORMABILITATE

Capacitatea globulelor rosii de a-si modifica forma pentru a putea trece prin capilare foarte fine; aceasta proprietate este mult diminuata in hipotiroidie.

DEFORMARE

iregularitate dobandita a formei unui organ sau a unei parti a corpului.

DEFRENARE

Defrenarea reprezinta intreruperea influxurilor nervoase care incetinesc ritmul cardiac si modereaza tensiunea arteriala, prin sectionarea chirurgicala a nervilor depresori si a zonelor barosensibile aortice.

DEFULARE

Eliberarea si exteriorizarea constienta, in cursul sedintelor de psihanaliza, a tendintelor si sentimentelor pana atunci refulate in subconstient.

DEGAJARE

Ansamblu de miscari care permite prezentarea fetala, trecerea prin stramtoarea inferoara, planseul perineal si orificiul vulvar.

DEGENERARE SPINOCEREBELARA

afectiune ereditara a cerebelului si fracturilor corticospinale. Se caracterizeaza prin spasticitate a membrelor si ataxie cerebelara

DEGENERARE SUBACUTA COMBINATA A` MADUVEI SPINARII

tulburare neurologica asociata cu deficitul de vitamina B12 si anemie pernicioasa. Se caracterizeaza prin afectarea selectiva a fibrelor nervoase motorii si senzitive din maduva spinarii, producand spasticitate

DEGENERAT(A)

Subiect a carui constitutie fizica si mentala prezinta anomalii sau insuficiente marcante.

DEGENERECENTA

1.Modificarea patyologica a structurii unei cellule , tesut , organ , cu pierderea caracterelor distincte si a functiilor normale.

DEGENERESCENTA

1. modificarea patologica a structurii unei celule, tesut, organ etc., cu pierderea caracterelor distincte si a functiilor normale.
2. deteriorarea mentala sau morala
Deteriorarea si pierderea functiilor specializate ale celulelor. Modificarile pot fi cauzate de o circulatie sangvina deficitara sau de o boala, begenerescenta poate implica depozitarea de saruri de calciu, tesutul adipos [vezi DEGENERESCENTA ADiPOASA) sau tesutul fibros in organele afectate. Vezi, de asemenea, iNFiLTRATiA

DEGENERESCENTA ADIPOASA

depozitarea de cantitati mari de grasimi in celule. Acumularea de grasimi in ficat sau cord poate afecta grav functionarea acestora. Aceasta degenerescenta poate fi legata de o dieta incorecta, consum exagerat de alcool sau de un deficit de oxigen in tesuturi cauzata de o circulatie deficitara sau de o deficienta de hemoglobina

DEGENERESCENTA MACULARA

grup de afectiuni localizate la nivelul maculei lutea, care duc la reducerea sau pierderea acuitatii vizuale.

DEGENERESCENTA MACULARA LEGATA DE VARSTA

sau degenerescenta maculara senila (AMD, ARMD-Age-Related Macular Degeneration)) este cauza principala de pierdere a vederii la varstnici. Exista doua forme: degenerescenta maculara atrofica (sau forma uscata)

DEGENERESCENTA MUSCULARA

Distrugere progresiva a maculei, care se manifesta printr-o scadere a vederii centrale care impiedica mai ales cititul, pe cand vederea periferica ramane normala.
Factorii favorizanti ai degenerescentei musculare sunt miopia si varsta.
Se

DEGENERESCENTA OCULARA

Alterare a functionarii unor tesuturi ale ochiului.

DEGENERESCENTA VITELIFORMA

(boala Best) degenerescenta ereditara a maculei care debuteaza in copilarie. Consta intr-o anomalie intinsa a epiteliului pigmentar retinian (vezi RETiNA), cu depozitarea unei substante galbui, in special la nivelul arie maculare

DEGENERESCENTA WALLERIANA

proces degenerativ la nivelul unei fibre nervoase rupte, insotit de degenerarea cilindraxului distal de locul afectat. [A.V. Waller (1818-1870), medic englez].

DEGERATURA

inrosire a extremitatilor din cauza frigului.
Degeratura este consecinta unei diminuari a debitului sangvin in arteriole prin vasoconstrictie si a unei acumulari de sange in sistemul venos de intoarcere
Sunt recomandata baile calde si reci facute alternativ, masajele usoare cu alcool camforat.

DEGERATURA GRAVA

Leziune grava a tesuturilor cauzata de frig, care afecteaza mai ales extremitatile si se manifesta printr-o senzatie de piscatura apoi printr-o amortire treptata.
Pielea este alba si rece, apoi devine violacee si umflata.
in formele grave si netratate apar flictene (besici continand plasma) si apoi o cangrena.
Se procedeaza la luarea bolnavului din frig, desfacerea hainelor fara a i le scoate si infasurarea intr-o patura.
Bolnavul nu trebuie frictionat, nici pus intr-o baie calda, nici incalzit in preajma unui radiator.
Pronosticul merge de la vindecare la amputatie chirurgicala.

DEGET DE PORUMBEL

pozitie anormala a degetelor de la picioare,, care sunt rasucite spre inauntru. Adesea se asociaza cu genu valgum

DEGET HIPOCRATIC

deformatie in �bagheta de toba" a ultimei falange, privind partile moi (care se ingroasa) si a unghiei (care ia forma unei sticle de ceasornic si se incurbeaza catre fata palmara), intalnita in supuratiile pulmonare, in endocardita lenta sau in sindroame mediastinale compresive.

DEGET PALID

sindrom care apare datorita unui spasm vascular. Apare in boala Raynaud, dar si in folosirea timp indelungat a instrumentelor de percutie. Sinonim: deget alb. dehidrogenaza vezi OXiDOREDUCTAZA

DEGET �IN CIOCAN"",DEFORMARE IN FLEXIE A ARTICULATIEI INTERFALANGIENE DISTALE IN CARE VARFUL DEGETULUI ESTE INDOIT PALMAR

iar extensia nu mai este posibila (de obicei

DEGET �IN RESORT"",TULBURARE A CAPACITATII DE EXTENSIE A UNUI DEGET DATORATA INGROSARII SI APARITIEI DE NODULI LA NIVELUL TENDONULUI FLEXORULUI SAU INGUSTARE A TECII TENDONULUI FLEXORULUI. CAND PUMNUL ESTE STRANS

degetul afectat (de obicei

DEGETAR

inalt de 60-120 cm. il puteti cultiva din curiozitate sau pentru aspect. Afecteaza ritmul batailor inimii. Atentie: Nu il folositi in remedii naturiste pentru a trata afectiuni cardiace. Lasati acest tratament in grija medicului dumneavoastra. .

DEGLUTITIE

Act prin care bolul alimentar trece din gura in esofag, apoi in stomac.

DEGRANULATIE

Disparitia prin liza a granulatiilor leucocitelor granulocitare in timpul distrugerii bacteriilor fagocitate.

DEHIDROCORTICOSTERON

Hormon corticosteroid cu actiune similara corticosteronului. Dehidrocorticosteronul are efect slab asupra metabolismului proteinelor si glucidelor.

DEHIDROGENEZA

Enzima care activeaza reactii de oxidare prin eliminare de atomi de hidrogen.

DEHISCENTA

Separare naturala (ex. dehiscenta unui ovul din ovar).

DEHYDROEPIANDROSTRONE (DHEA)

androgen slab produs si secretat de glandele corticosuprarenale dupa stadiul de maturatie cunoscut sub numele de adrenarha. Este produs din 17-hidro-xipregnenolon si se transforma in sulfat de dehidroepiandrosteron si andro-stenedion. Toate aceste 3 substante pot cauza un grad usor de androgenizare;
de asemenea, pot fi transformate in circulatie in adrogeni mult mai puternici, testosteronul si dihidrotestos-teronul

D�J� VU

tulburare a functiei de recunoastere a memoriei, constand dintr-o familiaritate anormala a lucrurilor vazute prima oara, cu convingerea ca au mai fost vazute candva. Este un simptom al unor forme de epilepsie.

DEJECTIE

Eliminarea excrementelor.

DEJERINE-KLUMPKE (SINDROM AL LUI )

Sindrom care afecteaza membrul superior si ochiul.

