Tumorile maligne de prostată reprezintă cel mai frecvent cancer la bărbaÅ£i. Reprezintă a doua cauză de deces prin cancer, la bărbaÅ£ii din America de Nord ÅŸi ţările Europei de Vest. Rata supravieÅ£uirii la 5 ani este de aproape 100 % dacă afecÅ£iunea este diagnosticată în fazele incipien-te ÅŸi scade la 34 % în boala metastatică.  Boala, caracterizată ca un cancer extrem de agresiv 1 este una latentă. Din punct de vedere histopatologic, 95% sunt adenocarcinoame ÅŸi sunt clasificate cu ajutorul scorului Gleason. Scorul Gleason se atribuie unui cancer prostatic pe baza aspectului microscopic al celulelor, în funcÅ£ie de gradul lor de diferenÅ£iere. Un cancer de prostată cu un scor Gleason ridicat este mai agresiv ÅŸi are un prognostic mai prost.

Astăzi la nivel mondial se utilizează resurse ÅŸi eforturi uriaÅŸe în cercetarea ÅŸi diagnosticarea acestei maladii. Printre multiplele metode de diagnostic se numără ÅŸi cea prin Computer-Tomografie. Ca ÅŸi în stadializarea oricărui neoplasm, stadializarea cance-rului de prostată este importantă pentru estimarea prognosticului ÅŸi alegerea terapiei potrivite.



Diagnosticul cancerului de prostată are la bază:

- tuÅŸeul rectal + determinare PSA; în caz de suspiciu-ne, efectuarea biopsiei ecoghidată din cel puÅ£in ÅŸase cadrane.

- la pacienÅ£ii diagnosticaÅ£i cu cancer de prostată, stadializarea corectă, are la bază, pe lângă determinarea PSA, scorul Gleason ÅŸi efectuarea investigaÅ£iilor imagistice prin RMN-ului endorectal ÅŸi a Computer-Tomografiei:

IRM (Rezonanţa magnetică)

Ecografie

MDCT (Computer Tomograf)

PET CT

         Diagnosticul prin Computer Tomografie a căpătat o dezvoltare masivă în ultimii ani fiind remarcabilă posibilitatea scanării cu rezoluÅ£ie spaÅ£ială foarte înaltă în timp scurt. Computer Tomografia în cancerul de prostată înregistrează un contrast slab între Å£esuturi, comparativ cu IRM (rezonanÅ£a magnetică).

Computer Tomografia joacă un rol principal în sta-dializarea evoluÅ£iei bolii prin urmărirea adenopatii-lor ÅŸi a metastazelor osoase.

Detectarea afecţiunii urmăreşte mai multe etape, enumerate mai jos:

 

T1 - Tumora inaparentă clinic, nepalpabilă şi nevizualizabilă imagistic

T1a - Histologie incidentală pozitivă la mai puţin de 5% din ţesutul rezecat

T1b - Histologie incidentală pozitivă la mai mult de 5% din ţesutul rezecat

T1c - Tumora identificată prin biopsie cu ac fin datorită PSA-ului mărit

T2 –Tumora nu depăşeste capsula

T2a - Tumora ocupă jumatate sau mai puţin dintr-un lob

T2b - Tumora ocupă mai mult de jumătatea unui lob, dar nu ambii lobi  

T2c - Tumora ocupa ambii lobi

T3 - Tumora depăşeşte capsula prostatică

T3a - Extensie extracapsulară uni sau bilaterală

T3b - Tumora invadează veziculele seminale

T4 – Tumora fixată sau invadează structurile adiacente altele decat VS: colul vezicii urinare, sfincterul extern, rect, ridicatorii anali ÅŸi/sau peretele pelvin

N0, N1 - Nu există metastaze în limfonodulii regionali/ Metastaze în limfonodulii regionali

M0 - Fără metastaze

M1a - Metastaze în limfonodulii nonregionali

M1b - Metastaze osoase

M1c - Metastaze în alte organe cu sau fără afectare osoasă

Stadializare

La ora actuală în diagnostic sunt utilizate trei grade de risc: Redus, Intermediar,  Înalt care se bazează pe PSA, Gleason ÅŸi clinic, dar nu pe imagistică.

Din statisticile privind această afecÅ£iune a rezultat ÅŸi următoarea dilemă: din 459 de pacienÅ£i cu cancer prostatic descoperit prin screening PSA, numai 1,7% prezentau metastaze. La pacienÅ£ii proaspăt diagnosticaÅ£i cu PSA sub 20 ng/ml ÅŸansa de a avea metastaze este sub 1%, la 200,000 de cazuri noi/an (SUA).  

Cine beneficiază  de rezultatele acestei stadializări?

- pacienţi cu forme anaplastice sau cu celule mici.

Stadializarea cancerului de prostată urmăreşte:

* Implicarea ganglionară: 5 -10% din pacienţi cu cancer de prostată.

* Rata de supravieÅ£uire la pacienÅ£ii cu un singur ganglion afectat e de 75 – 85% la 5 ani ÅŸi scade la sub 30% la afectarea multiplă.

* Probabilitatea de afectare ganglionară este de peste 50% la cei cu risc înalt ÅŸi sub 4% la cei cu risc scăzut.

Căile de diseminare ale cancerului de prostată:



- Extindere prin drenajul limfatic pelvin.

- Cale principala de drenaj: calea laterala.

- Ganglion santinelă – g. obturatori - lanÅ£urile ganglionare iliace externe.

- A doua cale de diseminare implică calea iliacă internă (hipogastrică).

Ganglionii santinelă sunt reprezentaţi de ganglionii joncţionali

Mai există diseminare prin calea anterioară (anterior de V.U).

Calea presacrată, la  10% din pacienÅ£i (8 din 80), numai la ganglionii de peste 1 cm.

Stadializarea M, pentru 3% din pacienÅ£i, respectiv  13% (11 din 80):

M1a: lanţurile iliace comune.

M1b: metastaze osoase.

M1c: metastaze în alte organe.

Metastazele osoase cele mai frecvente: la nivelul coloanei lombare, pelvis ÅŸi coaste.

Ficat, SR ÅŸi plămân.

 

Concluzii:

DeÅŸi Computer Tomografia are un rol limitat în

diagnosticul ÅŸi depistarea cancerului de prostată, totuÅŸi deÅ£ine un rol foarte important în stadializare la pacienÅ£ii cu risc înalt. Tomografia este un mijloc rapid, accesibil de diagnostic evidenÅ£iind mai cu seamă zonele ce afectează în cancerul de prostastă ganglionii, sistemul  osos, viscera.

La ora actuală, echipele din Centrele de imagistică medicală Hiperdia pot efectua această investigaÅ£ie  datorită dotărilor cu tomografe de ultimă generaÅ£ie (de 64 secÅ£iuni) ÅŸi datorită celui mai vast colectiv de medici radiologi din Å£ară cu o experienţă bogată în domeniu.

Dr. Andrei Lebovici

Centrele de Diagnostic  Imagistic  – HIPERDIA

Braşov.Bucureşti.Cluj-Napoca.Timişoara.Bistriţa.Satu Mare.Galaţi. Ploieşti

www.hiperdia.ro

Pentru un diagnostic de încredere

Call-Center: 0268.405.300