Tumorile maligne de prostată reprezintă cel mai frecvent cancer la bărbaţi. Reprezintă a doua cauză de deces prin cancer, la bărbaţii din America de Nord şi ţările Europei de Vest. Rata supravieţuirii la 5 ani este de aproape 100 % dacă afecţiunea este diagnosticată în fazele incipien-te şi scade la 34 % în boala metastatică.  Boala, caracterizată ca un cancer extrem de agresiv 1 este una latentă. Din punct de vedere histopatologic, 95% sunt adenocarcinoame şi sunt clasificate cu ajutorul scorului Gleason. Scorul Gleason se atribuie unui cancer prostatic pe baza aspectului microscopic al celulelor, în funcţie de gradul lor de diferenţiere. Un cancer de prostată cu un scor Gleason ridicat este mai agresiv şi are un prognostic mai prost.

Astăzi la nivel mondial se utilizează resurse şi eforturi uriaşe în cercetarea şi diagnosticarea acestei maladii. Printre multiplele metode de diagnostic se numără şi cea prin Computer-Tomografie. Ca şi în stadializarea oricărui neoplasm, stadializarea cance-rului de prostată este importantă pentru estimarea prognosticului şi alegerea terapiei potrivite.



Diagnosticul cancerului de prostată are la bază:

- tuşeul rectal + determinare PSA; în caz de suspiciu-ne, efectuarea biopsiei ecoghidată din cel puţin şase cadrane.

- la pacienţii diagnosticaţi cu cancer de prostată, stadializarea corectă, are la bază, pe lângă determinarea PSA, scorul Gleason şi efectuarea investigaţiilor imagistice prin RMN-ului endorectal şi a Computer-Tomografiei:

IRM (Rezonanţa magnetică)

Ecografie

MDCT (Computer Tomograf)

PET CT

         Diagnosticul prin Computer Tomografie a căpătat o dezvoltare masivă în ultimii ani fiind remarcabilă posibilitatea scanării cu rezoluţie spaţială foarte înaltă în timp scurt. Computer Tomografia în cancerul de prostată înregistrează un contrast slab între ţesuturi, comparativ cu IRM (rezonanţa magnetică).

Computer Tomografia joacă un rol principal în sta-dializarea evoluţiei bolii prin urmărirea adenopatii-lor şi a metastazelor osoase.

Detectarea afecţiunii urmăreşte mai multe etape, enumerate mai jos:

 

T1 - Tumora inaparentă clinic, nepalpabilă şi nevizualizabilă imagistic

T1a - Histologie incidentală pozitivă la mai puţin de 5% din ţesutul rezecat

T1b - Histologie incidentală pozitivă la mai mult de 5% din ţesutul rezecat

T1c - Tumora identificată prin biopsie cu ac fin datorită PSA-ului mărit

T2 –Tumora nu depăşeste capsula

T2a - Tumora ocupă jumatate sau mai puţin dintr-un lob

T2b - Tumora ocupă mai mult de jumătatea unui lob, dar nu ambii lobi  

T2c - Tumora ocupa ambii lobi

T3 - Tumora depăşeşte capsula prostatică

T3a - Extensie extracapsulară uni sau bilaterală

T3b - Tumora invadează veziculele seminale

T4 – Tumora fixată sau invadează structurile adiacente altele decat VS: colul vezicii urinare, sfincterul extern, rect, ridicatorii anali şi/sau peretele pelvin

N0, N1 - Nu există metastaze în limfonodulii regionali/ Metastaze în limfonodulii regionali

M0 - Fără metastaze

M1a - Metastaze în limfonodulii nonregionali

M1b - Metastaze osoase

M1c - Metastaze în alte organe cu sau fără afectare osoasă

Stadializare

La ora actuală în diagnostic sunt utilizate trei grade de risc: Redus, Intermediar,  Înalt care se bazează pe PSA, Gleason şi clinic, dar nu pe imagistică.

Din statisticile privind această afecţiune a rezultat şi următoarea dilemă: din 459 de pacienţi cu cancer prostatic descoperit prin screening PSA, numai 1,7% prezentau metastaze. La pacienţii proaspăt diagnosticaţi cu PSA sub 20 ng/ml şansa de a avea metastaze este sub 1%, la 200,000 de cazuri noi/an (SUA).  

Cine beneficiază  de rezultatele acestei stadializări?

- pacienţi cu forme anaplastice sau cu celule mici.

Stadializarea cancerului de prostată urmăreşte:

* Implicarea ganglionară: 5 -10% din pacienţi cu cancer de prostată.

* Rata de supravieţuire la pacienţii cu un singur ganglion afectat e de 75 – 85% la 5 ani şi scade la sub 30% la afectarea multiplă.

* Probabilitatea de afectare ganglionară este de peste 50% la cei cu risc înalt şi sub 4% la cei cu risc scăzut.

Căile de diseminare ale cancerului de prostată:



- Extindere prin drenajul limfatic pelvin.

- Cale principala de drenaj: calea laterala.

- Ganglion santinelă – g. obturatori - lanţurile ganglionare iliace externe.

- A doua cale de diseminare implică calea iliacă internă (hipogastrică).

Ganglionii santinelă sunt reprezentaţi de ganglionii joncţionali

Mai există diseminare prin calea anterioară (anterior de V.U).

Calea presacrată, la  10% din pacienţi (8 din 80), numai la ganglionii de peste 1 cm.

Stadializarea M, pentru 3% din pacienţi, respectiv  13% (11 din 80):

M1a: lanţurile iliace comune.

M1b: metastaze osoase.

M1c: metastaze în alte organe.

Metastazele osoase cele mai frecvente: la nivelul coloanei lombare, pelvis şi coaste.

Ficat, SR şi plămân.

 

Concluzii:

Deşi Computer Tomografia are un rol limitat în

diagnosticul şi depistarea cancerului de prostată, totuşi deţine un rol foarte important în stadializare la pacienţii cu risc înalt. Tomografia este un mijloc rapid, accesibil de diagnostic evidenţiind mai cu seamă zonele ce afectează în cancerul de prostastă ganglionii, sistemul  osos, viscera.

La ora actuală, echipele din Centrele de imagistică medicală Hiperdia pot efectua această investigaţie  datorită dotărilor cu tomografe de ultimă generaţie (de 64 secţiuni) şi datorită celui mai vast colectiv de medici radiologi din ţară cu o experienţă bogată în domeniu.

Dr. Andrei Lebovici

Centrele de Diagnostic  Imagistic  – HIPERDIA

Braşov.Bucureşti.Cluj-Napoca.Timişoara.Bistriţa.Satu Mare.Galaţi. Ploieşti

www.hiperdia.ro

Pentru un diagnostic de încredere

Call-Center: 0268.405.300