DEJERINE-KLUMPKE (SINDROM AL LUI)

Sindrom care afecteaza membrul superior si ochiul. Este consecinta unei lezari a fibrelor inferioare ale plexului brahial. Semnele sunt o paralizie a mainii, o pierdere a sensibilitatii antebratului si a mainii, un sindrom al lui Claude Bernard-Horner

DEJERINE-SOTTAS (BOALA A LUI)

Boala ereditara caracterizata printr-o hipertrofie a nervilor, responsabila de atrofie musculara si paralizii. Semnele sunt o paralizie a membrelor inferioare, apoi a membrelor superioare, precum si o diminuare a sensibilitatii cutanate.

DELCALCIFICARE

Fenomenul de diminuare a continutului in calciu al organismului si in mod particular in oase si dinti

DELETIE

Aberatie cromozomica constand in amputarea partiala sau totala a unui brat al unui cromozom.

DELINOTTE (OPERATIE)

Tehnica de suspensie a colului vezical , care vizeaza corijarea unei incontenente urinare la femeie

DELINOTTE (OPERATIE)

Tehnica de suspensie a colului vezical, care vizeaza corijarea unei incontinente urinare la femeie.

DELIR

Pierdere a simtului realitatii care se traduce printr-un ansamblu de convingeri false, irationale, la care subiectul adera ferm.

DELIR ONIRIC

Stare deliranta subacuta sau acuta, caracterizata prin halucinatii vizuale, halucinatii ale sensibilitatii generale sau ale simturilor sau a sensibilitatii musculare(senzatia de cadere, de deplasare rapida). Analoga unui cosmar, aceasta stare poate fi provocata de intoxicatia alcoolica.
Sinonim: onirism

DELIRIUM TREMENS

Sindrom acut si grav consecutiv dezobisnuirii bruste de alcool a unei persoane care sufera de alcoolism cronic.
Simptomele constau in tremuraturi generalizate, ale membrelor sau ale limbii, in transpiratii abundente, febra, intr-o accelerare a ritmului cardiac, intr-o agitatie, intr-o confuzie mintala, intr-un delir cu halucinatii.
Tratamentul consta in rehidratarea intensiva a pacientului prin perfuzie intravenoasa, sub administrarea de medicamente sedative pe cale injectabila si sub supravegherea in mediu spitalicesc

DELIVRENTA

Prin delivrenta se intelege expulzia sau extractia placentei si a anexelor sale din caile genitale. Delivrenta are loc la 10-120 minute dupa expulzia fatului.

DELTACORTIZON

Derivat de cortizon avand o activitate antiinflamatorie de 5 ori mai mare si o putere de retentie salina mai mica. indicatiile sale sunt cele ale glucocorticoizilor: poliartrita reumatismala, reumatism poliarticular acut, afectiuni alergice etc. Se administreaza bucal.
Sinonim: prednison

DELTOID

Muschi al fetei externe a umarului.

DELTOID (MUSCHIUL)

muschi de forma triunghiulara care acopera articulatia umarului (vezi ilustratia).
Este cel mai superficial si mai voluminos dintre muschii umarului. Are ca actiune rotatia si abductia bratului

DELTOIDITA

inflamatia deltoidului.

DELTOPECTORAL

Muschii deltoizi si pectorali.

DEMASCULARIZARE

Atenuarea sau disparitia caracterelor sexuale secundare masculine.

DEMASCULINIZARE

Prin demasculinizare se intelege atenuarea sau disparitia caracterelor sexuale secundare masculine. Sinonim: devirilizare

DEMECLOCYCLINE

antibiotic activ pe numeroase bacterii si care este utilizat in tratamentul a numeroase infectii. De asemenea, este utilizat in tratamentul sindromului de secretie inadecvata de hormon antidiuretic. Se administreaza pe cale bucala;
efectele sale adverse mai frecvente sunt: greturi, varsaturi, diaree si simptome date de aparitia de microorganisme care nu sunt sensibile la acest antibiotic. Denumire comerciala: Ledermycin

DEMENT

Din punct de vedre psihiatric, individ care prezinta o dezorganizare progresiva si ireversibila a personalitatii psihice.

DEMENTA

Slabirea progresiva a ansamblului de functiuni intelectuale, in urma unei lezari a celulelor nervoase centrale.
Se observa in prima faza tulburari intelectuale ca o slabire a memoriei, a atentiei, a judecatii, a ratiunii.
Unele demente simptomatice sunt vindecate sau ameliorate prin tratarea cauzei lor. in dementele degenerative nu exista un tratament specific, dar medicatia poate atenua unele simptome.

DEMENTA CU CORPI LEWY

afectiune psihica, ce se caracterizeaza printr-o combinatie de dementa si parkin-sonism. Este a doua cauza ca frecventa de dementa,. dupa boala Alzheimer. Corpii Lewy sunt leziuni caracteristice ale neuronilor degenerati (proteine anormale care apar in celulele nervoase ale cortexului si ale ganglionilor bazali. Face parte din clasa dementelor non-Alzheimer

DEMENTA PRESENILA

apare la adultii tineri sau la cei de varsta mijlocie. Cele mai comune cauze de dementa sunt boala Alzheimer, dementa frontopari-etala (de exemplu, boala Pick) si dementa cu corpi Lewi. Alta forma frecventa de dementa,

DEMENTA PUGILISTULUI

grup de simptome care constau in dementa progresiva, tremor al mainilor si epilepsie, consecinta a traumatismelor repetate la boxerii profesionisti, ce par sa fie legate genetic de alelele e4 ale apoE

DEMENTA SENILA

pierderea facultatilor intelectuale, adesea asociata cu deteriorarea comportamentala, care apare pentru prima data la un varstnic. Vezi, de asemenea, DEMENTA

DEMENTA VASCULARA CU INFARCTE MULTIPLE

apare datorita distructiei tesutului nervos printr-o serie de accidente vasculare cerebrale. Este foarte importata deosebirea dintre aceste afectiuni organice si cele psihologice care produc aceleasi simptome (vezi PSEUDODEMENTA).

DEMESAJ

Suprimarea unei mese dintr-o plaga tamponata.

DEMIELINIZARE

Distrugerea mielinei tesutului nervos, observata in cursul unui maladii(scleora in placi).

DEMINERALIZARE

Eliminarea crescuta - in general in urina - de substante minerale continute in tesuturile organismului.

DEMODEX

gen de acarieni din familia Demodecidae, clasa Arachnida. Specie mai importanta: Demodex folliculorum (sinonim Acarus folliculorum), intalnita in foliculii pilosi, mai ales la persoane cu secretie sebacee crescuta. Au o lungime de aproximativ 0,4 mm;
prezenta lor poate determina aparitia dermatitelor

DEMOGRAFIE

Stiinta care se ocupa cu studiul populatiei considerata in special cantitativ.

DEMONS-MEIGS ( SINDROMUL LUI )

Sindrom caracterizat prin asocierea unei tumori benigne si unei efuziuni de lichid in cavitatea peritoneala si in pleura.

DEMONS-MEIGS (SINDROMUL LUI)

Sindrom caracterizat prin asocierea unei tumori ovariene benigne si unei efuziuni de lichid in cavitatea peritoneala si in pleura.

DENATALITATE

Diminuarea numarului de nasteri intr-o populatie data.

DENATURARE

Alterarea unei substante prin procese fizice sau chimice.

DENDRITA

Dendrita reprezinta prelungirea protoplasmatica a neuronului.

DENDRITIC

arborescent.

DENDRON

dendrita

DENERVARE

sectionarea nervilor unui anumit organ, muschi sau regiune anatomica. Muschiul paralizeaza si tonusul sau normal (elasticitatea) dispare. Fibrele musculare se hipotrofiaza si sunt inlocuite cu tesut adipos. Aria de tegument denervata isi pierde sensibilitatea. Denervarea poate fi chimica sau fizica. De exemplu: denervarea renala reprezinta sectionarea operatorie a file-telor nervoase care insotesc pediculul renal

DENGA

Denga este o maladie infectioasa de origine virala, transmisa de tantar, observata in unele regiuni tropicale sau subtropicale si meditarneene, care se caracterizeaza prin debut brusc de febra, curbatura, cefalee, dureri articulare si musculare, uneori eruptiea rosietica asemanatoare cu cea din scarlatina. Convalescenta este lunga si se caracterizeaza prin oboseala marcata. Afectiunea poate provoca importante epidemii cu evolutie brutala si rapida.

