Chiar dacă există un tratament eficient pentru cancerul de sân, afecţiunea reprezintă încă o problemă extrem de serioasă pentru femeile din România.



Acest lucru pentru că, de foarte multe ori, boala nu este descoperită într-un stadiu incipient, care să permită un tratament eficient şi, implicit, vindecarea. Tocmai de aceea, specialiştii atrag atenţia asupra importanţei existenţei unui progrtam naţional de screening, prin care să se descopere cancerul mamar într-un stadiu incipient - acest aspect fiind important atât pentru vindecarea bolii, cât şi pentru refacerea completă a femeii, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. Având în vedere că înlăturarea unui sân reprezintă o adevărată traumă pentru femeie, trebuie spus că o astfel de problemă poate fi eliminată printr-o procedură de reconstrucţie a sânului - o tehnică a specialităţii de chirurgie plastică şi reconstructivă. 



Reconstrucţie totală

În ţările din vest, operaţiunea de reconstrucţie a sânului cunoaşte o mare popularitate, acolo existând clinici şi medici specializaţi pe astfel de proceduri. În România, această strategie de reconstrucţie este într-un stadiu destul de timid, nu pentru că nu ar exista cazuistica, ci pentru că populaţia nu cunoaşte foarte multe lucruri despre o astfel de intervenţie. În România se fac reconstrucţii mamare, dar mult prea puţine. Femeile, însă, trebuie să ştie că în urma unei mastectomii totale sau parţiale, chirurgia reconstructivă le poate ajuta să-şi  recapete aspec-tul fizic iniţial. Când se poate face o reconstrucţie de sân? O astfel de procedură poate fi demarată în momentul în care, din punct de vedere oncologic, pacienta este stabilă. După ce se intervine chirurgical asupra sânului şi dupa finalizarea tratamentului oncologic complet (chimioterapie, iradiere), este nevoie de o perioadă de minimum un an pentru ca zona tratată să se vindece complet. Este foarte important ca afecţiunea să fie depistată într-un stadiu incipient, pentru a nu fi nevoie de un tratament foarte agresiv, care să prelungească perioada de refacere a organismului. După un an, se reiau toate investigatiile, se face un nou screening şi, dacă totul este OK, se poate planifica reconstrucţia mamară. Reconstrucţia se face ţinând cont de cât de mult s-a extirpat din sân. Dacă s-a efectuat mastectomie totală, atunci există două variante de reconstrucţie. Se iau lambouri de muşchi şi piele din zona toracelui posterior şi se asociază un implant mamar (proteză), care să dea volumul sânului. Cea de a doua metodă constă în preluarea unui lambou de muşchi şi piele de pe abdomen, ne mai fiind nevoie şi de adăugarea unei proteze. În acest caz, se îndepărtează în acelaşi timp şi surplusul de grăsime din zona abdomenului, rezolvându-se astfel şi acest aspect, atunci când este cazul, într-o singură intervenţie chirurgicală.



Reconstrucţie parţială

Există şi situaţii în care sânul se extirpă parţial. În acest caz, se foloseşte un lambou mai mic sau se injectează porţiunea extirpată cu grăsime proprie, care se poate recolta din diferite zone ale corpului - fese, abdomen, faţa internă a coapselor etc. De asemenea, există şi tehnici care permit reconstrucţia mamelonului şi a areolei mamare, tot cu ţesut propriu, recoltat din zonele mai pigmentate ale corpului. În timpul acestei etape ulterioare de reconstrucţie, se poate face şi o corectare a celuilalt sân, pentru a fi cât mai apropiat ca formă şi volum de cel reconstruit, pentru a realiza o simetrie. Trebuie spus faptul că nu numai în cazul cancerului de sân se poate face reconstrucţia, ci şi în situaţia în care femeia suferă de mastoză chistică - un alt gen de leziune, benignă, dar cu potenţial cancerigen. În astfel de cazuri, se poate scoate glanda mamară, dar se păstrează învelişul de piele, reconstrucţia constând în introducerea unei proteze mamare de silicon. În cazul bolii Paget, în unele situaţii clinice, după mastectomie (extirparea glandei mamare) nu mai este nevoie să se aştepte atât de mult până la reconstrucţia mamară, aceasta putându-se realiza mult mai repede.