Copilăria este considerată un timp al fericirii şi al lipsei de griji, ca urmare, suferinţa psihică a copiilor este deseori minimalizată şi catalogată ca nepericuloasă.

Copilul este sensibil la viaţa de familie, dar şi la alte medii cu care intră în contact şi nu se adaptează mai uşor ca adulţii, nici nu este mai putin afectat de probleme, ci dimpotrivă, el are cele mai puţine abilităţi de a face faţă unor situaţii dificile şi cel mai puţin control asupra mediului. De aici şi apariţia problemelor emoţionale şi incapacitatea descrierii acestora, a verbalizării lor, ceea ce face psihoterapia copilului diferită de cea a unui adult.



      Cum îmi dau seama dacă copilul meu are o suferinţă de natură psihologică?

Această suferinţă  se exprimă prin:

tristeţe, timiditate, insomnie, stări anxioase, hiperactivitate, spaimă, nelinişte, coşmaruri, dezinteres, plictiseală, izolare, tulburări comportamentale, întârzieri cognitive, tulburări ale comportamentului alimentar, sfincterian, sexual, social, probleme la şcoală (prin pierderea intrersului şi scăderea rezultatelor, în relaţiile cu ceilalţi, indiferenţa pentru siguranţă), etc. 



Tu ştii să recunoşti aceste situaţii? Şi dacă da, îţi orientezi atentia către un psihoterapeut?

Ce  poate declanşa o tulburare de natură psihologică?

Voi  aminti câteva situaţii:

- problemele dintre părinţi şi stările conflictuale dintre aceştia

- separarea şi divorţul părinţilor

- lipsa afectivităţii părinţilor

- pierderea unei persoane dragi

- accidente

- boli

- maltratare

- abuz sexual



      De ce nu duc părinţii copilul la psiholog?

Primul pas este informarea. Părinţii sunt adesea susceptibili şi uşor reticenţi la ideea că micuţul lor ar putea suferi de o boală sau tulburare mentală. Există mai multe obstacole nejustificate care stau în calea părinţilor de a apela la un psiholog: ruşinea, disconfortul, prejudecăţile, presiunea socială, mândria.

Mulţi părinţi cred că dacă copilul are nevoie de  psiholog înseamnă că nu sunt ei suficient de buni părinţi sau că mersul la psiholog este echivalentul nebuniei. 

Unii se poticnesc însă de presiunea socială gândindu-se ce o să zică vecinul, ruda, copiii la şcoală etc.

Dar dincolo de toate, sănătatea copilului este foarte importantă şi aceasta ar trebui să fie principala ta grijă.



      Dă copilului tău şansa  să  descopere sau să recapete armonia lumii sale interioare şi să se bucure astfel de copilărie, însoţindu-l la psiholog!

Psiholog Camelia Mirica

                                                             Tel: 0740.211.282

www.cabinetpsihologiemiricacamelia.ro