DENII-

element de compunere care introduce in termeni sensul de jumatate

DENS

1. dinte; 2. formatiune anatomica de forma unui dinte; de exemplu, dentes axis (sau apofiza odontoida a axisului - proces in forma de dinte al corpului axisului, care se articuleaza cu atlasul)

DENS INVAGINATUS

malformatie dentara care afecteaza de obicei incisivii laterali in grade variate

DENSITATE RELATIVA

raportul dintre densitatea unei substante la 20�C si densitatea apei la 4�C. Masurarea densitatii relative a urinei este unul dintre testele folosite pentru functia renala.

DENT-, DENTI-, DENTO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la dinte. De exemplu: dentoalveolar (referitor la dinte si maxilarul asociat)

DENTAT

1. a avea dinti; 2 a avea o structura dintata sau proiectii asemanatoare dintilor

DENTINA

Dentina este un tesut osos care formeaza pulpa dintelui.

DENTINO-GENESIS IMPERFECTA

este o anomalie congenitala in care formarea dentinei este perturbata;
dintii apar mici, hiper-calcificati, uneori fragmentati, cu dentina opalescenta, bruna

DENTINOGENEZA

procesul de formare a dentinei de catre odontoblaste. Desi dentinogeneza are loc toata viata, foarte putina dentina se formeaza mai tarziu de perioada de eruptii dentare, afara de cazurile in care este stimulata prin carii, eroziuni sau traumatisme.

DENTITIA PERMANENTA

este compusa din 32 de dinti (incisivi, canini, premolari si molari).
Primul dinte permanent este primul molar (in jurul varstei de 6 ani) si majoritatea apar pana ia varsta de 14 ani;
desi al treilea molar erupe in jurul varstei de 18-21 ani. Vezi ilustratia

DENTITIA PRIMARA

(dentitia de lapte, dentitia temporara) este dentitia a carei eruptie incepe la varsta de 6-8 luni si se completeaza in aproximativ 30 de luni. Este formata din 20 de dinti (incisivi, canini si molari).
incisivii inferiori erup primii in jurul varstei de 6 luni si toti dintii au erupt in jurul varstei de 2 ani si 6 luni. incisivii inferiori suni primii care cad in jurul varstei de 6-7 ani;
pana in jurul varstei de 13 ani coexista atat dintii de lapte, cat si cei permanenti (dentitie mixta)

DENTITIE

Dentitia semnifica:1. Aparitia dintilor la copii. 2. Totalitatea dintilor si asezarea lor (fr. dentition)

DENTITIE DE LAPTE

primul set de dinti, care apar in copilarie. Vezi DENTiTiA

DENUMIRE PATENTATA

(brevetata) (in farmacologie) denumire comerciala: denumirea data unui medicament de firma care il produce. De exemplu, Zantac este denumirea comerciala pentru Ranitidina.

DENUTRITIE

Stare a unui tesut sau organism in care predomina dezasimilatia.

DEONDITIONARE

Procedeu destinat sa suprime o conditonare.

DEONTOLOGIE

Totalitatea normelor care reglementeaza relatiile dintre medici si dintre acestia si pacientii lor.

DEOXICORTICOSTERONE

hormon sintetizat si eliberat de glanda corticala, care actioneaza asupra echilibrului sarurilor si apei. Vezi, de asemenea, CORTi-COSTEROiZii

DEPARAZITARE

metoda de distrugere a parazitilor utilizand insecticide aplicate fie topic (ca in tratamentul pedicu-lozei), fie sub forma de spray pentru eliminarea parazitilor din mediu (plosnite, muste etc)

DEPARTATOR DE BUZE

instrument stomatologic folosit pentru indepartarea partilor moi labiocomisurale, pentru a se crea accesul necesar examenului si interventiilor in santurile vestibulare sau in cavitatea bucala.

DEPENDENTA

Stare de subordonare in care existenta unui element este conditionata de un altul.

DEPENDENTA MEDICAMENTOASA

vezi DEPENDENTA

DEPERSONALIZARE

alterare a constientei propriei persoane, manifestata prin trairea instrainarii ideilor, sentimentelor si actiunilor. Un grad usor de depersonalizare apare la persoanele supuse unui stres. Depersonalizarea severa apare in nevrozele anxioase, in starile de disociatie, in depresii, in schizofrenie sau in epilepsie (in special, in epilepsia de lob temporal).
Vezi, de asemenea, DEREA-LiZAREA

DEPIGMENTARE

Decolorare a tegumentelor sau anexelor prin disparitia pigmentului.

DEPIGMENTATIE

Decolorare a pielii.

DEPILATOR

substanta aplicata pe tegument pentru indepartarea parului. Sinonim: epilator

DEPLETIE

Eliminare excesiva a unor constituenti esentiali ai organismului (apa, electroliti).

DEPLETIE DE SARE

pierderea excesiva de clorura de sodiu (sarea comuna) din organism. Poate aparea datorita transpiratiei, varsaturilor sau diareei trenante, sau pierderii de fluide la nivelul plagilor. Simptomele frecvent intalnite sunt slabiciune si crampe musculare. Cel mai ridicat risc de depletie il au minerii si muncitorii care isi desfasoara activitatea in mediu cald, carora trebuie sa li se administreze, ca masura preventiva, tablete cu sare

DEPOLARIZARE

(in fiziologie) modificarea, sub influenta unei excitatii, a repartitiei ionilor la interfetele membranei unei celule musculare sau nervoase cu iesirea potasiului si intrarea sodiului, si aparitia unui potential de actiune

DEPRESANT

agent care reduce activitatea normala a oricarui sistem sau functie a organismului. Medicamente precum anestezicele generale, barbituricele si opiaceele sunt depresante ale sistemului nervos central si ale respiratiei. Medicamentele citostatice, ca de exemplu azathioprine, sunt depresante ale nivelurilor de leucocite

DEPRESIA

Depresia este o stare mentala caracterizata prin tristete patologica, durere morala, pesimism, autodevalorizare, dezinteres, anxietate la care se asociaza o incetinire psihomotorie (bradipsihie, akinezie, abulie etc.) si simptome somatice (constipatie, anorexie etc.). Au fost descrise numeroase forme de depresie in functie de aspectul clinic (intensitatea anxietatii, preponderenta simptomelor somatice) si de etiologie (depresie endogena, depresie de involutie, depresie mascata, depresie nevrotica, depresie post-partum, depresie psihogena, depresie somatogena).

DEPRESIE

(depresio) stare patologica manifestata prin tristete excesiva, asociata cu agitatie si ingrijorare, sau cu reducere a activitatii psihomotorii. Comportamentul este, caracterizat prin pesimism sau disperare;

DEPRESIE POSTNATALA

vezi DEPRESiA POSTPARTUM

DEPRESIE POSTPARTUM

stare de depresie care poate surveni in decurs de 24 de ore de la nastere;
de obicei, este limitata ca durata (36 pana la 48 de ore) si este foarte frecventa. Daca aceasta depresie dureaza mai mult de 72 de ore sau este asociata cu lipsa de interes fata de copil, ganduri de sinucidere sau omucidere, halucinatii sau comportament psihotic, ea trebuie considerata patologica si necesita tratament. Psihoza adevarata reprezinta probabil activarea unei boli mentale preexistente ca raspuns la stresul fizic si psihic din sarcina si nastere;
psihoterapia devine necesara

DEPRESIUNE

(in anatomie) adancitura in care intra o alta formatiune, cum ar fi alveolele dentare (depresiune pe suprafata osului alveolar al maxilarelor) in care sunt adapostite radacinile dintilor. Sinonim: fosa. Vezi, de asemenea, ALVEOLiTA POSTEX-TRACTiVA

DEPRESOR

Factor care inhiba o anumita functie.

