Secretul oricarei operatii reusite: ANESTEZIA



          Anestezia artificială presupune o sistare a percepţiei senzoriale şi a reacţiei la durere în unele zone ale corpului (anestezie locală) sau în tot corpul (anestezie generală), prin injectarea unor substanţe numite anestezice.

          Anestezicele pot fi de două tipuri: generale şi locale (xilina, carbocaina, prilocaina, ubistezin etc.). Primele suspendă conştienţa pacientului în timpul intervenţiei medicale, cele din a doua categorie permit blocarea impulsurilor prin fibrele nervoase doar într-o zonă limitată a corpului. De regulă substanţele sunt introduse în organism împreună cu soluţii vasoconstrictoare, pentru a încetini absorbţia lor în corp. Introduse în cantităţi greşite, provoacă reacţii alergice grave de la vărsături, confuzie, convulsii, anxietate, până la moartea pacientului, prin stop cardiorespirator.

          Anestezia locală poate fi efectuată prin tehnici multiple, prin injectarea substanţei în ţesuturi, prin punerea substanţei în contact cu pielea sau cu mucoasele, prin introducerea substanţei în apropierea unui trunchi nervos ori în spaţiile intervertebrale, pentru blocarea rădăcinii nervilor spinali. Cunoscută mai ales în rândul gravidelor, anestezia epidurală este un alt tip de anestezie locală, ce blochează sensibilitatea la nivelul abdomenuluinferior şi în membre. Prin această procedură se urmăreşte diminuarea durerilor din timpul naşterii, dar intervenţia poate ajuta atenua şi stările de oboseală şi de iritabilitate a viitoarei mame. Anestezia epidurală poate avea, însă, şi o serie de efecte adverse ce trebuie luate în considerare, ca de exemplu: durere severă de cap, frisoane, dureri de spate, scăderea tensiunii arteriale, greaţă, dificultăţi la urinare, posibile dificultăţi de alăptare.

          Când se înjectează anestezicul în zona corpilor vertebrali, anestezia se numeşte paravertebrală şi blochează impulsurile dureroase înainte ca acestea să ajungă în canalele vertebrale. Un alt timp de anestezie practicat în timpul naşterii este anestezia caudală continuă, prin care se introduce un cateter între dura mater, membrana meningeală externă, şi canalul vertebral. Prin intermediul acestui cateter sunt introduse substanţe anestezice de-a lungul intervenţiei, ori de câte ori sunt necesare. Anestezia nervului pudendal se realizează prin administrarea anestezicelor în spaţiul ischio-rectal şi are drept efect blocarea impulsurilor dureroase, dar şi paralizarea muşchilor planşeului pelvin, favorizînd ieşirea fătului.

          În ceea ce priveşte anestezia generală, aceasta presupune atât pierderea capacităţilor senzoriale, cât şi a stării de conştienţă, fiind însoţită de o relaxare a musculaturii, dar şi de o pierdere a motricităţii voluntare sau reflexe. Procedura e însoţită de injectarea unor substanţe cu efect sedativ (preanestezie); fiindcă anestezia relaxează şi muşchii respiratori, în timpul intervenţiei medicale pacientul trebuie ajutat să respire şi va fi conectat la masca de oxigen ori la alte aparate automate sau manuale. Trezirea din anestezie poate fi urmată de o stare de agitaţie psihomotorie, de vărsături, de stare de somnolenţă.