DEPRIVARE SENZORIALA

tulburare in care exista o reducere marcata a sensibilitatii (incapacitatea de a receptiona informatii senzoriale).
Prelungirea acestei stari este daunatoare, deoarece functionarea normala si sanatatea organismului depind de stimularea constanta. Principalele canale senzitive interne sunt ochii, urechile, tegumentul si nasul. Daca acestea sunt blocate, individul isi pierde simtul realitatii, orientarea in spatiu si timp este distorsionata, apar halucinatii, ganduri bizare si alte semne de disfunctie neurologica. Chiar o minima deprivare senzoriala aparuta in copilarie poate avea efecte serioase asupra personalitatii viitoare. Surditatea aparuta in copilarie produce severe perturbari intelectuale si educationale. Lipsirea de contactele si stimularile normale a unui sugar de catre mama poate cauza tulburari de personalitate in viata de adult

DEPURATIV

Planta sau produs care are un efect purificator, detoxifiant al organismului, stimuland eliminarea produsilor reziduali pe cale renala, intestinala, prin transpiratie, etc.

DEQUALINIUM

antiseptic activ pe unele bacterii si fungi, utilizat in tratamentul infectiilor bucale si faringiene. Denumire comerciala: Dequadin, Labosept

DEREALIZARE

tulburari ale constiintei mediului inconjurator, acesta parand bolnavului ca ireal, iluzoriu, inert, lipsit de viata si culoare, strain. Apare, de obicei, in asociere cu depersonalizarea sau cu afectiunile care produc depersonalizare

DEREISM

tulburare de gandire intalnita in special in schizofrenie sau in personalitatea schizoida si constand din desprinderea continutului gandirii de realitate

DERIVATIA CONTINENTA

frecventa dupa cistectomie, se obtine prin construirea unui rezervor sau diverticul dintr-un fragment de intestin subtire sau intestin gros, sau din amandoua. Acesta poate fi golit prin cateterizarea practicata printr-o mica stoma si are avantajul ca nu are loc refluxul urinei

DERIVATIE

parte a inregistrarii electro-cardiografice obtinuta de la un singur electrod sau de la mai multi, plasati intr-o anumita parte a corpului (vezi ELECTROCARDiOGRAMA, ELECTROCARDiOGRAFE), in ECG standard, exista 12 derivatii. Fiecare derivatie reprezinta activitatea electrica a cordului �vazuta" din diferite pozitii pe suprafata corpului si care ajuta la localizarea afectarii cardiace

DERIVATIE URINARA

metode diferite de colectare si derivare a urinei de la traiectul normal de excretie, dupa extirparea chirurgicala (vezi CiSTEC-TOMiA) sau suntarea vezicii urinare. Aceste tehnici sunt: ureterosigmoido-stomia si constructia unui tunel ileal

DERM

Piele

DERM-, DERMA-, DERMAT(O)-, DERMO-

element de compunere care introduce in termeni referirea la piele.

DERMA

Tesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii.

DERMACENTOR

gen de acarieni din familia ixodidae, clasa Arachnida, care sunt paraziti ai omului si ai altor mamifere. Specii mai importante: Dermacentor andersoni, care paraziteaza mai ales unele animale (cai, soareci), dar poate fi gasit si la om, la care poate determina o paralizie uneori mortala. Transmite tularemia, febra Q si febra patata a Muntilor Stancosi (in vestul SUA).
Dermacentor variabilis (capusa cainelui) este vectorul unei forme mai blande

DERMANYSSUS

gen de acarian parazit, larg raspandit in natura. Acarianul rosu al gainilor (Dermanyssus gallinae) este un parazit frecvent al pasarilor salbatice in regiunile temperate, dar poate, de asemenea, infecta gainile. Ocazional, infesteaza si oamenii, cauzand prurit si o dermatita usoara

DERMATITA

denumire generica pentru afectiunile inflamatorii ale pielii, in general cu evolutie acuta sau subacuta, produse de agenti externi (compara cu ECZEMA, o afectiune endogena in care acestia nu` au un rol primordial).

DERMATITA ALERGICA DE CONTACT

este asemanatoare unei eczeme si apare la contactul cu un anumit alergen, chiar in cantitate foarte mica. Cea mai frecventa la femei este dermatita de nichel, determinata de bijuterii;
la barbati dermatita de crom este relativ frecventa (cimentul fiind cauza frecventa).
Tratamentul dermatitei consta in indepartarea cauzei subiacente.

DERMATITA DE SCUTEC

infectie cutanata care apare in zonele acoperite de scutec, produsa de iritatia chimica (dermatita amoniacala) sau de infectia cu Candida. Dermatita amoniacala este produsa de contactul tegumentului cu scutecele murdare, bacteriile din materiile fecale reactionand cu urina formand amoniacul, care este iritant. Tratamentul consta in expunere la aer, aplicari de creme protectoare si schimbarea frecventa a scutecelor. Eruptia determinata de infectia candidozica se trateaza cu unguente antifungice. Alte cauze ale acestei dermatite sunt eczemele si psoriazisul. Sinonime: eritemul fesier, dermatita intertriginoasa

DERMATITA HERPETIFORMA

este o eruptie foarte pruriginoasa, mai rar intalnita, cu aparitia de vezicule simetrice pe genunchi, coate, fese si umeri. Este asociata cu sensibilitatea la gluten si raspunde bine la tratamentul cu dapsona

DERMATITA PRIMARA IRITATIVA

poate aparea la contactul cu substante iritante ca acizi, baze, solventi si, in special, detergenti. Reprezinta cauza principala a

DERMATITA PUSTULOASA CONTAGIOASA

boala infectioasa a caprelor si oilor, cauzata de un parapoxvirus. Sinonim: variola ovina

DERMATITA SEBOREICA A NOU-NASCUTULUI

afectiune frecventa a nou-nascutului, caracterizata prin leziuni crustificate, galbene, groase ale scalpului;
scuame galbene insotite de fisuri in spatele urechilor;
papule eritematoase faciale. Se trateaza prin aplicare locala de unguente sau sampoane speciale, de obicei dispare in primul an de viata, desi poate prezenta debutul unei eczeme seboreice

DERMATITA VERMINOASA RAMPANTA

Dermatita verminoasa rampanta este o boala parazitara provocata de infestarea cu larve de nematode care se deplaseaza sub piele, larve care nu ajung la stadiul adult. O larva migrans cutanata se contracteaza, in tarile tropicale, mergand cu picioarele goale pe sol sau alungindu-te pe plajele contaminate. Larvele patrund in organism prin piele, sub care migreaza lent timp de mai multe saptamani. Deplasarea larvelor sub piele duce la aparitia in relief a unor cordoane sinuoase, rosietice si provoaca o mancarime intensa. O larva migrans cutanata dureaza cateva saptamani cel mult (injur de doua luni). Leziunile sunt amplasate pe picioare, pe fese si pe spate, mai rar in alte locuri. Medicul prescrie, in general, o pomada pentru a calma mancarimile. Tratamentul cu comprimate de ivermectina, sau eventual cu tiabendazol, nu poate fi facut decat in spital.

DERMATITELOR PROFESIONALE

(care apar la bucatari, coafeze etc.) (vezi, de asemenea, DERMATiTA DE SCUTEC).

DERMATOBIA

gen de insecte nehe-matofage din familia Oestridae, intalnite in padurile de ses din America Centrala si de Sud. Larvele de Dermatobia hominis paraziteaza omul, determinand boli grave ale pielii (vezi MiAZELE).

DERMATOCHALASIS

tegument excesiv la nivelul pleoapei, care determina lasarea in jos a pleoapei superioare;
apare ca rezultat al imbatranirii si de aceea este intalnit doar la persoanele de varsta mijlocie sau varstnice. Sinonim: dermatosalazion. Compara cu BLEFA-ROCALAZiA

DERMATOFIBROSARCOMA PROTUBERANS

tumora probabil derivata din histi-ocite, care poate aparea in orice zona a organismului. Este invaziva local, dar tinde sa nu metastazeze. Adesea, recidiveaza local chiar daca este excizata

DERMATOFIT

ciuperca din genul Microsporum, Trichophyton si Epidermophyton, care se hraneste cu keratina si poate produce dermatofi-toza (dermatomicoza)

DERMATOGLIFE

amprentele digitale, palmare si plantare formate din crestele tegumentare;
dispozitia lor este unica pentru fiecare individ. Unele anormalitati ale dermatoglifelor apar in anumite boli cromozomale, cum ar fi sindromul Down;
in medicina judiciara, sunt folosite pentru identificarea individuala si pentru cercetarea filiatiunii

DERMATOLOGIE

Dermatologia este o ramura a stiintelor medicale care se ocupa cu studiul fiziologiei, patologiei, profilaxiei si tratamentului pielii. Medicul specialist se numeste dermatolog.

DERMATOM

1. teritoriu cutanat inervat de fibrele senzitive ale unui singur nerv spinal; 2. instrument pentru taierea pielii, folosit in prelevarea lambourilor destinate grefarii

DERMATOMICOZA

Afectiune a pielii, provocata de ciuperci parazite.

DERMATOMIOZITA

afectiune inflamatorie cutanata si a tesuturilor subiacente, incluzand muschi (in absenta eruptiei cutanate se numeste polimiozita).
Este o boala de tesut conjunctiv. Se caracterizeaza prin aparitia unei eruptii cutanate rosie-albastruie pe fata, scalp, gat, umeri, articulatii, si edem sever. De obicei, este asociata la adulti cu un cancer intern, dar nu si la copii

DERMATOPHAGOIDES

gen de acarian care a fost detectat in mostre de praf de casa in diferite parti ale Europei. De obicei, produc dermatite ale scalpului. Produsii de excretie ai acarienilor produc un raspuns alergic la persoanele susceptibile, de exemplu rinite sau astm bronsic

DERMATOZA

Boala de piele.

DERMIS

patura conjunctiva a pielii, situata intre epiderm si tesutul subcutanat. Consta mai ales din tesut conjunctiv moale in care se gasesc capilarele, vasele limfatice, terminatiile nervoase senzitive, glandele sudoripare si canalele lor, foliculii pilosi, glandele sebacee si fibre . musculare netede. Sinonime: corium, derm

DERMITA

Dermita reprezinta o inflamatie a dermului. Termenul este utilizat indeosebi cu referire la o actiune nociva locala asupra pielii. Uneori este considerat sinonim cu dermatita.

DERMOID

chist care contine fire de par, foliculii pilosi si glande sebacee, care apare, de obicei, in. locurile care marcheaza fuziunea regiunilor corpului in embrion. Uneori, chistul dermoid se poate dezvolta dupa un traumatism. Tratamentul consta in excizia chirurgicala. Sinonim: chist dermoid

DESCARCARE AFECTIVA

eliberarea unei emotii puternice asociata cu pierderea memoriei. Aceasta poate sa se intample spontan sau poate fi produsa deliberat de terapeut utilizand psihoterapia sau hipnoza. Tehnica este utilizata ca tratament pentru tulburarilor de conversie, stari de anxietate si alte afectiuni nevrotice, in special cand ele sunt cauzate de represia memoriei sau emotiilor.

DESCEMET (MEMBRANA)

membrana cea mai profunda a stromei corneei. Endoteliul se afla intre ea si umoarea apoasa. Sinonim: lamina limitans posterior corneae. [J. Descement (1732-1810), anatomist francez]

DESCEMETOCEL

hernia membranei Descemet printr-o ulceratie corneeana invadanta in profunzime. Sinonim: keratocel

DESCIZIE

metoda de capsulotomie in care este folosit un ac de descizie, astazi inlocuita cu metoda laser YAG.

DESCOMPUNERE (IN BACTERIOLOGIE)

dezagregarea unei materii organice datorata actiunii bacteriana. descuamare 1. proces fiziolog normal, inaparent, constand din desprinderea celulelor cornoase cele mai superficiale (stratul disjunct) (sinonim: exfoliere);
2. in mod patologic atunci cand se descuameaza un strat cornos ingrosat prin proces de hiper- sau parakeratoza consecutiv unei inflamatii subiacente, descuamarea devine vizibila sub forma de scuam

DESENSIBILIZARE

1. (in general) reducerea sau abolirea sensibilitatii fata de un agent sensibilizant, cu ajutorul unor factori specifici sau nespecifici;
2. (hiposensibilizare) metoda de reducere a efectelor unui alergen cunoscut prin injectarea, la intervale scurte de timp, a unor cantitati mici din alergen, care cresc gradual, astfel incat rezistenta scade;
3. tehnica folosita in terapia comportamentala a starilor fobice. Obiectul sau situatia care produce teama este introdus gradat, intai in imaginatia pacientului, apoi in realitate, in acelasi timp, pacientul este supus tehnicilor de relaxare pentru a inhiba dezvoltarea anxietatii (vezi TERAPiA RELAXARii)

DESFERIOXAMINA

medicament care se combina cu fierul in tesuturile si fluidele organismului si care este utilizat in tratamentul intoxicatiilor cu fier (incluzand cele care rezulta din transfuziile de sange prelungite sau constante, ca in talasemie), bolile cu depozitarea fierului in diferite parti ale organismului (vezi HEMOCROMA-TOZA), si in diagnosticul anumitor boli. Se administreaza injectabil;
uneori, pot aparea reactii locale si dureri. Denumire comerciala: Desferal. deshidratare 1. pierderea sau reducerea apei din tesuturile organismului. Poate aparea datorita unui aport inadecvat de apa si/sau pierderea excesiva de apa din organism, de exemplu, prin transpiratii excesive, varsaturi sau diaree. Simpto-mele includ senzatie imperioasa de sete, greturi si stare de epuizare. Se trateaza prin aport lichidian adecvat. Cazurile severe necesita terapie de rehidratare orala sau administrarea intravenoasa de lichide si saruri (care se pierd o data cu apa);
2. procedeu de extragere a apei dintr-un tesut pentru examinare microscopica, metoda cea mai obisnuita utilizeaza bai succesive in solutii concentrate de alcool etilic. Deshidratarea urmeaza fixarii si precede decolo-rarea/limpezirea

DESHIDRATARE

Proces lezional complex, provocat de reducerea apei din tesuturi, diminuarea volumului, ratatinare.

DESHIDROZA

Afectiune cutanata, dureroasa, caracterizata printr-o eruptie veziculoasa pe maini si picioare.

DESICARE

proces fiziologic de eliminare a apei din tesuturile lipsite de aport lichidian adecvat, ce apare in deshidratare sau in inanitie

DESMOID

Ca un ligament; fibros.

DESMOPRESSIN

derivat sintetic de vaso-presina care produce scaderea cantitatii de urina si care este utilizat in tratamentul diabetului insipid si al enure-zisului nocturn. Este, de asemenea, eficient in formele usoare de hemofilie si in boala von Willebrand. Efectele adverse includ: crampe stomacale, cefalee si inrosirea tegumentelor. Se administreaza pe cale bucala, intra-nazal, intravenos. Denumire comerciala: DDAVP, Desmotabs, Desmo-spray

DESMOZOM

termen care desemneaza structura de unire intercelulara formata din doua placi situate pe suprafetele opuse a doua celule adiacente. Exista, de obicei, in epiteliu. Membrana celulara la acest nivel este mai ingrosata si fibrile fixe (tonofibrile) se intind de la desmozom pana la citoplasma

DESOGESTREL

progestogen utilizat in numeroase contraceptive orale, frecvent in combinatie cu un estrogen. Denumire comerciala: Marvelon, Mercilon

DETARTRAJ DENTAR

manevra stomatologica de indepartare a tartrului dentar (vezi CARLiGUL STOMATOLOGiC)

DETERGENT

substanta tensioactiva cu actiune de curatare si dezinfectare, care indeparteaza impuritatile de pe suprafete prin reactia cu particulele de grasime si suspendate, inclusiv bacteriile si alte microorganisme. Unii detergenti, de exemplu, cetrimide, sunt utilizati doar pentru curatare, iar altii pot fi folositi si ca antiseptice si dezinfectante

DETOXIFICARE

1. actiune metabolica prin care un produs toxic introdus in organism este transformat intr-unui sau mai multe produse netoxice sau cu toxicitate redusa (sinonim: detoxifiere);
2. metoda de tratament a toxicomanilor, prin suprimarea brusca sau treptata a administrarii toxicului (de exemplu: alcool) (sinonim: dezintoxicare)

DETRITIE

proces de uzura a suprafetei externe a corpurilor solide (de exemplu: os) prin frecare sau utilizare prelungita

DETRUSOR

muschi care, cotractandu-se, ingusteaza si goleste o cavitate. Muschiul detrusor vezical este un muschi neted situat in peretele vezicii urinare;
contractand vezica, elimina urina. Functionarea detrusorului si a sfincterului uretral este evaluata prin investigatii urodinamice (vezi URODi-NAMiCA).
Acestea sunt utilizate pentru diagnosticarea disfunctiilor, reflexelor absente sau exagerate, instabilitatii musculare sau lipsei coordonarii intre muschi si sfincter (dissin-ergia veziculo-sfincteriana)

DETUMESCENTA

1. micsorarea treptata a unei umflaturi; 2. incetarea (suspendarea) erectiei

DEUT-, DEUTO-, DEUTER(O)-

element de compunere care introduce in termeni notiunea de al doilea

DEUTERANOPIE

anomalie a vederii care consta in confundarea culorilor rosu, galben si verde. Se pare ca mecanismele pentru perceperea luminii rosii si celei verzi sunt intr-un anume fel combinate la pacientii cu acest defect. Compara cu PROTANOPiA, TRiTA-NOPiA. Vezi, de asemenea, CECiTATEA CROMATiCA

DEUTEROGAMIE

fecundatie secundara, realizata de unele celule asexuate

DEUTOPLASMA

substanta bogata in proteine si grasimi care asigura materialul nutritiv al embrionului. Daca lipseste (sau daca este foarte putina), embrionul isi ia nutrientii de la mama. Sinonim: deuteroplasma

DEVAS-CULARIZAREA

(lipsa a vascularizatiei)

DEVIANTA

orice abatere de la comportamentul normal, in afara limitelor acceptate de societate; de obicei se aplica (dar nu exclusiv) obiceiurilor sexuale (vezi, de asemenea, DEViATiA SEXUALA)

DEVIATIE

1. (in oftalmologie) orice pozitie anormala a unuia dintre cei doi globi oculari sau a ambilor. De exemplu, deviatia disociata a capului (de partea leziunii) si a globilor oculari (de partea opusa), prin afectarea caii oculogire dupa incrucisarea in punte si a caii cefalogire inainte de incrucisarea in bulb. Deviatia unui ochi, cum este deviatia disociata verticala, intra in categoria strabismului. Sinonim: abatere;
2. vezi DEViATiA SEXUALA

DEVIATIE SEXUALA

orice comportament sexual catalogat drept anormal de catre societate. Deviatia se poate referi la un obiect sexual (ca in fetisism) sau la diverse activitati efectuate in actul sexual (de exemplu, sadismul, exhibitionismul).
Definitia acestora variaza in diferitele culturi si tratamentul este necesar doar daca produce suferinta. Unele persoane gasesc ajutor in consiliere pentru a se vindeca de inclinatia lor

DEVIATIE VERTICALA DISOCIATA

(DVD) conditie in care un ochi priveste in sus cand lumina este redusa, de exemplu cand este acoperit. Ochiul se intoarce la pozitia initiala cand este descoperit

DEVIE (BOALA)

vezi NEUROMiELiTA OPTiCA. [E. Devie (1869-1930), medic francez]

DEVITALIZARE

suprimarea functiilor vitale intr-un tesut. in stomatologie, devitalizarea pulpara reprezinta necrozarea intentionata a pulpei dentare in scop terapeutic, pentru a obtine insensibilizarea necesara amputarii sau extirparii ei. Vezi, de asemenea, TRATAMENTUL CANALULUi RADACiNii

DEVITALIZARE PULPARA

Necrozarea intentionata, de catre medicul stomatolog, a pulpei dentare in scop terapeutic pentru a obtine desensibilizarea necesara amputarii sau extirparii ei.

DEXA

(dual-energy X-ray absortio-metry) metoda de masurare a densitatii osoase care se bazeaza pe proportia fasciculelor de fotoni care trec prin os. Vezi OSTEOPOROZA

DEXAMETAZONA

Medicament eortico-steroid utilizat in principal in tratamentul alergiilor severe, afectiunilor cutanate si oculare, bolilor reumatice si a altor boli inflamatorii, bolilor hormonale si sangvine.
Se administreaza pe cale bucala, injectabila, instilatii oculare sau otice. Efectele sale adverse includ: retentie lichidiana si de sodiu, slabiciune musculara, convulsii, ameteli, cefalee, tulburari hormonale (de exemplu, menstruatii neregulate).
Testul de supresie la dexametazona (injectarea a 1 mg de dexametazona pentru a inhiba productia de ACTH) este un test sensibil pentru diagnosticarea sindromului Cushing. Denumire comerciala: DECADRON, MAXi-DEX

DEXAMFETAMINA (DEXAMPHETAMINE)

vezi AMFETAMiNELE. dextr-, dextro- element de compunere care introduce in termeni sensul de: 1. in partea dreapta. De exemplu, dextropozitie (asezarea in partea dreapta a corpului a unui organ situat in mod obisnuit in partea stanga);
2. (in chimie) dextrorotatie

DEXTRAN

carbohidrat format din lanturi de unitati de glucoza, produs de anumite microorganisme (ciuperci, bacterii).
Se utilizeaza sub forma de solutii, ca substituent de plasma

DEXTRINA

carbohidrat care se formeaza ca produs intermediar in digestia amidonului de catre enzima amilaza. Este folosit in diverse preparate farmaceutice (ca excipient) si in pansamentele chirurgicale

DEXTROCARDIE

Situare a inimii in partea dreapta.

DEXTROMETORPHAN

medicament utilizat sub forma de tablete si siropuri, pentru a suprima tusea (vezi ANTiTU-SiVELE).
Efectele sale adverse pot fi: stare de somnolenta, ameteli si tulburari digestive. Vezi, de asemenea, TRiPRO-LiDiNE

DEXTROMORAMIDE

medicament utilizat sub forma de tablete si siropuri, pentru a suprima tusea (vezi ANTiTU-SiVELE). Efectele sale adverse pot fi: stare de somnolenta, ameteli si tulburari digestive. Vezi, de asemenea, TRiPRO-Li

DEXTROMORAMIDE

medicament analgezic utilizat pentru tratamentul durerilor moderate si severe. Se administreaza pe cale bucala, injectabila sau intrarectala (supozitoare).
Efectele sale adverse pot fi: ameteli, hipotensiune arteriala, greturi, varsaturi si insomnie. Acest medicament este similar morfinei si poate produce dependenta de tip morfinic. Denumire comerciala: Palfium

DEXTROPROPOXYPHENE

medicament analgezic utilizat in tratamentul durerilor usoare pana la moderate. Se administreaza pe cale bucala, cel mai frecvent in combinatie cu alte analgezice (vezi COPROXAMOL).
Efectele sale adverse includ: ameteli, somnolenta, greturi si varsaturi. Denumire comerciala: Doxolen

DEXTROZA

vezi GLUCOZA

DEZAMINARE

proces care are loc in ficat, si care se produce in timpul metabolismului aminoacizilor. Gruparea amino (-NH2) este indepartata din aminoacizi si transformata in amoniac, care apoi este convertit in uree si exc

DEZINFECTANT

substanta folosita pentru distrugerea bacteriilor si a altor microorganisme patogene;
dezinfectantele sunt utilizate pentru curatarea instrumentelor chirurgicale si a altor obiecte. Exemple sunt: crezolul, hexa-clorophene, fenolul. Solutiile diluate ale anumitore dezinfectante pot fi utilizate ca antiseptice si ca agenti de conservare pentru solutiile oculare sau injectabile

DEZINFECTIE

procesul de distrugere si eliminare a microorganismelor patogene de pe instrumentele, hainele contaminate si din mediul inconjurator, realizat prin mijloace fizice sau chimice (dezinfectante)

DEZLIPIRE DE COROIDA

separarea coroi-dei de sclerotica ca rezultat al scurgerii de lichid din vasele coroidei. Apare cand presiunea in globul ocular este foarte scazuta, de obicei dupa un traumatism sau interventie chirurgicala intraoculara

DEZLIPIRE DE RETINA

separarea neuro-epiteliului al retinei de epiteliul pigmentar subiacent. Dezlipirea regma-togena implica prezenta unei rupturi retiniene. Apare mai frecvent in miopie, dupa interventia chirurgicala pentru cataracta sau dupa traumatisme oculare. Dezlipirea nonregmatogena (dezlipire fara existenta unei rupturi) poate fi produsa de o tractiune vitroretiniana (de exemplu, retinopatia proliferativa din diabetul zaharat sau anemia falciforma) sau prin transsudarea fluidului in spatiul subretinian (de exemplu, in uveita severa sau in tumori coroidale primitive sau metastatice).
Dezlipirea de retina este nedureroasa. Simptomele constau in: perceptia de imagini intunecate sau neregulate, sau vedere incetosata, apoi aparitia unui val in campul vizual. Tratamentul este chirurgical si consta in inchiderea rupturilor retiniene prin laser, diatermie sau crioterapie;
rupturile posterioare pot fi inchise prin fotocoagulare. Daca rupturile apar in cele 2/3 superioare ale ochiului, dezlipirile pot fi tratate prin criopexie pneumatica

DEZLIPIRE DE VITROS

separarea corpului vitros de retina. Este un proces normal o data cu inaintarea in varsta, dar poate aparea si in unele afectiuni cum este diabetul zaharat sau miopia severa. Poate produce, uneori, ruptura reti

DEZMEMBRARE

separarea unei parti a organismului sau amputatia unui membru sau a unui segment de membru

DEZODORIZANT

substanta care diminueaza sau indeparteaza mirosul neplacut al corpului aparut datorita unor procese infectioase, fenomene de putrefactie sau fermentatie, secretii etc. De obicei, dezodorizantele contin si un antiseptic

DEZORIENTARE

(in psihiatrie) pierderea capacitatii bolnavului de a stabili raportul dintre persoana sa, timpul, locul si ambianta in care se afla. Poate fi rezultatul administrarii unor medicamente, al anxietatii sau al unor boli organice (cum ar fi dementa sau sindromul Korsakoff)

DEZOXIMETAZONA

corticosteroid utilizat in aplicatii locale sub forma de creme sau unguente pentru a reduce inflamatia si pruritul. Efectele adverse includ: senzatia de arsura si iritatii cutanate locale. Denumire comerciala: Stiedex

DEZOXIRIBONUCLEAZA

enzima care catalizeaza hidroliza acidului dezoxiribonu-cleic. O forma creata prin inginerie genetica, dezoxiribonucleaza umana recombinata (alfa dornaza) este utilizata in tratamentul fibrozei chis-tice pentru a reduce viscozitatea secretiilor din plamani. Se administreaza prin inhalatii printr-un nebu-lizator;
se pare ca hidrolizeaza ADN-ul extracelular acumulat cu alte resturi neutrofilice in caile aeriene. Denumire comerciala: Pulmozyme

DEZOXIRIBOZA

pentoza prezenta in nucleotidele acidului dezoxiribonu-cleic. Deriva din riboza, prin reducere in pozitia 2 (5).
Formula chimica: C5H10O4. Sinonim: ribodezoza

DEZVOLTARE PSIHOSEXUALA

procesul prin care un individ devine matur din punct de vedere al sentimentelor si comportamentului sau sexual. identitatea genului, comportamentul sexual si alegerea partenerului sexual sunt cele . trei arii majore ale dezvoltarii

DHEA

vezi DEHiDROEPiANDROS-TERON

DHOBIE (PRURITUL)

infestatie cutanata fungica, localizata in special in zona inghinala, dar care se poate extinde si pe fese si coapse. Este produsa de dermatofiti, de obicei Tricophyton rubrum, T. interdigitale si Epidermo-phyton floccosum. Denumire medicala: tinea cruris. Vezi, de asemenea, DERMATOMiCOZELE.Di (artificial inseminator) vezi iNSEMiNAREA ARTiFiCiALA

DI-

element de compunere care introduce in termeni sensul de dublu sau de doua ori

DIA

element de compunere care introduce in termenii compusi sensul de: prin, separat, peste, intre

DIABET

Boala caracterizata prin marirea cantitatii de zahar in sange si in urina.

DIABET BRONZAT

vezi HEMOCROMATOZA

DIABET INSIPID

afectiune metabolica rara, caracterizata prin sete excesiva si poliurie severa. Este datorata deficientei hormonului hipofizar vaso-presina (hormon antidiuretic) care regleaza reabsorbtia apei la nivelul rinichilor. Se trateaza prin administrarea de hormon. Vezi, de asemenea, TESTUL DEPRiVARii DE APA

DIABET LABIL

diabet zaharat de tip 1, greu de tinut sub control, in care modificari minore ale stilului de viata duc la atacuri recurente de hipo- sau hiper-glicemie. Cele mai frecvente cauze ar fi erorile terapeutice, tulburarile emotionale, bolile intercurente etc

DIABET ZAHARAT

Boala caracterizata prin cresterea nivelului glucozei din sange, care afecteaza intregul organism (organele interne, vasele de sange, creste predispozitia la infectii etc.)

DIABET ZAHARAT GESTATIONAL

diabet zaharat tranzitoriu care apare in timpul sarcinii. Diabetul gestational sau diabetul de sarcina se traduce printr-o hiperglicemie (exces de zahar in sange) cauzata de o insuficienta a secretiei de insulina de catre pancreas. Aceasta forma de diabet este cel mai frecvent detectata in a doua jumatate a perioadei de sarcina, copilul fiind gasit mai mare decat este normal, ori in timpul unui examen de urina care pune in evidenta o glicozurie (prezenta de glucoza in urina);
totusi, o glicozurie postpran-diala (dupa o masa) este obisnuita in timpul sarcinii si nu semnifica un diabet. Pentru a evita riscurile la care este supus fatul (malformatii, dezvoltare prea rapida), sarcina trebuie sa fie supravegheata cu strictete. Diabetul de sarcina poate aparea adesea si la sarcinile urmatoare, femeia avand risc crescut de a dezvolta mai tarziu un diabet tip 2. Se trateaza la fel ca si diabetul zaharat;
aproximativ 30% dintre femeile afectate necesitand insulina. Sinonim: diabet zaharat tip 3

DIABETES

UK principala asociatie britanica de sprijin al bolnavilor diabetici si al celor care lucreaza in acest domeniu

DIABETUL TANARULUI CU DEBUT IA MATURITATE

(MODY - maturity onset diabets of the young) forma rara de diabet zaharat produsa prin tulburari genetice cunoscute;
este un diabet zaharat de tip 2 care apare la tinerii sub 25 de ani. insulina nu este eficienta la acest tip de diabet

DIABOLO

Sistem de drenaj plasat in membrana timpanica ce pune in comunicatie urechea medie si urechea externa. Sinonime: aerator transtimpanic, dren transtimpanic, yoyo.

DIACLAST

instrument chirurgical utilizat in zdrobirea si extragerea craniului fetal. Se utilizeaza rar pentru extragerea fetilor morti prin canalul de nastere (vezi DECAPiTAREA).
Sinonim: cra-nioclast

DIAFIZA

Diafiza este partea mediana a unui os lung.

DIAFIZITA

inflamatia djafizei unui os, in cursul unei boli infectioase sau a unei boli reumatismale. Poate duce la tulburari ale dezvoltarii osului si deformare

DIAFORETIC

medicament care face sa creasca secretia glandelor sudoripare, cum ar fi pilocarpina, care le stimuleaza direct. Medicamentele antipi-retice, de asemenea, au actiune diafore-tica, ce ajuta la scaderea temperaturii corpului. Sinonim: sudorific

DIAFOREZA

Transpiratie abundenta.

DIAFRAGM

Muschi care separa cavitatea toracica de cea abdominala.
Este cel mai important muschi inspirator, avand o contributie importanta in mictiune, defecatie si nastere, sustine coloana vertebrala si impinge sangele si limfa din segmentele subdiafragmatice spre inima.

DIAFRAGMA

Muschi intre torace si abdomen (fr. diaphragme)

DIAFRAGMA CONTRACEPTIVA

Membrana de cauciuc sau plastic moale , la margine fiind tinuta intinsa de un cerc elastic , ea se bombeaza sub forma unei cupole.

DIAFRAGMA CONTRACEPTIVA

Membrana de cauciuc sau plastic moale, la margine fiind tinuta intinsa de un cerc elastic, ea se bombeaza sub forma unei cupole. Diafragma trebuie introdusa in vagin inainte de actul sexual cu pana la 6 ore.

DIAFRAGMA IN CORT

bombarea diafragmei, care este un semn radiologie de peritonita

DIAGNOSTIC

identificarea unei afectiuni pe baza datelor rezultate din examinarea clinica si a testelor de laborator.

DIAGNOSTIC ANTENATAL

vezi DiAGNOSTiC PRENATAL

DIAGNOSTIC CLINIC

identificarea unei boli dupa semne si simptome.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

diagnostic care consta in compararea semnelor si simptomelor de boala prezentate de bolnav cu semnele si simptomele asemanatoare ale altor boli, in vederea inlaturarii diverselor diagnostice apropiate. De exemplu, durerea abdominala poate fi cauzata de un numar mare de boli, care trebuie excluse pentru a ajunge la diagnosticul corect. Diagnosticul diferential este o etapa care precede stabilirea diagnosticului pozitiv

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

DIAGNOSTIC GENETIC PRENIDATIE

vezi DiAGNOSTiCUL PRENATAL

DIAGNOSTIC GENETIC PRENIDATIE

vezi DiAGNOSTiCUL PRENATAL

DIAGNOSTIC PRENATAL

procedeu diagnostic folosit pentru descoperirea bolilor genetice sau a altor malformatii la fatul in dezvoltare. Examenul cu ultrasunete (vezi ULTRASONOGRA-FiA) ramane cel mai important examen al diagnosticului prenatal. Alte metode includ dozarea alfafetoproteinei in serul mamei si in lichidul amniotic;
analiza cromozomilor si a enzimelor in celulele fetale obtinute prin amniocenteza sau, in stadiile de inceput ale sarcinii, prin biopsia vilozitatilor coriale;
examinarea sangelui fetal obtinut prin feto-scopie sau cordocenteza. Daca examenele arata ca fatul se poate naste (sau este sigur) cu o malformatie severa, trebuie luata in discutie, de catre medic impreuna cu parintii, posibilitatea intreruperii sarcinii. Pana de curand, diagnosticul genetic prenatal era dependent de biopsia vilozitatilor coriale si de amniocenteza, dar, mai nou, posibilitatea diagnosticarii s-a extins la stadiile timpurii ale dezvoltarii embrionare, chiar inainte ca implantarea sa aiba loc (diagnosticul genetic prenidatie -PGD), ceea ce permite luarea deciziei inainte ca sarcina sa se fixeze. Astfel de diagnostice sunt stabilite utilizand corpii polari ai ovocitelor, blastomerele de la embrionii in stadiul de patru pana la opt celule, sau o proba de trofoecto-derm din blastocist. indicatiile diagnosticului prenatal sunt anomaliile cromo-zomiale (ce pot aparea in caz de varsta inaintata a mamei, anomalii cromo-zomiale depistate la un copil nascut anterior, markerii serici anormali in sangele mamei, anomalii cromozomiale parentale, avorturi spontane repetate), tulburarile mendeliene si tulburarile poligenice. Sinonim: diagnostic ante-natal

DIAGNOSTICUL ESTE PUS LA NASTERE

dar poate fi stabilit mai devreme prin ecografie.

DIAKINESIS

ultima etapa din stadiul de profaza primara a meiozei in care cromozomii omologi replicati au schimbat deja segmente cromatidice si incep sa se indeparteze unu de celalalt

DIALIZA

Metoda terapeutica de curatire a sangelui in cursul insuficientelor renale.

DIALIZA PERITONEALA CRONICA AMBULATORIE

(CAPD - cronic ambulatory peritoneal dialysis) o metoda de tratament a insuficientei renale la un pacient care nu este internat in spital. Vezi HEMODiALiZA

DIALIZOR

aparat utilizat in dializa pentru separarea componentelor amestecului lichidian prin dializa, in special in rinichiul artificial (vezi HEMODiALiZA)

DIAMORPHINE

vezi heroina

DIAPEDEZA

Diapedeza reprezinta trecerea celulelor sanguine, in special a leucocitelor, prin peretele neperforat al vaselor in tesuturi.

DIAREE

Stare patologica manifestata prin eliminarea frecventa de materii fecale cu consistenta moale sau apoasa. Poate fi insotita de colici abdominale, greturi si varsaturi, febra si chiar scaune cu sange. Diareea acuta este cauzata de un agent bacterian, viral sau parazitar, iar cea cronica este cel mai frecvent determinata de o afectiune inflamatorie a intestinului. Cauzele bolii sunt: stresul social si psihic, unele medicamente, alimentele alterate, apa de baut poluata, alergiile alimentare, salmoneloza, gastrita, colita, afectiunile renale si intestinale.

DIAREEA COPILULUI MIC

tulburare care apare ia copiii mici, caracterizata prin scaune frecvente, nelegate, cu alimente partial digerate sau nedigerate vizibile (scaun cu aspect de �mazare" sau �morcovi").
Nu are o cauza bine cunoscuta si copiii castiga normal in greutate. Tratamentul consta in excluderea altor cauze de diaree si reasigurarea ca tulburarea este benigna si autolimitanta (se rezolva la varsta scolara)

DIARTROZA

(diarthrosis) articulatie complexa, la nivelul careia se produc miscari multiple si variate. Elementele componente ale unei diartroze sunt: suprafetele articulare (sferice, cilindrice, plane), cartilajul articular (acopera suprafetele articulare ale oaselor, este un cartilaj hialin ce prezinta doua fete: una aderenta la suprafata articulara a osului si alta libera ce corespunde cavitatii articulare), formatiunile de asigurare a concordantei articulare (ca: fibrocartilaje de marire, discuri, meniscuri) si mijloacele de unire [capsula articulara (captusita de membrana sinoviala, care secreta lichidul sinovial), ligamentele] (vezi ilustratia).
Clasificarea diartrozelor se face tinand seama de: numarul oaselor ce o compun, forma suprafetelor articulare si numarul axelor articulare. Vezi CONDiLARTROZA, ENARTROZA, GiNGLiMUL, ARTiCULATiA TRO-HOiDA, ARTiCULATiA iN SA, ARTiCULATiA SFENOiDA. Sinonime: articulatie sinoviala, junctura synovialis

DIASCHIZIS

pierderea temporara a activitatii reflexe cerebrale sau medulare dupa distructia cortexului cerebral. Pe masura ce trece timpul, aceasta stare de activitate reflexa supresata este inlocuita printr-o stare de activitate reflexa exagerata si spasticitate la nivelul membrelor

DIASTASIS

separare a unor parti anatomice normal unite sau articulate intre ele. De exemplu, diastasis al muschilor drepti abdominali. Sinonim: disfunctie

DIASTAZA

enzima care hidrolizeaza amidonul din orzul incoltit pentru a produce maltoza. A fost utilizata pentru a ajuta digestia amidonului in unele tulburari digestive

DIASTEMA

(in stomatologie) spatiu anormal intre doi dinti.

DIASTOLA

perioada de relaxare intre doua contractii ale cordului, in care camerele acestuia se umplu cu sange. Diastola atriala are o durata de 0,7 secunde;
diastola ventriculara are o durata de 0,5 secunde la un ritm normal de 70 contractii/minut;
in timpul efortului, aceasta perioada se scurteaza si ritmul cardiac creste. Vezi, de asemenea, TENSiUNEA ARTERiALA, SiSTOLA